Pretenţii. Decizia nr. 497/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 9137/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 497/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. C.
Judecător A. G. M.
Judecător R. E. D.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent reclamant . C. împotriva sentinței nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr_ în contradictoriu cu intimat pârât . SA BUCUREȘTI, și intervenient M. C., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurent reclamant . C. avocat C. M. ,pentru intimat pârât . SA BUCUREȘTI consilier juridic I. V. lipsind - intervenient - M. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat C. M. pentru recurent reclamant depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Consileir juridic I.V. pentru intimat pârât,depune la dosar delegație de reprezentare juridică și întâmpinare,din care un exemplar se comunică recurentului reclamant prin reprezentant convențional.
Avocat C.M. pentru recurent reclamant,solicită acordarea unui nou termen în vederea observării întâmpinării.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.03.2010, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 31.542,93 lei, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în fapt, la data de 17.09.2008 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca Toyota Land Cruiser, proprietatea societății reclamante, a fost avariat de către autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aceste două autovehicule fiind asigurate prin polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ emisă la data de 18.03.2008 de către societatea pârâtă . SA.
S-a mai arătat că, așa cum rezultă din și procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.09.2008 încheiat la fața locului de către Serviciul Poliției Rutiere al IPJ D., culpa producerii accidentului rutier a aparținut conducătorului autovehiculelor cu nr. de înmatriculare_ și, respectiv,_, întrucât acesta a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care era parcat.
S-a menționat că în urma accidentului au rezultat avarii multiple la autoturismul proprietatea societății reclamante, deschizându-se dosarul de daună nr. DJ/1008/DA007693, iar pentru efectuarea reparațiilor necesare la autoturismul avariat, unitatea service a emis facturi fiscale în valoare totală de 31.542,93 lei.
S-a mai menționat că, deși inițial societatea de asigurare nu a avut obiecții în ceea ce privește derularea procedurilor de reparații și despăgubirile aferente, ulterior aceasta a refuzat în mod nejustificat plata contravalorii facturilor, pe care societatea reclamantă a fost nevoită să le achite în totalitate către . prin OP nr. 431/22.12.2008 și OP nr. 420/08.12.2008.
S-a precizat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.09.2008 nu a fost contestat de niciuna dintre părțile implicate și nici societatea de asigurare nu a avut obiecții cu privire la acest act constatator.
S-a mai precizat că, ulterior, societatea reclamantă a notificat pârâta . SA în temeiul art. 720 ind. 1 Cod proc. civ., convocând-o pentru data de 20.03.2009 în vederea concilierii acestui litigiu, însă aceasta nu a răspuns în niciun fel solicitărilor reclamantei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civ., art. 720 ind. 1 Cod proc. civ. și Legea nr. 136/1995.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.
La termenul din 07.05.2011, s-a dispus conceptarea și citarea în cauză a intervenientului forțat M. C..
În cauză, la solicitarea părților, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intervenientului forțat, proba cu expertiza tehnică auto și proba cu contraexpertiză auto.
Raportul de expertiza tehnică a fost întocmit de expert P. G.-M., fiind contestat de către reclamantă prin formularea de obiecțiuni.
La termenul din 26.10.2010, la cererea reclamantei, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei contraexpertize tehnice auto, cu participarea unor experți asistenți.
Contraexpertiza a fost efectuată de expertul I. D., unde din partea pârâtei a participat expertul asistent O. V..
La raportul de contraexpertiză pârâta a formulat obiecțiuni, pe care instanța le-a respins ca neîntemeiate.
Prin sentința nr._/10.06.2011 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.542,93 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, sumă ce va actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății și la suma de 4.378 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință isntanța de fond a reținut că la data de 17.09.2008 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca Toyota Land Cruiser, proprietatea societății reclamante, a fost avariat de către autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aceste două autovehicule fiind asigurate prin polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ emisă la data de 18.03.2008 de către societatea pârâtă . SA.
Așa cum rezultă din și procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.09.2008 încheiat la fața locului de către Serviciul Poliției Rutiere al IPJ D., culpa producerii accidentului rutier a aparținut conducătorului autovehiculelor cu nr. de înmatriculare_ și, respectiv,_, întrucât acesta a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care era parcat.
În urma accidentului au rezultat avarii multiple la autoturismul proprietatea societății reclamante, deschizându-se dosarul de daună nr. DJ/1008/DA007693, iar pentru efectuarea reparațiilor necesare la autoturismul avariat, unitatea service a emis facturi fiscale în valoare totală de 31.542,93 lei.
Potrivit concluziilor raportului de contraexpertiză tehnică auto, însușit și de către expertul asistent al pârâtei, dinamica producerii accidentului rutier corespunde stării de fapt menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a evenimentului rutier (pct. 7.1 din raport).
De asemenea, există corelație între dinamica producerii accidentului rutier și avariile constatate la autovehiculul marca Toyota Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ (pct. 7.2 din raport).
Astfel toate avariile cuprinse în comanda service din data de 08.12.2008 sunt urmarea evenimentului rutier din data de 17.09.2008 (pct. 7.3 din raport), instanța reținând și faptul că în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (9) din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, expertul a concluzionat că valoarea reală a pagubelor suferite de către reclamantă a fost de 31.542,93 lei.
Instanța a apreciat astfel că cererea reclamantei este întemeiată, urmând să o admită, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 31.542,93 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, sumă ce va actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Împotriva sentinței nr ._/10.06.2011 a declarat recurs pârâta . SA BUCUREȘTI, care a solicitat într-o primă teză admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii și restabilirea situației anterioare executării obligației de plată stabilite prin sentința recurată și obligarea intimatei la restituirea sumei totale de 41.027,73 lei iar în subsidiar admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare recurenta arată că raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, este nul, întrucât la data întocmirii acesta nu mai avea calitatea de expert tehnic judiciar, nu îndeplinea condiția de a fi înscris în tabelul nominal cuprinzând experții judiciari, acesta fiind suspendat din această calitate în condițiile art. 16/1 din OG nr. 2/2000.
Dinamica accidentului rutier a fost stabilită în raportul de expertiză pe baza faptului că intervenientul forțat M. C. a specificat suplimentar ca între autocamionul pe care l-a manevrat cu spatele și autoturismul proprietatea reclamantei s-a aflat interpus un transpalet mecanic. Afirmația intervenientului forțat nu se coroborează însă cu restul probatoriului administrat; mai mult, prin răspunsul la interogatoriu acesta a confirmat în fața instanței starea de fapt ce a fost reținută în procesul verbal de contravenție . nr._/17.09.2008,care nu cuprinde o astfel de mențiune.
La termenul din 04.02.2011 recurenta a invocat excepția netimbrării cererii de repunere pe rol a cauzei, excepție respinsă nemotivat de instanța de fond.
Soluționarea cauzei fără a se proceda la timbrarea cererii de repunere pe rol este nelegală, această cerere nefiind scutită de plata taxei judiciare de timbru întrucât suspendarea a operat din culpa intimatei reclamante, repunerea pe rol determinând automat o taxă anticipată de timbru.
Pe de altă parte însăși măsura suspendării cauzei luată de instanță este nelegală aceasta putând fi aplicată doar atunci când neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor impuse de lege sau stabilite de instanță împiedica desfășurarea normală a cauzei
Instanța de fond nu s-a pronunța asupra excepției nulității raportului de expertiză întocmit de expertul I. D., excepție invocată la termenul din 13.05.2011 prin notele de ședință, când instanța de fond a acordat termen pentru observarea raportului de expertiză și pentru punerea în discuție a excepției nulității.
În speța dedusă judecății, se poate observa caracterul lacunar al motivării sentinței recurate, în cuprinsul acesteia nefiind expuse argumentele juridice care au condus la respingerea apărărilor formulate, fără să rezulte din considerente dovezile cu care intimata reclamantă a contracarat aceste apărări, sunt de natură să pună instanța de control judiciar în situația de a nu putea să verifice motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe și care au determinat soluția respectivă,astfel că nu își poate exercita atribuțiile de control judiciar, situație care impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
În drept au fost invocate dispoz.art 304/1, art. 304 pct.5 și 9 și ale art. 404/2 al.1 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 105/2012 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr._/215/2010, s-a admis recursul declarat de pârâta . SA, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a retinut ca recursul este fondat.
În acest sens, a constatat că la data de 10.12.2010 instanța de fond a dispus suspendarea cauzei conform disp. art. 155 ind. 1 C.pr.civ. ca urmare a faptului că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a onorariului de expert.
La aceeași dată avocatul reclamantei a formulat cerere de repunere pe rol, la care a anexat dovada achitării onorariului, cerere admisă de instanță la data de 04.02.2011, când s-a considerat că excepția netimbrării cererii de repunere pe rol trebuie respinsă. Soluția respingerii nu este motivată.
Tribunalul a retinut că în conformitate cu art. 3 lit. ș) din Lg. nr. 146/1997 pentru cererile pentru repunerea pe rol, când suspendarea judecării se datorează părților, trebuie achitată o taxă de timbru de 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acțiunea a cărei judecare a fost suspendată. Cum acțiunea reclamantei este una în pretenții, pentru care s-a achitat taxa de timbru și cum suspendarea s-a datorat culpei reclamantei, care nu a făcut dovada la termen a plății onorariului, chiar în condițiile în care aceasta plătise anterior acel onorariu, instanța de recurs constată că soluția respingerii excepției netimbrării cererii de repunere pe rol este greșită.
Devin incidente astfel disp. art. 20 din lege, de unde rezultă că măsura anulării acestei cereri nu se putea dispune decât dacă instanța îi pune în vedere mai întâi reclamantei care este cuantumul datorat, alin. 5 obligând instanța de recurs să stabilească în sarcina reclamantei obligația plății taxei datorate.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că pentru stabilirea stării de fapt și a despăgubirilor la care reclamanta ar avea dreptul Judecătoria C. a dispus efectuarea unei expertize tehnice. O primă expertiză a fost efectuată de exp. P. G. M. și a concluzionat faptul că avariile existente la autoturismul reclamantei și pentru care s-a deschis dosarul de daună nu sunt consecința accidentului de circulație din data de 17.09.2008. Cea de-a doua expertiză (în fapt o contraexpertiză), a fost efectuată de exp. I. D., care a concluzionat că există corelație între dinamica producerii accidentului și avarii.
În raport cu cea de-a două expertiză pârâta a invocat excepția nulității, arătând faptul că expertul nu mai are calitatea de expert tehnic judiciar, formulând și obiecțiuni.
Instanța de fond a respins obiecțiunile, considerându-le neîntemeiate, omițând să se pronunțe asupra nulității expertizei.
În plus, se constată că în cuprinsul hotărârii nu sunt analizate apărările pârâtei, nefiind prezentate nici argumentele pentru care instanța a înțeles să se raporteze decât la concluziile contraexpertizei. Este încălcat astfel dreptul la apărare, fiind îndeplinite condițiile art. 304 pct.7 cod procedură civilă, în absența motivării dezlegările instanței neputând fi cenzurate de instanța de recurs.
In rejudecare cauza a fost inregistrata la data de 27.04.2012 sub nr._ .
Prin sentința nr._/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta . C., în contradictoriu cu parata . SA BUCURESTI, și intervenientul fortat M. C. și a obligat reclamanta . C. la plata catre parata . SA BUCURESTI a sumei de 800 lei cu tiltu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . SA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 31.542,93 lei, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății effective.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul ca la data de 17.09.2008 a avut loc un accident între autoturismul marca Toyota Land Cruiser cu numarul de înmatriculare_ și autoturismul cu numarul de înmatriculare_ .
La fata locului s-a încheiat procesul verbal . nr._ din 17.09.2008 din care rezulta faptul ca, conducatorul autotractorului marca Volvo cu numarul de înmatriculare_ cu semiremorca_ nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi acrosând auto Toyota cu numarul_ care era parcat în incinta . rezultând avarierea ambelor autovehicule implicate.
Autoturismul cu numarul de înmatriculare_ cu semiremorca_ era asigurat la momentul producerii accidentului la societatea parata cu poliata ./02/X1/SP nr._ emisa la data de 18.03.2008.
În cauza instanța va da eficienta raportului de expertiza întcomit de expert P. G. M. care se coroboreaza cu celelate probe din dosarul cauzei.
Astfel la data de 17.09.2008 autotractorul vinovat cu numarul de înmatriculare_ cu semiremorca_ conform foii de parcurs depusa la dosarul cauzei se afla parcat incepand cu ora 18 la sediul . în C., .. 16, corp C4, judetul D., iar din raspunsul la interogatoriul propus de parata pentru intervenientul fortat M. C. aflat la fila nr. 54 din dosar a rezultat faptul ca acestea s-a deplasat la cererea reclamantei la sediul acesteia din C., .. 60 pentru a încarca marfa, raspunsul sau necoroborandu-se cu niciun înscris de la dosarul cauzei, nefiind depusa la dosar nicio foaie de parcurs, aviz de marfa.
Din concluziile raportului de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert P. G. M. a rezultat faptul ca avariile existente la autoturismul marca Toyota Land Cruise cu numarul de înmatricuare_ la deschiderea dosarului de daune în data de 23.10.2008 nu sunt consedinta accidentului de circulatie din data de 17.09.2008.
De asemenea expertul a mai menționat faptul ca piesele înlocuite și reparate prin comanda service din data de 08.12.2008 nu sunt avariate ca urmare a evenimetului rutier din data de 17.09.2008.
Expertul a mai menționat faptul ca prejudicial suferit de reclamanta a fost cauzat în alte conditii și imprejurari și în alt accident.
Instanța va înlatura raportul de expertiza întocmit de expert I. D. nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, fiind intocmit pe baza declaratiei intervenientului forțat M. C. care a specificat suplimentar ca intre autocamionul pe care l-a manevrat cu spatele si autoturismul proprietatea reclamantei s-a aflat interpus un transpalet mechanic.
Instanța apreciaza faptul ca, constatările expertului sunt contrazise de restul înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv de afirmația intervenientului forțat din răspunsul la interogatoriu si de ultimele înscrisuri depuse la dosarul cauzei (declarațiile date de către reprezentantul reclamantei si intervenientul forțat in fata organelor de politie, cu prilejul intocmirii procesului verbal de contravenție).
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, si din celelalte probatorii, schitele accidentului intocmite de către cele doua persoane implicate, nu rezulta faptul ca intre cele doua vehicule s-a aflat interpus un transpalet mecanic care sa fi fost cauza producerii avariilor.
Din coroborarea probelor administrate in cauza, instanta apreciaza ca raportul intocmit de către expertul P. M. se impune a fi avut in vedere intrucat acesta reflecta adevarta situația de fapt si se intemeiaza pe ansamblul probelor administrate.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995 privind Asigurările si Reasigurraile in România care stipulează ca: „ în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, pentru a putea fi angajata răspunderea intervenientului forțat M. C. pentru prejudiciul reclamant de către S.C. B. T. S.R.L., se cer a fi intrunite condițiile respunderii civile delictuale reglementate de către art. 998-999 Cod civ. respectiv existenta unei fapte ilicite, a vinovăției celui ce a săvârșit fapta ilicita, a unui prejudiciu si a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, iar din cuprinsul probatoriului administrat in cauza nu se poate trage concluzia ca intervenientul forțat M. C. este culpabil de producerea evenimentului rutier din data de 17.09.2008, nefiind astfel întrunite condițiile raspunderii civile delictuale.
Astfel in fotografiile depuse de expert P. G. M.(fila nr. 73-75) la dosarul cauzei rezulta ca amprenta situata în parta centrala fața a autoturismului marca Toyota care se afla la o înaltime corespunzatoare barei de protectie spate a semiremorci, nu se continua pe partea stanga a autoturismului conform dinamicii descrise de catre cei doi conducatori auto.
Astfel expertul a semnalat neconcordante, in plan orizontal și vetical în geometria amprentei existente pe caroseria autoturismului Toyota și bara din spate a semiremorcii.
Astfel în cazul unei coliziuni cu bara semiremorcii, adancimrea amprentei ar trebui sa aiba aceeasi valoare pe verticala pe toata zona de impact, întruct bara din spate a semiremorcii nu a suferit deformari în urma impactului, expertul constatand de asemenea avarii situate pe autoturismul Toyota mai jos decat înaltimea barei spate a semiremorcii așa cum rezulta din figurile 5,6,7, filele nr. 74-75 din dosar și nu exista legatura de cauzalitaste între aceste avarii și dinamica accidentului rutiere motivat de faptul ca sub bara din spate a semiremorcii nu exista nici un element material care sa poate produce aceste daune.
Astfel pentru motivele mai sus mentionate instanta va respinge cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta . C. în contradictoriu cu parata . SA BUCURESTI și intervenientul fortat M. C..
Împotriva sentinței nr._/2012 a declarat recurs reclamant . C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că instanța de fond a respins cererea concluzionând că nu ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv că din cuprinsul probatoriului administrat în cauză nu se poate trage concluzia că intervenientul forțat M. C. este culpabil de producerea evenimentului rutier din data de 17.09.2008.
Motivarea instanței este contradictorie în condițiile în care precizează ,respectiv va înlătura raportul de expertiză întocmit de expert I. D. nu se coroborează cu celelalte probe din dosar,fiind întocmit pe baza declarației intervenientului forțat M. C..
Existența și întinderea prejudiciului produs și costul lucrărilor de reparații au fost de asemenea probate în cauză, raportul de expertiză concluzionând că accidentul s-a produs în modalitatea constatată prin procesul verbal și a avut ca rezultat provocarea avariilor constatate prin același proces verbal din 17.09.2008.
Instanța de fond omite să precizeze de ce raportul întocmit de experta P. M. se impune a fi avut în vedere,neprecizând nici care ar fi probele pe care se întemeiază acest raport.
În realitate, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, raportul de expertiză efectuat de către experta P. M. nu se coroborează cu nici una din aceste probe existente în dosarul cauzei.
Situația de fapt a rezultat atât din procesul verbal de contravenție ,din declarația intervenientului forțat, cât și din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert I. D., toate probele administrate în cauză conducând la concluzia că sunt incidente dispoz.art. 998-999 Cod civil,care implică răspunderea civilă delictuală a asiguratului.
În drept au fost invocate dispoz. art. 304/1,304 pct.7 Cod procedură civilă.
La data de 27 mai 2013 intiamt pârât . SA BUCUREȘTI, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză nu s-a putu reține fără echivoc concluzia că intervenientul forțat M. C. este culpabil de producerea evenimentului rutier din 17.09.2008 și prin prisma împrejurărilor concrete în care s-a produs accidentul, intimata nu a putut fi obligată la plata despăgubirilor civile către recurentă.
Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea situație de fapt expertiza tehnică în specialitatea autovehicule și circulație rutieră întocmită de expert P. G. M.,pornind de la starea de fapt a producerii evenimentului astfel cum a fost deschisă de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea s-a demonstrat faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost incorect întocmit, situația de fapt incorect reținută iar sancțiunea contravențională eronat aplicată,astfel încât acesta este netemeinic și nelegal.
Analizând sentința atacată dar și cauza în ansamblul său, prin raportare la susținerile părților și probele administrate, Tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a reținut din probele administrate o corectă stare de fapt la care a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente. Probele administrate sunt concludente, fiind corect analizate și coroborate de către instanța de fond care a concluzionat în mod judicios și în esență că avariile existente la autoturismul Toyota Land Cruiser cu numărul de înmatriculare_ , la deschiderea dosarului de daună la data de 23.10.2008, nu sunt produse în accidentul produs la data de 17.09.2008.
În recurs, susținerile nu sunt însoțite de probe suplimentare sau alte argumente pertinente, criticile de recurs nefiind de natură să atragă modificarea soluției pronunțată de prima instanță.
Soluția adoptată de către prima instanță se fundamentează pe probele administrate în cauză și verificarea îndeplinirii cerințelor răspunderii civile delictuale în condițiile concrete în care s-a desfășurat evenimentul analizat.
Criticile privind modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de fond nu sunt fondate, fiind susțineri neînsoțite de argumente juridice, instanța de fond apreciind în ansamblu materialul probator care în mod cert a condus la concluzia lipsei dovezii legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu. De altfel, instanța nu a avut în vedere exclusiv raportul de expertiză a cărui confirmare a fost motivată ,ci a coroborat ansamblul probelor dandu-le eficiența ce rezultă din această operațiune, ca atribut exclusiv al instanței de judecată. . Cu privire la forța probantă a procesului –verbal de contravenție, invocată de către recurentă,procesul verbal de constatare a contravenției, este o probă a cărei forță probantă nu este absolută ,fiind de asemenea supusă aprecierii de către instanță în contextul ansamblului material probator.
Concluziile raportului de expertiză întocmit în condiții de legalitate și conform cu disp. art.201 și următ. C.pr.civ. care este o probă științifică și care a avut în vedere criterii legale, cunoștințe de specialitate și starea de fapt reținută, coroborat cu toate mijloacele de probă au format convingerea instanței, clar și exhaustiv motivată, astfel încat criticile privind greșita apreciere a probelor, neconcludența acestora sau săvârșirea faptei de către intimatul M. C., sunt nefondate.
Cauza a primit o analiză completă iar o altă variantă prezentată de către recurent se bazează pe o interpretare subiectivă a probelor din dosar.
Analizate în mod structurat, motivele de recurs nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței, drept pentru care potrivit art.312 C.pr.civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat declarat de recurent reclamant . C. cu sediul in C., ., jud. D. împotriva sentinței nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr_ în contradictoriu cu intimat pârât . SA BUCUREȘTI, cu sediul in Bucuresti, .. 3, . 3 și intervenient M. C. cu domiciliul in ., jud. D..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, C. I. C. | Judecător, A. G. M. | Judecător, R. E. D. |
Grefier, A. F. |
Re.djud.C.I.C.
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.N.V.G.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
