Acţiune în constatare. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 15741/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 109/R/.> Ședința publică din 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
Judecător: B. D.
Judecător: O. C. C.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenții M. I. M., M. C. S., H. C., H. D. V., toți cu domiciliul procesual ales în Oradea, A. Saguna, nr. 3, . în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 3732/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, av. A. M. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat și este scutit de plata taxei de timbru, s-a depus prin Serviciul Registratură la data de 11.01.2013 cerere de renunțare la mandatul de reprezentate de către reprezentanta recurenților H. C., H. D. V., după care:
Instanța, având în vedere că cererea de renunțare la mandatul de reprezentare a fost depusă la data de 11.01.2013 apreciază că nu se impune citarea recurenților cu privire la renunțarea mandatului de reprezentare întrucât mandatarul a depus cererea cu mai mult de 15 zile înainte de termenul de judecată.
Reprezentantul intimatei depune la dosar dovada achitării onorariului avocat. Arată că, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că, prezentul dosar a fost disjuns din dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea, în cadrul acelui dosar au formulat cerere de intervenție în interes personal recurenții cu privire la propriile probleme legate de convențiile de credit încheiate cu intimata, convenții care nu au nici o legătură cu convenția de credit încheiată cu reclamanții din acțiunea principală.
Instanța considerând cauza lămurită închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința 3732/07.03.2012 Judecătoria Oradea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de parata prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamanții B. I. A. si B. L. B. împotriva paratelor V. R. SA și V. R. SA - SUCURSALA ORADEA, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
Prin sentința civila nr. 6952/02.06.2011, pronunțata de Judecătoria Oradea in dosar nr._ a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții B. I. A. și B. L. B. in contradictoriu cu pârâtele VOLKSBANK ROMÂNIA SA și VOLKSBANK ROMÂNIA SA – Sucursala Oradea, după cum urmează:
S-a constatat existența clauzelor abuzive în Convenția de credit nr._/28.03.2007, încheiată între reclamanți și pârâte, clauzele cuprinse în art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din partea Condiții speciale și a art. 3.5 și art. 3.10 din partea Condiții generale ale Convenției de credit, nulitatea absolută a acestor clauze, nulitatea absolută a Actului adițional intervenit în baza OUG nr. 50/2010 în ceea ce privește introducerea comisionului de administrare a creditului, au fost obligate pârâtele în solidar la restituirea în favoarea reclamanților a sumei totale de 1201,56 CHF (echivalent la data introducerii cererii – 3953,37 lei ), reprezentând contravaloarea comisionului de risc achitat de la data de 30.01.2008 până la data eliminării acestuia și a comisionului de administrare, perceput din data de 30.09.2010 și până la introducerea cererii de chemare în judecată. Si au fost obligate pârâtele în solidar la restituirea în favoarea reclamanților a sumelor achitate cu titlu de comision de administrare percepute de la data introducerii cererii și până la efectiva încetare a perceperii acestora.
Totodata, prin aceeasi sentinta, a fost disjuns capătul de cerere privind restituirea sumei de 314,46 CHF, plătită de reclamanți pârâtelor pe perioada 30.04.2007 până la 03.01.2008, cu titlu de comision de risc și dispune formarea unui nou dosar care va avea termen la data de 24.10.2011, formându-se astfel prezentul dosar cu nr._ .
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de parata prin întâmpinare, instanța a apreciat ca fiind întemeiata, și a admis-o, pentru motivele următoare.
Intre parți s-a încheiat Convenția de credit nr._/28.03.2007 având ca obiect un credit în cuantum de_ CHF pe o perioadă de 300 de luni, dată reclamanților în calitate de împrumutați, de către pârâte în calitate de bancă împrumutătoare.
In baza acestui contract, reclamanții au achitat paratelor cu titlu de comision de risc suma de 314,46 CHF, plătită de reclamanți pârâtelor pe perioada 30.04.2007 până la 03.01.2008, suma a carei restituire se solicita in prezentul dosar.
Cererea de chemare in judecata, ce face obiectul prezentului dosar, a fost introdusa la instanța la data de 26.01.2011.
In conformitate cu prevederile art. 3 din DL nr. 167/1958 ( in vigoare la data încheierii contractului de credit in discuție), termenul general de prescripție este de 3 ani. In conformitate cu prevederile art. 7 din același act normativ „Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.”, in speța dreptul la acțiune născându-se la data ultimei plăti, anume la 03.01.2008.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit in speța la data de 03.01.2011, iar cererea de chemare in judecata a fost introdusa la instanța la data de 26.01.2011.
F. de cele de mai sus, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de parata prin întâmpinare si pe cale de consecința a respins acțiunea formulată de reclamanții B. I. A. și B. L. B., împotriva paratelor VOLKSBANK R. SA si VOLKSBANK R. SA - SUCURSALA ORADEA ca prescrisa.
F. de soluția pronunțata in cauza, instanța a respins cererea reclamanților de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata si a luat act va paratele nu au solicitat astfel de cheltuieli.
Împotriva hotărârii, în termenul de exercitare a căii de atac, au declarat recurs recurenții M. I. M., M. C. Ș., H. C. și H. D. V., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața aceleași instanțe, în vederea soluționării cererii de intervenție formulate de aceste persoane.
În motivarea recursului, se arată că în mod nelegal prima instanță, ignorând cererea de intervenție în interes propriu formulată de recurenți împotriva intimatei Volksbank România SA nu s-a pronunțat asupra acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art312 al.3 C.pr.civ.
Intimata ., prin reprezentant convențional, s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Pe parcursul judecării cauzei recurenții M. I. M. și M. C. Ș. au formulat cerere de renunțare la judecata, instanța luând act de renunțare prin încheierea de ședință din data de 07.01.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța reține următoarele:
La data de 08.12.2011, recurenții H. C. și H. D. V. au formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauza avându-i ca părți pe B. I. A. și B. L. B. în calitate de reclamanți și Volksbank România SA, în calitate de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 01.02.2012, judecătoria a luat act de formularea cererilor de intervenție în interes propriu, prorogând pronunțarea asupra admisibilității în principiu a acestora pentru termenul următor. La acest termen însă, care a avut loc în data de 07.03.2012, prima instanță a omis a se pronunța asupra admisibilității în principiu, soluționând exclusiv cererea de chemare în judecată principală.
Față de cele reținute, apreciind că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei cereri cu care a fost legal investită, în baza art.312 al.3 C.pr.civ, tribunalul va casa în parte hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru a se pronunța asupra cererii de intervenție în interes propriu formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de recurenții M. I. M. și M. C. S..
Admite ca fondat recursul introdus de recurenții H. C. și H. D. V., ambii cu domiciliul procesual ales în Oradea, A. Saguna, nr. 3, . în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 3732 din 07.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică 04.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. B. D. O. C. C.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. T.A./04.04.2013
Jud.fond. F.O.B.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
