Suspendare executare silită. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 9356/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 183/R/.> Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător C. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenții S. N., cu dom.loc.Oradea, ..5, jud.Bihor, și ., cu sediul în loc.Cefa nr.515, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata . sediul în loc.Oradea, ..37/A, jud.Bihor, împotriva încheierea civilă nr. 8168 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 08 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 15 aprilie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele;
Prin Încheierea civilă nr. 8168 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepția autorității de lucru judecat referitoare la cererea formulată de petentul Ș. N., cu domiciliul în Oradea, .. 5, jud. Bihor față de încheierea civilă nr. 5366/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ și pe cale de consecință s-a respins cererea formulată de acest petent, pentru existența autorității de lucru judecat.
S-a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării silite, formulată de petenta S.C. B. T. S.R.L., cu sediul în Cefa nr. 515, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin încheierea civilă nr. 5366/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ la data de 05.04.2012, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite din dosarul de executare nr. 6/E/2012 al B.E.J. P. C. formulată de petentul S. N..
Încheierea menționată este definitivă, fiind atacată de petent cu recurs.
După pronunțarea acestei soluții, petentul a formulat în dosarul nr._ (din care a fost disjunsă prezenta cauză) o precizare de acțiune, cuprinzând și o nouă cerere de suspendare a aceleiași executări silite.
Conform art. 1201 C. civ., este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Instanța de fond a constatat că în speță sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză, fiind vorba despre două cereri de suspendare a aceleiași executări silite, formulate de același petent, în contradictoriu cu aceeași intimată.
Faptul că între timp intimata a pornit un litigiu - dosar nr._, având ca obiect împărțirea bunurilor comune ale petentului și soției sale nu este de natură a schimba concluzia de mai sus, un motiv suplimentar invocat neînlăturând identitatea de părți, obiect și cauză, reținută anterior.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat referitoare la cererea formulată de petentul Ș. N. față de încheierea civilă nr. 5366/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ și pe cale de consecință, s-a respins cererea formulată de acest petent pentru existența autorității de lucru judecat.
Referitor la cererea de suspendare formulată de petenta S.C. B. T. S.R.L., s-au reținut următoarele:
În dosarul de executare nr. 6/E/2012, la solicitarea intimatei, a fost declanșată executarea silită împotriva petentei, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. VBBU3AD0021387/16.12.2011.
Petenta a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, însă această contestație, astfel cum a fost precizată, cuprinde și o opoziție la executare.
Prin urmare, cererea de suspendare va fi analizată atât din perspectiva legii speciale - Legea nr. 58/1934, cât și din perspectiva dreptului comun - art. 403 alin 1 Cod proc. civ.
Art 106, raportat la art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 prevede că instanța va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura.
În cauza de față, S.C. B. T. S.R.L. nu a invocat nici unul dintre aceste motive, ci a susținut că în realitate nu ar datora suma înscrisă în biletul la ordin, respectiv că acesta ar fi avut calitatea de garanție a plății și nu mijloc de plată.
Constatând că petenta nu a invocat în opoziția la executare nici unul dintre motivele care ar permite instanței să dispună suspendarea executării silite, a respins cererea de suspendare în temeiul Legii nr. 58/1934.
Art. 403 alin. 1 Cod de procedură civilă prevede două condiții ce se impun a fi verificate în această etapă: existența contestației la executare și depunerea unei cauțiuni.
Pe rolul Judecătoriei Oradea s-a aflat dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
Referitor la cauțiune, s-a reținut că în dosar nr._ s-a consemnat cauțiune de 29.813 lei cu recipisa nr._/1/28.03.2012 de către S. N., însă având în vedere natura raporturilor juridice dintre părți și faptul că ambii petenți sunt urmăriți în același dosar execuțional, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția consemnării cauțiunii și în prezenta cauză.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii.
Petenta nu a indicat în concret care sunt motivele pentru care ar trebui admisă cererea de suspendare, iar susținerile sale din cadrul contestației inițiale și precizării ulterioare sunt aspecte pe fond, ale opoziției, respectiv contestației la executare și urmează a fi analizate de instanța ce va soluționa pe fond acele dosare.
Petenta nu a probat prejudiciul ireparabil pe care l-ar suferi prin continuarea executării silite și, fiind vorba de executarea unor sume de bani prin poprire, petenta are deschisă calea întoarcerii executării dacă opoziția sau contestația la executare vor fi admise de instanță.
Pentru motivele de mai sus, instanța de fond a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii menționate, în termen, legal timbrat, au declarat recurs petenții S. N. și S.C. B. T. S.R.L. Cefa, jud. Bihor, solicitând instanței de recurs admiterea acestuia, casarea încheierii și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, a se dispune modificarea în totalitate a sentinței atacate, ca nelegală și netemeinică, în sensul admiterii acțiunii formulate; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii de recurs, se invocă următoarele motive:
În primul rând, recurenții consideră că încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică intru-cât, deși analizează condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, instanța analizează de fapt doar acele condiții care sunt potrivnice petenților recurenți, atât din legea specială, cât și pe dreptul comun, în condițiile în care obiectul contestației la executare este un Bilet la Ordin nr.VBBU3AD0021387/16.12.2011, depus în bancă înainte de a se pune concluzii în dosarul nr._ și investit cu formulă executorie înainte de a exista o sentință în acel dosar. În ce privește dreptul comun, cele două condiții sunt îndeplinite, legea nefăcând referire la aspecte de fond. În condițiile în care legea ar cere condiții certe și indubitabile, recurenții cred că nu ar mai fi necesara cauțiunea. Ori, rolul cauțiunii, prevăzut de legiuitor, este ca, în cazul în care contestația este respinsă, să se poată recupera eventualele pagube suferite de intimată. Nu sunt suficiente pagubele petenților recurenți prin blocarea activității societății prin poprirea conturilor și atingerea adusă instituției familiei, în condițiile în care ceilalți membri ai familiei nu sunt parte a litigiului. Veniturile recurentului nu sunt doar pentru subzistenta acestuia, ci a familiei întregi.
Referitor la invocarea faptului că nu se contesta semnătura, nu consideră recurenții că sunt motive suficiente pentru a se respinge cererea.
Sub aspectul pagubelor suferite, învederează instanței că petenților recurenți le-au fost blocate toate conturile, care afectează întreaga activitate a societății recurente, precum și subzistenta petentului recurent de ordinul 1 si a familiei acestuia, în plus au apărut motive noi, și anume, a fost pornită acțiunea de partaj a imobilului ce reprezintă locuința petentului și a familiei sale. Admiterea unei astfel de acțiuni, în condițiile în care se admite contestația la executare sau opoziția la executare, având consecință anularea formelor de executare, prejudiciul ar fi inestimabil, aducând și o atingere gravă nu numai material, ci și din punct de vedere moral, familiei petentului recurent, care nu are nici o implicare în cauză.
Sub alt aspect, fiind vorba de un Bilet la Ordin, recurenții susțin că se pot pune concluzii asupra fondului problemei, respectiv asupra creanței, pe care petenții recurenți încearcă a dovedi că nu este certă și nici exigibilă, conform contractului încheiat între părți, nici la ziua de azi, cu atât mai puțin la data investirii Biletului la Ordin. Instanța de fond nu face lămuriri asupra B.O. în dosarul nr._ așa cum susține instanța în considerentele încheierii, nu analizează aspecte de valabilitate sau legalitate a B.O., ci constată doar existența unor facturi, care însă nu sunt exigibile.
Sub aspectul fondului, s-a învederat instanței în contestația la executare faptul că se impune anularea B.O. prin prisma prevederilor art. 104 alin. 2, art. 105 și a art. 19 din Legea nr. 58/1934. Raportat la art. 104 din lege, intimata nu a respectat toate condițiile de valabilitate a unui B.O., respectiv acesta nu cuprinde o sumă determinată. Nerespectarea tuturor condițiile atrage nulitatea B.O. Recurenții consideră că legiuitorul nu întâmplător a pus aceste condiții deoarece, în practică fiind des întâlnit ca B.O. să se predea în alb, ar însemna ca posesorul lui să profite de acest fapt și să completeze orice suma vrea, așa cum s-a întâmplat și în speța de față. Ori, în baza art. 19 din aceeași lege, recurenții învederează instanței faptul că B.O. s-a predat în alb, iar posesorul, cu rea credință a completat o sumă mult mai mare, care nu este determinată, fiind vorba de două societăți comerciale, creanțele sunt dovedite cu facturi fiscale. În lipsa oricărei facturi, nu poate exista creanța și nu există scadență. Ori intimata a completat o sumă neacoperita cu facturi, deci pentru care nu exista nici măcar debit, cu atât mai puțin scadența la debit.
Învederează instanței și faptul că odată cu formularea somației de plată, sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, întrucât societatea recurentă consideră că admiterea investirii cu formulă executorie a B.O., exercitată în Camera de consiliu fără citarea pârtilor, nu echivalează cu valoarea datoriei existente între părți, având în vedere faptul că debitul este consecința executării unui contract, care însă nu este finalizat. B.O. cu datele de mai sus a fost emis în alb la data de 16.12.2011, B.O. având rolul de garantare a unei plăți ce urma să fie efectuată către pârâta S.C. S. S.A., în baza unor lucrări de subantreprenoriat. Suma ce urma a fi achitată către pârâtă era de 774.771,02 lei, convenită de părți, dar numai în condițiile prevederilor legale și ale clauzelor stipulate în contract. Este adevărat că la data emiterii B.O. pt. suma amintită mai sus erau emise anumite facturi către debitoarea S.C. B. T. S.R.L., emitenta B.O., că suma cuprinsă în facturi era recunoscută de debitoare, în sensul corectitudinii cifrelor, numai că în vederea efectuării plății trebuiau îndeplinite anumite condiții special prevăzute de lege și prevăzute în contractul încheiat între părți, contract nr. 88/28 mai 2010. Solicită instanței a avea în vedere faptul că la data introducerii B.O. contractul cu nr. de mai sus nu era finalizat, pârâta mai având de efectuat încă la data prezentă lucrări în valoare de 67.023 Euro, la care se adaugă penalități, cu toate că termenul de execuție era data de 15.12.2010.
În consecință, plata pe care pârâta o solicita era o plată parțială, fiind sub incidența prevederilor art. 8. 16 din contract, care prevede că pot fi admise la decontare numai lucrările care sunt verificate pe faze și au toate actele necesare, respectiv: proces-verbal la toate lucrările care devin ascunse și procese-verbale de recepție calitativă în condițiile art. 8.13 din contract, condică de betoane, probe de laborator (probele de compactare, prelevare și încercare probe de beton, armături, etc.) conform art. 8.14 - 8.15 din contract. În caz contrar nu se admite decontarea decât după efectuarea unei expertize. Ori pârâta nu a depus condica de betoane - evidența betoanelor turnate, proces-verbal de recepție lucrări ascunse la ultimele lucrări efectuate și facturate, respectiv: Platforma depozit, Platforma cântar (cu fundație), Rigola carosabilă, nu a depus certificat de calitate pentru aceste lucrări, nu a depus raport de încercare la beton și oțel beton și implicit nu are procese-verbale de recepție asupra lucrărilor pe care le-a facturat și care sunt neachitate. Recurenții arată că anexează prezentei și copia facturilor emise de pârâtă, în care au marcat lucrările pentru care nu există documentația necesară. Față de aceste considerente stipulate în contract nici suma de 774.771,02 lei nu poate fi acceptată la plată până nu se comunică toate actele prevăzute în contract. Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Conform art. 1350 din Noul Cod Civil, fiecare parte trebuie a-și îndeplini obligațiile pe care le-a contractat.
În concluzie, suma solicitată de intimata nu este exigibilă.
În dovedirea motivelor, recurenții solicită instanței analizarea probelor cu înscrisuri aflate la dosar.
Față de cele prezentate mai sus, consideră că încheierea atacată nu este temeinică și legală și în consecință solicită instanței să admită recursul, și rejudecând cauza să modifice în totalitate încheierea atacată, în sensul admiterii cererii formulate de către reclamanți și sa dispună suspendarea tuturor formelor de executare din dosarul execuțional nr. 6/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc P. C. N..
Cu cheltuieli de judecată.
În baza art. 242 C. proc. civilă solicită judecarea și în lipsă.
În drept, invocă prevederile art. 299 si următoarele C. proc. civilă.
Prin Concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 12.04.2013, intimata S.C. S. S.A. Oradea a solicitat instanței a respinge recursul promovat în prezenta cauză de recurenții S. N. și B. T. S.R.L. ca netemeinic și nefondat, pentru următoarele:
Arată că, este incontestabil faptul că, încheierea civilă nr. 8168/2012 pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ este temeinică și legală, motivele de recurs invocate nefiind de natură a combate legalitatea acesteia.
Susține că instanța de fond, la pronunțarea soluției, în mod corect s-a pronunțat prin admiterea excepției autorității lucrului judecat în ceea ce privește recurentul S. N. și respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de petenta B. T., neexistând raționament și temei juridic pentru admiterea acesteia.
Cu privire la admitere excepției autorității lucrului judecat în ceea ce privește cererea petentului S. N., soluția instanței de fond a fost una legală și corectă, prin recursul promovat recurenții neaducând nici o critică hotărârii instanței de fond, motiv pentru care este evident faptul că instanța de recurs nu a fost sesizată cu analiza acestei soluții.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării formulată de debitoarea recurentă B. T., instanța de fond a analizat în mod corect și legal situațiile imperativ și limitativ prevăzute de lege în ceea ce privește posibilitatea suspendării executării silite (art. 106 rap. la art. 62(3) din Legea 58/1934).
O analiză atentă a motivelor de recurs demonstrează incontestabil faptul că, prin recurs, recurentul debitor nu combate legalitatea încheierii recurate și a motivelor avute în vedere de instanța de fond cu ocazia pronunțării soluției în cauză, acesta motivându-și recursul prin prisma unor elemente ce nu pot fi avute în vedere cu ocazia soluționării recursului.
Soluția instanței de fond a fost o soluție corectă, luată în spiritul și litera legii, neexistând motive care să ducă la schimbarea acestei soluții, impunându-se respingerea recursului.
Învederează instanței de recurs faptul că, instanțele de fond au respins atât contestația la executare promovată de debitori împotriva formelor de executare în dosar execuțional 6/E/2012 al B. P. C., cât și opoziția formulată prin prisma prevederilor Legii 58/1934, precum și faptul că debitoarea recurentă nu justifică caracterul urgenței sau al unui prejudiciu ireparabil cauzat prin executarea silită, singura prejudiciată în raporturile cu debitorii săi fiind intimata, existând reale semne că nu va reuși să își recupereze sumele pe care debitorii i le datorează.
Față de cele mai sus expuse, solicită respingerea recursului, urmând a menține încheierea civilă nr. 5366/2012 a Judecătoriei Oradea ca legală și temeinică.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C. pr. civ. tribunalul reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, referitor la cererea de suspendare formulată de petenta S.C. B. T. S.R.L., în dosarul de executare nr. 6/E/2012, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. VBBU3AD0021387/16.12.2011, s-au reținut următoarele:
Potrivit prevederilor 403 alin. (1) și respectiv (4), teza a II-a Cod proc. civilă, „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță. (…) Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei (RON) pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul. (…).”
Din economia acestor reglementări se desprinde concluzia că principalele condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a executării sunt: existența pe rolul instanței a unei contestații la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită, în cauza de față, recurs, și consemnarea unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
În legătură cu prima condiție, care conferă măsurii un caracter vremelnic, se reține că petenta - în speță intimata S.C. B. T. S.R.L. - a făcut dovada formulării unei contestații la executare, în cadrul Dosarului nr._ al Judecătoriei Oradea, din care s-a disjuns prezentul dosar, astfel cum rezultă din încheierea anexată la fila 1 din dosarul instanței de fond, iar în Dosar nr._ intimata contestatoare al formulat și o cerere de suspendare a executării silite, care a fost disjunsă din acel dosar, cum rezultă din Încheierea din 29 martie 2012 (fila 8 din dosarul instanței de fond) și această cauză conține și o opoziție la executare, ce se cere a fi analizată din perspectiva condițiilor expres și limitativ prevăzute de legea specială, respectiv 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, conform căruia, “(…) Instanța va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura.”, condiții pe care intimate nu le-a invocat niciodată, cu atât mai mult să le susțină cu probe judiciare certe.
Referitor la condiția privind depunerea cauțiunii, instanța de recurs reține că prin recipisa de consemnare nr._/1/28.03.2012, depuse în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Oradea de către petentul Ș. N. (fila 14 din dosarul instanței de fond) s-a făcut dovada consemnării cauțiunii fixate de către instanță, de 29.813 RON lei, al cărei cuantum este de maxim 20% din valoarea obiectului cererii, în cazul cererilor al căror obiect este evaluabil în bani, și de maxim 2.000 lei în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, dispozițiile art. 723 ind. 1 Cod proc. civ. referindu-se numai la limita maximă a cuantumului cauțiunii.
Din perspectiva art. 403 alin. (1) Cod prc. civilă, prerogativa fixării cauțiunii revine instanței, sub condiția respectării cuantumului maxim impus de art. 723 ind. 1 Cod pr. civ., dispoziție cu caracter general în materia cauțiunii.
Însă, având în vedere raporturile litigioase dintre părți, în mod corect a reținut instanța de fond că depunerea cauțiunii nu prezintă suficientă relevanță, având în vedere că ambele părți sunt urmărite în cadrul aceluiași dosar execuțional.
Analizând excepția invocată prin prisma prevederilor art. 166 Cod proc. civilă, ca excepție de fond, absolută și peremptorie, și art. 1201 Cod civil, ca prezumție legală absolută irefragabilă, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Doctrina juridică a statuat că puterea de lucru judecat are un aspect pozitiv, în sensul că partea care a câștigat procesul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată, fără ca această instanță să ai poată lua în discuție existența dreptului, ș un aspect negativ, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Sub aspectul condițiilor cumulative ale efectului negativ al puterii de lucru judecat, din cuprinsul prevederilor art. 1201 cod civil rezultă că legea civilă indică trei condiții cumulative: identitate de obiect, identitate de cauză și identitate de părți, aceleași elemente care configurează cererea de chemare în judecată.
Din perspectiva art. 1201 Cod civil, noțiunea de obiect se referă la însăși pretenția formulată prin cerere, în sfera noțiunii de obiect se înscriindu-se nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material. Instanța supremă a decis constant că există identitate de obiect chiar dacă acesta este diferit formulat în cele două cereri, când rezultă că scopul final urmărit de reclamant este același. Pe de altă parte, s-a decis că există putere de lucru judecat chiar dacă dreptul ce se încearcă a se valorifica din nou a fost valorificat pe cale incidentală.
Referitor la cauză, element ce are în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă cu cauza acțiunii, cu dreptul subiectiv sau cu mijloacele de probă ale temeiului juridic, din perspectiva art. 1201 Cod civil, are în vedere fundamentul juridic al noii cereri.
Referitor la cel de-al treilea element – părțile – constant se subliniază în literatură că art. 1201 Cod civil, referindu-se la „aceleași părți… în aceeași calitate” are în vedere nu numai prezența lor fizică, ci și cea juridică, adică participarea lor în proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant. Astfel, dacă în ambele procese participă aceleași persoane, ca titulare ale dreptului ce formează obiectul litigiului, există identitate de părți chiar dacă într-un proces o parte a figurat ca reclamantă și cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități sunt inversate. S-a decis că reclamantului din prima cerere i se poate opune cu succes puterea lucrului judecat de pârâtul din a doua cerere, altul decât cel din primul proces, dacă are aceeași situație cu primul pârât, deoarece reclamantul a avut la dispoziție toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unor dezbateri contradictorii. Noțiunea de părți se referă și la unele persoane care nu au figurat personal la judecată, respectiv succesori universali și cu titlu universal, creditorii chirografari și dobânditorii cu titlu particular, dar aceștia numai în privința hotărârilor obținute împotriva autorului lor, anterioare actului de transmisie a bunului. Părțile în general nu pot folosi hotărârea obținută împotriva terților, deoarece aceasta are efecte relative, cu excepția hotărârilor cu efecte „erga omnes”, cu sunt cele pronunțate în materie de stare civilă.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, referitoare la cererea formulată de petentul Ș. N., cu domiciliul în Oradea, .. 5, jud. Bihor față de încheierea civilă nr. 5366/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, deoarece, prin încheierea civilă nr. 5366/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ la data de 05.04.2012, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite din dosarul de executare nr. 6/E/2012 al B.E.J. P. C. formulată de petentul S. N..
În raport cu considerentele de fapt și de drept anterior menționate, în cauză nefiind incidente alte motive de modificare sau casare, având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurenții S. N. și S.C. B. T. S.R.L. Cefa, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A. Oradea, menținând în totalitate încheierea recurată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenții S. N., cu dom.loc.Oradea, ..5, jud.Bihor, și ., cu sediul în loc.Cefa nr.515, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata . sediul în loc.Oradea, ..37/A, jud.Bihor, împotriva încheierii civile nr.8168 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013
Președinte, Judecător Judecător
L. D. J. I. C. M. C. M.
Grefier,
M. M.
Red.jud.fond.F.I.
Red.jud.recurs J.L.D./08.07.2013
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
