Alte cereri. Sentința nr. 235/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 235/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1740/111/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 235/.> Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.- judecător
BAIȚAR M. - grefier
Pe rol, fiind pentru azi pronunțarea asupra cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe
intervenientul M. I., cu domiciliul ales în Oradea, .-15, județul B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în R., județul B. și intimat O. B., cu sediul în Oradea, . 11, județul B., având ca obiect alte cereri
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, învederându-se instanței că fondul asupra cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 16.04.2013, unde părțile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate în încheierea din ședința respectivă, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Constată că prin adresa nr. 5133 din 04.02.2013 Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. a înaintat acestei instanțe la data de 06.02.2013 cererea de intervenție nr. 4963 din data de 04.02.2013 formulată de intervenientul M. I. depusă la cererea de depunere și menționare acte nr.4606 din data de 31.03.2013, pentru societatea comerciala R. D. SA, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul B. sub nr. J_ .
Prin cererea de intervenție formulată de intervenientul M. I. în calitate de acționar la S.C. R. D. S.A., în temeiul O.G.nr. 116/2009 și art.49 al. (2) din C., a solicitat admiterea cererii de intervenție și respingerea cererii de depunere și menționare acte nr. 4606/31.01.2013.
În ce privește admisibilitatea cererii de intervenție, intervenientul arată că este acționar direct al ., cu o participație de aproximativ 50% din capitalul social al acesteia și justifică un interes legitim cu privire la cererile de depunere și menționare acte formulate cu privire la această societate.
S-a arătat că cererea petentei vizează un act juridic încheiat fără acordul Adunării Generale și, implicit, al reclamantului. Totodată s-a arătat că, din momentul înregistrării lui, actul respectiv poate produce consecințe juridice asupra intereselor societății si orice soluție cu privire la înregistrarea lui produce efecte și asupra drepturilor și intereselor acționarilor. In aceste condiții, consider ca are un drept si un interes legal de a interveni in prezenta cauza, motiv pentru care vă solicit admiterea cererii de intervenție.
Pe fond solicită respingerea cererii de înregistrare nr. 4606/31.01.2013 formulată de petenta ..A.
Sub acest aspect s-a arătat că potrivit art. 113 lit d din Legea nr.31/1990: ,, Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru: înființarea sau desființarea unor sedii secundare: sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel”.
De asemenea s-a arătat că, art. 2 din Statutul societății: prevede că "Sediul societății este în R., jud. B., România. Sediul va putea fi mutat in orice in orice alta localitate din România, pe baza Hot.Ad. Gen. a Acționarilor ".
Din cuprinsul prevederilor de mai sus, susține intervenientul că rezultă în mod clar faptul că înființarea unui sediu secundar si/sau prelungirea duratei acestuia necesită acordul Adunării Generale Extraordinare.
Intervenientul mai arată că, pentru adoptarea unei adunări generale extraordinare a S.C. R. D. S.A. este nevoie de votul acționarului M. loan (care deține in mod direct 49.3445% din capitalul social) deoarece actul constitutiv impune o majoritate de 70% din capitalul social pentru adoptarea hotărârilor Adunării Generale .
De asemenea, intervenientul arată că înființarea și prelungirea sediului social secundar ce face obiectul cererii de înregistrare nu a fost aprobată de Adunarea Generală Extraordinară a S.C. R. D. SA. Mai mult, domnul R. A. nu are mandat din partea Adunării Generale pentru înființarea sau prelungirea unui astfel de sediu social secundar.
S-a arătat în continuare că nu există o aprobare A. pentru înființarea și/sau prelungirea sediului secundar, iar reclamantul, în calitate de acționar direct al S.C. R. D. SA nu este de acord cu această decizie a societății, deoarece societățile din grupul de firme deținut de intervenientul împreună cu domnul M. V. deține o . spații care ar fi putut asigura, cu cheltuieli mult mai reduse și cu beneficii reciproce funcționarea unui astfel de sediu.
In consecință, având în vedere lipsa unei hotărâri a Adunării Generale Extraordinare, care trebuia să însoțească cererea de depunere și menționare acte, intervenientul solicită respingerea cererii de depunere și menționare acte arătată mai sus.
În drept, invocă prevederile Legii 31/1990, ale OUG nr. 116/2009 și ale C. de pr. civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta S.C. R. D. S.A. cu sediul în R., a solicitat respingerea cererii de intervenție ca nefondată si admiterea cererii de menționare și depunere acte.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că, în mod nereal se afirmă de către intervenient că, prin cererea de menționare a Actului adițional nr. 3/10.12.2012 de prelungire a termenului Contractului de închiriere nr. 8/28.01.2010 s-a decis mutarea sediul social sau înființarea unui sediu secundar, pentru care ar fi trebuit adoptarea unei hotărâri AGEA. Aceste afirmații neîntemeiate sunt făcute exclusiv in scopul de a crea impresia unui caracter contencios al cererii de notare acte, astfel încât sa se dispună respingerea cererii formulate de pârâtă.
In ceea ce privește art. 2 din Actul constitutiv al R. D. SA, pârâta învederează instanței că aceasta prevedere statutară nu este incidentă, deoarece are în vedere mutarea sediul social în alta localitate. Or, după cum lesne se poate observa, sediul social al pârâtei a fost si este in continuare în localitatea R., neexistând nicio intenție de mutare a acestui sediu, astfel încât sa fie necesara aprobarea adunării generale.
De asemenea, susține pârâta că nu sunt incidente în speța nici prevederile art. 113 din Legea nr. 31/1990, acestea având in vedere aprobarea adunării generale a acționarilor pentru înființarea de sedii secundare, ceea ce nu este cazul.
S-a mai arătat că așa cum rezulta din documentele anexate cererii de menționare în registrul comerțului, prin Actul adițional nr. 3/2012 a cărui notare s-a solicitat nu s-a dispus înființarea unui sediu secundar al pârâtei, ci s-a prelungit termenul de închiriere prevăzut în Contractul de închiriere nr.8/28.01.2010. Totodată s-a arătat că acest Contract de închiriere pentru punctul de lucru al pârâtei din Oradea a fost menționat în registrul comerțului încă din anul 2010.Nefiind vorba despre o decizie de înființare a unui sediu secundar, în opinia pârâtei nu era necesara adoptarea vreunei hotărâri de către adunarea generala extraordinara a acționarilor, cum eronat afirma intervenientul.
Pe de alta parte, susține pârâta că pretinsa lipsa a hotărârii AGEA nu poate constitui un impediment la menționarea actului adițional la contractul de locațiune in evidentele registrului comerțului, ci poate reprezenta un motiv de nevalabilitate a actului juridic, aspect ce nu poate fi analizat in cadrul procedurii OUG nr. 116/2009 si al Legii nr. 26/1990.
In măsura in care reclamantul ar fi avut obiecții cu privire fa contractul de locațiune atunci ar fi trebuit sa conteste valabilitatea acestuia, în cadrul procedurii de drept comun, iar nu sa invoce drept impediment la înregistrare aspecte pe care instanța de judecata nu le poate analiza. Respingerea cererii de notare a actului adițional nu afectează valabilitatea acestui act, astfel încât pârâta va fi obligata in continuare sa achite chiria pentru spatii.
S-a arătat că, potrivit prevederilor Legii nr. 26/1990 si ale OUG nr. 116/2009, în cadrul acestei proceduri ce are ca scop informarea terților, publicitatea anumitor acte juridice, se verifica daca actele supuse menționării îndeplinesc cerințele de forma, iar nu pe cele de fond, cum ar fi valabilitatea actului.
De asemenea, s-a arătat că intervenientul dacă a considerat ca aceste acte îl prejudiciază atunci ar fi trebuit sa își exprime aceasta poziție la momentul încheierii sale, în 2010, astfel încât sa nu mai realizeze investiții pentru amenajarea spațiului, investiții care, in prezent, se deduc din chiriile lunare.
Pârâta a mai arătat că, deși a avut si are la indemnă acțiunea in anularea contractului de locațiune sau a actului adițional, intervenientul nu a înțeles sa urmeze aceasta cale ci, a încercat sa evite procedura legală normală printr-o opoziție fictivă, ce nu poate dovedi decât exercitarea abuziva a dreptului la petiționare.
In drept: art. 115 Cod.proc.civ
Examinând cererea de intervenție formulată, instanța constată ca aceasta este neîntemeiată având în vedere următoarele:
Potrivit art 2 din OUG 116/2009,,(1) Cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi soluționate, potrivit art. 1, de către directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau de către persoana sau persoanele desemnate, urmând a fi avute în vedere și termenele de soluționare anterior acordate”.
Conform art 7 ind. 1 din același act normativ ,,(1) Dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenție, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanței întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerțului și cererea de intervenție, precum și înscrisurile depuse în susținerea acestora. Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (2) Soluționarea cererilor de înregistrare și a cererilor de intervenție se face cu citarea părții și a intervenienților. Instanța se pronunță de urgență, în condițiile art. 49 - 56 din Codul de procedură civilă.
(3) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (2) este executorie și este supusă numai recursului”.
În speță, prin cererea de depunere și menționare acte nr.4606 din data de 31.03.2013, societatea comerciala R. D. SA,cu sediul în R., înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul B. sub nr. J_ prin reprezentantul său R. A. F., a solicitat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. (O. B.) să se menționeze în registrul comerțului Actul adițional nr. 3/2012 prin care s-a dispus prelungirea sediului secundar al acestei societăți pârâte - filele 6,8 dosar.
Pentru prelungirea valabilității sediului secundar nu este necesară o hotărârea AGEA a ., cum greșit susține intervenientul, întrucât această societate avea deja stabilit sediul secundar în Oradea, conform Contractului de închiriere nr.8/28.01.2010, sediu ce figurează și în registrul comerțului.
Ca atare, nefiind vorba de o ,,înființare de sediu secundar” așa cum prevede dispozițiile art 113 alin 1 lit d din L 31/1990, instanța reține va respinge cererea de intervenție ca neîntemeiată și va dispune înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului conform cererii depuse la O. B. sub nr 4606/31.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. I., cu domiciliul ales în Oradea, .-15, județul B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în R., județul B. și intimat O. B., cu sediul în Oradea, . 11, județul B.
Dispune înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului conform cererii depuse la O. B. sub nr 4606/31.01.2013.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 30.04.2013
Președinte Grefier
C. M. Băițar M.
red MC/ M.B. pt conf 3 . ex 26.07.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 193/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
