Contestaţie la executare. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul BIHOR
Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 16672/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 462/R/.>
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Judecător D. S.
Judecător I. O.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial formulat de recurenții M. I. E. și M. T. R. ambii cu domiciliul în Oradea, ..3, ..28, județul Bihor și M. A. cu dom. în Oradea, ., . în contradictoriu cu intimații . cu sediul în sector 3, București, ..5, Corp B, etaj 3 și M. T. cu dom. în Oradea, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3692/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, av. H. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ de la dosar fila 4și reprezentanta intimatei ., Av. Feflea R. în baza delegației de substituire nr. 1/28.10.2013, lipsă fiind intimatul M. T. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, recursul este motivat, legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei potrivit chitanței nr._ din data de 13.06.2013 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, se constată că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată în baza art.150 Cod procedură civilă, socotește cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, fără cheltuieli de judecată. Invocă dispoz. art.496 din codul de procedură civilă conform căruia executorul judecătoresc trebuie să încheie un proces verbal de situație, prima instanță reținând în mod nelegal că întocmirea unui proces verbal de evaluare suplinește procesul verbal de situație. Aduce la cunoștința instanței că nu se poate să existe similitudini între aceste procese verbale precizând totodată că procesul verbal de evaluare nu s-a făcut la fața locului, ci dintr-un birou, părțile nu au fost citate și nu s-au luat în considerare îmbunătățirile aduse imobilului.
La întrebarea instanței dacă s-a făcut evacuarea, reprezentanta recurenților arată că persoanele care locuiesc în acel imobil nu au fost evacuate, M. A. fiind proprietara apartamentului, M. I. E. și M. T. R. sunt copiii acesteia.
Reprezentanta intimatei . solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Aduce la cunoștința instanței că recurenții nu au făcut dovada unei vătămări produse de actele de executare silită și ca atare acestea nu pot fi înlăturate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3692/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins contestația formulată de contestatorii M. I. E., M. T. R., ambii domiciliați în Oradea, . 3, ..28, jud Bihor și contestatoarea M. A., domiciliată în Oradea, ., ., in contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in București, . 22, sector 5, sediul procedural ales in București, . 5, sect 3.
S-a respins cererea de intervenție formulată de M. T., domiciliat în Oradea, ., ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probațiunea administrată in cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 04.09.2008, contestatoarea M. I. E. a contractat un împrumut bancar pentru suma de 24.907, 5 euro. Împrumutul a fost garantat de către M. T. R., ca coplătitor și M. A., ca și garant. Aceasta din urmă a dus ca garanție imobilul situat in Oradea, ., înscris in CF_ Oradea, top 2935/2/1. Imobilul ipotecat cu contractul de ipotecă din 05.09.2008 este proprietatea personală a garantului ipotecar M. A., conform înscrierii de sub B2 din CF-ul mai sus indicat.
Pentru că beneficiarul contractului de împrumut nu si-a respectat obligațiile contractuale, împrumutătorul a solicitat începerea procedurii de executare silită prin cererea depusă la B. P. D. la data de 04.04.2011. Calitatea de creditor urmăritor a dobândit-o intimata ca urmare a contractului de cesiune de creanță încheiat cu banca împrumutătoare la data de 14.10.2009.
Cererea de încuviințare a pornirii executării silite, formulată de executor a fost încuviințată de către instanța de executare cu Încheierea nr 1668 din 11.04.2011. După ce executarea silită a fost încuviințată, s-au emis somațiile prevăzute de art 497 și 387 Cod procedură civilă pe numele tuturor contestatorilor. Somațiile au fost emise la data de 10.05.2011. Pentru că debitorii urmăritori nu si-au plătit debitul restant, executarea silită a continuat asupra imobilului ipotecat. În scopul valorificării acestuia, executorul a demarat procedura executării imobiliare, scop in care a întocmit formalitățile de publicitate. Astfel, acesta a scos imobilul la vânzare publică,m prima dată conform procesului verbal de licitație din 03.09.2012. Pentru că imobilul nu a fost vândut, s-a emis o nouă publicație de vânzare pentru data de 17.09.2012, licitație care a început conform art 500 Cod procedură civilă de la prețul redus cu 25% față de evaluarea dată acestui imobil de către expertul evaluator la care a apelat executorul judecătoresc. La data de 17.09.2012, conform procesului verbal de licitație, imobilul ipotecat a fost adjudecat de licitatorul KOLOMPAR M. la prețul de 17.562, 75 euro. Contestatorii invocă ca motiv de nulitate a vânzării publice, aceea că in procesul verbal de licitație se arată că imobilul este proprietatea debitorilor M. Iaona E. și M. T. R., precum și prețul la care vânzarea s-a făcut.
Analizând cele 2 critici aduse de contestator procesului verbal de licitație, instanța de fond a constatat că nici una nu a fost în măsură să atragă după sine anularea acestuia. Astfel, a fost adevărat că imobilul vândut a fost proprietatea tabulară a garantului ipotecar M. A. și nu a celorlalți doi contestatori, insă acest aspect poate fi privit ca o eroare materială, neesențială și incapabilă de a produce contestatorilor prejudicii care nu ar putea fi reparate altfel decât prin anularea procesului verbal. Nu s-a dovedit nici o vătămare a drepturilor contestatorilor in cadrul procedurii de vânzare la licitație publică și doar eroarea din procesul verbal cu privire la numele proprietarului imobilului vândut este insuficientă.
Prețul la care imobilul s-a vândut este cel mai bun obținut de vânzător după ce acesta a repetat procedura de vânzare. reducând prețul, la 75% din prețul de evaluare. Chiar prețul de pornire nu a fost obligatoriu, vânzarea putând a se face, la cel mai bun preț obținut, de la piață, in momentul vânzării. Prețul de piață al imobilului vândut este cel obținut în urma vânzării publice efectuate de executor, dar, oricum, aceea că debitorul urmărit este nemulțumit de prețul obținut din vânzarea bunului său ce a fost urmărit silit, nu a fost un motiv temeinic de anulare a unei executări silite pornite legal împotriva acesteia.
Art 496 Cod procedură civilă impune ca act premergător vânzării la licitație a unui imobil, întocmirea unui proces verbal de situație, care să descrie cât mai amănunțit imobilul urmărit. La dosarul execuțional nu a existat dovada faptului că executorul ar fi întocmit un proces verbal de situație in sensul șart 496 Cod procedură civilă, insă descrierea exactă a imobilului urmărit este făcută în cadrul raportului de evaluare efectuat la solicitarea executorului judecătoresc de către expertul evaluator G. S. O.. Evaluarea imobilului de către un expert evaluator este o procedură facultativă pentru executor. În situația în care acesta a procedat totuși la o evaluare făcută de un expert evaluator, această evaluare suplinește cerințele art 496 Cod procedură civilă, care se referă la procesul verbal de situație, în condițiile in care în conținutul raportului de evaluare, care s-a făcut cu încunoștințarea debitorilor contestatori, există inclusiv descrierea amănunțită a imobilului, procedură impusă de art. 496 Cod procedură civilă.
Chiar dacă s-ar considera că evaluarea făcută de către un expert independent nu înlocuiește procesul verbal de situație, pe care trebuie să-l întocmească executorul judecătoresc, se reține aceea că lipsa acestui proces verbal, in sine, nu a fost motiv de nulitate absolută a întregii proceduri de executare silită. Pentru ca această lipsă să ducă la acest efect, solicitat de contestatori, este necesar să se dovedească că lipsa lor s-a produs un prejudiciu însemnat și care nu poate fi înlăturat altfel decât prin anularea executării silite însăși. În cauză nu s-a evidențiat nici un inconvenient, nici o atingere adusă drepturilor contestatorilor, a intereselor lor legitime de lipsa procesul verbal de situație. Nu este prevăzută în Codul procedură civilă, procedura, ca motiv de nulitate absolută, lipsa procesul verbal de situație. Toate nulitățile absolute trebuiesc a fi expres prevăzute de legiuitor, ele nu pot fi deduse sau stabilite pe cale de interpretare, astfel încât instanța de fond a reținut aceea că, in situația dată, omisiunea executorului de a întocmi procesul verbal de situație nu a fost un temei suficient pentru anularea celorlalte acte de executare silită pe care le-a întocmit cu respectarea procedurilor legale.
În același sens, s-a reținut si aceea că contestatorii au invocat tardiv lipsa procesului verbal de situație: conform art 496 și 497 Cod procedură civilă, procesul verbal se situație se întocmește înainte de somația de plată adresată debitorilor urmăriți. Așa cum s-a mai arătat, somațiile de plată au fost trimise debitorilor la data de 10.05.2011. după această dată, ei nu pot susține cu temei că nu au fost încunoștințați de mersul procedurii executării silite,la dosarul execuțional sunt suficiente dovezi in sens contrar. Prin urmare, deși actul procedural invocat trebuia să existe înainte de data de 10.05.2011, contestatorii formulează contestația la executare doar după ce imobilul ipotecat a fost adjudecat, respectiv la 15 zile după data de 17.09.2012. Pentru a putea fi luată în considerare, lipsa procesul verbal de situație, aceasta trebuia invocată cel târziu la 15 zile după emiterea somației de plată, conform art. 401 lit „a” Cod procedură civilă.
Conform art. 399 Cod procedură civilă, contestația la executare se poate introduce împotriva unui act de executare de către cei interesați în executare, ori cei vătămați de aceasta. Contestația se poate introduce pentru îndeplinirea unui act de executare ori pentru lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executor. Este evident si firesc ca cei împotriva cărora se face executarea, respectiv a debitorilor, să invoce un interes în oprirea executării, insă nu acesta este interesul legitim la care face referire art. 399 Cod procedură civilă, mai sus citat. Nici măcar cei care pretind că au contribuit . altul la îmbunătățirea ori înfrumusețarea unui imobil ipotecat nu pot justifica un interes legitim in a opri ori a anula o executare silită pornită împotriva unui imobil ipotecat, in favoarea creditorului. Aceștia, pot avea pretenții, civile, separat, într-un litigiu de drept comun, fie împotriva fostului proprietar, a împrumutaților, a adjudecătorilor, șamd, dar nicidecum nu pot invoca un interes legitim în sensul art. 49 alin 1 Cod procedură civilă. Așa fiind, instanța de fond a considerat că cererea de intervenție formulată in cauză de intervenientul M. T. a fost inadmisibilă, astfel încât conform art 52 alin 1 Cod procedură civilă a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții M. I. E., M. T. și M. A. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
Critică hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală întrucât nu a luat în considerare argumentele aduse în sprijinul anulării actelor de executare silită. În acest sens, arată că în conformitate cu art. 496 din Codul de procedură civilă vechi, executorul judecătoresc este obligat să încheie un proces verbal de situație, proces-verbal care trebuie să cuprindă datele prevăzute de art. 504 alin. 1 și care nu se găsește la dosarul de executare silită astfel că procesul de evaluare a bunului imobil s-a efectuat fără identificarea lui. În ceea ce privește procesul verbal de vânzare imobiliară, învederează faptul că nu corespunde cu situația de carte funciară, iar evaluarea imobilului s-a făcut fără deplasarea evaluatorului și fără a verifica starea actuală a bunului și sunt prejudiciați prin stabilirea prețului de valoare cu care s-a pornit licitația.
În drept, sunt invocate dispoz. art. 304 și 304 pct. A Cod procedură civilă.
Intimata . prin întâmpinare fila 15 de la dosarul de recurs solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Învederează faptul că pentru ca un act de executare silită să fie declarat nul recurenții contestatori trebuiesc să arate norma legală încălcată la data încheierii actului și nu anterior sau ulterior, în condițiile art. 105 respectiv actul să fi fost încheiat fără respectarea normelor legale, să producă părții o vătămare iar aceasta să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Prin prisma acestor dispoziții, arată că procesul verbal de licitație a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege referitoare la forma actului și nu este în măsură să aducă nicio vătămare contestatorilor. De asemenea, solicită respingerea susținerilor recurenților în ceea ce privește valoarea relativ mică de valoarea bunului imobil întrucât evaluarea a fost efectuată de către un expert evaluator.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, prin prisma dispoz. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că la cererea creditoarea . a fost pornită executare silită față de debitorii M. I. E., M. T. R. și M. A., întocmindu-se procesul verbal de licitație din 17.09.2012 în dosarul execuțional 125/E/2011 al B. P. D., contestatorii fiind notificați în acest sens. Prealabil acestui proces verbal de licitație a fost încheiată publicația de vânzare imobiliară.
La dosarul execuțional, instanța de recurs reține că prealabil publicației de vânzare și a procesului verbal de licitație, executorul judecătoresc nu a depus procesul verbal de situație a imobilului care să identifice imobilul conform dispoz. Art. 196 și respectiv art. 504 alin. 1 pct. 1,3,5,6 și 14, obligație care incumbă acestuia.
Pentru anularea actelor de procedură, în conformitate cu art. 105 din Codul de proced. civilă, este necesar ca actul să fie întocmit cu nerespectarea formelor legale de către un funcționar competent, iar actul să fi produs o vătămare părții invocate. Este evident că prin lipsa procesului verbal de situație a imobilului reglementată de dispoz. art. 496 din Codul de procedură civilă, lipsește actul de executare silită în materialitatea sa și implicit în forma prevăzută de lege, iar în lipsa acestuia, evaluarea bunului nu s-a efectuat la valoarea sa reală, astfel că recurenților contestatori li s-au creat o vătămare prin subevaluarea imobilului, astfel că această vătămare nu poate fi anulată decât prin anulare actului.
În conformitate cu art. 399 din vechiul Cod de procedură civilă, contestația la executare se poate contesta executarea silită precum și orice act de executare, aspecte față de care, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat ca fiind fondat, și pe cale de consecință urmează să-l admită, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va desființa toate procesele verbale de licitație emise în dosarul execuțional nr. 125/E/2011 al B. P. D. precum și toate actele de executare silită efectuate în baza raportului de evaluare extrajudiciară întocmit de expertul evaluator G. S. O. și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul formulat de recurenții M. I. E. și M. T., ambii cu domiciliul în Oradea, .. 3 ..28, județul Bihor și M. A. cu domiciliul în Oradea, ., . împotriva sentinței civile nr. 3692/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite contestația la executare formulată de contestatorii recurenți și desființează toate procesele verbale de licitație emise în dos. execuțional nr. 125/E/2011 al B. P. D. precum și toate actele de executare silită efectuate în baza raportului de evaluare extrajudiciară întocmit de expertul evaluator G. S. O..
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ .
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.
Președinte, U. O.-M. | Judecător, S. D. | Judecător, O. I. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud. O.I./28.11.2013
Red.jud.fond. S.V.C.
Tehn.red.A.S./2 ex.
← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 37/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 468/2013. Tribunalul BIHOR → |
---|