Pretenţii. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I. O.

JUDECĂTOR: A. V.

JUDECĂTOR: I. V.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenta . SA cu sediul în Oradea, .. 3, Jud. Bihor în contradictoriu cu intimata N. R. A. domiciliată în Oradea, Parcul T., nr. 2, ., J. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 4363/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 21 ianuarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4363/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă excepția prematurității formulării cererii, invocată de pârâtă.

A fost admisă cererea precizată de reclamanta N. R. A. în contradictoriu cu pârâta . ORADEA SA.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 64.035 lei, cu titlu de despăgubiri.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7392 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 30.12.1985 numiții V. M. și V. N. au încheiat cu Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor Oradea contractul de construire nr. 947, având ca obiect construirea unui apartament în blocul ce urma a se edifica pe .. 1, în schimbul prețului de 214.160 lei. Termenul de finalizare a locuinței a fost stabilit la data de 30.09.1987 (f.11). Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 322/02.04.2001 de BNP Berger T. G., numiții V. M. și V. N. au vândut reclamantei imobilul situat în Oradea, .. 1, .-10).

Inițial, construirea blocului s-a realizat de către Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor Oradea, ulterior antrepriza blocului fiind preluată de către pârâtă.

Pe considerentul nerespectării obligațiilor asumate, pârâta a fost acționată în judecată de către Asociația de cooperare pentru urmărirea și supravegherea lucrărilor de construcție a blocului de locuințe din Oradea, .. 1, constituită în acest scop, iar prin sentința civilă nr. 2703/C/2004 pronunțată de către Tribunalul Sibiu (f.12-15) s-a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de predare a apartamentelor pe seama membrilor asociației, dispunându-se obligarea pârâtei la predarea locuințelor contractate cu proces-verbal de recepție. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 88/A/2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia (f.17-21) și prin decizia nr. 1766/2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (f.24-27).

Din declarațiile martorilor D. A. (f.103) și H. M. (f.110) reiese că reclamanta a efectuat o . lucrări la apartamentul aflat în proprietatea sa, întrucât acesta era într-o stare deplorabilă, în primăvara anului 2002, era la stare de roșu, nu avea ferestre, uși, pereții nu erau tencuiți, nu era turnată șapă pe jos, nu exista instalație electrică și nici instalații sanitare și de încălzire. Reclamanta cu soțul său au efectuat lucrările necesare pentru a aduce apartamentul în stare locuibilă, au tencuit, zugrăvit, au pus faianță, gresie, au montat instalații sanitare, geamuri, uși, dușumele, instalație electrică, tot ce era necesar finisării apartamentului, lucrările de finisare fiind finalizate în anul 2007.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în construcții de către expertul Z. T. (f.120-173), din concluziile căreia reiese că valoarea lucrărilor de finisaj pretins a fi executate de reclamantă, stabilite în raport cu prevederile raportului de expertiză din dosarul nr. 3857/1991 al Judecătoriei Oradea, este de 51.000 lei, iar valoarea lucrărilor la apartamentul reclamantei calculată în baza prevederilor raportului de expertiză din dosarul nr. 3857/1991 al Judecătoriei Oradea și a lucrărilor pretinse a fi executate de reclamantă, cu privire la lucrările real executate, este de 91.468 lei.

În cauză a fost efectuată și o contraexpertiză tehnică în construcții de către experții M. S., N. T. și S. E. (f.258-299), din concluziile căreia reiese că valoarea actualizată și însumată a lucrărilor de amenajare necesare pentru finalizarea apartamentului nr. 30, calculată, ținând cont de expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 3857/1991 al Judecătoriei Oradea și de obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, este de 63.184 lei.

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate (f.339-342) experții au arătat că valoarea menționată anterior se suplimentează cu suma de 851 lei, reprezentând valoarea lucrărilor de montare a plintei de gresie (311 lei) și etanșarea pe contur a tâmplăriei cu vată minerală și chit (540 lei), rezultând o sumă de 64.035 lei.

Instanța a avut în vedere concluziile raportului de contraexpertiză tehnică în construcții, deoarece acestea exprimă valoarea actuală a lucrărilor efectuate de reclamantă și are o valoare științifică mai ridicată, fiind efectuată de trei experți.

Deși pârâta susține că lucrările efectuate de reclamantă sunt lucrări voluptorii, pe care reclamanta le-a efectuat pentru propriul confort, instanța apreciază ca nefondate aceste susțineri, deoarece lucrările au fost efectuate de reclamantă pentru a aduce în stare de întrebuințare apartamentul care a făcut obiectul contractului de construire încheiat reclamantă.

În ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii, pe motiv că nu a fost respectată procedura concilierii directe, invocată de pârâtă, instanța a respins-o, deoarece pârâta a fost convocată la conciliere directă prin adresa înregistrată la aceasta sub nr. 4314/26.02.2008 (f.6), însă nu a dat curs convocării, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat la data de 17.03.2008 de Cabinetul de Avocați S. A. și C. P. (f.7).

Pentru aceste motive, instanța a admis cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, în sensul că a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 64.035 lei, cu titlu de despăgubiri.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C.pr.civ. instanța a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7392 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (2.500 lei), onorariu experți (2.000 lei) și taxe de timbru de 2.892 lei.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs recurenta . SA cu sediul în Oradea, .. 3, Jud. Bihor în contradictoriu cu intimata N. R. A. domiciliată în Oradea, Parcul T., nr. 2, ., J. Bihor, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea eronată a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale în materie raportat la modul de soluționare a excepțiilor invocate .

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de recurentă în fața instanței de fond, recurenta arată că acesta în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art.1 din Decretul nr.167/1958. Astfel, se arată că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 30.05.1991 (când lucrările la apartament s-au sistat) și s-a prescris în data de 01.04.2008 când reclamanta a înregistrat la Judecătoria Oradea acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.1019/2004.

Recurenta susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins și excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantei, excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei și prematuritatea cererii raportat la dispozițiile art.720 C.proced.civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate iar expertiza tehnică efectuată în anul 1991 în dosarul nr.957/1991 al Judecătoriei Oradea avută în vedere de instanța de fond a fost contestată de câtre recurentă.

În drept sunt invocate prevederile art.300, art.302, art.304 pct.7, 8, 9 C.proced.civ.

În baza art.242 alin.2 C.proced.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea recursului declarat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata susține că prin întroducerea unei acțiuni în instanță împotriva recurentei de câtre Asociația de cooperare pentru urmărirea și supravegherea lucrărilor de construcție a blocului de locuințe proprietate personală din Oradea și care a făcut obiectul dosarului nr.1019/2004 al Tribunalului Sibiu a avut loc o întrerupere a cursului prescripției extinctive iar obligația recurentei de predare a apartamentelor pe seama membrilor asociației este reînnoită prin hotărârile pronunțate (Sentința civilă nr.2703/2004 al Tribunalului Sibiu, Decizia civilă nr.88/2005 al Curții de Apel A. I. ).

Referitor la susținerea recurentei în sensul că față de Sentința civilă nr.2703/2004 al Tribunalului Sibiu, acțiunea intimatei este prescrisă, aceasta arată că în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească prescripția începe să curgă de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, respectiv la data de 19.05.2006 când s-a pronunțat Decizia civilă nr.1766/2006 al ÎCCJ . Raportat la această dată, acțiunea a fost formulată în termen.

Totodată, se arată că în cursul lunii septembrie 2007, recurenta a demarat lucrări de finalizare a apartamentelor, ceea ce reprezintă o recunoaștere a obligației ce-i revine conform contractelor de construire încheiate și hotărârilor judecătorești, ceea ce atrage o nouă întrerupere a cursului prescripției (art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958).

În ceea ce privește cuantumul pretențiilor, intimata arată că suma de 64.035 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor de finisare – finalizare a apartamentului raportat la proiectul inițial al blocului, ținând cont de stadiul fizic existent la întreruperea lucrărilor de construcții consemnat în Raportul de expertiza din dosarul nr.3857/1991 a Judecătoriei Oradea.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța stabilește că motivele invocate în susținerea prezentului recurs sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a intimatei N. R. A. instanța de recurs stabilește următoarele:

Titularul contractului de construire avea dreptul de a i se preda apartamentul finalizat conform acestui contract, obligație care nu a fost adusă la îndeplinire de câtre recurentă.

Prin cumpărarea apartamentului de la titularul contractului de construire (prin achitarea integrală a prețului acestui apartament) intimata N. R. A. s-a subrogat în drepturile fostului titular al contractului, de a obține îndeplinirea exactă a obligației de a face a recurentei. De altfel, din declarația depusă la dosarul de fond rezultă că titularul inițial al contractului de construire, i-a transmis intimatei în momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare toate drepturile ce decurg în legătură cu apartamentul în litigiu. Pe de altă parte, chiar dacă s-au produs mai multe vânzări succesive a apartamentului în favoarea mai multor persoane, nu există nici un motiv pentru care obligația recurentei de a preda apartamentul să înceteze și astfel aceasta să fie degrevată de o obligație asumată în temeiul unui contract pentru care a încasat integral prețul. În caz contrar recurenta ar realiza o îmbogățire fără justă cauză.

În ceea ce privește excepția prescripției extinctive invocate de recurenta din prezenta cauză, instanța de recurs stabilește următoarele:

Prin promovarea unei acțiuni în instanță împotriva recurentei de câtre Asociația de cooperare pentru urmărirea și supravegherea lucrărilor de construcție a blocului de locuințe proprietate personală din Oradea și care a făcut obiectul dosarului nr.1019/2004 al Tribunalului Sibiu a avut loc o întrerupere a cursului prescripției extinctive iar obligația recurentei de predare a apartamentelor pe seama membrilor asociației este reînnoită prin hotărârile pronunțate. Astfel, în cuprinsul dispozitivului Sentinței civile nr.2703/2004 Tribunalului Sibiu „constată că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de predare pe seama membrilor asociației a apartamentelor construite și o obligă pe pârâtă la predarea locuințelor contractate cu proces verbal de recepție”.

Totodată, prin Decizia civilă nr.88/A/2005, Curtea de Apel Alba Iulia obligă recurenta la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere în cazul nepredării apartamentelor de câtre membrii asociației în termen de 100 de zile de la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr.2703/C/2004. Ori, acordarea acestui termen recurentei pentru predarea apartamentelor are valoarea unui termen pentru îndeplinirea obligației.

Recurenta nu și-a îndeplinit această obligație, prin urmare dreptul la acțiune al reclamantei, intimata din prezenta cauză pentru repararea pagubei cauzate de neexecutare de câtre recurentă a obligației s-a născut la data împlinirii acestui termen (100 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, respectiv 100 de zile de la data de 15.04.2005). raportat la această dată, acțiunea formulată de reclamanta, intimata din prezenta cauză, a fost formulată în termen.

Referitor la susținerea recurentei că și față de Sentința civilă nr.2703/C/2004 a Tribunalului Sibiu acțiunea reclamantei, intimată din prezenta cauză, este prescrisă instanța de recurs reține că în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, prescripția începe să curgă de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, respectiv la data de 19.05.2006 când s-a pronunțat Decizia civilă nr.1766/2006 a ÎCCJ. Și față de acest moment acțiunea formulată este în termen.

Totodată, în cursul lunii septembrie 2007, recurenta a demarat lucrări de finalizare a apartamentelor, ceea ce reprezintă o recunoaștere a obligației ce-i revine conform contractelor de construire încheiate și hotărârilor judecătorești, ceea ce atrage o nouă întrerupere a cursului prescripției (art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958).

În ceea ce privește cuantumul pretențiilor, suma de 64.035 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor de finisare – finalizare a apartamentului raportat la proiectul inițial al blocului, ținând cont de stadiul fizic existent la întreruperea lucrărilor de construcții consemnat în Raportul de expertiza din dosarul nr.3857/1991 a Judecătoriei Oradea.

Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere prevederile art.274 C.proced.civ., partea care cade în pretenții va fi obligat la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Întrucât a cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul, în cazul de față cheltuielile fiind solicitate și dovedite, tribunalul va obliga recurenta la plata în favoarea intimatei N. R. A. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta . SA cu sediul în Oradea, .. 3, Jud. Bihor în contradictoriu cu intimata N. R. A. domiciliată în Oradea, Parcul T., nr. 2, ., J. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 4363/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.

Obligă recurenta la plata către intimata N. R. A. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.

Red. Fond

P. F. V.

RED: V.I.

DAC: M.B.

2 exe/ 20.02.2013