Pretenţii. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 8835/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 57/R/.> Ședința publică din 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. C.
Judecător M. I. C.
Judecător V. A.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial înaintat de recurenta S.C. C. DE A. ORADEA S.A., cu sediul in Oradea, .. 3, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta S.C. B. B. MATCONS S.A, cu sediul in Oradea, Calea Clujului, nr. 202, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 5877/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, c.j. U. M., în baza lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și nu este legal timbrat, după care:
Reprezentanta recurentei arată că taxa judiciară de timbru este de 5 lei, având în vedere că la instanța de fond s-a stabilit taxa în cuantum de 10 lei. Depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 6 lei, conform chitanței nr._/18.07.2011 și timbru judiciar. De asemenea, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei și la plata sumei de 90,48 lei, reprezentând taxă reluare prestație și cheltuieli de judecată aferente, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Instanța considerând cauza lămurită închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 277/2012 Judecătoria Oradea a admis în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. C. de A. Oradea S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. B. Matcons S.A.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.216,44 lei, cu titlu de debit neachitat reprezentând contravaloarea serviciilor de apă-canal aferente perioadei noiembrie 2009-octombrie 2010.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9,33 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor fiscale achitate cu întârziere de către pârâtă, emise pentru perioada mai sus arătată și evidențiate în centralizatorul de la fila 7 din dosar.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2300,19 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.01.2011, aferente facturilor fiscale neachitate de către pârâtă, emise pentru perioada mai sus arătată și evidențiate în centralizatorul de la fila 7 din dosar și obligă pârâta să plătească reclamantei în continuare penalități de întârziere aferente acestor facturi fiscale calculate conform art.13, alin.1 din contractul nr. 640/17.06.2003 încheiat între părți, începând cu data de 01.02.2011 și până la plata efectivă a debitului de 12.216,44 lei.
Totalul penalităților de întârziere la care a fost obligată pârâta prin prezenta hotărâre nu va putea depăși cuantumul debitului de 12.216,44 lei asupra cărora sunt calculate.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 987,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 90,48 lei, cu titlu de taxă de reluare prestație și cheltuielile de judecată aferente acestor pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
În fapt, reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr.640/17.06.2003 și a prestat efectiv pârâtei servicii de apă-canal. Pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale aferente perioadei noiembrie 2009-octombrie 2010 iar unele facturi fiscale le-a achitat cu întârziere, situația tuturor facturilor fiscale aferente intervalului mai sus amintit fiind evidențiată în centralizatorul de la fila 7 din dosar. Prin art.13, alin.1 din contractul încheiat între părți s-a stipulat o clauză penală, convenindu-se plata de penalități de întârziere, în cuantum egal cu majorările pentru neplata la termen a creanțelor fiscale.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei au atestat starea de fapt mai sus descrisă. Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a făcut dovada plății contravalorii facturii. Iar în materia răspunderii civile contractuale privind obligațiile de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor. Astfel, creditorul are sarcina de a dovedi existența creanței, iar dovada achitării datoriei incumbă debitorului. În concluzie, în prezenta cauză, nedovedindu-se contrariul, instanța a constatat că pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor de apă-canal aferente perioadei noiembrie 2009-octombrie 2010, ce totalizează un debit de 12.216,44 lei .
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate instanța a constatat legalitatea clauzei penale convenite de către părți, cuprinsă în art. art.13, alin.1 din contract. Iar conform art. 969 cod civil “convențiile legal făcute au putere de lege între părți”.Astfel, pârâta datorează reclamantei suma de 9,33 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor fiscale achitate cu întârziere de către pârâtă, emise pentru perioada mai sus arătată și evidențiate în centralizatorul de la fila 7 din dosar. De asemenea, pârâta datorează reclamantei suma de 2300,19 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.01.2011, aferente facturilor fiscale neachitate de către pârâtă, emise pentru perioada mai sus arătată și evidențiate în centralizatorul de la fila 7 din dosar iar pentru viitor datorează reclamantei în continuare penalități de întârziere aferente acestor facturi fiscale calculate conform art.13, alin.1 din contractul nr. 640/17.06.2003 încheiat între părți, începând cu data de 01.02.2011 și până la plata efectivă a debitului de 12.216,44 lei. Cuantumul total al penalităților a fost plafonat însă de către instanță la nivelul cuantumului debitului de 12.216,44 lei asupra cărora sunt calculate, raportat la prevederile art.4, alin.3 din legea 469/2002, în vigoare la data încheierii contractului.
Însă pretențiilor reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 90,48 lei, cu titlu de taxă de reluare prestație au fost respinse, întrucât reclamanta însăși a recunoscut (f.29) că prestația nu a fost reluată, astfel că în lipsa prestării acestui serviciu de reluare a prestației nu există obligația corelativă de plată. În consecință au fost respinse și pretențiile privind cheltuielile de judecată reprezentând contravaloarea timbrajului aferentă acestui debit.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 987,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea timbrajului aferent pretențiilor admise.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a admis cererea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurenta S.C. C. DE A. ORADEA S.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii recurate.
În motivarea recursului se arată că prin sentința nr. 5877/2012 instanța de fond nu a acordat suma de 90,48 lei reprezentând taxă reluare prestație, precum și taxă de timbru aferentă acestei sume în cuantum de 5,43 lei. Se mai arată că această taxă de reluare prestație a fost emisă ca urmare a sistării prestației pentru neplată. Prestația pârâtului nu a fost reluată datorită neachitării debitului restant, însă ea va fi reluată la momentul achitării debitului.
În drept au fost invocate prevederile art.304 C.pr. civilă.
Procedând la analiza recursului prin prisma prevederilor art. 304 și 306 alin. 2 C.pr.civ., Tribunalul reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins, și în consecință a fi menținută în întregime sentința atacată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei recurente privind obligarea pârâtei la plata sumei de 90.48 lei cu titlu de reluare prestație, câtă vreme atât cu ocazia judecării fondului cât și în recurs acesta arată că prestația nu a fost reluată. Ca atare, în lipsă prestării acestui serviciu evident nu există obligația de plată a acestuia.
De altfel, chiar recurenta arată în declarația de recurs că în cazul în care prestația va fi reluată va fi emisă o factură de reluare prestație, ca atare va avea posibilitatea să solicite achitarea acelelei facturi în momentul în care ea va fi emisă.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și ca atare în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta S.C. C. DE A. ORADEA S.A., cu sediul in Oradea, .. 3, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta S.C. B. B. MATCONS S.A, cu sediul in Oradea, Calea Clujului, nr. 202, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 5877 din 17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. A. C. M. I. C. V. A.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. C.A.
Jud.fond. B.A.D.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/15.03.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul BIHOR | Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
