Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1327/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1327/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 3832/120/2014
DOSAR NR._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1327
Ședința publică din data de 29 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată, pe calea ordonanței președințiale, de reclamanta ., cu sediul în comuna Aninoasa, ., nr. 1A, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, prin care se solicită anularea procesului – verbal de predare-primire încheiat la 19.05.2014 și a filei CEC . nr._.
Cererea a fost timbrată cu 220 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanțelor . nr._/04.09.2014 și nr._/04.09.2014.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la ultima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează repunerea cauzei pe rol pentru discutarea competenței materiale a instanței, procedura de citare cu părțile fiind îndeplinită prin fax; se mai învederează faptul că apărătorul ales al pârâtei . SRL a depus cerere de amânare pentru lipsă de apărare, fiind în imposibilitate de a se prezenta la acest termen; după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea prezentei cauzei și rămâne în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ din 20.08.2014, reclamanta C. Dâmbovița SA a chemat în judecată pe pârâta P. DC S. SRL, solicitând pe calea ordonanței președințiale reglementate de art. 996 și urm. Cod procedură civilă, anularea procesului verbal de predare – primire încheiat la 19.05.2014 și anularea filei CEC . nr._ predată prin procesul verbal anterior menționat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat reclamanta că prin contractul de prestări servicii încheiat sub nr. 501 din 19.05.2014 cu pârâta, a convenit ca aceasta din urmă, în calitate de prestatoare, să efectueze lucrări de „reabilitare tehnică locuință – .- Oraș T., județul Dâmbovița, în schimbul cărora reclamanta, în calitate de beneficiar se obliga să achite prețul contractului pentru lucrările cuprinse în Anexa 1.
Conform art. 3.2 din Contract, decontarea facturilor emise de prestator urma să se facă pe baza facturilor însoțite de documente justificative (situații de lucrări confirmate de beneficiar). Durata contractului a fost stabilită la 60 de zile calendaristice de la începerea lucrărilor (art. 4.1).
În vederea garantării prestatorului că reclamantul va îndeplini obligația de plată în condițiile art. 3 din Contract, în aceeași zi – 19.05.2014, reclamanta a înmânat reprezentantului pârâtei fila CEC . nr._, fără înscrierea vreunei sume sau unui termen de încasare, purtând numai semnătura sa la rubrica „trăgător”.
A menționat reclamanta că, așa cum rezultă din procesul – verbal de predare primire din 19.05.2014, fila CEC avea caracterul unui instrument de garantare a obligației de plată, obligație ce se năștea doar prin îndeplinirea condiției de către prestator, prevăzută de art. 3 din Contract.
Afirmă reclamanta că ne aflăm în situația unei convenții încheiate sub condiție suspensivă, conform art. 1400 Cod civil, situație în care încasarea filei CEC predate era condițională de refuzul de plată benevolă a contravalorii lucrărilor recunoscute de ea.
În executarea contractului, pârâta a emis o singură factură, . nr. 036 din 18.06.2014 cu valoare de 86.192,71 lei, însă reclamanta, la motivația pârâtei că are nevoie de capital de lucru, a achitat mai mult, respectiv 110.000 lei, prin trei ordine de plată, deși factura nu fusese însoțită de situații de lucrări.
Se susține în continuare că semnalându-se de către beneficiarul final al lucrărilor, respectiv Primăria T., deficiențe în execuția lucrărilor executate de pârâtă, reclamanta a transmis acesteia din urmă notificarea nr. 755 din 7.08.2014, prin care o atenționa că nu a prezentat documentele aferente sumei încasate și că a depășit termenul de execuție, că trebuie remediate și finalizate lucrările în vederea recepției. Urmare a acestei notificări, pârâta a completat fila CEC predată, cu suma de 390.000 lei, pe care a prezentat-o băncii spre decontare la data de 07.08.2014. Deoarece la acea dată nu deținea în cont disponibilități bănești, reclamanta a fost declarată în interdicție bancară până la data de 07.08.2015, situație ce afectează grav interesele comerciale prin imposibilitatea de a mai putea participa la procedura achizițiilor publice.
Reclamanta afirmă că pârâta a acționat cu rea – credință, a încălcat condițiile convenției prin prezentarea spre încasare fără drept a unei sume nedatorate, astfel că se impune anularea procesului verbal de predare a filei CEC ce nu mai poate fi restituită și anularea CEC-ului în baza art. 1405 alin. 2 Cod civil.
Totodată, se cere a se constata încălcarea condiției cauzei ca element al actului juridic, în lipsa căreia predarea filei CEC este nulă, în baza art. 1236 alin. 3 și 1238 Cod civil.
În susținerea cererii, au fost depuse copia contractului de prestări servicii nr. 501 din 19.05.2014, ordinele de plată, notificarea de prezentare a documentelor și dovada declarării interdicției bancare de BRD Groupe Societe Generale.
Pârâta a depus întâmpinare prin are a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă în principal, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv aparența dreptului și condiția neprejudecării fondului. De asemenea, se arată că măsura solicitată de reclamantă de anulare a cecului nu este vremelnică ci una definitivă care ar prejudeca însuși fondul litigiului.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, relatând, în esență, că a executat lucrări de valoarea sumei încasate, fiind emise facturi fiscale, după ce beneficiarul lucrării, Primăria T. a confirmat executarea lucrărilor la . și a achitat reclamantei contravaloarea acestora.
Pârâta susține totodată că efectele filei CEC trebuie analizate din perspectiva Legii nr. 59/1934, aceasta fiind un instrument de plată și nu instrument de garantare a obligației.
Împrejurările invocate în acțiune presupun, în opinia pârâtei, interpretarea probelor, aspect care nu se încadrează într-un examen sumar, posibil pe calea ordonanței președințiale.
În ședința publică din 22.09.2014, tribunalul a luat în dezbatere cererea formulată de reclamantă, ocazie cu care s-au pus concluziile consemnate în cuprinsul acesteia, după care cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților competența materială de soluționare a cauzei, fiind acordat termen de judecată la 29.09.2014, cu citarea părților.
La acest termen părțile nu au fost prezente și nu au comunicat vreun punct de vedere.
Tribunalul constată că ordonanța președințială are ca obiect anularea filei CEC . nr._, pe motiv de neîndeplinire a condiției lichidității și exigibilității plății pretins datorată.
Fiind vorba de un instrument de plată reglementat prin Legea asupra cecului nr. 59/1934, procesele și cererile privind anularea acestuia sunt supuse procedurii prevăzute de această lege. Ori, conform art. 67 din lege, procedura de anulare a cecului este dată în competența judecătoriei, prin urmare și ordonanța președințială ce poartă asupra acestui titlu de valoare este de competența judecătoriei în considerarea prevederilor art. 997 Cod procedură civilă, potrivit căruia cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Din conținutul cererii de chemare în judecată se trage concluzia că reclamanta, în susținerea aparenței dreptului invocă anumite excepții personale referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea și circulația cecului și la cele ulterioare creației cecului .
Din interpretarea art. 55 din Legea nr. 59/1934, coroborat cu art. 2 și 67 din lege și Normele – cadrul ale BNR nr. 7/1994, rezultă că cererile în constatarea nulității cecului, pornite pe cale de acțiune, ca și cererile pentru anularea acestuia în caz de pierdere, sustragere ori distrugere sunt de competența judecătoriei de la locul de plată al cecului.
Potrivit art. 94 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă orice alte cereri date de lege în competența lor. O astfel de competență, având caracter exclusiv, încălcarea ei ar atrage necompetența de ordine publică prev. de art. 129 lin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va declina competența la Judecătoria Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cererii formulată, pe calea ordonanței președințiale, de reclamanta ., cu sediul în comuna Aninoasa, ., nr. 1A, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică din 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. I. E. B.
Red.E.I./tehnored.E.B.
4ex./13.10.2014
| ← Cereri în baza OUG 116/2009. Sentința nr. 1274/2014.... | Opoziţie. Sentința nr. 455/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
