Pretenţii. Decizia nr. 474/2013. Tribunalul BIHOR

A obligat pe pârâta . la plata către reclamanta . a sumei de 13.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A obligat pârâta . la plata către d-na expert S. M. C. a sumei de 3400 lei reprezentând diferență de onorariu, dispoziție executorie în baza art. 213 (2) Cod de procedură civilă, sens în care se va comunica cu doamna expert un exemplar al acestei hotărâri.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Între societățile T. SRL, SC I. SA, . a intervenit Contractul de asociere în participațiune nr. 1/05.01.2004, privind exploatarea stației de carburanți din localitatea Săcueni, jud. Bihor (în original la fila 7 din dosarul penal 878/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, fiind atașat în copie certificată și la cererea de chemare în judecată).

Potrivit acestui contract, T. SRL punea la dispoziția asocierii Stația de carburanți din Săcueni DN19 Bihor, asociatul I. punea la dispoziția asocierii forța de muncă necesară, iar pârâta . avea obligația de a asigura managementul stației de carburanți și să plătească reclamantei la sfârșitul fiecărei luni, suma de 1000 lei vechi (respectiv 0,1 RON) pentru fiecare litru de combustibil vândut, de asemenea, pentru fiecare litru de combustibil vândut, I. era îndreptățită la plata unei sume de bani, respectiv 600 lei vechi/750 lei vechi pentru fiecare litru de combustibil vândut, în funcție de tipul combustibilului. Durata contractului a fost stabilită până la data de 31.12.2006, cu posibilitatea prelungirii.

Ca urmare a neînțelegerilor intervenite între părți, contractul a încetat în fapt înainte de data convenită, respectiv în iulie 2005.

Printr-un proces verbal semnat de părți la data de 12.08.2005 (f. 6 dos. 8623/2005), reprezentantul N. „ia la cunoștință” despre pretențiile celorlalți doi asociați în valoare de_ lei vechi izvorâte din contractul de asociere din 05.01.2004, se declară de acord să plătească la zi toate datoriile curente și în limita posibilităților să achite și din pierderile acumulate anterior.

Pentru recuperarea sumelor cuvenite, I. a promovat pe cale separată o cerere de chemare în judecată împotriva N., ce a format obiectul dosarului_ al Tribunalului Harghita (învestit prin strămutare), dosar în care s-a pronunțat Sentința 1235/10.05.2011 a Tribunalului Harghita (fila 48 dosar recurs), Decizia 59/A/17.10.2011 – apel (fila 10 dosar_ ), Decizia în recurs 2789/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (depusă la ultimul termen de judecată în prezentul dosar). Această din urmă instanță a constatat că a intervenit prescripția extinctivă în ceea ce privește pretențiile I. izvorâte din contractul de asociere în participațiune, iar cu privire la cererea N. de constatare a nulității absolute a contractului de asociere pentru clauză leonină, a menținut soluția primei instanțe prin care s-a respins cererea de constatare a nulității.

În raport de acest dosar s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză în ce privește cererea reconvențională a N., însă instanța de fond, prin încheierea de amânare a pronunțării din 26.02.2013, a reținut că nu a fost îndeplinită condiția identității de părți pentru a opera autoritatea de lucru judecat, deoarece reclamanta T. nu a fost parte în dosarul soluționat de Tribunalul Harghita. P. urmare, instanța de fond s-a pronunațat cu privire la cererea reconvențională a N., privind constatarea nulității contractului pentru clauză leonină.

În etapa rejudecării cauzei, pentru stabilirea sumelor datorate de N. asociatului T., s-a încuviințat proba cu expertiză contabilă, fiind depus la dosar raportul întocmit de d-na expert S. M. C.. Acest raport a luat în considerare și raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul Tribunalului Harghita, vizând pretențiile asociatului I., de asemenea, expertul a luat în considerare actele de la dosarul cauzei, fișa de cont 411 clienți pt. clientul I., facturi emise de N..

Experta a concluzionat că în perioada ianuarie 2004 – 30 iulie 2005 pârâta N. a comercializat în temeiul contractului de asociere în participațiune cantitatea de 260.939 litri combustibil, prezentând totodată situația vânzărilor defalcat pe luni. De asemenea, și-a exprimat opinia în sensul că data reală a începerii raporturilor juridice dintre părți este luna ianuarie 2004.

Reclamanta și-a însușit acest raport de expertiză, iar pârâta N., deși a formulat critici cu privire la concluziile acestui raport și documentele avute în vedere de expert, nu a propus un obiectiv asupra căruia experta să se pronunțe și nici nu a solicitat o contraexpertiză.

Mai mult, raportul de expertiză întocmit în cauză se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul Tribunalului Harghita, mai sus menționat. Așa fiind, nu au existat motive temeinice pentru ca instanța de fond să înlăture concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, atâta vreme cât nu este contrazis de probele de la dosar. Instanța de fond a reținut sub acest aspect și faptul că raportul de expertiză se coroborează și cu mențiunile din procesul verbal încheiat de părți la data de 12.08.2005 (f. 6 dos. 8623/2005) prin care reprezentantul N. „ia la cunoștință” despre pretențiile celorlalți doi asociați în valoare de_ lei vechi izvorâte din contractul de asociere din 05.01.2004, se declară de acord să plătească la zi toate datoriile curente și în limita posibilităților să achite și din pierderile acumulate anterior.

P. urmare, instanța de fond a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză a fost legal și temeinic, iar pârâta N. a datorat reclamantei T. suma de 26.093,90 lei, conform concluziilor raportului de expertiză și a contractului încheiat între părți.

Așa fiind, în baza art. 969 Cod civil, art. 251 și urm. Cod comercial, a fost admisă în parte acțiunea, pentru suma de 26.093,90 lei, la care se adaugă dobânda legală în temeiul art. 43 Cod comercial, calculată de la scadență și până la plata efectivă.

Restul pretențiilor formulate de reclamantă, pe temeiul contractului de asociere, au fost respinse, nefiind dovedite cu înscrisuri opozabile societății N..

Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a respins-o ca nefondată.

Potrivit art. 1513 C.civ. este nul contractul prin care un asociat își stipulează toate câștigurile, de asemenea, este nulă clauza prin care s-a stipulat ca unul dintr asociați să fie scutit de la a participa la pierderi (clauza leonină).

Analizând contractul de asociere în participațiune încheiat între părți prin prisma acestui text legal, instanța de fond a apreciat că acesta nu a conținut clauze leonine. P. modul de calcul al sumelor cuvenite asociaților, fiecare dintre aceștia au riscat să suporte o pierdere patrimonială dacă vânzările preconizate nu se realizează sau au un volum redus, astfel încât să nu acopere valoarea investiției efectuate (valoarea folosinței spațiului, valoarea forței de muncă). De altfel, nici pârâta nu a reușit să identifice ce clauză a contractului este de natură a scuti pe vreunul dintre asociați de participarea la pierderi, limitându-se la a arăta că lipsește o clauză privind participarea la beneficii și pierderi, însă contractul detaliază obligațiile părților în cadrul asocierii, asigurând un echilibru just al acesteia. Așa fiind, nu s-a reținut încălcarea art. 1513 Cod civil.

Cât privește data contractului, pârâta N. a contestat-o, arătând în esență că una dintre părțile semnatare, T., nu avea calitatea de SRL la data menționată în cuprinsul contractului, respectiv la data de 05.01.2004, nici codul de identificare fiscală.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că data de 05.01.2004 a fost data reală a încheierii contractului, având în vedere următoarele: contractul a fost semnat de N., prin urmare data acestuia, la fel ca și celelalte mențiuni, își trage forța probantă din semnătura părților, inclusiv din semnătura reprezentantului N.; nu s-a dovedit că reprezentantul N. ar fi semnat un contract nedatat iar această împrejurare nu poate fi prezumată, fiind vorba de raporturi între profesioniști; contractul a fost menționat cu această dată în registrul de documente al I. (fila 46 din dosarul de urmărire); expertul și-a exprimat opinia în sensul că aceasta a fost data reală a debutului raporturilor dintre părți, în baza contractului de asociere; nr. CUI_ al reclamantei, menționat în contractul de asociere, era atribuit acesteia încă din anul 1992, prin urmare, cu mult înaintea contractului de asociere (a se vedea înscrisul de la fila 17 dosar U.P.); de asemenea, numărul de ordine în registrul comerțului aparținând reclamantei, menționat în contract, fusese atribuit acesteia încă din 1991, prin urmare îl putea folosi în mod legal la data contractului (a se vedea înscrisul de la fila 17 dosar U.P.).

În ce privește forma de „SRL” a reclamantei T., fostă „SA”, menționată în contract, instanța de fond a reținut că într-adevăr, așa cum a reieșit din încheierea judecătorului delegat la ORC (_ . 8623/2005), mențiunea privind transformarea formei juridice a fost înscrisă în Registrul comerțului ca urmare a cererii din 16.07.2004 formulată de T., prin urmare, ulterior datei trecută pe contract, ceea ce ar putea naște îndoieli privind data reală a semnării contractului. Nu este mai puțin adevărat însă nici faptul că schimbarea formei juridice a reclamantei fusese hotărâtă de acționarul unic încă din iunie 2003 și publicată în Monitorul Oficial din 22 aprilie 2003, aspect care este de natură a explica în mod satisfăcător folosirea la data de 05.01.2004, în contractul de asociere, a formei juridice de „SRL” (a se vedea filele 84 – 87 din dosarul UP, precum și anexele concluziilor scrise formulate de reclamantă).

Cu privire la susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu a fost proprietara stației de carburanți ce face obiectul contractului de asociere în participațiune, instanța de fond a reținut că acest aspect nu a fost relevant în cauză, nefiind de natură a influența soluția pe fond, câtă vreme obiectul contractul de asociere nu a fost transmiterea proprietății asupra stației de carburanți. Reclamanta a avut obligația de a pune la dispoziția asocierii spațiul respectiv și și-a îndeplinit această obligație conform contractului, stabilirea proprietarului fiind lipsită de relevanță. În subsidiar, instanța reține că T. cumpărase această stație de carburanți în 2003, fiind evidențiată în contabilitatea acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 83, 101 dos. 8623/2005.

Nu a fost reținută nici apărarea pârâtei privind pretinsa nulitate a contractului pentru cauză ilicită și imorală. Niciuna dintre clauzele contractului nu permite această constatare, nici celelalte probe administrate în cauză nu sunt de natură a evidenția o astfel de cauză ilicită. Considerentele mai sus arătate, referitoare la data contractului, înlătură și posibilitatea unei cauze ilicite/imorale.

Cât privește apărarea pârâtei vizând lipsa calității de reprezentant a persoanelor semnatare ale contractului, Tabuș V. și B. N., instanța de fond a înlăturat și această apărare, având în vedere că Tabuș V. este administrator al reclamantei încă din anul 2003 (fila 27 dos. 8623/2005) iar d-na B. I. N. a acționat în baza unui mandat valabil acordat de administratorul I. (fila 41 dos. UP).

Pârâta N. s-a mai apărat în sensul că nu s-a pus niciodată în executare a contractul de asociere în participațiune. Această apărare, invocată abia în februarie 2013, nu a fost reținută de instanța de fond deoarece contrazice flagrant declarația administratorului N. din cuprinsul procesului verbal de conciliere din 19.09.2005 (fila 8 dos. 8623/2005) în sensul că „respectă art. 12 din contractul de asociere” prin urmare înțelege să invoce acest act pentru a-și justifica poziția față de T., l-a semnat și îl respectă. Ulterior însă, pe parcursul acestui litigiu, a ajuns să conteste data contractului, valabilitatea sa, culminând cu afirmația din concluziile scrise în sensul că acest contract nici nu a fost pus vreodată în executare. De asemenea, nu a fost reținută, în raport de motivele mai sus expuse, nici afirmația pârâtei în sensul că T. nu avea capacitate de folosință la data semnării contractului.

În fine, criticile formulate privitor la raportul de expertiză în cauză vor fi înlăturate în condițiile în care pârâta nu a formulat cereri de completare a raportului de expertiză, nici de efectuare a unei contraexpertize. Raportul de expertiză are la bază o . documente contabile ce constituie anexe ale acestuia, precum și o altă expertiză contabilă ce vizează executarea aceluiași contract, astfel că instanța consideră concluziile acestuia temeinice. Faptul că expertul a avut în vedere doar vânzările de combustibil efectuate către I. nu este de natură a știrbi concluziile raportului, ci dimpotrivă, le întărește, în sensul că cel puțin cantitățile menționate au fost vândute, fiind posibil să se fi vândut mai mult (în niciun caz mai puțin), și către alți clienți, dar acest aspect a rămas nedovedit în cauză.

Cât privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei N. la plata de despăgubiri în valoare de 41.650 lei, motivate în drept cu art. 723 alin 2 Cod de procedură civilă (răspunderea pentru pagubele pricinuite prin exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale), în fapt arătându-se că sunt cheltuieli de judecată efectuate în dosarele penale pornite din culpa pârâtei, instanța de fond a respins aceste pretenții reținând că nu s-a făcut dovada lor, nefiind depusă la dosar chitanța prin care s-ar fi achitat aceste cheltuieli.

În baza art. 274 C., constatând culpa procesuală a pârâtei, a obligat pârâta N. la plata către T. a sumei solicitate - 13.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat dovedit prin factură și chitanță f. 127, plus taxa de timbru).

De asemenea, instanța de fond a obligat pârâta N. la plata către d-na expert S. M. C. a sumei de 3400 lei reprezentând diferență de onorariu, dispoziție executorie în baza art. 213 (2) Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă-reclamntă . solicitând în principal casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii primei instanțe cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale.

În motivarea recursului se arată că între părțile litigante a intervenit un contractul de asociere nr. 1 prin care părțile au convenit să întemeieze o asociere cu scopul de a obține câștiguri în urma activității desfășurate în domeniul comercializării produselor petroliere . În timp ce reclamanta susține că data debutului efectelor contractului este 05.01.2004 recurenta consideră că această dată este 01.03.2005 și consideră că reclamanta a falsificat data încheierii contractului

Consideră că, contractul încheiat este lovit de nulitate absolută pentru clauză leonină fiind incidente prevederile art. 1513 c.civ .

Solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul disp. art. 312 al. 2 și 5 din vechiul c.pr. civ. invocând că instanța de fond nu a respect dispozițiile obligatorii date de instanța de casare, Tribunalul Bihor, prin decizia nr. 252/R/. dos. nr._, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei pentru administrarea probei cu expertiza contabilă și stabilirea datei reale a încheierii contractului, probațiune care nu a fost administrată de instanța de fond.

Susține că proba cu expertiza contabilă deși a fost administrată, aceasta a fost realizată în absența înscrisurilor deținute de . întocmit și ținut evidența contabilă a asociației, însă a refuzat să depună la dispoziția expertului înscrisurile necesare. În lipsa acestora înscrisuri expertiza s-a realizat doar în baza facturilor mise de către recurentă către I. SA, deși potrivit contractului de asociere nu trebuia să factureze, ci doar plătească și să încaseze de la ceilalți participanți . În absența acestor înscrisuri nu s-a putut stabili nici data reală a încheierii contractului.

Apreciază că nu se aplică disp. art. 312 al. 6 ind. 1 c.pr.civ prin care se limitează numărul casărilor cu trimitere spre rejudecare, litigiu fiin anterior intrării în vigoare a acestei dispoziții .

În motivarea cererii subsidiare invocă că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză. Sub acest aspect invocă nulitate absolută a contractului de asociere în participațiune conform art. 966 c.civ pentru cauză ilicită și imorală, întrucât intimata ar fi antedatat contractul la data de 05.01.2004 în loc de 01.03.2005 . Antedatarea rezultă din împrejurarea că la data de 05.01.2004 pârâta intimată ar fi avut forma de organizare juridică de SA, iar transformarea în SRL s-a realizat abia la data de 05.08.2004 conform actelor oficiale emise de ORC, demersurile pentru transformare au început prin luna iulie 2004 și au fost finalizate în august 2004, când a ieșit nou cod de identificare fiscală . Mai susține că actul constitutiv al SRL a primit dată certă de la av. B. S. la data de 25.05.2004, iar obținerea disponibilității denumirii firmei a fost obținută la data de 10.05.2004, cu 5 luni ulterior datei inserate în contractul de asociere, iar Hotărârea Adunării Generale prin care s-a decis schimbarea formei juridice din SA în SRL s-a publicat în MO nr. 1746/14.06.2004, modificarea formei juridice putându-se realiza doar după trecerea a 30 de zile de la publicarea în MO, toate aceste înscrisuri fiind depuse în dosarul de urmărire penală atașa dosarului . Conchide că explicația acestei situații este că acel contract de asociere a fost încheiat în realitate la data de 01.03.2005.

Mai susține că în dosarul de urmărire penală nr. 878/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, chiar dacă s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, s-a reținut că acest contract a fost antedatat, aspect reținut și prin sentința penală nr. 608/14.05.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos. nr._/271/2008 . Apreciază că scopul mediat a încheierii acestui contract l-a constituit obținerea unor beneficii nelegale, acest scop fiind ilicit și imoral .

Invocă lipsa capacității de folosință a . la data de 05.01.2004, față de disp. art. 33 al.1 din decretul nr. 31/1954 potrivit cărora persoanele juridice supuse înregistrării la ORC iau ființă prin emiterea codului unic de înregistrare, iar pentru intimată acest cod a fost emis al data de 05.08.2004 . Această dată este valabilă chiar și în cazul reorganizării unei persoane juridice., iar sancțiunea care intervine în cazul nerespectării regulilor referitoare la capacitatea juridică este nulitatea absolută.

Un alt motiv invocat l-a constituit lipsa calității de reprezentant al persoanelor care au semnat contractul de participațiune, pentru intimată semnând d-na Tăbuș V. care a dobândit calitate de administrator al . doar în luna august 2004, iar pentru I. contractul a fost semnat de d-na B. N. în lipsa unui mandat special de la administratorul societății A. O. . Mai mult B. N. a fost în cursul anilor 2004-2004 angajata ambelor societăți.

Mai invocă că nu s-a pus în executare contractul de asociere în participațiune, astfel deși avea ca și obligație managementul stației Peco de la Săcuieni, de acest lucru ocupându-se în realitate . că recurenta avea doar calitatea de furnizor combustibil către I. SA fapt care rezultă din facturile emise către această societate, care la data intrării în insolvență ( 2007) îi datora 90.609, 87 lei, sumă cu care s-a înscris la masa credală, iar dacă ar fi datorat ceva către I., facturile ar fi fost în sens invers, iar comercializarea combustibilului s-a făcut de către I. SA .

Invocă că intimata nu deține dreptul de proprietate supra Stației PECO din Săcuieni, care era proprietate NEXO ROM SRL, în consecință nu a adus nimic asocierii în participațiune și nu poate solicita plata unor sume de bani .

Mai invocă că . TERMOFRG au avut în perioada 2003-2005 ca acționar majoritar pe dl. G. G., fapt care interesează în lumina argumentelor cauzei ilicite și imorale. P. adresele dintre cele două societăți acestea își confirmă sumele datorate de recurentă cu scopul preconstituirii de probe.

Mai afirmă recurenta că nu au existat acte fiscal contabile al asocierii în participațiune ceea ce dovedește că această asociație nu a existat .

P. raportul de expertiză contabilă întocmit de expert S. M. C. s-a stabilit, în lipsa înscrisurilor necesare care se fală la . combustibilului comercializat de către recurentă în perioada 2004-2005, însă experta nu a putut stabili dacă facturile emise vizează asocierea în participațiune sau sunt simple vânzări, iar concluzia care se desprinde este că as fost doar furnizor de marfă către I. SA .

Intimatele nu au formulat întâmpinare, însă intimata . prin concluzii verbale în fața instanței și prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4500 lei reprezentând onorariu avocațial .

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul disp. art. 304 ind. 1 c.pr.civ tribunalul apreciază că acesta este nefundat, instanța de fond făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a dispozițiilor legale aplicabile pentru considerentele ce succed:

Între societățile T. SRL, SC I. SA, . a intervenit Contractul de asociere în participațiune nr. 1/05.01.2004, privind exploatarea stației de carburanți din localitatea Săcueni, jud. Bihor (în original la fila 7-9 din dosarul penal 878/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

În baza acestui contract intimata T. SRL punea la dispoziția asocierii Stația de carburanți din Săcueni DN19 Bihor, asociatul I. punea la dispoziția asocierii forța de muncă necesară, iar recurenta . avea obligația de a asigura managementul stației de carburanți și să plătească reclamantei la sfârșitul fiecărei luni, suma de 1000 lei vechi (respectiv 0,1 RON) pentru fiecare litru de combustibil vândut. Pentru fiecare litru de combustibil vândut, intimata I. era îndreptățită la plata unei sume de bani, respectiv 600 lei vechi/750 lei în funcție de tipul combustibilului. Durata contractului a fost stabilită până la data de 31.12.2006, cu posibilitatea prelungirii. La art 10 din contract s-a stipulat și că recurenta va coordona întreaga activitate și va asigura buna funcționare a sistemului financiar contabil .

Ca urmare a neînțelegerilor intervenite între părți, contractul a încetat în fapt înainte de data convenită, respectiv în iulie 2005.

P. proces verbal semnat de părți la data de 12.08.2005 (f. 6 dos. 8623/2005), reprezentantul recurentei N. – T. Gyula declară că a luat la cunoștință despre pretențiile celorlalți doi asociați izvorâte din contractul de asociere din 05.01.2004, în valoare de_ lei vechi, până la data de 31.07.2005 și se declară de acord să plătească la zi toate datoriile curente, până în data de 01.12.2005 cu prima tranșă în valoare de_ rol până la data de 20.08.2005 .

Întrucât nu s-a procedat la plata sumelor convenite . a promovat acțiune împotriva recurentei solicitând obligarea acestei al plata sumei de_ Rol, cu titlu de debit, la care să se adauge și dobânda legală, acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 20.10.2005 sub nr. dosar 8623/2005 . În acest dosar recurenta a formulat cerere reconvențională de către recurenta . prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de asociere, iar prin sentința civilă nr.8377/2010 s-a admis acțiunea principală și s-a respins cererea reconvențională .

P. decizia civilă nr. 252/R/. recursul formulat de .-a dispus casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiza contabilă care să stabilească cantitatea de combustibil comercializat de recurentă în perioada ianuarie_05, în baza examinării actelor financiar contabile al părților contractului și a înscrisurilor deținute de . prin decizia instanței de casare s-a stabilit obligația stabilirii datei încheierii contractului în funcție de voința reală a părților, precum și punerea în discuția contradictorie a introducerii .>

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 20._, iar prin „Note de Ședință” reclamanta a arătat că nu solicită introducerea în cauză a . de care nu are de formulat pretenții, pretenții față de aceasta având doar .> În ședința din 08.02.2013 s-a admis cererea formulată de recurentă și s-a dispus introducerea în cauză a .>

P. încheierea din 07.03.2012 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să răspundă obiectivelor stabilite de instanța de casare și a fost audiată martora B. I. N. C. .

P. raportul de expertiză efectuat de d-a expert S. M. C. s-a stabilit în baza facturilor emise de N. și a fișei clientului I. SA că recurenta a comercializat în perioada ianuarie_05 cantitatea totală de 260.939 l motorină, opinându-se în baza facturilor pronunțate că data încheierii contractului de asociere este 05.01.2004 .

Conform declarației martorei B. I. N. C., recurenta a început să vândă benzină prin stația PECO Săcuieni, încă din decembrie 2003, dar contractul de asociere în participațiune s-a încheiat abia în ianuarie 2004 .

Rezultă așadar că instanța de fond s-a conformat tuturor dispozițiilor instanței de casare, iar faptul că pentru . au putut fi depuse evidențele contabile din lipsa acestora, conform declarațiilor administratorului judiciar, nu poate împiedica soluționarea cauzei cum eronat susține recurenta, care conform art. 10 din contract avea obligația de a asigura supravegherea și buna funcționare a sistemului financiar al asociației .

Din documentele fiscale depuse de recurentă rezultă fără nici–o tăgadă faptul că aceasta a comercializat combustibil cel mai târziu începând din ianuarie 2004, raporturile recurentei cu intimata . distincte, în baza cărora recurenta datora și acestei intimate o sumă de bani /cantitatea de combustibil vândut, însă pretențiile au fost constatate ca fiind prescrise fără însă a influența raporturile din prezentul litigiu.

De asemenea raporturilor în baza cărora recurenta a vândut combustibil către . aplică dispozițiile comune în materie de vânzare - cumpărare, diferite de raporturile specifice derivate din contractul de asociere, astfel încât acestea nu se pot confunda cel mult putând fi pusă în discuție o eventuală compensare a datoriilor între cei doi parteneri, fără relevanță asupra raporturilor din prezentul litigiu.

Așa cum corect a reținut instanța de fond contractul de asociere nu conține nici clauză care să intre sub incidența disp. art. 1513 c.civ de natură a conferi intimatei T. în calitate de asociat totalitatea câștigurilor sau în baza căreia aceasta să fie scutită de participarea la pierderi.

Astfel cum rezultă din clauzele contractuale inserate la art. 5-7 și 12 ,recurenta s-a obligat să asigure managementul stației de carburanți aduse în asociere de intimata T., căreia recurenta urma să-i plătească 1000 lei vechi pentru fiecare litru de combustibil vândut, acesta fiind prețul asocierii datorat de recurentă, care nu a adus alt aport în asociație . Este necontestat faptul că recurenta a folosit stația de carburanți însă nu a putut da o altă justificare privind baza în care a exercitat folosința și exploatarea acesteia .

Procesul verbal încheiat la data de 12.08.2005 prin care recurenta se obligă să suporte integral pierderile asociației nu a constituit baza pronunțării sentinței recurate prin care s-a dispus obligarea recurentei la plata prețului convenit raportat la cantitatea de combustibil vândută conform expertizei efectuate și nu obligarea acesteia la suportarea pierderilor asociației, astfel că nu se poate reține clauza leonină ca temei al pretențiilor reclamantei T.. De altfel din coroborarea probatoriilor rezultă că s-a folosit impropriu termenul „pierderi” care se referă în realitate la sumele datorate și neîncasate .

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei referitoare la antedatarea contractului câtă vreme din chiar documentele contabile ale acesteia rezultă că a a comercializat combustibil prin stația PECO de la Săcuieni din ianuarie 2004, fără însă să prezinte a altă justificare în baza căreia a folosit stația PECO, iar singurul înscris care îi dădea acest drept este tocmai contractul de asociere contestat. Chiar dacă contractul ar fi fost antedatat, acest lucru, coroborat cu faptul că deja comercializa combustibil, nu s-ar putut realiza decât cu știința și acordul recurentei, care însă nu se poate folosi de acest fapt potrivit principiului „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans” potrivit căruia nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa, pentru obține foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificând un asemenea temei. În consecință motivul de nulitate bazat pe acest temei este neîntemeiat.

Nici susținerile privind lipsa capacității de folosință nu pot fi primite . având nr înmatriculare J_, această societate rezultând în urma schimbării formei juridice a fostei . baza hotărârii A. publicată în MO nr. 1051/20.04.2013 partea a IV, deci anterior încheierii contractului, prin care s-a hotărât schimbarea formei juridice din SA în SRL, modificare care a fost înscrisă la ORC în 16.07.2004 . Esențial este însă că reclamanta avea personalitate juridică, fiind înscrisă la ORC . Singura chestiune neclară fiind forma juridică, care în opina instanței nu poate fi decât cea pentru care s-a atribuit numărul de înregistrare la Registrul Comerțului și nr. înregistrare fiscală, dar și o eventuală eroare referitoare la denumire ( formă de organizare) SRL în loc de SA este irelevantă sub aspectul întinderii obligațiilor câtă vreme SRL-ul este succesorul în drepturi și obligații al fostului SA.

Chiar dacă intimații ar fi semnat contractul de asociere prin reprezentanți fără mandat valabil, sau cu depășirea limitelor acestuia, actul a fost confirmat prin executare, iar recurenta nici nu are un interes juridic de a invoca o asemenea neregularitate care nu este de natură a-i produce vreo vătămare .

Eronată este și susținerea recurentei că nu s-a pus în executare contractul de asociere, în totală contradicție cu susținerea că a avut calitatea doar de furnizor combustibil, activitate care s-a realizat chiar prin stația PECO adusă ca aport de intimată în baza contractului de asociere . Faptul că nu s-au emis facturi de către recurentă pentru plata prețului nu o poate exonera pe aceasta și nici prejudicia pe intimată, de acest lucru trebuia să se ocupe . recurentei conform art. 10 din contract.

Nereală este și susținerea conform căreia intimata nu a adus aport în asociație, câtă vreme recurentei i-a fost asigurată de intimată folosința și beneficul stație PECO, iar intimata T. a depus pentru acest aport un contract de comodat încheiat cu chiar administratorul G. G., fiind irelevant cui aparține proprietatea câtă vreme asociatul aduce aportul promis.

Existența unui acționariat comun la cele două societăți comerciale de asemenea nu se poate reține că ar fi avut consecință asupra stabilirii întinderii obligațiilor pârâtei câtă vreme expertiza a stabilit întinderea obligațiilor doar în baza actelor recurentei din care a rezultat cantitatea de combustibil vândută.

Față de considerentele ce preced, tribunalul va aprecia că în mod corect a fost respinsă cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității/anularea contractului de asociere nr. 1/05.01.2004 și s-a admis în parte acțiunea principală iar reurenta a fost obligată la plata sumei la care s-a obligat prin contractul de asociere, astfel că în temeiul disp. art. 312 al.1 va respinge ca nefundat recursul formulat.

Cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, formulată odată cu recursul a rămas fără obiect, nemaifiind susținută de recurentă prin reprezentantul său convențional .

În temeiul disp.a rt. 274 c.pr.civ, recurenta fiind în culpă procesuală va fi obligată să-i plătească intimatei .. cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, care însă vor fi reduse de la 4500 la 2500 lei raportat valoarea cauzei și complexitatea acesteia și reținând totodată că la fond s-a acordat suma de_ lei, fără ca această reducere să influențeze în vreun fel raporturile dintre avocat și intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de .. cu sediul în Oradea, . nr. 83, . în contradictoriu cu intimații .. cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor și S.C. I. S.A P. LICHIDATOR CRIST VEST AUDIT cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3885/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în totalitate.

Obligă recurentul să-i plătească intimatului 2.500 lei cheltuieli de judecată parțiale.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi 31.10.2013.

Red.Jud. U.O.M./

Red.jud.fond. H.R.C.

Tehn.red.A.S./2 ex.