Pretenţii. Decizia nr. 407/2013. Tribunalul BIHOR

Instanța de fond a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2866,81 lei, cu titlu de debit, plus dobânda comercială aferentă, calculată de la data scadenței până la plata efectivă a debitului.

Totodată prima instanță a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 243,34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Între părți s-au derulat raporturi comerciale simplificate, concretizate în livrarea de către reclamantă în favoarea pârâtei de mărfuri în valoare totală de 2866,81 lei.

În baza acestor relații comerciale, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/18.12.2009, în valoare de 2056,80 lei și nr._/18.12.2009, în valoare de 1478 lei, ambele fiind scadente în termen de 7 zile de la comunicare.

Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării contravalorii facturilor și ținând cont de prevederile art. 969 C.civ. și 43 C.. a admis cererea reclamantei, în sensul că a obligat pârâta la achitarea în favoarea reclamantei suma de 2866,81 lei, cu titlu de debit, plus dobânda comercială aferentă, calculată de la data scadenței până la plata efectivă a debitului.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C.pr.civ. prima instanță a obligat debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 243,34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe comunicate la 28.02.2013 a declarat recurs la 08.03.2013 recurentul . SRL solicitând admiterea recursului casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare deoarece a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei debitoare.

Recurenta a invocat faptul că au fost nesocotite dispozițiile privind competența teritorială, deoarece pârâta are sediul în județul C. S..

În motivare, recurenta a mai arătat că i-a fost nesocotit dreptul la apărare, întrucât a formulat la primul termen de judecată cerere de angajare apărător, fiind încălcate astfel dispozițiile CEDO și ale Constituției României. A mai arătat că nu avea cum să achite contravaloarea unor mărfuri pe care nu le-a primit, respectiv facturile nu poartă semnatura de primire.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 312 pct. 5 C. pr. civ., art. 312 pct. 6 C. pr. civ. art. 304 pct.8, 9 C.proc.civ.

Recurentul a depus și concluzii scrise prin care a reiterat motivele de recurs.

Intimata legal citată nu a depus întâmpinare.

Recursul a fost legal timbrat cu 122 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.

Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:

În fapt între părți, conform susținerilor intimatei reclamante, s-au derulat raporturi comerciale simplificate, concretizate în livrarea de către reclamantă în favoarea pârâtei de mărfuri în valoare totală de 2866,81 lei.

În baza acestor presupuse relații comerciale, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/18.12.2009, în valoare de 2056,80 lei și nr._/18.12.2009, în valoare de 1478 lei, ambele fiind scadente în termen de 7 zile de la comunicare (f 5, 6). Facturile emise de reclamanta intimata . SRL nu au fost acceptate la plată prin semnătură și ștampilă de către recurenta pârâtă . SRL.

În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială invocată de către recurentă, aceasta nu a fost invocată în cadrul primei faze procesuale, prin urmare instanța de recurs nu o poate analiza.

În drept în cazul contractului comercial încheiat în condițiile art. 36 C.. afectează validitatea contractului, dar proba contractului trebuie făcută, conform art. 46 C. . cu facturi acceptate la plată. Facturile neacceptate prin semnătură și/sau ștampilă, contestate de beneficiar și necoroborate cu alte mijloace de probă sunt lipsite de forță probantă.

De asemenea dispozițiile art. 1169 și art. 1170 C. civ. sunt incidente și în materie comercială. Prin urmare partea care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, iar în raport de această normă cu caracter general, intimatul - reclamant nu și-a dovedit susținerile privind livrarea mărfii către recurentul - pârât. Astfel nu pârâta trebuia să facă dovada achitării facturilor cum în mod greșit a reținut prima instanță.

Pentru aceste considerente va admite ca fondat recursul introdus de recurenta . SRL, în contradictoriu cu intimata . SRL, împotriva Sentinței civile nr. 1842 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va modifica în totalitate, în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta ..

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat recursul introdus de recurenta . în Z., .. C. S., cod fiscal RO4606531, în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, împotriva Sentinței civile nr. 1842 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în totalitate, în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta ..

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 Septembrie 2013.

Red.: N.C.T

Jud. fond.:P.F.V.

Tehnored.: A.G. 15.10.2013