Constatare nulitate act. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 20371/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 584/R/.> Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial înaintat de recurenții M. S. B., cu domiciliul în Oradea, .. 22, ., . și T. M. E., cu domiciliul în Oradea, . 35, ., jud Bihor în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales la Cabinetul de avocat B. V. C.- A., . nr 15, jud A., împotriva sentinței civile nr. 5217/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul M. S. personal și reprezentantul intimatei, av. R. C. în baza împuternicirii avocațiale de substituire a av.B. V. C., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta T. M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele de mai sus, precum și că recursul este legal timbrat cu 206 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr._/11.02.2013 și timbru judiciar 1,5 lei, după care:
Se constată că prin registratura instanței la data de 02.12.2013 intimata ., a depus la dosar declarația autentificată nr.897/29.11.2013-întocmită de BNP P. M., de renunțare la judecarea cererii ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bihor, întrucât pârâtul-recurent M. Simoion B. a achitat integral datoria față de aceasta, precum și declarația dată în fața notarului de către recurentul M. S. B., de acord cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta-intimată.
Instanța pune în discuție lipsa de obiect a cererii de recurs.
Recurentul M. S. B. solicită admiterea excepției lipsei de obiect a cererii de recurs.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției lipsei de obiect a cererii de recurs.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr. 5217/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .., cu sediul procesual ales la Cabinetul de avocat B. V. C.- A., . nr. 15, jud. A., în contradictoriu cu pârâții M. S. B., cu domiciliul în Oradea, .. 22, ., . și T. M. E., cu domiciliul în Oradea, .. 35, ., jud. Bihor.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 2012/07.09.2011 de B.N.P. B. B., având ca obiect imobilul situat în Oradea, .. 22, ., ., înscris în CF_-C1-U7 Oradea (nr. vechi_) cu nr. cadastral/topografic 4962/9/35.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 411 lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar, 3000 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de creditor al pârâtului M. S. B., în baza BO ._, în valoare de 49.817,63 lei, emis la data de 17.08.2010, scadent la 06.09.2010, refuzat la plată în data de 07.09.2011, investit cu formulă executorie.
Acest bilet la ordin a fost emis de .., al cărei reprezentant legal este pârâtul și este avalizat personal de acesta.
Reclamanta, .. și pârâtul au semnat și contractul de garantare plăți comerciale nr. 101/17.08.2010, prin care pârâtul, în calitate de avalist garant, s-a obligat să garanteze plățile bănești ale .. către reclamantă.
Urmare a refuzului de plată, biletul la ordin a fost pus în executare silită în dosar de executare nr. 621/E/2011 pe rolul B.E.J. P. B..
La data de 07.09.2011, pârâtul M. S. B. a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012 de B.N.P. B. B. apartamentul proprietatea sa situat în Oradea, .. 22, . 2 camere și dependințe în suprafața de 49,95 mp, cu teren aferent în suprafață de 15 mp, cu nr. top. 4962&9/35 înscris în CF_ către pârâta T. M. E. pentru prețul de 5000 lei.
Instanța de fond a solicitat notarului public care a autentificat actul să depună înscrisurile care au stat la baza autentificării acestuia.
Din actele de stare civilă depuse, s-a constatat că cei doi pârâți sunt frați și că notarului public nu i s-a prezentat certificat fiscal în vederea autentificării contractului.
Conform adresei nr._ din 22.02.2012 emisă de Primăria Municipiului Oradea, în perioada 01.09._11 pârâtul M. S. B. nu a solicitat eliberarea unui certificat fiscal.
Conform tabelului centralizator pentru valori de circulație imobile un apartament de 2 camere din blocuri tip Q din zona 2 (din care face parte . valoarea de 110.000 lei (f. 11, 12).
Art. 254 alin. 7 din Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare atacat prevede: „(…) (7) Înstrăinarea unei clădiri, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra clădirii respective nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasată clădirea sau al celei unde își are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează clădiri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.”
Art 113 C proc fiscală, în forma în vigoare la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare atacat prevede: “(...) Certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale (…) (1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale, la solicitarea contribuabilului. (...) (2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, denumită lună de referință. (...) (3) În certificatul de atestare fiscală se menționează creanțele fiscale exigibile, cu termene de plată expirate până la data de întâi a lunii următoare emiterii acestuia. (...) (4) Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil și poate fi utilizat de contribuabil pe toată perioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscală emis în intervalul 25 a lunii - finele lunii este valabil pe toată perioada lunii următoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant. (...) (5) Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept. (...) (5^1) Prevederile alin. (5), precum și ale art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (6^1) și art. 264 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenței și procedurilor de lichidare.
Conform situației depuse la fila 40 dosar, la data de 22.09.2011 pârâtul M. S. B. nu avea stinse toate creanțele fiscale locale, respectiv avea următoarele debite: impozit pe clădiri - 645,35 lei (compus din debit, rămășiță, majorări), amenzi de circulație - 882 lei (compus din debit și rămășiță), cheltuieli de executare silită - 15 lei, cheltuieli de poprire - 10 lei, deci un debit total de 1.552,35 lei.
Este astfel evidentă încălcarea dispozițiilor art. 454 alin 7 din Legea nr. 571/2003 și art. 113 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, ambele texte legale prevăzând pentru nerespectarea lor sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată.
Un alt motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare este caracterul nelicit al cauzei acestuia.
În speță, este evident că părțile nu au urmărit vinderea, respectiv cumpărarea imobilului, ci scoaterea acestuia din patrimoniul vânzătorului, pentru a nu mai putea fi executat silit, în cadrul procedurii demarate de reclamantă.
În acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul cunoștea că avea un debit mare față de reclamantă, rezultat din contractul-cadru de furnizare mărfuri din 14.01.2009, contractul de garantare plăți comerciale nr. 101/17.08.2010, BO ._, semnat și avalizat personal de pârât.
În data de 23.08.2011, reclamanta a emis o somație, prin executor judecătoresc, către pârât, pentru ca acesta să își achite debitele, cu mențiunea că în caz de nerespectare se va trece la executarea silită a debitorului principal și a avalistului-pârât în baza biletului la ordin.
Având în vedere gradul de rudenie dintre pârâți - frați - este evident faptul că și pârâta T. M. E. cunoștea situația financiară a fratelui său și iminența executării silite a acestuia. D. în acest sens se poate explica și precipitarea acestora în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și lipsa certificatului fiscal, care atesta datorii la buget și care ar fi trebuit achitate anterior autentificării contractului și nu ulterior, la 18.10.2011.
Nici măcar impozitul aferent transferului dreptului de proprietate nu a fost achitat de vânzător conform art. 77 ind. 1 alin 6 din Legea nr. 571/2003, respectiv înainte de autentificarea actului.
Cu toate acestea, cu încălcarea art. 77 ind. 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 și în lipsa dovezii de achitare a impozitului, registratorul de la Biroul de carte funciară a înscris dreptul de proprietate al pârâtei, în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat, prin încheierea nr._/08.09.2011, chiar în aceeași zi în care s-a înregistrat cererea de înscriere - 08.09.2011.
Un alt motiv de nulitate este lipsa unui preț sincer și serios, conform art. 1303 Cod civil.
Prețul stabilit de părți este fictiv, aspect ce rezultă din cele de mai sus (părțile nu au urmărit vinderea-cumpărarea imobilului), deci contractul este nul ca și vânzare-cumpărare căci îi lipsește un element esențial - prețul - sine pretio nulla este venditio.
Pe de altă parte, prețul este derizoriu, atât de disproporționat față de valoarea bunului vândut, încât, în realitate, nu există preț. Este adevărat că stabilirea prețului este lăsată la latitudinea părților contractante, însă atunci când prețul stabilit - 5000 lei - reprezintă doar 4,54% din valoarea minimală a imobilului din tabelele utilizate de notarii publici - 110.000 lei, este evident că nu se poate vorbi de un preț serios.
Dacă părțile ar fi urmărit în realitate o vindere-cumpărare, este evident că interesul vânzătorului, care avea o datorie de aproximativ 50.000 lei la reclamantă și 1500 lei la bugetul local, era să obțină un preț din care putea stinge măcar aceste datorii și care ar fi fost jumătate din valoarea minimală a imobilului. Or, din prețul stabilit, este evident că interesul vânzătorului nu a fost acesta, ci doar de a împiedica reclamanta să execute silit acest imobil, prin înstrăinarea acestuia surorii sale, cu încălcarea legii și înscrierea urgentă în CF a acestui transfer de proprietate.
Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, autentificat sub nr. 2012/07.09.2011 de B.N.P. B. B., având ca obiect imobilul situat în Oradea, .. 22, ., ., înscris în CF_-C1-U7 Oradea (nr. vechi_) cu nr. cadastral/topografic 4962/9/35.
Efectul nulității se exprimă, în esență, prin adagiul quod nullum este, nullum producit effectum.
În baza principiului retroactivității efectelor nulității, instanța de fond a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat.
Reținând culpa procesuala a pârâților, în temeiul art. 274 C. pr. civ., i-a obligat să plătească reclamantei suma de 3414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 411 lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar, 3000 lei onorariu avocat, conform actelor justificative depuse la dosar.
Împotriva sentinței menționate, în termen, legal timbrat, au declarat recurs pârâții M. SMON B., cu domiciliu procesual ales în Oradea, .. 9 și T. M. EUGENIȚA domiciliată în Oradea, .. 35, . contradictoriu cu intimata .. cu sediul ales la Cabinet de Avocat B. V. C. - A., . nr. 15. jud. A.: admiterea prezentei cereri; modificarea în totalitate - în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. - a sentinței civile nr. 5217/3.04.2012 pronunțate în cauză, iar pe cale de consecință: respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii principale, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, recurenții pârâți consideră că hotărârea instanței de fond este contrară prevederilor legale, ceea ce face ca aceasta să fie lipsită de orice fundament.
Arată că, în motivarea soluției sale, instanța s-a prevalat de trei argumente: - 1. lipsa certificatului fiscal la momentul autentificării actului de înstrăinare, prin intermediul căruia se face dovada achitării tuturor obligațiilor fiscale ale contribuabilului către autoritatea administrației publice locale pe raza căreia este înregistrat bunului supus vânzării, recurentul M. S. arătând că, atât timp cât și-a achitat toate obligațiile fiscale ce-i incumbau, chiar în lipsa unui asemenea act nu s-a creat nici un prejudiciu, astfel încât finalitatea prevederii legale a fost atinsă și fără desființarea contractului, în acest mod pronunțându-se și practica judiciară, sens în care, recurentul a depus la dosar o hotărâre judecătorească; 2.- caracterul nelicit al contractului de vânzare cumpărare, considerându-se de către instanță că înstrăinarea imobilului s-a făcut în scopul scoaterii bunului din patrimonial recurentului vânzător pentru a nu putea fi executat silit pentru suma datorata reclamantei, în condițiile în care, caracterul ilicit se dovedește, ori instanța s-a bazat pe o simpla prezumție, iar în privința cumpărătorului buna credința se prezumă, reaua credința se dovedește, împrejurarea că achizitoarea este sora reclamantului nu creează o prezumție de rea credință și nici nu echivalează cu o cunoaștere de către aceasta a pretinsei datorii față de reclamantă, într-un contract de vânzare compare simpla relație de rudenie nu exonerează terțul interesat de a face dovada relei credințe a cumpărătorului; 3. - cât privește achitarea impozitului aferent transferului dreptului de proprietate, conform art. 77 ind. 1 al. 6 din Legea nr. 571/2003 aceasta este o problema care ține de instrumentarea autentificării contractului de vânzare-cumpărare de către notar neputând fi imputabilă părților contractante.
În altă ordine de idei se ridică si problema interesului reclamantei de a invoca un asemenea aspect. Astfel, în situația din speță trebuie făcuta o distincție netă între calitatea de creditoare a reclamantei și mijloacele de care aceasta poate dispune legal pentru desființarea actelor „viclene” încheiate de către debitorul ei, și aspectele de natură fiscală pe care le presupune încheierea unui contract translativ de proprietate, așa cum sunt ele reglementate de prevederile art. 77 din Codul fiscal. Instituirea unui impozit de 2% asupra operațiunilor privind transmiterea proprietății reprezintă o obligație fiscală datorată bugetului, după distincțiile făcute de legiuitor. Ori, într-o asemenea ipoteză, doar organele fiscale ar fi cele îndreptățite de a solicita desființarea actului, nicidecum un terț cum este reclamanta.
4.- Referitor la fictivitatea prețului, recurentul invocă faptul că, atâta vreme cât în cuprinsul contractului a fost inserat un preț - indiferent de cuantumul acestuia - nu se poate reține nulitatea contractului ca vânzare-cumpărare pe considerentul că „îi lipsește un element esențial - prețul.”
Recurentul menționează că a înstrăinat cu buna credința și din considerente familiale către sora sa, recurenta T. M. E., imobilul situat în Oradea, .. 22, . în urma vânzării acestuia fiind de 5000 lei, care raportat la valoarea imobilului nu este nicidecum un preț derizoriu.
Vizând principiul libertății contractuale părțile pot sa încheie orice fel de contracte atât timp cât nu contravin legii, ordinii publice și bunelor moravuri.
Arată că, în materia contractului de vânzare-cumpărare practica de specialitate precum și jurisprudența fac diferența între un preț derizoriu care atrage nulitatea actului și un preț mai mic decât valoarea bunului vândut. Prețul nu trebuie să reflecte o echivalență perfectă, el trebuie să fie o cauză suficientă pentru prestația vânzătorului. Determinarea prețului depinde și de subiectivismul părților, care se bucură de libertatea stabilirii acestuia. Astfel, relațiile apropiate de rudenie, în speța de față fiind frate și soră, justifica stabilirea acestui preț sub valoarea de circulație a imobilului în cauză.
Mai mult, într-o asemenea situație legiuitorul lasă la aprecierea părților contractante stabilirea prețului indiferent de cuantumul acestuia.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. 110/2006 pentru modificarea si completarea L. nr. 571/2003 privind Codul Fiscal se prevăd următoarele: „În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți prin actul prin care se transferă dreptul de proprietate.”
Din interpretarea acestui text de lege reiese faptul că, în cazul rudelor de până la gradul al II-lea precum și între soți, cuantumul prețului poate fi stabilit la orice sumă conform voinței părților și nu raportat la valoarea stabilită prin expertiză de către camera notarilor publici, aceasta posibilitate legala excluzând și orice idee de fraudă.
Având în vedere și faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, recurentul pârât nu a cunoscut intenția reclamantului de a trece la executare silită, precum și faptul că atât acesta cât și recurenta pârâtă T. M. au fost de buna credință, solicită instanței a respinge acțiunea formulata de reclamant.
Prin cererea formulată la data de 02.12.2013 intimata reclamantă N. .. A. înaintează instanței Declarația autentificată sub nr. 897/29.11.2013 de B.N.P. P. M. din Oradea, solicitând instanței a pronunța o hotărâre prin care să ia act de renunțarea sa la cererea de chemare în judecată întrucât recurentul pârât M. S. B. a achitat integral datoria pe care o avea față de societatea intimată reclamantă.
Având în vedere Declarația autentificată sub nr. 897/29.11.2013 de B.N.P. P. M. din Oradea, în cuprinsul căreia se arată că .., în calitate de reclamantă-intimată, renunță la cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cu termen de judecată la data de 09.12.2013, deoarece părțile s-au împăcat, întrucât pârâtul recurent M. S. B. a achitat integral datoria pe care o avea față de societatea intimată reclamantă, ținând cont și de dispozițiile art. 246 Cod proc. Civilă 1865, în vigoare la momentul nașterii raportului juridic litigios, în temeiul art. 312 alin. 1- 3 Cod pr. civ., instanța va admite ca fondat recursul introdus de recurenții M. S. B. și T. M. E., în contradictoriu cu intimata .. A., modificând sentința recurată, în sensul că ia act de renunțarea la judecata cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de de recurenții M. S. B., cu domiciliul în Oradea, .. 22, ., . și T. M. E., cu domiciliul în Oradea, . 35, ., jud Bihor în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales la Cabinetul de avocat B. V. C.- A., . nr 15, jud A., împotriva sentinței civile nr. 5217/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în sensul că ia act de renunțarea la judecata cererii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2013
Președinte, L. D. J. | Judecător, I. C. M. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.J.L.D./11.04.2014
Red.jud.fond.I.F.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
