Pretenţii. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 3131/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 547/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător T. I. H.
Judecător V. V.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursurile declarate de recurenții pârâți C. V. C., și ., împotriva sentinței nr, nr.1454/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant S.C. O. V. S.A., având ca obiect
pretenții
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de la 14 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul pentru a se depune concluzii scrise, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 10.02.2012, sub număr unic de înregistrare_, reclamanta S.C. BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. V. C. S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4870,79 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitată de aceasta pentru pagubele produse cuptorului PX1 IVOCLAR, proprietatea asiguratului S.C. TEGLAS DENT S.R.L., precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 1077,55 lei, calculate de la data de 20.03.2009 până la 23.12.2011, precum și în continuare până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamanta că în perioada 10.01.2009 – 02.02.2009, în urma repetatelor întreruperi de enrgie electrică, s-a defectat cuptorul PX1 IVOCLAR, folosit la prepararea porțelanului stomatologic.
Reclamanta a mai arătat că S.C. TEGLAS DENT S.R.L. este proprietar al cuptorului menționat, acesta fiind asigurat la societatea reclamantă cu polița de asigurare IBC nr._. A mai arătat reclamanta că pentru prejudiciul înregistrat asiguratului, aceasta a achitat suma de 4870,79 lei, la data de 20.03.2009.
Reclamanta a mai arătat că în urma plății efectuate, aceasta s-a subrogat în drepturile asiguratului său, conform art. 22 din L. nr. 136/1995.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 22 (2210 din NCC), 1349, 1357-1371 NCC, art. 5 și 720 ind. 1 C. Proc. Civ., O.G. nr. 13/2011.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza, interogatoriu, martori, anexând cererii un set de înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta S.C. C. V. S.A., legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, întrucât instalațiile de alimentare cu energie electrică aparțin S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., iar calitatea energiei electrice este dată de modul de gestionare a instalațiilor de către aceasta și nu de către pârâtă. A mai arătat pârâta că energia electrică ajunge la consumator prin rețelele distribuitorului care are obligația de a a sigura parametrii normali în furnizarea energiei electrice.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a depus conractul de asigurare încheia cu S.C. TEGLAS DENT S.R.L. Totodată, a mai arătat pârâta că dacă consumatorul și-ar fi îndeplinit obligația conractuală, de a avea o instalație interioară care să-i asigure funcționarea utilajelor în condiții de siguranță, nu s-ar mai afla în situația dată. A mai arătat pârâta că, potrivit poliței de asigurare, asiguratorul nu trebuia să îl despăgubească pe asigurat pentru eventualele întreruperi repetate de energie electrică, riscurile asigurate fiind limitativ prevăzute.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 C. Proc. Civ., H.G. nr. 1007/2004, L. nr. 13/2007.
Reclamanta, la termenul de judecată din data de 21.05.2012, a formulat, în temeiul art. 132 C. Proc. Civ., o cerere de introducere în cauză ca pârâtă a S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., arătând că aceasta este răspunzătoare pentru distribuirea energiei electrice de la furnizor la consumator, conform art. 998-999 C. Civ. La același termen de judecată, după ce s-a pus în discuție această cerere, instanța a dispus introducerea în cauză ca pârâtă a S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A.
La termenul de judecată, din data de 17.09.2012, pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeindu-se pe dispozițiile art. 3 alin. 3 din D . nr. 167/1958, potrivit cu care termenul de prescripție este de 2 ani, în materie de asigurare.
A mai invocat pârâta și excepția prematurității cererii, arătând că nu au fost respectate dispozițiile art. 720 ind. 1 C. Proc. Civ.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate, și nici a culpei sale în producerea prejudiciului. A mai arătat pârâta că eventualele fluctuații de tensiune sau supratensiuni nu influențează funcționarea lămpilor sau a receptoarelor electrotermice.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 C. Proc. Civ., H.G. nr. 1007/2004, L. nr. 13/2007.
La termenul de judecată din data de 17.09.2012, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu expertiza tehnică electroenergetică și proba cu martori, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, apreciind că sunt concludente, pertinente și utile.
Analizând,
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C. Proc. Civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 137 alin. 1 C. Proc. Civ., instanța urmează a analiza cu prioritate excepția prematurității, urmată de excepția calității procesuale a pârâtei S.C. C. V. S.A. (fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută, instanța fiind obligată să determine cadrul procesual), apoi excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Asupra excepției prematurității (lipsa procedurii prealabile), invocată de pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A.:
Potrivit art. 720 ind. 1 C. Proc. Civ., în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Instanța reține că reclamanta a formulat inițial cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei S.C. C. V. S.A., îndeplinind procedura prealabilă prevăzută de art. 720 ind. 1 C. Proc. Civ. față de aceasta (fila 7).
Ulterior, reclamanta a înțeles să extindă cadrul procesual, îndreptându-se și împotriva S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., dar la dosar nu se regăsește dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 720 ind. 1 C. Proc. Civ. cu privire la aceasta.
În acest sens, instanța reține că, prin prevederile art.720 indice 1 C. proc. civ. s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Pârâta se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art.720 indice 1 C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât se poate deduce ca scopul in care s-a prevalat de aceste prevederi legale este acela de a paraliza demersul în justiție al reclamantei.
De aceea, pentru motivele arătate instanța urmează să respingă excepția lipsei procedurii prealabile (prematurității) ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția calității procesuale a pârâtei S.C. C. V. S.A.,
Instanța reține că între asiguratul reclamantei, .., în calitate de consumator și S.D.E.E. C. (succesor în drepturi al pârâtei S.C. C. V. S.A.), în calitate de furnizor, s-a încheiat un contract de furnizare de energie electrică nr. 16533R/2000 (fila 86). Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 187 din H.G. nr. 1007/2004, Pentru daunele produse consumatorului din cauza întreruperilor în furnizarea energiei electrice, dovedite din vina operatorului de rețea, care depășesc limitele prevăzute în contractul de furnizare, furnizorul este obligat să plătească acestuia despăgubiri, dacă în urma investigațiilor se constată culpa operatorului de distribuție/transport cu care furnizorul are contract.
Totodată, potrivit art. 188 din același act normativ, Furnizorul este obligat să plătească despăgubiri consumatorului casnic în cazul deteriorării unor receptoare electrice, cu excepția lămpilor și a receptoarelor electrotermice, în situații în care au apărut tensiuni mai mari decât cele admise de normele tehnice specifice în punctul de delimitare a instalațiilor, din vina dovedită a furnizorului sau a operatorului de rețea.
Ca atare, având în vedere dispozițiile amintite, instanța reține că reclamanta a ales în mod temeinic să se îndrepte împotriva pârâtei S.C. C. V. S.A., în calitate de furnizor, urmând ca instanța, cu ocazia analizei fondului să stabilească dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în privința acesteia.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. V. S.A. ca neîntemeiată.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A.:
Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 3 din D. nr. 167/1958 (în vigoare la momentul nașterii raporturilor juridice între părți), termenul general de prescripție este de 3 ani. De asemenea, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Instanța reține că dreptul material la acțiune s-a născut la data de 20.03.2009, data efectuării plății de către reclamanta BCR către persoana asigurată (fila 8), dată de la care reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei asigurate, conform art. 22 din L. nr. 136/1995. Instanța constată că în această materie nu este aplicabil termenul special de 2 ani prevăzut de dispozițiile legale, ci numai situațiilor decurgând din raportul generic asigurător – asigurat. Pe cale de consecință, instanța reține că dreptul asigurătorului la acțiunea în regres, pentru despăgubiri, contra celor răspunzători de producerea prejudiciului, derivă din subrogarea în drepturile asiguratului său, în limita indemnizației plătite și este valorificabil pe calea dreptului comun, fiind înafara raporturilor de asigurare astfel încât se aplică termenul general de prescripție, iar acțiunea nu trebuie confundată cu cea pe care o are asigurătorul împotriva propriului asigurat.
Astfel, instanța reține că în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data de 20.03.2009, împlinindu-se la data de 20.03.2012. Față de împrejurarea că acțiunea a fost introdusă la data de 10.02.2012, instanța apreciază că nu s-a împlinit termenul de prescripție, motiv pentru care va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința nr. 1454/28.01.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale a pârâtei S.C. C. V. S.A., ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. V. S.A. și S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A, și a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 4870,79 lei, reprezentând contravaloare despăgubire, precum și a sumei de 1077,55 lei, reprezentând dobânda legală, calculată de la data de 20.03.2009 și până la 23.12.2011, precum și în continuare, până la plata efectivă a debitului și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1787,21 lei, din care 467,9 lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar, 800 lei onorariu expert și 516,31 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond reține că, din interpretarea dispozițiilor art. 187 din H.G. nr. 1007/2004, Pentru daunele produse consumatorului din cauza întreruperilor în furnizarea energiei electrice, dovedite din vina operatorului de rețea, care depășesc limitele prevăzute în contractul de furnizare, furnizorul este obligat să plătească acestuia despăgubiri, dacă în urma investigațiilor se constată culpa operatorului de distribuție/transport cu care furnizorul are contract.
Potrivit art. 16 din contractul de furnizare nr. 16533R/2000 (filele 86-90), eventualele pagube produse de întreruperea furnizării electrice la consumator, privesc în exclusivitate pe consumator.
Cu toate acestea, instanța, reținând dispozițiile art. 187 din H.G. nr. 1007/2004, apreciază că în ceea ce privește pârâta S.C. C. V. S.A., răspunderea acesteia pentru eventuale pagube create consumatorului excede limitele contractuale, astfel încât va analiza condițiile răspunderii civile delictuale în privința ambelor pârâte.
Cu privire la fapta cauzatoare de prejudicii, instanța reține că S.C. TEGLAS DENT S.R.L. (consumator) a sesizat fosta ELECTRICA S.A. (actuală S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A.) cu privire la faptul că în urma repetatelor întreruperi de energie electrică din perioada 10.01._09 s-a defectat cuptorul PX 1 IVOCLAR folosit la prepararea porțelanului stomatologic, societatea având ca obiect de activitate cabine și laborator stomatologic.
Totodată, conform declarațiilor (extrajudiciare) depuse în cadrul dosarului de daună deschis de către reclamanta S.C. BCR ASIGURĂRI (filele 20-21) persoane domiciliate în aceeași zonă în care se află și sediul societății asigurate au declarat că în perioada 15.01._09 au fost foarte multe întreruperi ale curentului electric în zonă.
Instanța reține din raportul de expertiză electroenergetică întocmit în cauză (filele 109-110) că expertul vorbește despre un fenomen numit "fluctuații de tensiune", intrinsec rețelelor electrice de transport și distribuție a energiei electrice. A mai arătat expertul că tensiunea rețelei electrice se modifică instantaneu datorită perturbațiilor care apar în procesul de generare, transport și distribuție a energiei electrice, acestea fiind tensiuni de comutație la conectarea sau deconectarea generatoarelor, a liniilor și transformatoarelor electrice, a motoarelor de putere mare; scurtcircuite electrice; funcționarea aparatelor de sudare electrică, tensiuni induse de descărcările electrice atmosferice.
A mai arătat expertul că protejarea instalației interioare, inclusiv a cuptorului PX1 IVO CLAR, revenea în exclusivitate consumatorului. În ceea ce privește defectarea cuptorului, respectiv arderea rezistenței de tantal, expertul a arătat faptul că aceasta este în relație directă cu fiabilitatea și protecția la supratensiuni realizată de către fabricant și cea suplimentară prevăzută în cartea tehnică pentru a fi asigurată de către consumator.
În suplimentul la expertiză, același expert a arătat că la apariția unei supratensiuni nu poate fi afectat un singur receptor electric, ci mai multe dintre cele alimentate din același post de transformare sau rețea electrică, aflate în funcțiune la acel moment, care nu au o protecție adecvată. O undă de supratensiune nu se poate propaga la un singur receptor electric. A mai arătat expertul că apariția unei supratensiuni trebuia să avarieze simultan mai multe receptoare electrice de la mai multi consumatori, alimentați din postul de transformare PT nr. 46, aflate în funcțiune în acel moment.
În urma analizei procesului tehnologic al cuptorului, expertul a arătat că acesta este comandat și monitorizat de un microprocesor și se desfășoară în mai multe etape succesive. Astfel, a arătat expertul, dacă lipsa tensiunii are loc spre finalul procesului tehnologic, când temperatura realizată în interior este aproape de valoarea setată, datorită inerției termice, a spațiului etanș și vidat temperatura rezistenței crește în continuare, peste valoarea setată, iar în lipsa răcirii naturale, aceasta se poate arde (întrerupe).
Astfel, expertul a conchis în sensul că este posibil ca datorită întreruperii tensiunii de alimentare spre finalul procesului tehnologic să se fi produs avarierea termocuplei și întreruperea rezistenței de încălzire.
În ceea ce privește efectele pe care le poate avea asupra aparatelor electrice repetatele întreruperi de energie electrică, expertul a arătat că acestea nu au ca efect decât uzura în timp, de îndată ce aceste întreruperi bruște se întâmplă frecvent, prin acționarea întrerupătorului pentru oprire sau pornire.
Astfel, a arătat expertul, numai supratensiunea poate conduce la avarierea receptoarelor electrice, nu întreruperile și revenirile repetate ale tensiunii electrice de alimentare.
Ca atare, expertul a arătat în concluziile raportului, că distrugerea rezistenței de încălzire a cuptorului nu a fost rezultatul întreruperilor repetate în furnizarea energiei electrice, ci numai întreruperea tensiunii de alimentare o singură dată, spre sfârșitul procesului tehnologic de ridicare a temperaturii la valoarea setată.
Instanța reține că potrivit declarației martorului Teglas D. (filele 104-105), cuptorul folosit la fabricarea porțelanului stomatologic s-a ars datorită întreruperilor repetate de energie electrică. Martorul a mai arătat că în perioada în care cuptorul s-a defectat nu a fost anunțat de nici o autoritate despre întreruperea curentului electric, dar că, a doua zi după defectarea cuptorului, a văzut în ziar un anunț cu privire la întreruperea curentului electric de către S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A.
Astfel, instanța reține că deși martorul a făcut vorbire despre întreruperi repetate, aceasta fiind cel mai probabil percepția unei persoane care nu are cunoștințe de specialitate în domeniul electroenergetic, expertiza a evidențiat faptul că defectarea cuptorului s-ar fi putut datora unei întreruperi de curent survenite pe finalul procesului tehnologic al cuptorului electric.
Ca atare, instanța reține că este incontestabil faptul că în perioada indicată de către reclamantă au existat întreruperi ale curentului electric, cu atât mai mult cu cât martorul Teglas D. a arătat că a citit în ziar un anunț despre întreruperea curentului electric. Cu atât mai mult, coroborând concluziile expertizei cu declarația martorului, instanța apreciază că este foarte posibil ca momentul în care a intervenit o întrerupere a curentului electric să se suprapună peste momentul în care cuptorul era în funcțiune, și mai mult decât atât, acesta se afla chiar în etapa de final a procesului tehnologic, astfel încât să rezulte defectarea acestuia.
În consecință, instanța reține că fapta ilicită, constând în întreruperea (chiar și singulară) a alimentării cu energie electrică este dovedită.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța reține că acesta constă în defectarea cuptorului electric și reiese din cuprinsul dosarului de daună întocmit de reclamantă nr. BC/DJ/_/09, precum și din declarația martorului Teglas D.. Potrivit procesului-verbal de constatare pentru bunul reprezentând cuptor de porțelan (fila 18) din data de 05.02.2009, întocmit în cadrul dosarului de daună nr. BC/DJ/_/09, rezultă cuptor porțelan defect, afișează eroare "20".
Instanța reține că, prejudiciul este definit de art. 11 pct. 4 din Legea nr. 136/1995 ca fiind efectul negativ suferit de persoana pagubita prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.
În ceea ce privește evaluarea acestuia, instanța reține că potrivit facturii . nr._/02.03.2009 (fila 16), S.C. TEGLAS DENT S.R.L. a achiziționat piese IVOCLAR, în valoare de 5299,88 lei. În baza poliței de asigurare încheiată cu reclamanta, S.C. TEGLAS DENT S.R.L. a solicitat decontarea contravalorii reparației, iar aceasta după ce a aplicat franșiza de 5%/min. 100 euro (429,09 lei), conform notei de calcul (fila 14), a achitat direct către furnizor suma de 4870,79 lei, conform extrasului de cont (fila 7).
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu declarația martorului Teglas D., în sensul că întreruperea alimentării cu energie electrică a determinat avarierea cuptorului electric.
Cu privire la culpă, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 21 din L. nr. 13/2007, distribuție de energie electrică reprezintă transportul energiei electrice prin rețele de distribuție de înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include furnizarea;
Conform pct. 23 din aceeași lege, furnizarea de energie electrică este activitatea de comercializare a energiei electrice către clienți.
Având în vedere această împărțire a activităților, precum și contractul încheiat între cele două pârâte, S.C. C. V. S.A. și S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. (filele 57-65), instanța reține că cea dintâi are calitate de furnizor, iar cea de-a doua de distribuitor de energie electrică.
Potrivit art. 20 din contractul nr. 2786/15.03.2007, instanța reține că pentru întreruperile în distribuția energiei electrice care depășesc timpul maxim de restabilire a alimentării prevăzut în contract și ale căror cauze s-au identificat a fi din culpa prestatorului serviciului de distribuție (S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A.), acesta va plăti clientului (S.C. C. V. S.A.) în folosul consumatorilor, alții decât cei casnici, direct sau prin intermediul furnizorului, după caz, despăgubiri pentru daunele dovedite.
Potrivit art. 85 lit. k din H.G. 1007/2004, furnizorul are obligația să plătească despăgubiri consumatorilor pentru daunele dovedite provocate de întreruperi/calitatea necorespunzătoare a energiei electrice furnizate, conform art. 187. Potrivit art. 186 din același act normativ, furnizorul va plăti despăgubiri pentru producerea de daune materiale din culpa operatorului de rețea. În temeiul art. 187 din H.G. nr. 1007/2004, pentru daunele produse consumatorului din cauza întreruperilor în furnizarea energiei electrice, dovedite din vina operatorului de rețea, care depășesc limitele prevăzute în contractul de furnizare, furnizorul este obligat să plătească acestuia despăgubiri, dacă în urma investigațiilor se constată culpa operatorului de distribuție/transport cu care furnizorul are contract.
Instanța reține, pornind de la raportul de expertiză întocmit în cauză, că întreruperea de curent electric s-a datorat pârâtei S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., în calitate de operator de distribuție, astfel că în cauză sunt incidente atât dispozițiile legale, cât și contractuale enunțate anterior. Ca atare, S.C. TEGLAS DENT S.R.L., în calitate de consumator prejudiciat, este îndreptățit la repararea pagubelor cauzate.
Cum însă acesta, în temeiul poliței de asigurare, s-a adresat asigurătorului său, reclamanta S.C. BCR ASIGURĂRI, în cauză sunt incidente sunt aplicabile dispozițiile art. 22 din L. nr. 136/1995, potrivit cu care în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Instanța reține că, în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, potrivit, potrivit dispozițiilor ar. 1003 C. Civ. din 1864, în cazul în care delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire. Așadar, aceste dispoziții instituie un caz de solidaritate legală, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1041 C. Civ., obligația solidară nu se prezumă, iar această regulă nu încetează decât numai când obligația are loc de drept, în virtutea legii. Prin urmare, având în vedere că legea prevede în mod expres răspunderea solidară a persoanelor vinovate de un prejudiciu, instanța constată că dată fiind răspunderea legală a ambelor pârâte, în calitate de operator/furnizor de energie electrică, acestea sunt ținute să răspundă solidar pentru prejudiciul cauzat reclamantei.
În consecință, instanța urmează să admită acțiunea și să oblige pârâtele în solidar la plata sumei de 4870,79 lei, reprezentând contravaloare despăgubire.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța reține decizia în interesul legii nr. 23/2007, în virtutea căreia natura juridică a acțiunii în regres exercitate de asigurător împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă, întemeiată pe aceea că asigurarea ce a fost încheiată constituie faptă de comerț în ceea ce îl privește pe asigurător.
În aceste condiții, rezultă că sunt aplicabile și dispozițiile art. 43 C. . datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Instanța reține că dobânda legală percepută în caz de neexecutare a unei obligații plătibile în bani are caracter penalizator, reprezentând o sancțiune pentru partea care nu și-a executat obligația la termen, precum și o compensare pentru prejudiciul încercat de către reclamantă urmare a faptului că aceasta a primit cu întârziere plata despăgubirilor la care era îndreptățită.
În consecință, având în vedere faptul că, între momentul la care reclamanta a efectuat plata către societatea care a livrat piesele cuptorului asigurat – 20.03.2009, așa cum rezultă din extrasul de cont (fila 7), moment din care reclamanta este îndreptățită la recuperarea sumei de 4870,79 lei, și data de 23.12.2011, aceasta a fost privată de această sumă la care era îndreptățită, rezultă că ea este în drept să primească dobânda legală aferentă acestei sume, în cuantum de 1077,55 lei, conform modului de calcul anexat.
Ca atare, va obliga pârâtele, în solidar, și la plata sumei de 1077,55 lei, reprezentând dobânda legală, calculată de la data de 20.03.2009 și până la 23.12.2011, precum și în continuare, până la plata efectivă a debitului.
Împotriva sentinței nr. 1454/2013 au declarat recurs pârâtele C. V. C., și ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta .,arată că instanța de fond în mod eronat a reținut incidența prev.art. 187 din HG 1007/0004,care nu se referă la despăgubiri pentru deteriorarea unor receptoare electrice, ci la cu totul altă ipoteză, respectiv despăgubirile datorate de furnizor pentru daunele produse consumatorului din cauza întreruperilor în furnizarea energie electrice, iar alin.2 prevede și modul de calcul al acestor despăgubiri.
Contractul cadru de furnizare a energie electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate – categorie în care se încadrează și reclamanta – nu prevede obligația furnizorului de a achita despăgubiri pentru deteriorarea receptoarelor electrice.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 privind răspunderea civilă delictuală. Intre asiguratul . și furnizorul de energie electrică . a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice,față de acest aspect analiza răspunderii civile trebuia circumscrisă răspunderii civile contractuale și nu celei delictuale.
Răspunderea civilă delictuală este răspunderea civilă de drept comun în materie civilă,iar cea contractuală este cea specială. Partea nu are un drept de opțiune, încheierea unui contract obligând-o să își întemeieze toate pretențiile pe nerespectarea clauzelor din acesta,caracterul special al răspunderii contractuale fiind imperativ.
Recurenta nu a săvârșit nicio faptă ilicită,aspect susținut și prin prisma raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză,prin care expertul tehnic reținând că "în cazul de față nu sunt probe certe care să dovedească apariția unei supratensiuni din vina operatorului de rețea la locul de consum al ., iar reclamanta nu precizează data și ora când a apărut supratensiunea,ci un interval de 36 de zile.
De asemenea, în raportul de expertiză expertul arată că eliminarea supratensiunilor la nivelul consumatorului se face cu dispozitive de limitare care sunt elemente de circuit neliniare ce taie vârfurile de tensiune, și reține fără putință de tăgadă că protejarea instalației interioare, inclusiv a cuptorului PX1 IVO CLAR, revenea în exclusivitate consumatorului.
În raportul de expertiză nu se concluzionează în sensul unei culpe a operatorului de distribuție, expertul făcând însă referire la dispozițiile contractului de furnizare a energiei electrice care prevăd obligația consumatorului care deține echipamente care nu permit întreruperea alimentării cu energie electrică de a-și asigura sure proprii de alimentare cu energie electrică, respectiv art. 11 lit b și c din contractul de furnizare.
Din probele administrate nu s-a făcut dovada faptului că deteriorarea aparatului în cauză se datorează culpei recurentei și nici dovada îndeplinirii de către consumator a obligației legale și contractuale care îi reveneau în exclusivitate, motiv pentru care sentința este neîntemeiată.
Recurenta . ,arată că instanța de fond în mod eronat a reținut incidența prev.art. 186 din HG 1007/0004,care nu se referă la despăgubiri pentru deteriorarea unor receptoare electrice, ci la cu totul altă ipoteză, respectiv despăgubirile datorate de furnizor pentru daunele produse consumatorului din cauza întreruperilor în furnizarea energie electrice, iar alin.2 prevede și modul de calcul al acestor despăgubiri.
Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin HG1007/2004 prevede în mod distinct un articol cu privire la despăgubirile care se plătesc de către furnizorul de energie electrică în cazul deteriorării unor receptoare electrice și categorie de consumatori căreia i se acordă aceste despăgubiri.
Conform art. 188 din HG 1007/2004 "furnizorul este obligat să plătească despăgubiri consumatorului casnic în cazul deteriorării unor receptoare electrice, cu excepția lămpilor și a receptoarelor electrotermice, în situații în care a apărut tensiuni mai mari decât cele admise de normele tehnice specifice în punctul de delimitare a instalațiilor, din vina dovedită a operatorului de rețea.
Contractul cadru de furnizare a energie electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate – categorie în care se încadrează și reclamanta – nu prevede obligația furnizorului de a achita despăgubiri pentru deteriorarea receptoarelor electrice.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 privind răspunderea civilă delictuală. Intre asiguratul . și furnizorul de energie electrică . a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice,față de acest aspect analiza răspunderii civile trebuia circumscrisă răspunderii civile contractuale și nu celei delictuale.
Răspunderea civilă delictuală este răspunderea civilă de drept comun în materie civilă,iar cea contractuală este cea specială. Partea nu are un drept de opțiune, încheierea unui contract obligând-o să își întemeieze toate pretențiile pe nerespectarea clauzelor din acesta,caracterul special al răspunderii contractuale fiind imperativ.
Instanța de fond trebuia să analizeze clauzele contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între . și furnizorul de energie electrică ..
De asemenea, în raportul de expertiză expertul reține că eliminarea supratensiunilor la nivelul consumatorului se face cu dispozitive de limitare care sunt elemente de circuit neliniare ce taie vârfurile de tensiune, și reține fără putință de tăgadă că protejarea instalației interioare, inclusiv a cuptorului PX1 IVO CLAR, revenea în exclusivitate consumatorului.
În raportul de expertiză nu se concluzionează în sensul unei culpe a operatorului de distribuție, expertul făcând însă referire la dispozițiile contractului de furnizare a energiei electrice care prevăd obligația consumatorului care deține echipamente care nu permit întreruperea alimentării cu energie electrică de a-și asigura surse proprii de alimentare cu energie electrică, respectiv art. 11 lit b și c din contractul de furnizare.
La termenul din 14 octombrie 2013 intimata reclamantă ., a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond cu obligarea recurentelor, în temeiul dispoz. art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate de către cele două recurente- pârâte, și de dispoz. art. 304 ind.1 C.pr.civ., tribunalul apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, instanța de fond analizat în mod corect cauza dedusă judecății sub aspectul stabilirii situației de fapt și a textelor legale incidente.
Potrivit art. 186 alin.1 din HG 1007/2004 furnizorul va plăti despăgubiri pentru producerea de daune materiale din culpa operatorului de rețea. Acestea se pot acorda ori de câte ori consumatorul este prejudiciat, la cererea justificată a acestuia, cu excepția situațiilor în care consumatorul suferă o pagubă ca urmare a unei întreruperi în alimentare pentru care timpul de restabilire a alimentării a fost mai mic decât timpul maxim de restabilire a alimentării cu energie electrică prevăzut în contractul de furnizare.
De asemenea, potrivit art. 187 din același act normativ pentru daunele produse consumatorului din cauza întreruperilor în furnizarea energiei electrice, dovedite din vina operatorului de rețea, care depășesc limitele prevăzute în contractul de furnizare, furnizorul este obligat să plătească acestuia despăgubiri, dacă în urma investigațiilor se constată culpa operatorului de distribuție/transport cu care furnizorul are contract, iar potrivit art. 188 furnizorul este obligat să plătească despăgubiri consumatorului casnic în cazul deteriorării unor receptoare electrice, cu excepția lămpilor și a receptoarelor electrotermice, în situații în care au apărut tensiuni mai mari decât cele admise de normele tehnice specifice în punctul de delimitare.
În speța de față, datorită repetatelor întreruperi de energie electrică din perioada 10.01._09 s-a defectat cuptorul PX 1 IVOCLAR folosit la prepararea porțelanului stomatologic, aparținând ..
Culpa celor două pârâte a fost stabilită prin analiza realizată de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză care a reținut că datorită întreruperii tensiunii de alimentare spre finalul procesului tehnologic este posibil să se fi produs avarierea termocuplei și întreruperea rezistenței de încălzire, iar distrugerea rezistenței de încălzire a cuptorului nu a fost rezultatul întreruperilor repetate în furnizarea energiei electrice, ci numai întreruperea tensiunii de alimentare o singură dată, spre sfârșitul procesului tehnologic de ridicare a temperaturii la valoarea setată.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 21 din L. nr. 13/2007, distribuție de energie electrică reprezintă transportul energiei electrice prin rețele de distribuție de înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include furnizarea; iar potrivit art. 3 pct. 23 din același act normativ, furnizarea de energie electrică este activitatea de comercializare a energiei electrice către clienți.
Având în vedere această împărțire a activităților, precum și contractul încheiat între cele două pârâte, S.C. C. V. S.A. și S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. în mod corect s-a reținut că recurenta- pârâtă S.C. C. V. S.A. are calitate de furnizor, iar recurenta- pârâtă S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A, pe aceea de distribuitor de energie electrică.
Întrucât . a avut încheiat contract de asigurare cu intimata- reclamantă S.C. BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP S.A. aceasta a acoperit prejudiciul suferit - de 4870,79 lei, fiind astfel îndrituită, în temeiul art. 22 din Lg. nr. 136/1995, să se subroge în toate drepturile asiguratului, în limitele indemnizației plătite, împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
În mod corect instanța de fond a analizat existența faptei cauzatoare a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs, a culpei celor două pârâte în producerea prejudiciului, făcând aplicarea textelor legale incidente, reținând obligația celor două recuente- pârâte de a acoperi c/vloarea prejudiciului.
Ca atare, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în temiul art. 312 alin.1 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți C. V. C., și ., ambele cu sediul în C., ., Jud D., împotriva sentinței nr, nr.1454/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în C., .. 10, . D. și sediul procesual ales la SCA "C. &ASOCIAȚII" cu sediul în București, ., nr. 15, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
Președinte, L. D. | Judecător, T. I. H. | Judecător, V. V. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.V.V.
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.I.S.
| ← Radiere. Sentința nr. 25/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
