Nulitate act juridic. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR

Cu cheltuieli de judecata.

S-a solicitat amendarea reclamantei pentru introducerea, cu rea-credință, a unei acțiuni vădit netemeinice - art. 108 ind.1 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.

În susținerea cererii pârâta invocă dispozițiile art. 723 C.proc.civ., conform cărora drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Or, în speța de față, reclamanta se află la a doua (chiar a treia) cerere de acest fel, motiv pentru se invocă mi multe excepții, autoritate de lucru judecat, inadmisibilitate, lipsa de interes, prescripție, iar temeinicia acestor excepții este atât de evidentă încât formularea cererii de chemare în judecată întrunește cerințele cazului de aplicare a art. 108 ind.1 C.proc.civ.

Față de situația în care, reclamanta a mai formulat acțiuni anterioare respinse irevocabil prin care a solicitat aceleași pretenții pe care le solicită prin prezenta acțiune, pretenții vădit inadmisibile, prescrise și neîntemeiate, pârâta susține că se poate reține reaua-credință în exercitarea drepturilor procesuale, prin introducerea unor cereri vădit netemeinice, situație în care devin incidente dispozițiile art.108ind.1 alin. 1 pct.l lit.a C.proc.civ. și care impune aplicarea reclamantei a amenzii judiciare în cuantumul prevăzut de lege.

1.Situația bunurilor aportate de pârâta S.C. înfrățirea S.A., la constituirea S.C. S. S.A.

Potrivit contractului de societate al S. din anul 1992, S.C. Înfrățirea S.A. s-a obligat să aducă, aport în natură la formarea capitalului social al societății, trei categorii de bunuri: clădiri, utilaje industriale (conform art. 4.1) și dreptul de folosință asupra terenurilor (conform art. 4.4). Aceste trei elemente au fost integral aportate la capitalul social, vărsate integral la constituire, fiind evaluate la 8._ ROL (808.400 RON), reprezentând illo tempore contravaloarea a 18.800.000 USD la cursul de 430 ROL per 1 USD, însemnând 47% din capitalul social al S. SA (conform art. 6.2 și art. 3.3).

Se arată că, în ceea ce privește terenurile, S.C. înfrățirea S.A. a aportat numai dreptul de folosință asupra acestora, nu și dreptul de proprietate asupra acestor terenuri. S.C. înfrățirea S.A. nici nu era la acel moment titulara dreptului de proprietate asupra terenurilor, ci a devenit proprietar abia în anul 1995 în baza emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate conform HG nr. 834/1991.

În sensul celor de mai sus, art. 4.4 din contractul de societate al S. din anul 1992 stipulează că: „societatea comercială Înfrățirea SA pune la dispoziția societății S. SA terenul aferent capacităților de producție aduse ca aport, corespunzător anexei 3, acordând dreptul de folosință al acestuia, urmând ca în termen de 6 luni de la data la care înfrățirea SA va obține titlul de proprietate asupra respectivului teren, să se facă evaluarea și cuprinderea acestuia în capitalul social al societății S., cu drept de proprietate, potrivit prevederilor legale" (s.n.).

Art. 6.2 lit.a) din contractul de societate al S. din anul 1992 stipulează că: „repartizarea acțiunilor între acționarii fondatori este următoarea: a) înfrățirea SA deține 188.000 acțiuni, purtând numerele de la 1 la 188.000, fiind acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la înființarea societății" (s.n.).

Compunerea aportului . 1992 și lipsa unei evaluări a terenului rezultă și din Sentința din 1992 de autorizare a funcționării .: aportul . cel determinat prin raportul de expertiză efectuat - care se referă numai la bunurile din anexa 2 la contractul de societate.

Așadar, judecătorul delegat a reținut că - la constituirea . 1992 - s-a transmis ca aport numai ceea ce a fost evaluat, adică ceea ce era menționat în Anexa 2 la contractul de societate - deci mai puțin terenurile.

1.2 Raporturile juridice dintre . .

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 71/18.01.2007, pârâta . vândut co-pârâtei . terenurile proprietatea subscrisei . suprafață de 49.203 mp, compusă din terenuri intabulate în CF_ - CF76332, în schimbul prețului de 2.700.000 lei, preț achitat subscrisei integral prin OP nr. 70/04.12.2007.

Prin acțiunea introductivă, formulată de . prin administrator judiciar Crist Vest Audit IPURL (în continuare „S."), reclamanta solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007 pentru pretinsă cauză ilicită și, subsecvent, rectificarea cărții funciare.

Pârâta a invocat excepția de netimbrare a prezentei cereri, solicitând obligarea reclamantei la timbrarea primului capăt de cerere al acțiunii la valoarea de 2.700.000 lei, prețul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007 a cărui anulare se solicită, precum și a capătului 2 al cererii accesoriu primului, timbrarea celui de-al treilea capăt de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să oblige înfrățirea la transferarea nudei proprietăți a terenului în patrimoniul S. I., prin cuantificarea acestuia la valoarea proprietății; în cazul netimbrării conform celor de mai sus, s-a solicitat admiterea excepției netimbrării acțiunii formulate de către administratorul judiciar, cu consecința anulării acesteia ca netimbrată.

Pârâta în susținerea excepției invocă prevederile art.l din Legea nr. 146/1997, conform cărora acțiunile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar prin raportare la art.2 din aceeași lege rezultă că reclamanta trebuie să achite o taxa de timbru corespunzătoare acțiunilor și cererilor evaluabile în bani, având în vedere că se solicită anularea unui contract care are un preț stabilit și achitat de 2.700.000 lei și obligarea la transferul proprietății în patrimoniul reclamantei a unui teren care este de asemenea evaluabil în bani.

Se arată că prezenta acțiune este formulată de o persoană juridică împotriva căreia s-a deschis la data de 28.02.2007, procedura generală a insolvenței. Cererea formulată este o acțiune de drept comun care nu se încadrează în prevederile art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 la conform căruia "Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru" referitoare la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și apreciem că această scutire este inaplicabilă în speță dat fiind obiectul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 85/2006: "(1) Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] h) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor (s.n.); I) încasarea creanțelor; urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați";[...]"

Din interpretarea logico-juridică a art. 20 din Legea nr.85/2006 rezultă că sunt scutite de taxele judiciare de timbru numai acțiunile prevăzute la lit.h) și I) din art. 20 al Legii nr. 85/2006, ce sunt inaplicabile în cauza de față, prin urmare reclamanta nu se poate prevala de art. 77 din Legea nr. 85/2006 pentru a evita impedimente procesuale și de a beneficia în mod speculativ de prevederi legale inaplicabile situației reale.

În apărare pârâta susține că acțiunea prezentă nu este o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 și în nici un caz nu reprezintă o cerere de recuperare a unor creanțe în patrimoniul debitoarei, ci este o cerere șicanatorie și vădit nefondată.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, pârâta arată că autoritatea de lucru judecat reprezintă caracteristica hotărârilor judecătorești definitive de a căpăta puterea lucrului judecat, în sensul de a nu mai putea fi atacate, decât prin căile de atac extraordinare (în condițiile limitative și speciale ale legii procesuale), bucurându-se, astfel, de o prezumție absoluta de adevăr juridic.

În vechiul Cod civil, principiul era reglementat de art. 1201, conform căruia, există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.Or, reclamanta solicită prin prezenta acțiune pretenții pe care în trecut le-a solicitat pe calea a două acțiuni separate care au format obiectul a două dosare distincte.

Cu privire la primul și al doilea capăt de cerere care vizează nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007 și rectificarea cărții funciare.

Dosarul nr._: obiect, părți, cauză

Prin cererea de chemare în judecată formulată de .

prin administrator judiciar Crist Vest Audit IPURL, susținută și de intervenția accesorie formulată de .. s-a solicitat, în contradictoriu cu I. T. și Înfrățirea (capătul principal al acțiunii): constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 71/18.01.2007 și - subsecvent - rectificarea cărții funciare (capătul accesoriu al acțiunii).

În ceea ce privește cauza acțiunii (în sensul de situație de fapt calificată juridic, sau „fundamentul raportului juridic dedus judecății"), s-au invocat dispozițiile art._ C.civ. privind cauza ilicită.

Numărul de dosar s-a modificat în_ ulterior suspendării cauzei.

S. I. și Mexim au formulat apel împotriva soluției de la fond, iar prin Decizia nr. 30/C/2011-A/22.03.2011 Curtea de Apel Oradea a respins apelurile, soluție irevocabilă prin nerecurare.

Cu privire la al treilea capăt de cerere care vizează pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de transfer al nudei proprietăți a terenului înscris în CF_ -_ Oradea din patrimoniul Înfrățirea în patrimoniul S. I..

Dosarul nr._: obiect, părți, cauză

Reclamanta . București a formulat, în contradictoriu cu ., pentru opozabilitate, cu S. - o acțiune în constatare prin care solicită instanței constatarea dreptului de proprietate al S. asupra terenurilor de sub construcții în suprafață de 49.203 mp, drept ce ar exista în patrimoniul S. încă de la constituire în 1992; subsecvent, obligarea pârâtei la intabularea terenurilor în favoarea S.;

În motivarea acțiunii se arată: (a) prin Contractul de societate al S., din 1992, Înfrățirea a aportat inclusiv dreptul de proprietate asupra terenurilor; (b) în schimbul aportării dreptul de proprietate asupra terenurilor - alături de aportarea clădirilor și utilajelor Înfrățirea a dobândit la constituire un număr de 188.000 acțiuni nominative, corespunzător unui procent de 47% din capitalul social.

În dosarul nr._, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la Decizia nr. 498/24.10.2000 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. 2861/C/2000, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 6447/01.11.2002 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosarul nr. 773/2001.

Asupra interpretării art. 4.4, raportat la art. 6.2 din contractul de societate al S., instanțele s-au pronunțat irevocabil în sensul că, la constituire pârâta a aportat numai dreptul de folosință al terenurilor, că după ce obțineam titlul de proprietate pe terenuri urma evaluarea terenurilor, majorarea de capital social și atribuirea de acțiuni conform Legii 31/1990, că în contractul de societate se precizează expres faptul că pentru ceea ce pârâta a aportat la constituire (drept de folosință în privința terenurilor) a vărsat integral aportul în natură, în schimbul căruia a dobândit, în 1992, 188.000 de acțiuni, corespunzător cotei de 47% din capitalul social al S.:

-„terenul, ca aport în natura la capitalul social, a fost adus de înfrățirea numai cu titlu de drept de folosință, nu cu titlu de proprietate, pentru că, de altfel, nici nu era posibil întrucât, la momentul constituirii S., terenul nu era proprietatea înfrățirea";

-„urma ca în termen de 6 luni de la data la care înfrățirea va obține titlul de proprietate asupra respectivului teren, să se facă evaluarea și cuprinderea acestuia în capitalul social al S. cu drept de proprietate, potrivit prevederilor legale; această evaluare, obligatorie conform art. 210 din Legea 31/1990, nu s-a realizat";

-„aportarea terenului în proprietate ca urmare a evaluării presupune de altfel o majorare corespunzătoare a capitalului social, iar acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere acționarilor în condițiile prevăzute de art. 210, 211 din Legea 31/1990, ceea ce de asemenea nu s-a realizat";

-„art. 6.2 din contractul de societate al S. arată că înfrățirea deține 188.000 de acțiuni fiind acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la înființarea societății inclus în proporție de 47%; înfrățirea are acțiunile acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la constituire, deci corespunzător dreptului de folosință al terenului".

În dosarul nr._ s-a pus în discuție aceeași problemă, interpretarea și consecințele art. 4.4, constatare care a fost făcută anterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă. D. dovadă, în dosarul nr._, acțiunea . a fost respinsă tocmai pentru autoritate de lucru judecat.

În dosarul nr._, Curtea de Apel Oradea a soluționat cauza prin Decizia nr. 67/30.06.2009: apelul formulat de S.C. înfrățirea S.A. a fost admis, fiind schimbată în tot sentința Tribunalului Bihor, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de S.C. Mașinexport Trading S.A. București, pentru autoritate de lucru judecat.

în recursul formulat de S.C. Mașinexport Trading S.A. București, dosarul nr._ a devenit nr._ la înalta Curte de Casație și Justiție.

Decizia nr. 67/30.06.2009 a Curții de Apel Oradea, Secția Comercială a fost menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins ca nefondat recursul S.C. Mașinexport Trading S.A. București, prin decizia din 21.05.2010.

Se arată că principiul autorității lucrului judecat are la bază regula că o constatare, făcută printr-o hotărâre irevocabilă, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta cu scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției, cât și pentru a împiedica contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți înfrățirea SA în cazul nostru) sau constatările făcute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces.

Întrucât există autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, . înstrăinat cea ce a avut în proprietate și este menționat în cartea funciară situația de proprietar tabular, existând o decizie definitivă și irevocabilă a Curții Supreme de Justiție.

În concluzie, se artă că în toate cererile de chemare în judecată a urmărit un singur lucru: obținerea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de 49.203 mp, respectiv publicitatea imobiliară consecutivă – adică suprafața de 49.203 mp să fie recunoscută ca fiind proprietatea . sau să i se permită exercitarea acestui pretins drept de proprietate.

Pârâta susține existența identității de obiect când dreptul pretins, invocat, este același. În speță, dreptul pretins este dreptul de proprietate asupra suprafeței de 49.203 mp, pretins rezultat din același act juridic - contractul de societate S. din 1992.

Excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere

Reclamanta solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de transfer al nudei proprietăți a terenului înscris în CF_ -_ Oradea din patrimoniul Înfrățirea în patrimoniul S. I..

Pârâta susține inadmisibilitatea acestui capăt de cerere întrucât nu sunt îndeplinite cele două condiții necesare pronunțării unei astfel de hotărâri și anume, încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu respectarea cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 C.civ. și existenta în patrimoniul promitentului-vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă. Se araă că un asemenea antecontract nu a fost niciodată încheiat între Înfrățirea și S. I.. Pretinsa promisiune bilaterală de contract la care se referă reclamanta, prin care Înfrățirea s-ar fi angajat să pună la dispoziția S. I. dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF_-_ nu există.

Prin Decizia comercială nr. 498/24.10.2000 a Curții de Apel Oradea, s-a dat o interpretare irevocabilă a clauzei 4.4. din contractul de societate în sensul că terenul ca aport în natură la capitalul social a fost adus numai cu titlu de folosință, nu cu titlu de proprietate, din moment ce la data constituirii societății pârâta nu deținea titlul de proprietate asupra terenului în speță. De asemenea, instanța de apel a reținut că evaluarea aportului în natură obligatorie, de altfel și, aportarea terenului în proprietate ca urmare a evaluării se poate face numai cu majorarea capitalului social, care nu s-a realizat.

Soluția dată în apel a fost menținută și de către instanța de recurs Curtea Supremă de Justiție, care prin Decizia comercială nr. 6447/01.11.2002 a mai reținut că reclamanta S. are acțiunile acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la constituire, corespunzător dreptului de folosință al terenului și că actul adițional la actul constitutiv al societății din 30.10.1997 se interpretează ca o majorare a capitalului social care putea face în condițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990 cu aportarea terenului în proprietate ca urmare a evaluării, iar acțiunile emise să fie aportate prin subscriere. Totodată, s-a mai reținut că actul adițional nu a fost însușit de către . vreme terțe persoane au dispus asupra proprietății acesteia, încălcând astfel dreptul de proprietate și că înfrățirea a dat dovadă de bună-credință notificând S. prin mai multe adrese cu privire la evaluarea terenului și majorarea capitalului social.

În concluzie se arată că, în lipsa unui antecontract de vânzare-cumpărare care să stipuleze în mod expres obligarea la încheierea unui contract privind transmiterea dreptului de proprietate de la înfrățirea la S., solicitarea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract este inadmisibilă.

Excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată

În drept, interesul este una dintre condițiile esențiale de exercițiu a acțiunii civile și este definit ca fiind folosul practic urmărit de reclamantă prin admiterea acțiunii, asemenea interes trebuind să întrunească deopotrivă cerințele de a fi născut, actual, direct (personal) și legitim.

În fapt se arată că reclamanta . în insolvență a solicitat prin acțiune anularea (constatarea nulității absolute) a contractului nr. 71/18.01.2007, care este un contract de vânzare-cumpărare încheiat între . calitate de vânzător și . în calitate de cumpărător, având ca obiect terenuri transmise din proprietatea . proprietatea ..

La momentul formulării acestei acțiuni, . și-a justificat interesul prin raportare la pretenția de proprietate pe care a invocat-o cu privire la terenurile transmise de la . . prin contractul nr. 71/18.01.2007. Această pretenție de proprietate a . era dedusă judecății în dosarul_ .

De altfel, nu numai interesul procesual, ci și cauza acțiunii (motivele pentru care s-a solicitat anularea contractului contractului nr. 71/18.01.2007) au fost fondate exclusiv pe susțineri privind existența și modul de soluționare a dosarului_ . în acest dosar s-a dezbătut acțiunea în constatare prin care s-a solicitat de către ., pe calea unei așa-zise acțiuni oblice, constatarea dreptului de proprietate al . asupra terenurilor proprietatea . terenuri vândute către . prin contractul nr. 71/18 01 2007).

Dosarul_ a fost soluționat irevocabil prin respingerea cererii de chemare în judecată, pentru autoritate de lucru judecat (decizia nr. 67/C/30.06.2009 a Curții de Apel Oradea, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1872/21.05.2010 pronunțată în recurs de către înalta Curte de Casație și Justiție, dosar_ [1]), adică pretenția . asupra dreptului de proprietate al . acelor terenuri a fost irevocabil respinsă, chiar pentru autoritate de lucru judecat, fiind confimată, astfel, o respingere anterioară de către instanțe a aceluiași demers care viza pretenția . de a fi proprietarul respectivelor terenuri (decizia 498/AC/2000 a Curții de Apel Oradea, rămasă irevocabilă prin decizia_ a înaltei Curți de Casație și Justiție).

Pârâta susține că cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța în prezenta cauză, este lipsită de interes, întrucât:

- chiar dacă, prin reductio ad absurdum, s-a admite acțiunea și s-ar dispune anularea contractului nr. 71/18 01 2007, o asemenea situație juridică nici nu vatămă, nici nu profită S.C. S. I. S.A., al cărei patrimoniu nu poate fi reîntregit în nici o măsură cu dreptul de proprietate al acestor terenuri (acest lucru fiind clar stabilit de instanțe prin respingerea acțiunii din dosarul_ );

- efectul unei eventuale hotărâri de admitere pe fond a prezentei acțiuni ar fi o revenire a dreptului de proprietate de la cumpărător la vânzător, adică de la . la . este folosul practic al unui terț, ., de a se ajunge la o asemenea situație privind patrimoniul . vreme justiția a stabilit clar și irevocabil că dreptul de proprietate asupra acelor terenuri aparține S.C. înfrățirea S.A. (vânzătorul din contractul nr. 71/18.01.2007), nu . (reclamantul din prezentul proces.

Reclamanta arată că, deși pretenția de proprietate a . la terenurile vândute de . . a fost respinsă irevocabil (dosar_ ), totuși . are

notat în cărțile funciare ale imobilelor obiect al contractului nr. 71/18.01.2007, un drept de folosință.

Pârâta susține că în fapt, acest drept de folosință, dincolo de o notare în cartea funciară, este efectiv iluzoriu, întrucât acest drept de folosință a fost notat în condițiile în care . era proprietarul construcțiilor edificate pe terenurile proprietatea . încât se justifica la acel moment, din acest motiv, ca proprietarul construcției să aibă un drept de folosința pe teren - aferent dreptului său de proprietate pe clădiri; însă din 2007 tot . a devenit proprietarul respectivelor clădiri, în urma licitației executionale fiscale a . din 28.02.2007; de aceea, ., nemaifiind proprietar pe clădiri, nu poate nici justifica un drept de folosință pe terenuri. Dincolo de această situație, se subliniază lipsa de relevanță a argumentului, inapt să schimbe soluția primei instanțe de respingere a acțiunii pentru anularea contractului nr. 71/18.01.2007, ca fiind lipsită de interes.

Pârâta susține că a vândut ceea ce știa foarte bine, încă de atunci, că îi aparține în proprietate - întrucât se judecase cu . pe tema dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, iar dreptul de proprietate al . confirmat încă din acel proces (decizia 498/AC/2000 a Curții de Apel Oradea, rămasă irevocabilă prin decizia 6447/2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție); ceea ce s-a reiterat prin dosarul_ nu a fost decât o încercare nereușită de a se evita autoritatea de lucru judecat iar acest lucru se încearcă și în prezenta cauză.

În patrimoniul oricărei persoane fizice/juridice intră numai drepturile personale. Astfel, pârâta solicită ca reclamanta să precizeze care este dreptul pe care îl are în patrimoniu și care a fost încălcat, prin formularea acțiunii în constatarea nulității absolute.

Reclamanta trebuie să aibă un interes direct, material și personal care să îi fie într-o formă sau alta afectat și protejat pe calea unei acțiuni în justiție. Or, dreptul de folosință invocat de administratorul judiciar al S. I. nu este un drept real de folosință. aspect tranșat irevocabil de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr._ prin Decizia civilă nr. 5340/29.11.2012. (anexăm minuta deciziei civile)

În acel dosar care a avut ca obiect plângere de carte funciară formulată de I. T., administratorul judiciar al S. I. a determinat registratorul de carte funciară să îi înscrie pretinsul drept de folosință asupra terenului de sub construcțiile lor, în suprafață de 49.203 mp în partea B a CF_ -_ Oradea, ca drept real de folosință printr-o simplă cerere de îndreptare eroare materială.

Toate instanțele de judecată, respectiv, Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea au confirmat irevocabil admiterea plângerii I. T., cu consecința menținerii acestui drept de folosință în partea C a tuturor cărților funciare, ca sarcină, accesoriu al dreptului dreptului de proprietate pe care I. T. îl deține asupra construcțiilor edificate pe acel teren, de unde rezultă și existența limitată a acestui drept pe durata de existență a construcțiilor.

Prin urmare, se susține că reclamanta nu a făcut dovada că deține în proprietate un drept real de folosință, respectiv nu are nici interesul legal ocrotit de a proteja un drept.

Excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire la al treilea capăt de cerere

Pârâta susține că orice acțiune a reclamantei împotriva sa, întemeiată pe contractul de societate din 1992 este în prezent prescrisă extinctiv, fiind aplicabile prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 întrucât este vorba de o acțiune cu un conținut patrimonial (o acțiune menită să protejeze un drept patrimonial), prin esență supusă termenului de prescripție extinctivă.

Nici măcar o eventuală acțiune având ca obiect obligație de a face, cu conținut patrimonial, de a transmite dreptul de proprietate cu privire la teren nu mai poate fi exercită întrucât este prescrisă extinctiv conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, iar conform art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție extinctivă aplicabil în speță și opozabil reclamantei este de 3 ani, demult expirat.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:

1. Cauza Contractului de Vânzare-Cumpărare a existat, a fost reală și licită. Nu există încălcare a dispozițiilor art._ C.civ.

1.a Premisele comerciale ale încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007

Pârâta susține că deține două locații de producție: locația Oradea si locația Beiuș.

Încă din anul 2005, s-au confruntat cu o dublă situație: (a) pe de o parte, necesitate de lichidități pentru plata creanțelor fiscale, bancare, la bugetele locale, (b) pe de altă parte locația de producție în zona locuibilă din interiorul orașului Oradea nu mai putea fi folosita pentru producție conform normelor Uniunii Europene ce au fost si implementate in documentațiile de urbanism aferente acestei locații.

(a)Cu privire numai la datoriile bugetare, pârâta arată că beneficiază de 4 Ordine Comune-reglementari emise de MF, APAPS, ANV care acordau înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate si neachitate de înfrățirea SA - aceste reglementari erau concretizate in grafice de plata - cu plata lunara, constituire de garanții; nerespectarea lor, a scadentelor de plata ducea la anularea acestor masuri, respective pierderea înlesnirilor si implicit sufocarea societății sub datorii-executare silita, situație ce amenința pe fiecare lună.

Cu privire la datoriile bancare, la BCR Beiuș pârâta arată că avea credit contractat nerestituit - erau si aici amenințați cu executarea silita.

Deficitul de lichidități implica, pe de altă parte, posibilități extrem de precare de continuare a activității de producție (achiziții materii prime, plata utilităților), dificultăți in onorarea comenzilor, ceea ce antrena scăderea vânzărilor, pierderea de noi comenzi, cu punerea în pericol a întregii activități a societății.

În concluzie, având în vedere situațiile de mai sus - dovedite cu înscrisuri - lipsa de lichidități a reprezentat pentru pârâta o cauză care a determinat înstrăinarea unora dintre imobilele societății.

(b)Deoarece locația de producție tradițională a pârâtei, din Oradea, era situată in zona locuibilă din interiorul orașului, ținând cont de normele UE privind mutarea activităților de producție in afara orașelor, urma să își mai putea desfășura activități specifice in zona sau cel mult doar o anumita parte a activităților care nu intra sub incidența prevederilor legale in materie de mediu, sănătate publica, etc. - dar acest lucru însemna o diminuare drastica a activității - practic limitarea la activități de întreținere, reparare, cel mult recondiționarea mașinilor - unelte produse anterior. In acest sens artă că au primit adrese scrise de la autoritățile de reglementare in domeniu urbanistic - dovedite prin proba cu înscrisuri.

1.b. Măsurile privind diminuarea capitalului social, încheierea la data de 23.10.2006 a antecontractului de vânzare-cumpărare a unor suprafețe de teren, încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007

Pârâta arată că deși s-a recurs de . la împrumuturi, aceste împrumuturi au devenit insuficiente dar si neconvenabile pentru împrumutătorul I. T. SRL din perspectiva restituirii a creditărilor.

Așadar, au identificat o unica măsura de redresare financiara si de reglementare a raporturilor cu totalitatea creditorilor, acceptabilă din punct de vedere comercial, iar în acest sens a fost adoptat Hotărârea AGEA .. 704/12.10.2006, prin care s-a hotărât:

i)vânzarea unui pachet de acțiuni Înfrățirea către .;

ii)vânzarea unor active ale societății - in speța platforma Oradea - si mutarea întregii activități de producție la Beius, modernizarea halelor si a sistemelor de producție/fabricație din această locație, îmbunătățirea condițiilor de munca ale salariaților;

iii)diminuarea capitalului social cu valoarea de 8.788.872,47 lei în vederea acoperirii pierderilor.

Astfel, la data de 23.10.2006, au încheiat cu . antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la activele din Oradea, pentru un preț total de 8.391.196 RON plus TVA. Din acest pret, suma de 4.900.000 RON a fost achitat de . până la data de 24.10.2006, cu titlu de avans.

În executarea obligațiilor asumate, conform antecontractului din 23.10.2006, s-au încheiat 4 contracte de vânzare-cumpărare terenuri Înfratirea-lnter T..

Printre acestea, la data de 18.01.2007, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 71/18.01.2007, pârâta arată că a vândut co-pârâtei . terenurile proprietatea sa, în suprafață de 49.203 mp, compusă din terenuri intabulate in CF_ - CF76332, în schimbul prețului de 2.700.000 RON.

Conform clauzelor din paragrafului 5 fila 3 din Contractul de Vânzare -Cumpărare:

a) termenul de plată a prețului de 2.700.000 RON (ceea ce reprezenta o diferența de pret având in vedere avansul achitat anterior de I. T. SRL de 4.900.000 RON referit mai sus) a fost stabilit la 31.03.2007, cu posibilitatea prelungirii prin acordul părților a acestei scadente;

b) până la plata prețului, pârâta in calitate de cumpărător, a notat in cartea funciară privilegiul plății prețului.

In baza prevederii contractuale, Contractul de Vânzare Cumpărare a fost modificat prin Actul Adițional din 29.03.2007 și Actul Adițional din 10.10.2007 - prin care scadența s-a prelungit la 31.12.2007.

Prin OP nr. 70/04.12.2007, cumpărătorul I. T. SRL le-a achitat integral prețul de 2.700.000 RON.

Prin resursele financiare obținute ca preț de la I. T. SRL, pârâta arată că a realizat lichidități necesare si suficiente care au permis acoperirea creanțelor și continuarea producției - obiect de activitate al subscrisei - in locația Beius, unde a fost schimbat si sediul social.

Așadar cauza imediată a unii contract de vânzare-cumpărare, respectiv incasarea prețului, a reprezentat totodată și cauza mediată - causa remota - a Contractului de Vânzare-Cumpărare.

Pârâta susține că a urmărit încasarea prețului contractat, prin semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare, a Contractului de Vânzare Cumpărare, prin înscrierea in cartea funciară a privilegiului vânzătorului, prin semnarea Actelor Adiționale privind rescadențarea obligației, finalmente prin încasarea prețului, integral - OP nr. 70/04.12.2007.

2. Pretinsa încălcare a principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice prevăzut de art. 34 din Decretul nr. 31/1954

Reclamanta invocă încălcarea acestui principiu raportat la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 71/2007 pe motiv că nu este posibil ca o persoană juridică (înfrățirea) să vândă un teren ocupat de construcțiile S., teren aflat în imposibilitate de exploatare și că nu este economic ca o persoană juridică (I. T.) să cumpere un teren ocupat în întregime de construcțiile și folosința altcuiva (S.).

Conținutul capacității de folosință a persoanei juridice este determinat de principiul specialității. în acest sens art. 34 din Decretul nr. 31/1954 dispune: (1) „Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut". (2) „Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul".

Cu alte cuvinte pârâta arată că, potrivit acestui principiu, o societate comercială nu putea desfășura alte activități decât cele menționate expres în obiectul de activitate (principal/secundar). Se susține că în prezenta cauză, nici Înfrățirea și nici I. T. nu au încălcat acest principiu, actul juridic încheiat (C v-c 71/2007) fiind în perfectă concordanță cu obiectul de activitate al societății, ambele având dreptul de a vinde/cumpăra terenuri în vederea exploatării.

Suplimentar, așa cum s-a arătat în prezenta acțiune, pretinsul drept de folosință asupra terenului de sub clădiri nu este un drept cu existență perpetuă, ci este strict un accesoriu al clădirilor, deci are o durată limitată în timp de existența construcțiilor. Asupra acestor terenuri de sub clădiri, pârâta susține că deține calitatea de proprietar, deci odată cu demolarea - din orice împrejurare - a construcțiilor respective, pârâta va fi titulara tuturor atributelor dreptului de proprietate.

Se susține că reclamanta nu a dovedit pretinsa depășire a principiului specialității capacității de folosință, ci formulează acțiunea doar în baza unor simple alegații tendențioase, mai degrabă întrebări retorice.

În data de 11.01.2013 s-a înregistrat întâmpinarea depusă de pârâta ., întâmpinare în care aceasta a reiterat excepțiile și apărările invocate și de pârâta . II fila 108) .

În data de 07.03.2013, pârâta S.C. K. R. Societate in Comandită, față de precizarea acțiunii din data de 15.01.2013, depune completare la întâmpinare (fila 126), solicitând in principal admiterea excepțiilor invocate si respingerea acțiunii in consecința, iar in secundar respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

Cu cheltuieli de judecata.

În data de 08.03.2013, pârâta . față de precizarea acțiunii din data de 15.01.2013, depune completare la întâmpinare (fila 149), solicitând in principal admiterea excepțiilor invocate si respingerea acțiunii in consecință, iar in secundar respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

Pârâta a solicitat obligarea reclamantei la indicarea actelor subsecvente a căror desființare o solicită prin modificarea celui de-al doilea capăt al acțiunii.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 15.01.2013 la dosarul cauzei, reclamanta solicită la modul general desființarea "tuturor actelor subsecvente", încălcându-se prevederile art. 112 pct. 3 C.procciv., această exprimare generică neputând echivala cu un obiect definit al cererii. Indicarea obiectului cererii înseamnă menționarea exactă a actelor a căror anulare se solicită ca și capăt de cerere accesoriu celui principal, instanța neputând anula o . "acte subsecvente" neindividualizate. Totodată, pârâta arată că nu este în măsură să formuleze apărări concrete cu privire la acest capăt de cerere, cât timp nu are cunoștință de actele la care se referă reclamanta, neputându-se solicita anularea unor acte care ar avea o existență de sine-stătătoare, ci numai a celor a căror existență ar depinde strict de actul principal, contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007.

În cazul neindicării acestor acte, s-a invocat excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere modificat.

Prin capătul de cerere accesoriu modificat, reclamanta a indicat că solicită "desființarea tuturor actelor subsecvente", fără a preciza în concret care sunt aceste acte, data la care au fost încheiate, părțile semnatare sau alte aspecte care ar putea conduce la individualizarea și identificarea actelor juridice.

Se arată că acest capăt de cerere, așa cum este formulat, nu poate fi analizat de către instanța de judecată, nerespectând rigorile prevăzute de art. 112 C.proc.civ., în lipsa unei individualizări. Formularea de acțiuni informe și lacunare de către reclamantă a căpătat un caracter repetitiv, ce justifică amendarea acesteia pentru introducerea cu rea-credință a unei acțiuni vădit netemeinice - art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.procciv.

În apărare pârâta susține inexistența unei promisiuni bilaterale de vânzare a dreptului proprietate de la înfrățirea la I. T.

Reclamanta insistă să aducă spre analiza instanței interpretarea clauzei 4.4 din Contractul de societate încheiat în anul 1992, ca fiind o promisiune bilaterală de contract cu titlu oneros și translativ al dreptului de proprietate, înfrățirea angajându-se să înstrăineze către S. I. dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF_ -_. Pârâta susține că această solicitare a intrat în puterea lucrului judecat, având în vedere că prin Decizia comercială nr, 498/24.10.2000 a Curții de Apel Oradea, s-a dat o interpretare irevocabilă a clauzei 4.4. din contractul de societate, în sensul că terenul ca aport în natură la capitalul social a fost adus numai cu titlu de folosință, nu cu titlu de proprietate, din moment ce la data constituirii societății pârâta nu deținea titlul de proprietate asupra terenului în speță. De asemenea, instanța de apel a reținut că evaluarea aportului în natură obligatorie, de altfel și, aportarea terenului în proprietate ca urmare a evaluării se poate face numai cu majorarea capitalului social, care nu s-a realizat.

Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia comercială nr. 6447/01.11.2002 a mai reținut că reclamanta S. are acțiunile acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la constituire, corespunzător dreptului de folosință al terenului și că actul adițional la actul constitutiv al societății din 30,10.1997 se interpretează ca o majorare a capitalului social care se putea face în condițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990 cu aportarea terenului în proprietate ca urmare a evaluării, iar acțiunile emise să fie aportate prin subscriere. Totodată, s-a mai reținut că actul adițional nu a fost însușit de către . vreme terțe persoane au dispus asupra proprietății acesteia, încălcând astfel dreptul de proprietate și că înfrățirea a dat dovadă de bună-credință notificând "S. prin mai multe adrese cu privire ia evaluarea terenului și majorarea capitalului social.

Se susține că prezenta cerere este inadmisibilă având în vedere că nu sunt îndeplinite cele două condiții necesare pronunțării unei astfel de hotărâri și anume, încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu respectarea cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 C.civ. si existenta în patrimoniul promitentului-vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă.

Or, un asemenea antecontract nu a fost niciodată încheiat între Înfrățirea și S. I.. Pretinsa promisiune bilaterală de contract la care se referă reclamanta, prin care înfrățirea s-ar fi angajat să pună la dispoziția S. I. dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF_-_ nu există.

Pârâta concluzionează că în lipsa unui antecontract de vânzare-cumpărare care să stipuleze în mod expres obligarea la încheierea unul contract privind transmiterea dreptului de proprietate de la înfrățirea la S., solicitarea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract este inadmisibilă.

Se susține că contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007 este valabil încheiat, neexistând o încălcare a dispozițiilor art._ C.civ.

Reclamanta nu precizează care sunt cauzele de nulitate invocate pe fiecare capăt de cerere, pretinsa cauză ilicită urmărită de părți la încheierea actelor juridice a căror nulitatea se solicită neputând fi primită de instanță având în vedere că nu se arată în ce mod părțile au urmărit eludarea legii, mai ales că prin actele juridice încheiate nu sunt afectate în nici un fel drepturile debitoarei și patrimoniul acesteia, fiind un terț față de aceste acte.

Se pretinde o nulitate fără nici un suport argumentativ și probator, că ar fi fost prejudiciate drepturile debitoarei S. I. însă nu se menționează care sunt aceste drepturi - dreptul de folosință invocat de reclamantă nu este un drept real. De aceea, simpla invocare a dispozițiilor art, 948 și art. 968 din civil, fără ca susținerile de fapt concrete raportate la împrejurări dovedite de reclamantă să justifice caracterul ilicit al cauzei, nu este suficientă pentru a atrage nulitatea unui act juridic.

Nefiind întemeiate susținerile ce țin de pretinsa nulitate a actului principal - Contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007 - nu se justifică nici solicitarea de repunere în situația anterioară cu consecința anulării actelor subsecvente invocate dar neprecizate de reclamantă.

Se susține că dreptul de folosință invocat de reclamantă nu este un drept real.

Suplimentar, pârâta arată că pretinsul drept de folosință asupra terenului de sub clădiri nu este un drept cu existență perpetuă, ci este strict un accesoriu al clădirilor, deci are o durată limitată în timp de existența construcțiilor.

Pârâta arată că asupra acestor terenuri de sub clădiri sunt proprietari deci odată cu demolarea - din orice împrejurare - a construcțiilor respective, vor fi titularii tuturor atributelor dreptului de proprietate.

Se susține că acest drept de folosință a fost notat în condițiile în care . era proprietarul construcțiilor edificate pe terenurile proprietatea . încât se justifica la acel moment, din acest motiv, ca proprietarul construcției să aibă un drept de folosință pe teren - aferent dreptului său de proprietate pe clădiri; însă din 2007 tot . a devenit proprietarul respectivelor clădiri, în urma licitației executionale fiscale a . din 28.02.2007; de aceea se susține că C S. I. SA, nemaifiind proprietar pe clădiri, nu poate nici justifica un drept de folosință pe terenuri.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/18.01.2007, Înfrățirea a transmis un drept de proprietate deplin iar nu nuda proprietate, neexistând o dezmembrare a dreptului și nici nu rezultă acest lucru din clauzele contractuale.

Prin urmare, solicitarea reclamantei privind încuviințarea unei probe cu expertiza evaluatorie a nudei proprietăți a terenului ce ar face obiectul contractului de vânzare-cumpărare este inadmisibilă.

Se arată că reclamanta a încheiat cu . SRL, Antecontractul de vânzare-cumpărare din 01.09.2011 cu privire la promisiunea de vânzare a dreptului de folosință asupra imobilului înscris în CF nr._ -_ Oradea, în suprafață totală de 49.203 mp.

Această promisiune de vânzare-cumpărare intervenită între părți este făcută în cunoștință de cauză și cu rea-credință, adică cu știința că obiectul promisiunii de vânzare - dreptul de folosință - nu este un drept real și nu are caracter perpetuu și independent de construcții, ci existența sa se va sfârși odată cu demolarea construcțiilor de pe teren în vederea realizării proiectului imobiliar, moment la care I. T. (în care în prezent pârâta deține nuda proprietate cu privire la acest teren aferent construcțiilor S.) va dobândi dreptul deplin de proprietate asupra acestui teren, cu toate atributele sale. Cât privește cealaltă categorie de imobile. în privința cărora pârâta deține în proprietate si teren si construcții, pârâta susține că este cu atât mai ilicită cauza unei obligații care poartă asupra unui drept de folosință inexistent.

Pârâta susține netemeinicia invocării unor pretinse interese imobiliare ale sale în vederea achitării datoriilor societății față de creditori, în cadrul procedurii insolvenței, precum și susținerea legată de obstrucționarea finalizării tranzacției cu alți cumpărători/investitori, susținând că aceste afirmații ale reclamantei sunt tendențioase, vădit nefondate și neprobate în vreun fel.

Astfel, pârâta artă următoarele:

i) încă de la propunerea planului (2007), administratorul judiciar a prezentat posibilitatea identificării unui investitor care va cumpăra tot și din preț se vor acoperi integral creanțele;

ii) într-o primă fază de derulare a planului, scuza administratorului judiciar pentru faptul că nu procedează la valorificarea de active, a stat în așteptarea momentului soluționării litigiilor, zise de „reîntregire" a patrimoniului, adică două acțiuni pornite de acționarul majoritar al ., . București, litigii în care și debitoarea . a avut calitate procesuală activă, împotriva . împotriva .:

- dosar_, având ca obiect solicitarea de a se constata dreptul de proprietate al . asupra terenului de sub construcții, în suprafață de 49.203 mp;

- dosar_, constatarea nulității absolute a contractul de /^mare cumpărare autentificat sub nr. 71/18.01.2007

Ambele litigii au fost soluționate irevocabil, acțiunile inițiate de reclamantă fiind respinse.

iii) în cei 3 ani care au urmat nu s-a concretizat nici o măsură de lichidare active și nici o dovadă despre încheierea unei tranzacții nu s-a depus;

iv) la limita expirării duratei legale maxime a planului (2011), administratorul judiciar a depus un antecontract, prin care S. promite să vândă ceea ce nu-i aparține.

Pârâta susține că nu are nici o obligație sau constrângere de altă natură în sensul de a a-și exercita dreptul de dispoziție asupra imobilelor deținute în proprietate, în sensul de a le înstrăina, indiferent de susținerile sau doleanțele administratorului judiciar și de ceea ce consemnează în rapoartele prezentate un practician în insolvență. Mai mult, nici nu a existat o ofertă concretă din partea unui cumpărător. Singura realitate este că, datorită depășirii termenului de reorganizare cumulat cu faptul că obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat, este incident art. 107 din Legea 85/2006, motiv pentru care singura alternativă la reorganizare este, potrivit legii, falimentul, stare actuală și legală negată cu vehemență atât de administratorul judiciar cât șt de judecătorul-sindic. Se arată că nu este nu este dorit falimentul, ci este o consecință legală și firească a eșuării planului de reorganizare și a atingerii unui record al depășirii perioadei maxime legale de reorganizare de 3+1 ani (s-a intrat în al 6-lea an de reorganizare).

În data de 12.03.2013 reclamanta își precizează din nou acțiunea (fila 124 și urm.), arătând că în ceea ce privește capătul doi din acțiune, prin solicitarea desființării actelor subsecvente se referă la solicitarea de desființare a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 2334/2007 ( a cărui desființare o solicită in virtutea principiului resoluto iure dantis resolvitur .>), pentru suma de 10.035.000 lei încheiat intre . si K. R. si a înscrierilor operate in colile de CF ca urmare a perfectării cvc. nr. 71/2007 si a acestui contract de ipotecă si anume: