Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 667/177/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 119/R/.> Ședința publică din 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
Judecător: B. D.
Judecător: O. C. C.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial declarat de recurenta . SA, ( fosta . SA) cu sediul în București, .. 20, sector 3, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Aștileu, nr. 281, jud. Bihor și terț poprit B. - GSG – AGENȚIA ALEȘD, cu sediul în Aleșd, Piata Unirii, județ Bihor împotriva sentinței civile nr.1207/2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință învederându-se instanței că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 04.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.03.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1207/2012 Judecătoria Aleșd a respins excepția lipsei de interes a contestatoarei invocată de intimată.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei.
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., împotriva intimatei . SA și terțul poprit B.-GSG- Agenția Aleșd, jud. Bihor.
A anulat în parte formele de executare silită pornite împotriva contestatoarei, în dosarul execuțional nr. 68/2011 al B. B. I. C., pentru sumele ce depășesc datoria contestatoarei.
A constatat că datoria contestatoarei față de intimată constă în suma totală de_,15 Euro, adică 178 876,07 lei reprezentând contravaloare facturi emise și neachitate până la data rezilierii contractului, a diminuat corespunzător cheltuielile de executare de la suma de 16 011,63 lei la suma de 11 871,32 lei urmând ca executarea să continue pentru suma de 178 876,07 lei (echivalentul a_,15 Euro) reprezentând debit și cheltuieli de executare în cuantum de_,45 lei.
A respins restul pretențiilor contestatoarei.
A obligat intimata la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
Cu privire la excepția lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a contestatoarei cu privire la ridicarea popririi și restituirea sumei de 200.000 lei, sumă poprită de terțul poprit B.- sucursala Aleșd, instanța a apreciat că se impune respingerea acestora în condițiile în care poprirea este o formă de executare iar executarea a fost pornită împotriva contestatoarei.
Cu privire la fondul contestației la executare, cu prioritate, instanța a constatat că în temeiul încheierii nr. 131/2011 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul civil nr._ a fost încuviințată executarea silită la cererea formulată de creditoarea urmăritoare . SA, prin intermediul Executorului Judecătoresc B. I. împotriva debitoarei . contestatoarea din prezenta cauză.
Titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită îl reprezintă numai contractul de leasing financiar nr. CLF12806/09.06.2008 încheiat între finanțatorul . SA și utilizatorul ., obiectul contractului fiind transmiterea de către locator utilizatorului în sistem leasing a dreptului de folosință asupra autovehicului semiremorcă O.M.E.P.S. CM 35 cu nr. de înmatriculare_, deși între părți mai era încheiat un contract nr. CLF12805/09.06.2008. Așadar, instanța a reținut că în dosarul execuțional nr. 68/2011 al B. B. I. încuviințarea executării silite și efectuarea acesteia a avut loc numai pentru contractul nr._/09.06.2008.
Acest contract a fost reziliat în conformitate cu dispozițiile secțiunii 12 din cuprinsul său, în baza notificării de reziliere nr. 3252/21.09.2010, întrucât din culpa sa exclusivă, utilizatorul nu a înțeles să-și respecte obligațiile contractuale asumate, înregistrând debite semnificative față de societatea de leasing, notificare în care s-a arătat că soldul datorat este de 33.645,19 euro.
În urma înregistrării cererii de executare silită formulate de către . SA din data de 23.12.2010, s-a format dosarul execuțional nr. 68/2011 de către B. B. I., iar prin procesul verbal de cheltuieli din data de 14.02.2011 aflat la fila 77 din dosar s-a stabilit că debitele care urmează să fie recuperate sunt următoarele: 241.261,82 lei debit + predare bun, 16.011,63 lei onorariu executare, 1860 lei avans onorariu executare, 12,45 lei taxă de timbru.
La data de 15.03.2011 debitoarei i s-a comunicat somația prin care i s-a solicitat să predea semiremorca marca OMEPS, cu nr. de înmatriculare_ și să achite suma de 241.261,82 lei debit la care se adaugă suma de 16.011,63 lei onorariu executare și 12,45 lei taxă de timbru.
La data de 30.03.2011, așa cum a rezultat din procesul verbal de predare primire aflat la fila 129, bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing nr._ a fost predat finanțatorului. Ulterior, acest bun a fost înstrăinat de către intimată pentru suma de 30.934,46 lei așa cum a rezultat din factura de la fila 9 vol. II.
În conformitate cu cele învederate de creditoare suma urmărită se compune din ratele 6, 7, 8 și 9 calculate până la data predării bunului, polițele Casco, penalizările contract leasing financiar și redevențele 16-27.
Conform art. 3.5 din condițiile generale ale contractului de leasing „În cazul în care întârzierea în efectuarea plății redevențelor scadente este mai mare de 60 de zile calendaristice, calculate de la data scadenței efective, și dacă nu se va conveni altfel, Locatorul poate rezilia contractul de leasing financiar fără somație, notificare sau orice altă formalitate prevăzută de lege. Utilizatorul este obligat să restituie în mod necondiționat, obiectul contractului, să plătească redevențele scadente și neachitate, penalitățile înregistrate până la acea dată, precum și daunele-interese. Daunele-interese cuprind cuantumul valoric al redevențelor rămase de plată și a valorii reziduale înscrise în contract.”
Conform art. 2.8 din Contractul de L. Financiar_/09.06.2008 valoarea reziduală este în cuantum de 8700 euro.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de a se constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.5 din condițiile generale ale contractului de leasing, instanța a reținut că Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, stabilește că se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. În consecință instanța nu a aplicat dispozițiile acestui act normativ, contestatoarea fiind persoană juridică.
Instanța a reținut însă cu privire la daunele interese că debitorul răspunde numai de daunele-interese care sunt consecința directă și necesară a neexecutării obligației, chiar și în ipoteza în care vinovăția îmbracă forma dolului, situație în care instanța ar avea posibilitatea de a reduce sau majora cuantumul daunelor-interese stabilite atunci când între prejudiciul real suferit de către creditor și suma stipulată există o disproporție vădită.
Această abordare nu vine în contradicție cu principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin. 1 C.civ. întrucât libertatea contractuală nu este identică cu una absolută sau discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință și utilitate pentru părțile contractante. Executarea cu bună-credință a obligațiilor este rezultatul firesc al obligativității contractului. Un contract rămâne legea părților numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignoră sau încalcă cu bună știință îndatoririle care îi revin potrivit asumării și executării cu bună-credință a prestațiilor. Clauza penală nu trebuie să ducă la dezechilibru major între cele două părți întrucât s-ar contraveni principiului executării cu bună-credință a obligațiilor.
Dincolo de aceste considerente instanța a reținut că bunul ce a făcut obiectul contractului a fost preluat de creditoare și înstrăinat conform facturii . nr._/05.12.2011, pentru suma de 30.934,46 lei.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a pct. 3.1 din condițiile generale ale contractului de leasing care prevede că în cazul în care Locatorul nu primește suma aferentă oricărei obligații contractuale la data scadenței, utilizatorul se obligă să plătească penalități de întârziere de 0,5 % pe zi calendaristică calculate la suma datorată, până la data plății efective. Penalitățile de întârziere pot depăși cuantumul obligațiilor neexecutate la scadență, debitoarea contestatoare avea posibilitatea să negocieze această clauză și atâta timp cât nu a făcut măcar dovada solicitării negocierii clauzelor contractuale, instanța a reținut că nu se impune anularea acesteia.
Sub acest aspect se va avea în vedere și interpretarea art.3 al Directivei nr. 93/13/C.E.E, din care rezultă că absența negocierii în ceea ce privește o singură clauză sau un număr redus de clauze nu este suficientă pentru calificarea lor drept abuzive, fiind necesar ca privit în ansamblul său, întregul contract să fie unul de adeziune.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de ridicarea a popririi și de eliberare a sumei de 200.000 lei, instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada faptului că respectiva sumă a fost achitată din eroare de către o altă societate și, în lipsa solicitării de restituire a acesteia, cererea contestatoarei în acest sens este neîntemeiată.
Față de toate aceste aspecte, instanța a admis în parte contestația la executare și a constatat că datoria contestatoarei față de intimată constă în suma totală de 24.945,15 Euro, adică 178.876,07 lei reprezentând contravaloare facturi emise și neachitate până la data rezilierii contractului, a diminuat corespunzător cheltuielile de executare de la suma de 16.011,63 lei la suma de 11.871,32 lei urmând ca executarea să continue pentru suma de 178.876,07 lei (echivalentul a 24.945,15 Euro) reprezentând debit și cheltuieli de executare în cuantum de 11.915,45 lei.
În consecință, instanța a anulat în parte actele și formele de executare silită întocmite în Dosarul de executare nr. 68/2011 al B. B. I. C., pentru sumele ce depășesc datoria contestatoarei, astfel cum a fost stabilită.
În baza art.274 și urm. din Codul de procedură civilă, față de soluția ce s-a pronunțat instanța a obligat intimata la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei, reprezentând parte din taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta . S.A. (fosta R. L. IFN S.A.), solicitând admiterea recursului declarat modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul in care sa fie acceptat debitul integral.
În motivarea căii de atac, se arată, în esență, că prin hotărârea pronunțata, instanța de executare, prin încălcarea si interpretarea greșita a legii a admis contestația formulata de .., anulând in parte formele de executare in dosarul de executare silita nr. 68/2011 pana la concurenta sumei de 24.945,15 Euro.
În opinia recurentei, hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii si a fost data cu interpretarea greșita a actului dedus judecații.Astfel, instanța de fond analizează solicitarea contestatoarei aceea de a constata caracterul abuziv al clauzei prevăzuta la art. 3.5. din contractul de leasing.
In continuare instanța de fond in cuprinsul sentinței civile retine faptul ca, contestatoarea .. nu are calitatea de consumator in sensul Legii 193/2000, contestatoarea fiind persoana juridica.
Astfel, instanța de fond, cu toate ca, considera prevederile art. 3.5 ca fund perfect aplicabile si considera articolul absolut valid, in continuare nu tine cont de acesta si înlătura contravaloarea daunelor interese din totalul debitului datorat de contestatoare si diminuează debitul contestatoarei pana la limita sumei ce reprezintă facturi emise si neîncasate, lipsind-o astfel pe recurentă de parte din creanța pe care o înregistrează in temeiul acestui contract, cauzându-i astfel un prejudiciu.
Se arată, în continuare că hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, în condițiile în care instanța, nu tine seama de prevederile articolului 3.5. referitoare la răspunderea contractuală si la repararea prejudiciului cauzat de Debitor prin fapta sa si diminuează cuantumul daunelor-interese fara sa argumenteze acest lucru.
In considerarea faptului ca recurenta a înregistrat un prejudiciu in patrimoniul sau, intervenirea răspunderii contractuale a .. nu reprezintă decât o consecința a culpei reclamantului in neîndeplinirea obligator.Astfel, in situația in care debitorul nu executa benevol obligațiile asumate, creditorul este îndrituit sa ceara si sa obțină o suma de bani compensatorie reprezentând echivalentul prejudiciului astfel suferit.
Clauza penala prevazuta de art. 3.5. depaseste evaluarea legala a prejudiciului stabilita de art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, evaluarea convențional fiind posibila tocmi datorita caracterului supletiv al art. 15 ce reglementează evaluarea legala "Daca in contract nu se prevede altfel ..."or in "Contractul de leasing "... se prevede altfel...".
In urma celor precizate, avand in vedere neîndeplinirea culpabila de către debitoare a obligațiilor se poate constata ca in aceste condiții, ca urmare a intervenirii rezilierii sunt aplicabile prevederile alin. (2) si (3) ale articolului 3.5., potrivit căruia debitorul datorează daune-interese compensatorii evaluate convențional de catre parți, la nivelul tuturor redevențelor nefacturate si a valorii reziduale înscrise in contract.
Concluzionând, solicită instanței sa constate, ca prejudiciul suferit de Creditoarea R. L. IFN S.A. (fosta R. L. IFNS.A.) este dovedit chiar daca nu se impune probarea lui.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 alin. (7) si (9), si pe art. 1066 C.civ., art. 1073 C.civ., art. 1084 si urm. C.civ., pe dispozițiile O.G. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing si pe prevederile Contractului de leasing financiar nr._/09.06.2008.
Intimata ., prin reprezentantul său legal, s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea în totalitate a sentintei atacate .
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța reține următoarele:
Între părți s-au încheiat 2 contracte de leasing având ca obiect 2 semiremorci.
Potrivit dispozițiilor art. 8 al OG 51/1997 constatam următoarele: "contractul de leasing contituie titlul executoriu daca. utilizatorul nu preda bunul in urmatoarele situatii:
-la sfarsitul perioadei leasing, daca utilizatorul nu a formulat optiunea cumpararii bunului sau a prelungirii contractului;
-in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva. utilizatorului"
Potrivit Conditiilor generale pentru contractele de leasing financiar la secțiunea 3 sunt reglementate consecințele apariției unui caz de culpa si situațiile in care finanțatorul optează, fie pentru executarea silita întocmai a obligațiilor restanta ale utilizatorului, fie pentru realizarea contractului de leasing. In acest din urma caz pet.3.5 din contractul de leasing prevede ca" daunele interese cuprind cuantumul valoric al redevențelor ramase de plata. și a valorii reziduale înscrise in contract”
Interpretarea recurentei conform căreia se datorează daune-interese constând in plata ratelor pana la data care este prevăzuta in scadențar ca fiind data sfârșitului contractului, nu este conforma cu convenția părților si nici cu prevederile art.15 din OG potrivit cărora "în cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligația integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculata de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing locatarul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing iar locatarul/finanțatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing".
Textul de mai sus fixează limitele temporale de la care încep sa fie datorate daunele-interese si pana la care acestea trebuie socotite ca obligatorii la plata. Este vorba de contravaloarea ratelor de leasing ce trebuiau plătite de la data ultimei scadente, respectiv de la data la care utilizatorul nu a mai platit ratele, data aparitiei cazului de culpa, si pana la data sfarsitului contractului.
In speta, contractul dintre parti a incetat ca urmare a primirii notificarii de reziliere a recurentei la data de 21.09.2010 pentru contractul nr._/2008 și data de 24.11.2010 pentru contractul_/2008, data care trebuie apreciata ca fiind "sfarsitul contractului" in acceptiunea textului conventional anterior mentionat.
Bunurile care au format obiectul contractelor, constând în cele două semiremorci au fost predate de intimată, respectiv preluate de recurentă, iar apoi vândute de acesta din urmă.
Conform art. 1021 cod civil partea care si-a indeplinit obligatiile contractuale are alegerea sau sa oblige cealalta parte de a executa conventia daca este posibil sau sa ceara desfiintarea conventiei sau daune-interese.
Prin urmare, daca creditoarea a optat pentru desfiintarea conventiei ea nu mai poate solicita de la debitoare decat daune-interese, daune care desigur trebuie dovedite.
Instanța de fond a apreciat în mod judicios ca executare silita a debitoarei pentru obligatiile contractuale neexecutate in condițiile in care contractul a fost reziliat, este nelegala motiv pentru care executarea silita a fost desființata.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind nici un motiv de casare ori modificare din cele prevăzute de art.304 C.pr.civ, instanța, în temeiul art.312 va respinge, ce neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta . SA, ( fosta . SA) cu sediul în București, .. 20, sector 3, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Aștileu, nr. 281, jud. Bihor și terț poprit B. - GSG – AGENȚIA ALEȘD, cu sediul în Aleșd, Piata Unirii, județ Bihor împotriva sentinței civile nr.1207 din 21.06.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică 11.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. B. D. O. C. C.
În concediu
Semnează președintele instanței
M. C.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. T.A./11.04.2013
Jud.fond. V.E.C.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul BIHOR | Obligatia de a face. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
