Acţiune în constatare. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 1988/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1/A/.> Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelurilor comerciale declarate de recl.apelant F. B. R., dom.com.Diosig, ., jud.Bihor, și pârâta-apelantă . Oradea, cu sediul în loc.Oradea, ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14 ianuarie când partea prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 21 ianuarie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERAND:
Constată că, prin sent. civ. nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă cererea formulată de reclamantul F. B. în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut cu privire la cererea principală că între părțile litigante s-a încheiat la data de 21.07.2008 un contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată cu privire la autoturismul marca Dacia L., cu nr. de identificare UU1LSDAAH_.
Relațiile contractuale dintre părți au fost concretizate prin întocmirea și emiterea facturii fiscale nr._/21.07.2008 (fila 9), prețul vânzării fiind stabilit la suma de_ lei.
Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 1295 cod civil de la 1864 (aplicabil în cauză în temeiul art. 3 și art. 223 din Legea nr. 71/2011), „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”.
În aceste condiții, reținând că contractul de vânzare-cumpărare cu privire la un autoturism (cum este cazul în speța de față) este un contract consensual, adică este valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, instanța reține că acest act juridic bilateral s-a încheiat între părți la data intervenirii acordului de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea autoturismului – 21.07.2008, proba încheierii sale fiind factura fiscală nr._/21.07.2008, depusă la dosarul cauzei (fila 9).
De altfel, instanța a reținut că nici pârâta, prin întâmpinarea formulată, nu a contestat încheierea contractului de vânzare-cumpărare având obiectul menționat mai sus, apărările sale vizând neachitarea integrală a prețului, fapt posterior transmiterii dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
În aceste condiții, reținând că între părți s-a încheiat la data de 21.07.2008 contractul de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca Dacia L., cu nr. de identificare UU1LSDAAH_, transferul dreptului de proprietate operând la aceeași dată din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului, fără îndeplinirea vreunei alte formalități, instanța a reținut că acest capăt de cerere formulat de reclamant apare ca fiind lipsit de interes, și l-a respins.
Instanța a mai reținut că reclamantul a solicitat, prin aceeași acțiune, obligarea pârâtei, sub sancțiunea obligării acesteia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, să efectueze formalitățile necesare pentru radierea autoturismului și trecerea sa pe numele reclamantului, iar în caz de refuz să se autorizeze ca autoturismul marca Dacia L. cu nr. de identificare UU1LSDAAH_ să fie înmatriculat pe numele reclamantului, fără consimțământul pârâtului.
Analizând acest capăt de cerere formulat de reclamant, prin prisma legislației în vigoare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 264 alin. (4) din Codul fiscal (în forma în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni): “(4) Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
De asemenea, potrivit prevederilor alin. (5) din același articol, înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (2), (4) și (10) din același act normativ, înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, și presupune următoarele operațiuni:
a) înscrierea în evidentele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;
b) transcrierea în evidentele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
Instanța a mai reținut că, potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 lit. „d” din Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. Administrației și Internelor nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Potrivit prevederilor art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1)-(4).
Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut că la dosar a fost depus Certificatul de Atestare Fiscală nr._/22.01.2009 (fila 13), care atestă că societatea pârâtă nu figurează cu datorii față de bugetul local cu privire la autoturismul marca Dacia LSDAA cu nr. de identificare UU1LSDAAH34732773. În aceste condiții, a reținut instanța, vânzarea autoturismului în litigiu către reclamant este valabil încheiată și prin prisma dispozițiilor art. 264 alin. (4) Cod Fiscal.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant mai rezultă că acesta nu a respectat termenul de 30 de zile impus de prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, pentru efectuarea demersurilor în vederea transcrierii dreptului său de proprietate asupra autoturismului, dar, conform art. 102 alin. (1) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, într-un astfel de caz devine operantă răspunderea contravențională a persoanei în culpă.
Cu toate acestea, a reținut instanța, acest aspect nu poate împieta asupra dreptului cumpărătorului de a obține înmatricularea autoturismului pe numele său.
Instanța a mai reținut că pârâta .., prin reprezentant legal, nu a efectuat formalitățile impuse de Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. Administrației și Internelor nr. 1501/2006, pentru radierea autoturismului de pe numele său.
Având în vedere faptul că pârâtei îi incumbă o obligație de a face intuitu personae, obligație neexecutată de bună voie până în prezent, instanța a apreciat că este întemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să efectueze formalitățile necesare în vederea radierii autoturismului marca Dacia L. nr. de identificare UU1LSDAAH34732773 de pe numele său și transcrierea pe numele reclamantului pârât reconvențional F. B. R., sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea efectivă a obligației.
Astfel, instanța a mai reținut că daunele cominatorii apar ca un mijloc de constrângere la îndemâna creditorului pentru a-l determina pe debitor să execute în natură obligațiile de „a face” sau de „a nu face” intuitu personae și constau într-o sumă de bani, aferentă unei unități de timp, pe care debitorul trebuie să o plătească până la executarea obligației.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului ca în cazul în care pârâta va refuza să își execute această obligație, să fie autorizat ca autoturismul marca Dacia LSDAA cu nr. de identificare UU1LSDAAH34732773 să fie înmatriculat pe numele său fără consimțământul pârâtei, instanța a reținut că admiterea unei astfel de cereri ar conduce la eludarea dispozițiilor legale enunțate mai sus, fiind totodată incompatibilă cu capătul de cerere vizând obligarea pârâtei să efectueze formalitățile necesare în vederea radierii autoturismului marca Dacia L. nr. de identificare UU1LSDAAH34732773 de pe numele său și transcrierea pe numele reclamantului pârât reconvențional F. B. R., sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acest capăt de cerere subsidiar formulat de către reclamant, ca nefondat.
Pentru considerentele ce preced, cererea principală a fost admisă în parte, astfel că pârâta .. a fost obligată să efectueze formalitățile necesare în vederea radierii autoturismului marca Dacia L. nr. de identificare UU1LSDAAH34732773 de pe numele său și transcrierii pe numele reclamantului pârât reconvențional F. B. R., sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea efectivă a obligației.
Totodată, instanța a respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că pârâta .. a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de diferență preț al autoturismului marca Dacia L. nr. de identificare UU1LSDAAH34732773.
La termenul de judecată din data de 26.05.2011 instanța a pus în vedere pârâtei reclamante reconvenționale, prin avocat, să timbreze cererea cu sumele de 91 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Având în vedere neachitarea de către pârâta reclamantă reconvențională .. a sumelor indicate mai sus, datorate cu titlu de taxe judiciare de timbru, la termenul de judecată din data de 03.11.2011 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepție pe care a pus-o în discuția părților prezente.
Potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 146/1997, actualizată, cererile reconvenționale […] se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: între 51 lei și 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depășește 50 lei.
Conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererile de chemare în judecată, adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, în cazul în care se solicită solutionarea în fond a cauzei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei [ ... ].
Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) stipulează că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii […], instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, conform alin. 3 al articolului de lege mai sus menționat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că pârâta reclamantă reconvențională .. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 91 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 1,5 lei, instanța a constatat că excepția netimbrării este întemeiată și a admis-o, dispunând anularea cererii reconvenționale ca netimbrată.
În baza art. 274 C.proc.civ. a obligat pârâta, căzută în pretenții, să plătească reclamantului suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, proporțional cu modalitatea de admitere a acțiunii formulate. În privința solicitării reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, reținând că reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, ele nu au fost acordate de instanță.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul F. B. solicitând modificarea ei în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea a fost apelată și de pârâtă care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Se arată în motivare că reclamantul nu a achitat în întregime prețul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât nu se poate vorbi despre existența unui contract de vânzare-cumpărare perfect. Radierea și înscrierea vehiculului sunt două operațiuni simultane, astfel încât nu pot fi disjunse una de cealaltă. Întrucât nu se face vinovată de neexecutarea contractului, se impune admiterea apelului.
Procedând la analizarea hotărârii atacate prin prisma dispozițiilor art. 295 și urm. C.pr.civ. tribunalul reține că aceasta este netemeinică, apelul declarat de către apelanta .., urmând a fi admis, iar cel declarat de către apelantul F. B. respins ca nefondat. Fiind un contract sinalagmatic, contractul de vânzare-cumpărare dă naștere la obligații reciproce și interdependente între cele două părți. În măsura în care una dintre acestea nu își execută obligațiile asumate, nu mai există vreun temei al obligării părții adverse la executarea obligației corelative.
Din probele administrate în cauză rezultă că între cele două părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect derivat o mașină marca Dacia L.. Prețul convenit de cele două părți nu a fost achitat în întregime de către reclamantul- apelant F. B.. Chiar dacă în favoarea acestuia a operat transferul dreptului de proprietate, iar art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 impune efectuarea oricărei modificări intervenite în privința proprietarului în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a intervenit, nu trebuie omis că inserarea mențiunilor reprezintă o procedură ce implică executarea unei obligații de către apelanta-pârâtă ..
În absența îndeplinirii întocmai a obligației esențiale asumate de către apelantul F. B.- plata prețului, tribunalul consideră că nu este posibilă obligarea apelantei .. la efectuarea demersurilor vizând publicitatea transferului patrimonial. Admiterea soluției contrare ar duce la anihilarea principiului executării concomitente a obligațiilor sinalagmatice în absența unei derogări exprese de la acesta. Tocmai de aceea, consideră că apelul declarat de către apelanta .. este întemeiat, urmând a fi admis, sentința schimbată în întregime, iar cererea de chemare în judecată respinsă ca nefondată.
În plus, raportat la motivul de ordine publică pus în discuție din oficiu trebuie precizat că prin dec. nr. III/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că o asemenea posibilitate există numai în măsura în care a fost declanșată faza de executare silită. Întrucât în acest moment se discută numai constituirea titlului executoriu, consideră că cererea accesorie este nefondată.
Soluția se impune și prin raportare la prevederile art. 580 alin. final C.pr.civ. care prevede în mod expres că pentru neexecutarea obligațiilor amintite nu se pot acorda daune cominatorii.
Referitor la apelul declarat de către apelantul F. B., ținând seama că cererea a fost respinsă, consideră că obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu mai are nici un temei, astfel încât acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de reclamantul-apelant F. B. R., dom.., jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Admite apelul introdus de pârâta-apelantă . Oradea, cu sediul în loc.Oradea, ., ., jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în întregime în sensul că;
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul F. B. R., în contradictoriu cu pârâta . Oradea.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2013.
Președinte, I. C. M. | Judecător, A. C. C. | |
Grefier, M. M. |
Red.jud. apel M.C./ 21 februarie 2013
Red.jud.fond.P.A.
Tehn.red.M.M. 4 ex.
2 .="line-height:150%; font-size:8pt"> 1.recl.apelant F. B. R.,
dom.com.Diosig, ., jud.Bihor
2. pârâta-apelantă . Oradea, cu sediul în
Loc.Oradea, ., ., jud.Bihor,
| ← Pretenţii. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul BIHOR | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
