Pretenţii. Decizia nr. 40/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 1615/284/2012*
DOSAR NR._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.40
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - F. E.
JUDECĂTORI - E. I.
- A.-M. G.
GREFIER - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă S.C. A. Tiriac Asigurri SA, cu sediul în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 600/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar C. I., cu domiciliul în T., ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat S. A.-M. pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind intimatul petiționar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Apărătorul recurentei reclamante solicită proba cu înscrisuri, respectiv înscrisul depus la fila 6 din dosarul de fond, din care rezultă că autovehiculul nu deținea o poliță R.C.A. valabilă la data producerii accidentului.
Instanța admite proba cu înscrisuri pentru recurenta reclamantă și temeiul dispozițiilorart.307 Cod procedură civilă și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. A. - M. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii și obligarea petentului la plata sumei de 4.530,12 lei reprezentând despăgubiri, dobânzi legale și cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar și cheltuieli de judecată. Susține că prin actele depuse la dosar s-a făcut dovada că prejudiciului și a vinovăției petiționarului.
In temeiul dispozițiilor art. din 150 Cod de Procedură civilă, constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Răcari la data de 11.07.2012 sub nr._, reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A., l-a chemat în judecată pe pârâtul C. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronuța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4530,12 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu repararea daunelor cauzate autoturismului marca Higer cu numărul de înmatriculare_, obligarea acestuia la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată reclamanta că așa cum reiese din procesul verbal . nr._ eliberat de DGPMB – BPR, la data de 27.07.2009, pârâtul C. I., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ , nu a acordat prioritate și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Higer, înmatriculat cu nr._, avariindu-l; de asemenea, se arată că vinovat de producerea accidentului, potrivit procesului verbal este pârâtul C. I. și că avariile produse autoturismului marca HIGER, cu nr. de înmatriculare_, au fost constatate de organele de poliție, cât și de reprezentantul S.C. A. Tiriac Asigurări S.A. prin procesul verbal de constatare a daunelor întocmit în dosarul de daună nr. CC_.
Se mai menționează că autoturismul marca Higer cu nr._ a fost reparat de S.C. Amic Romanianbus S.R.L., factura emisă de aceasta având valoarea totală de 4530,12 lei. Întrucât la data producerii accidentului, autoturismul proprietatea lui S.C. Amic transport S.R.L. era asigurat pentru avarii și furt (asigurare CASCO) de societatea reclamantă, aceasta a achitat contravaloarea pieselor și manoperei aferente, conform extrasului de cont din data de 17.08.2009.
Reclamanta arată că, în conformitate cu disp. art. 22 din legea nr. 136/1995, prin plata despăgubirii se subrogă în drepturile asiguratului, astfel că este îndreptățită să recupereze suma de 4530,12 lei de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Mai susține reclamanta că pentru aceasta a convocat în condițiile prevăzute de art. 720 indice 1, alin 2, Cod procedură Civilă pe dl. C. I. la sediul societății reclamante în vederea concilierii directe a pretențiilor, dar aceasta nu s-a prezentat pentru conciliere.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au fost enunțate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Prin sentința civilă nr. 600/22 aprilie 2013, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul . SA, în contradictoriu cu pârâtul Cervanciuc I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
- prin procesul verbal . nr._ eliberat de DGPMB – BPR, la data de 27.07.2009, pârâtul C. I., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ , nu a acordat prioritate și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Higer, înmatriculat cu nr._, avariindu-l.
- utoturismului marca HIGER cu nr. de înmatriculare_, apartinand S.C. Amic Romanianbus S.R.L a fost reparat folosindu-se asigurare CASCO detinuta de S.C. Amic Romanianbus S.R.L la societatea reclamanta, reclamanta achitand astfel valoarea despagubirilor stabilite la suma de 4530,12 lei, conform facturii depusa la dosarul cauzei.
- se mai retine ca in cauza reclamanta nu a facut dovada ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu ar fi posedat asigurare de raspundere civila obligatorie, in situatia existentei acesteia, societatea reclamanta avand posibilitatea recuperarii sumei achitate in baza politei casco de la societatea asigurator al paratului.
- reclamanta nu a dovedit incalcarea de parat a obligatiilor stabilite de dispozitiile art.10 alin.(1) din OUG nr.195/2002.
La data de 19 august 2013, . SA prin reprezentant legal a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta reclamantă a invocat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea legii, solicitind admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul desființării ei, iar pe fond, admiterea acțiunii și obligarea intimatului - pârât la plata sumei de 4.530,12 lei cu titlu de despăgubiri, a dobânzii legale, precum și a cheltuielilor de judecată ( taxă de timbru și timbru judiciar), intrucit:
- prima instanță nu a avut în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei care a cauzat prejudiciul.
- potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, preluate de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil - în art. 2210 se prevede: "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei".
- prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada că pârâtul se face vinovat de avarierea autovehiculului marca Higer cu nr. de înmatriculare_, asigurat " prin polița Casco nr._ din 13.12.2007 de societatea reclamantă. Totodată, avariile autovehiculului asigurat au fost constatate atât de organele de poliție, potrivit autorizației de reparație emisa, cât și de inspectorul de daună al asigurătorului prin procesul-verbal de constatare a daunelor întocmit în dosarul de daună nr. CC815142, deschis urmare a notificării făcute de asiguratul societății, iar prin extrasul de cont din data de 17.08.2009 s-a făcut dovada plății despăgubirii pentru daunele produse autovehiculului asigurat de societate, avariat din culpa intimatului pârât.
- instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 998 - 1000 cod civil (art. 1349 și art. 1357 din Noul Cod Civil), care prevăd - cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă aceste prevederi, respingând astfel în mod nelegal cererea societății.
- în cauză autovehiculul, cu numărul de înmatriculare_ condus de către intimatul - pârât nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie valabil încheiată la data producerii accidentului (27.07.2009), potrivit extrasului oferit de Centrul de Informare CEDAM.
Prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2013, Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă, s-a constatat că natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurător ( societate de asigurare ) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă, dispunând transpunerea cauzei la Secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._ .
Analizind recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este fondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Motivarea sentintei recurate se reduce la câteva fraze. In prima fraza judecatorul fondului retine . situatia de fapt generatoare a accidentului din 27.07.2009, pentru ca mai apoi in fraza a doua sa continue cu expunerea situatiei de fapt relativ la repararea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ,pentru ca in fraza a treia sa conchida ca actiunea nu poate fi primita intrucit recurenta reclamanta nu a facut dovada ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu ar fi posedat asigurare de raspundere civila obligatorie, in situatia existentei acesteia, societatea reclamanta avand posibilitatea recuperarii sumei achitate in baza politei casco de la societatea asigurator al paratului.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, părțile fiind cele care stabilesc cadrul procesual, obiectul și limitele cererii de chemare în judecata.
Dupa cum se observa cu usurinta din cererea de chemare in judecata, recurenta reclamanta a chemat in judecata pe parat pentru obligarea acestuia la plata sumei de 4530,12 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu repararea daunelor cauzate autoturismului marca Higer cu numărul de înmatriculare_, obligarea acestuia la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată, deoarece la data de 27.07.2009, pârâtul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ , nu a acordat prioritate și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Higer, înmatriculat cu nr._, avariindu-l. Acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Se poate observa ca motivarea instanței de fond nu retine niciun aspect legat de fondul cauzei, neanalizând incidenta in cauza a dispozițiilor legale invocate de reclamant, iar mai departe ( așa cum in mod pertinent se arata in motivele de recurs) existenta prejudiciului reclamantei, a obligației paratului de a acoperirii acest prejudiciu.
Faptul ca in cauza nu s-ar fi făcut dovada ca paratul nu este asigurat RCA, nu are nicio relevanta asupra obiectului dedus judecății, căci împrejurarea ca paratul ar avea sau nu asigurare RCA nu poate paraliza demersul recurentei reclamante.
Invocarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art.10 alin.(1) din OUG nr.195/2002, nu are legătura cu cauza căci încălcarea dispozițiilor legale precitate este sancționată de OUG nr.195/2002.
Este indubitabil ca judecătorul fondului nu a cercetat cauza pe fond.
Din conținutul art. 261 alin.(1) Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Raportat la considerentele sentinței recurate, se poate retine chiar nemotivarea hotărârii in cauza, fata de obiectul cauzei așa cum el a fost dedus judecății de către reclamant, astfel ca se impune casarea sentinței atacate, pentru a se analiza concret pretențiile reclamantului si a se da eficienta dispozițiilor art. 261 alin.(1) Cod procedură .
F. de cele de mai sus, tribunalul urmează, ca văzând si dispozițiile art. 312 cod procedura civila va admite recursul si va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. Tiriac Asigurri SA, cu sediul în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 600/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar C. I., cu domiciliul în T., ., județul Dâmbovița și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. E. E. I. A.-M. G.
Grefier,
V. M.
Judecător fond- D. A. C.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red.-EF
Ex.3/20.02.2014
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 24/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
