Contestaţie la executare. Decizia nr. 518/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1434/271/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 518/R/.> Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Judecător L. D. J.
Judecător I. C. M.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial înaintat de recurenții B. C. I., B. I., B. M., toți cu domiciliul în Oradea, ..19, ..18, județul Bihor, M. I., M. L., și M. M. A., toți cu domiciliul în Oradea, ..5, ., în contradictoriu cu intimații S. DE A.-REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în București, sector 3, ..3, . și B. E. JUDECĂTORESC P. B., cu sediul în Oradea, ..6, județul Bihor, și cu terțul poprit A. B. ROMANIA SA -SUCURSALA UNIRII, cu sediul în București, ., . nr._/28.09.2010, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 18 noiembrie 2013, 25 noiembrie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele:
Prin sentința nr._/28.09.2010, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea invocată de intimați.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. – Reasigurare Astra S.R.L., cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3, în contradictoriu cu intimații B. M., cu domiciliul în Oradea, .. 19, .. 18, jud. Bihor, B. I. cu domiciliul în Oradea, .. 19, .. 18, jud. Bihor, B. C. I. cu domiciliul în Oradea, .. 19, .. 18, jud. Bihor, M. I., cu domiciliul în Oradea, .. 5, .. 16, jud. Bihor, M. L., cu domiciliul în Oradea, .. 5, .. 16, jud. Bihor, M. M. A. cu domiciliul în Oradea, .. 5, .. 16, jud. Bihor și terțul poprit S.C. A. B. Romania S.A. cu sediul în București, ., ..
S-au anulat actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B.E.J. P. B..
Au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată în favoarea contestatoarei în cuantum de 199 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
În dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B. Panțiș B. a fost pornită executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 558/07.05.2008 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosar nr._ în conexitate cu decizia penală nr. 64/A/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar_ și cu decizia penală nr. 529/R/24.11.2009 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. 529/R/2009. Prin sentința penală nr. 558/07.05.2008 a Judecătoriei Oradea contestatoarea a fost obligată la plata unor despăgubiri pentru intimați ca urmare a decesului într-un accident auto a unor rude ale acestora, alături de inculpat și în limitele contractului de asigurare. Prin decizia penală nr. 64/A/2009 a Tribunalului Bihor, a fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate intimaților iar prin decizia nr. 529/24.11.2009 a Curții de Apel Oradea au fost înlăturate dispozițiile privind cuantumul daunelor morale. Contestatoarea a achitat de bunăvoie către intimați despăgubiri în cuantum total de_,63 lei iar executarea silită a fost pornită pentru restul despăgubirilor neplătite până la suma totală de 588 000 lei.
Asupra excepției de necompetență materială a Judecătoriei Oradea instanța de fond a constatat următoarele:
Contestatoarea a solicitat pe calea contestației la executare anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B. Panțiș B..
Conform art. 463 alin. 3 C.proc.pen. contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.
Conform art. 400 alin. 1 din codul de procedură civilă contestația se introduce la instanța de executare.
Articolul 373 alin. 2 C.proc.civ. statuează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Din interpretarea tuturor acestor texte legale reiese că instanța competentă să judece contestația la executare cu privire la actele de executare făcute cu ocazia punerii în executare a dispozitivului unei sentințe penale în ceea ce privește latura civilă a procesului penal, este judecătoria – secția civilă.
Pe de altă parte, conform art. 461 lit. c C.proc.pen. este caz de contestație la executare împotriva hotărârii penale atunci când se ivește vreo nelămurire sau vreo împiedicare cu privire la hotărârea ce se execută.
Potrivit art. 463 alin. 1 C.proc.pen. contestația privitoare la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, (…) în cazul prevăzut în art. 461 lit. c, la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În speță, hotărârea ce se execută este sentința penală nr. 558/07.05.2008 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosar nr._ . Deciziile date în apel și apoi în recurs s-au mărginit să modifice parțial, respectiv să mențină în totalitate această hotărâre în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Pe cale de consecință, sentința penală nr. 558/07.05.2008 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosar nr._ este hotărârea judecătorească pusă în executare, acest fapt atrăgând competența judecătoriei și în ceea ce privește nelămuririle cu privire la această hotărâre și împiedicările la executare.
Prin urmare, și din acest punct de vedere, competentă material să soluționeze contestația la executare este tot Judecătoria Oradea.
Pe de altă parte, asupra naturii contestației și a competenței de soluționare a acesteia s-a pronunțat anterior și Curtea de Apel Oradea – secția penală care, prin încheierea pronunțată în dosar nr. 4295/271/P/2007 a recalificat cererea formulată de contestatoare, cerere care avea același conținut ca și acțiunea din prezentul dosar, considerând că este vorba de o contestație împotriva actelor de executare, a cărei competență de soluționare îi revine Judecătoriei Oradea.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că este nefondată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea invocată de intimați și a respins-o ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că nu există nici un motiv de inadmisibilitate ale contestației la executare așa cum eronat susțin intimații. Aprecierea acestora din urmă, conform căreia, este vorba în speță de o contestație la titlu vizându-se lămurirea înțelesului deciziei nr. 529/24.11.2009 a Curții de Apel Oradea, nu poate fi reținută, deoarece contestatoarea contestă actele de executare făcute în dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B. Panțiș B. susținând, în esență, că actele de executare au fost făcute în lipsa unui titlu executoriu împotriva contestatoarei, aceasta plătind de bunăvoie întreaga sumă la care a fost obligată. De altfel, așa cum s-a arătat anterior, asupra acestei probleme legate de calificare a acțiunii ca fiind o contestație la executare sau o contestație la titlu, s-a pronunțat anterior și Curtea de Apel Oradea – secția penală care, prin încheierea pronunțată în dosar nr. 4295/271/P/2007, a recalificat cererea formulată de contestatoare, cerere care avea același conținut ca și acțiunea din prezentul dosar, considerând că este vorba de o contestație împotriva actelor de executare.
Analizând motivele care stau la baza contestație la executare formulate de contestatoare, instanța de fond a constatat că acestea sunt întemeiate, urmând a admite contestația la executare.
Astfel, instanța de fond a constatat că în calitate de asigurator de răspundere civilă auto, contestatoarea răspunde față de terții prejudiciați alături de cel care a săvârșit fapta ilicită și numai în limitele stabilite prin contractul de asigurare și plafonate prin Ordinul CSA în vigoare la data producerii prejudiciului. Sub acest aspect, instanța constată că la data producerii accidentului auto era în vigoare Ordinul 3108/2004 al C.S.A. care limita cuantumul despăgubirilor plătite de societățile de asigurare la suma de_ lei pentru fiecare persoană decedată.
Nu pot fi reținute susținerile intimaților conform cărora contractul de asigurare și ordinul CSA nu le sunt opozabile. În ceea ce privește contractul de asigurare dintre cel care a provocat prejudiciul și asigurator, față de acesta intimații nu sunt terți ci intră în categoria avânzilor cauză, fiind creditori chirografari ai inculpatului. Tocmai acest contract de asigurare constituie temeiul în baza căruia intimații se pot îndrepta împotriva asiguratorului, care nu le-a produs prin fapta sa prejudiciul și cu care nu au raporturi juridice directe. În ceea ce privește ordinul CSA, acesta este un act normativ care produce efecte față de o categorie generală de persoane în care sunt incluși și intimații. Așadar, intimații nu pot susține că le este inopozabil un act normativ, decât ignorând cu desăvârșire principiile de drept.
Prin sentința penală nr. 558/07.05.2008 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosar nr._ a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de terțul asigurator, în limita contractului de asigurare, la despăgubiri civile în favoarea intimaților, despăgubiri al căror cuantum depășea plafonul de_ lei pe care asiguratorul îl suporta pentru decesul a două persoane.
Ulterior, prin decizia penală nr. 64/A/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar_ s-a redus cuantumul despăgubirilor acordate intimaților astfel încât să se încadreze în limitele plafonului stabilit prin Ordinul 3108/2004 al C.S.A. reținându-se în considerente că aceasta este limita în care asiguratorul răspunde. De asemenea, instanța de apel a înlăturat răspunderea solidară a părții responsabile civilmente, motiv pentru care în dispozitivul deciziei s-a făcut mențiunea „stabilește obligația despăgubirilor acordate părților civile în sarcina inculpatului alături de terțul asigurator”. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate pe latura civilă a cauzei.
Prin, decizia penală nr. 529/R/24.11.2009 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. 529/R/2009 a fost înlăturată dispoziția deciziei instanței de apel privind reducerea cuantumului despăgubirilor fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Succesiunea acestor hotărâri judecătorești, ce au fost redactate în mod clar și fără echivoc, cu respectarea tehnicilor de redactare a oricărei hotărâri judecătorești, nu necesită clarificări și lămuriri cu privire la latura civilă a cauzelor. Cu toate acestea, interpretând eronat dispozitivul deciziilor pronunțate în apel și recurs intimații și organul de executare au pus în executare un titlu executoriu împotriva contestatoarei, peste limitele creanței stabilite prin respectivul titlu, creanță care, de altfel, a fost executată de contestatoare de bunăvoie.
Astfel, nu au putut fi reținute susținerile intimaților conform cărora instanța de apel a înlăturat dispoziția privind limitarea cuantumului despăgubirilor datorate de terțul asigurator la limita contractului de asigurare. Pe de o parte, reducerea cuantumului despăgubirilor s-a făcut de instanța de apel tocmai pentru ca aceste despăgubiri să se încadreze în limitele prevăzute prin Ordinul 3108/2004 al C.S.A. Pe de altă parte, mențiunea din dispozitivul deciziei penale nr. 64/A/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar_ „ stabilește obligația despăgubirilor acordate părților civile în sarcina inculpatului alături de terțul asigurator” nu a fost făcută pentru a se înlătura astfel, implicit, mențiunea din sentința atacată referitoare la răspunderea asiguratorului în limita contractului de asigurare, ci pentru a se evidenția că răspunderea civilă este angajată numai în persoana inculpatului și a terțului asigurator nu și a persoanei responsabile civilmente, care inițial fusese obligată și ea la plata despăgubirilor. Așadar, această mențiune a fost făcută în vedere stabilirii persoanelor care sunt ținute a răspunde civil față de intimați și nu pentru a se stabili limita în care aceste persoane răspund. În ceea ce privește această limită, dispozitivul instanței de apel cuprinde mențiunea „menține restul dispozițiilor sentinței atacate”, mențiune care acoperă și dispoziția de limitare a răspunderii asiguratorului la limita contractului de asigurare. Pe de altă parte, dacă s-ar accepta interpretarea propusă de intimați s-ar ajunge la concluzia că o mențiune din dispozitivul sentinței date în prima instanță a fost înlăturată implicit, or, o astfel de modificare a unei hotărâri judecătorești nu se poate face decât explicit, atunci când respectiva hotărâre nu este casată sau modificată în totalitate. În plus, interpretarea propusă de intimați este contrară și spiritului hotărârii instanței de apel care a limitat cuantumul despăgubirilor civile tocmai pentru ca acestea să se încadreze în limitele contractului de asigurare.
În ceea ce privește hotărârea instanței de recurs, aceasta a modificat latura civilă a hotărârii instanței de apel numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor nu și limita în care asiguratorul răspunde, cu privire la această limită fiind menținute implicit dispozițiile primei instanțe. Astfel, chiar în dispozitivul instanței de recurs se face mențiunea că se mențin restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Făcându-se referire la hotărâri și nu la o hotărâre este evident că se are în vedere și sentința din primă instanță, a cărei dispoziție de limitare a cuantumului despăgubirilor datorate de asigurator nu a fost înlăturată de niciuna dintre instanțele de control judiciar.
Pe cale de consecință, având în vedere că prin ordinele de plată nr. 5612 și nr. 5612 (f.59) contestatoarea a plătit către intimați de bunăvoie întreg cuantumul despăgubirilor la care era ținută în limita contractului de asigurare, instanța de fond a constatat că executarea silită a contestatoarei pentru diferența de despăgubiri civile este nejustificată, actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B. Panțiș B. fiind lovite de nulitate deoarece s-a pus în executare o creanță care depășește limita stabilită în titlul executoriu.
În ceea ce privește petitul având ca obiect desființarea popririi, având în vedere că instanța de fond a anulat toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B. Panțiș B., implicit fiind anulată și adresa de înființare a popririi.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1/E/2010 al B.E.J. P. B..
Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, intimații sunt cei care au căzut în pretenții existând și cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța de fond a admis cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată și i-a obligat pe intimați, la plata către contestatoare a sumei de 199 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimații B. M., B. I., B. C., M. I., M. L. și M. A. M. solicitând în principal casarea acesteia, iar în subsidiar ei și respingerea contestației la executare.
Se arată în motivare că instanța de fond nu a pus în discuție excepția inadmisibilității invocate de către ei și nici cea a necompetenței materiale ridicate din oficiu. La dosarul cauzei a fost depusă o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii care se impunea a fi calificată ca principală, astfel încât competența de soluționare nu revenea Judecătoriei Oradea. Din moment ce nu s-au pus în discuție actele de executare decât în mod subsidiar, competența de a se pronunța asupra titlului revenea Curții de Apel Oradea.
Examinarea comparată a celor trei hotărâri pronunțate de instanțele penale conduce la concluzia că nu a fost limitată răspunderea asiguratorului, acesta fiind ținut să achite între prejudiciul stabilit cu titlu de daune morale și materiale. În acest sens este de precizat că Judecătoria Oradea a admis cererea de încuviințare a executării silite fără a limita în vreun fel suma. Verificarea condițiilor de legalitate a acesteia împiedică un control ulterior, astfel încât se impune admiterea recursului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 1 și 312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă intimata Societatea de A.-Reasigurare Astra S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în data de 24.12.2009 a achitat în limitele stabilite prin Ordinul CSA nr. 3108/2004 despăgubirile către familia B. și familia M.. Instanțele de control judiciar nu au eliminat limita până la care să răspundă în calitate de asigurator, ci a diminuat cuantumul daunelor morale. Suma maximă ce putea fi achitată în temeiul prevederilor legale incidente a fost plătită, astfel încât nu se poate continua executarea silită împotriva sa.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 312 alin. 1 și C.pr.civ. tribunalul reține că acesta este nefondat urmând a fi respins. Astfel, ținând seama că s-a renunțat la invocarea motivelor ce ar putea duce în opinia recurenților la casarea hotărârii și față de modul în care au fost soluționate cele două excepții de către instanța de fond, tribunalul consideră că se impune analiza celorlalte motive.
Stabilirea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate de prima instanță impune luarea în considerare a faptului că reprezentând cea de-a doua fază a procesului civil executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art. 373 și urm. C.pr.civ. Încălcarea lor deschide părții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare în cadrul căreia pot fi invocate, în principiu, numai eventuale neregularități pretins a fi săvârșite în această etapă.
Problema litigioasă esențială vizează întinderea răspunderii intimatei prin prisma hotărârilor pronunțate de instanțele penale. Din examinarea comparată a dispozitivului și considerentelor acestora rezultă în mod clar că nici una dintre ele nu a stabilit că intimata Societatea de A.-Reasigurare Astra S.A. ar răspunde peste plafonul stabilit de Ordinul C.S.A. nr. 3108/2008.
În acest sens, trebuie remarcat că Judecătoria Oradea a precizat în mod expres în dispozitivul sent. pen. nr. 558/2008 că intimata este obligată în limita contractului de asigurare, Tribunalul Bihor precizând același fapt în considerentele deciziei nr. 64/A/2009. Majorarea cuantumului daunelor morale de către Curtea de Apel Oradea nu poate duce la înlăturarea plafonării răspunderii acesteia din moment ce și prevăzut în mod expres în dispozitivul dec. pen. nr. 529/R/2009 că sunt menținute restul dispozițiilor deciziei recurate.
De altfel, în mod indirect recurenții au recunoscut că executarea silită împotriva acesteia nu poate trece dincolo de plafonul amintit din moment ce au invocat excepția de nelegalitate a Ordinului C.S.A. nr. 3108/2008. Soluția pronunțată de instanțele de contencios administrativ în sensul respingerii ei și considerentele ce au stat la baza luării acestei decizii conduc la concluzia că nu este posibilă în prezent o executare silită împotriva intimatei din moment ce aceasta a achitat voluntar sumele maxime la care putea fi obligată.
Faptul că inițial Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită împotriva ei nu poate duce la o altă soluție întrucât instanța nu a fost chemată să tranșeze toate chestiunile litigioase pe care le-ar putea ridica declanșarea executării silite. Mai mult, în condițiile în care cererea s-a judecat fără citarea intimatei, nici nu se putea lua în discuție existența sau nu a obligației de plată raportat la plata benevolă făcută de aceasta. Tocmai de aceea, consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit că operează plafonarea întinderii obligației de plată, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenții B. C. I., B. I., B. M., toți cu domiciliul în Oradea, ..19, ., M. I., M. L., și M. M. A., toți cu domiciliul în Oradea, ..5, ..16, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații S. DE A.-REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în București, sector 3, ..3, . și B. E. JUDECĂTORESC P. B., cu sediul în Oradea, ..6, județul Bihor, și cu terțul poprit A. B. ROMANIA SA -SUCURSALA UNIRII, cu sediul în București, ., . nr._/28.09.2010, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
Președinte, A. C. C. | Judecător, L. D. J. | Judecător, I. C. M. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.M.C. 12 decembrie 2013
Red.jud.fond.A.V.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
