Rezoluţiune contract. Decizia nr. 365/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 1430/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 365/2013
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător L. D.
Judecător T. I. H.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent pârât D. I. împotriva sentinței nr. 571/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant .., și intimat pârât O. C. - LA ., având ca obiect
rezoluțiune contract
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 20 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul pentru a se depune concluzii scrise, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
La data de 23.01.2012 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1191/29.07.2011, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 70.000 lei, pe care a achitat-o cu titlu de avans.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1191/29.07.2011, având ca obiect Utilaj de lipit profile PVC la 90 de grade, profile toc PVC tip Extruplast – 500bare și profile cercevea fereastră PVC tip extruplast – 300 bare, iar prețultotal al produselor a fost de 70.000 lei, respectivprețul utilajelor este de 24.000 lei, prețul profilelor toc PVC este de 25.000 lei și prețul profilelor PVC cercevea estede 21.000 lei, stabilindu-se încontract că termenul de livrare este de 31.12.2011 și plata prețului integral în avans până la 01.08.2011.
A mai aratat reclamanta faptul ca a achitat prețul de 70.000 lei până la 01.08.2011, prin virament bancar în contul vânzătorului, deschisla BCR,cu OP nr. 1, așa cum rezultă din extrasul de cont anexat.
De asemenea a mai mentionat faptul ca pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a livra produsele arătate mai sus, iar reclamanta cu adresa nr.1292/05.01.2012 a solicitat restituirea sumei plătite cu titlu de avans de 70.000 lei, pârâtul refuzând s-o restituie.
În drept, a invocat disp. art. 1020 și 1021 C.CIV., art. 1864, art. 102 Legea 71/2011.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: contractul nr. 1192/2011, OP nr. 1/01.08.2011, extras de cont.
La data de 28.03.2012 pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconventionala, solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării paratul a menționat faptul ca în realitate contractul invocat de reclamanta nr. 1191/29.07.2011 este un contract simulat și între el și fostul sau ginere nu a existat o astfel de înțelegere, iar prin intermediul acestui contract fostul sau ginere a transferat banii ce ar fi constituit pretul contractului din contul firmei in contrul sau, iar el nu a facut decat sa semneze pentru ridicarea banilor, ulterior inmânâdu-i acestuia.
A mai menționat paratul faptul ca relațiile dintre el și fostul sau ginere au fost foarte bune și ele s-au menținut și dupa divorțul acestuia de fiica sa,de dragul nepotului sau.
A mai arat paratul faptul ca fiind vorba de relații de familie nu a realizat consecințele acestui gest și nu i-a cerut acestuia încheierea unui înscris cand i-a înmânat suma de bani la banca.
Paratul a mai menționat faptul ca banii din contul societatii reclamante i-a vărsat în contul sau și ginerele sau O. C. a mers cu el la banca unde i-a dat banii înapoi. A mai arat faptul ca la fel a procedat și în anul 2010 plata fiind fictiva pentru a justifica banii în contabilitatea firmei, la acea data relațiile intre fostul sau ginere și fiica sa fiind foarte bune.
A mai menționat faptul ca dispozitiile restrictive ale art. 1191 cod civil nu-și găsesc aplicarea în prezenta cauza, avand în vedere dispozițiile art. 1198 cod civil care prevede imposibilitatea morala și materiala a creditorului de a preconstitui dovada scrisa.
Pe cale reconventionala a solicitat instantei sa contate faptul ca acest contract de vânzare cumpărare nr. 1191/29.07.2011 este nul și înțelegerea reala este cea prezentata de el. De asemenea a solicitat citarea în cauza și a numitului O. C. în nume propriu pe langa calitatea de administrator al societatii reclamante.
La data de 09.01.2013 paratul reclamanta D. I. a depus la dosar precizare la cererea reconventionala prin care a solicitat sa se constata faptul ca contractul de vanzare cumparere nr. 1191/29.07.2011 este simulat motivat de faptul ca nu a existat între el și fostul sau ginere în calitatate de administrator al societatii întelegerea despre care menționeaza reclamanta din contractul nr. 1191/29.07.2011.A mai menționat faptul ca el nu a deținut niciodata vreo societate, vreun utilaj sau profile PVC, el fiind pensionar, fost ziarist, fara vreo preocupare sau activitate economica.
A mai menționat faptul ca pentru contractul din 2011 ce face obiectul prezentului dosar nu s-a mai procedat la formaliatea de a face o plata de catre el catre socieatatea reclamanta, tot fictiva motivat de faptul ca relatii dintre fiica sa și reclamant s-au deteriorat in cursul anului 2012
În cauza a fost administrata proba testimoniala cu martorul S. M., proba cu intertogatoriul paratului C. O. și proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 571 din 16 ianuarie 2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata de reclamanta ., în contradictoriu cu paratul D. I., a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare nr. 1191/29.07.2011 și obligarea paratului D. I. la restituirea sumei de 70 000 lei, precum si dobanda legala de la data de 23.01.2012 și pana la data platii efective, a respins cererea reconventionala formulata de paratul reclamant D. I. în contradictoriu cu reclamanta parata . și paratul O. C., ca neîntemeiata și a obligat paratul D. I. la plata sumei de 3011 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 29.107.2011,reclamanta . a încheiat cu paratul D. I. contractul de vanzare cumparare nr. 1191 in baza caruia vânzatorul D. I. s-a obligat sa vanda societatii reclamante . un utilaj de lipit profile PVC la 90 de grade, profile toc PVC Extruplast-500 bare și profile cercevea fereastra PVC tip Extruplast 300 bare la pretul de 70.000 lei. S-a mai menționat în contract faptul ca produsele urmau a fi livrate pana la data de 31.12.2011 la sediul .. De asemenea s-a mai menționat condiția obligatorie ca pana la data de 01.08.2011 cumparatorul sa plateasca vanzatorului integral contravaloarea produselor ce fac obiectul contractului mai sus menționat.
De asemenea s-a mai prevazut clauza potrivit careia daca vanzatorul nu livreaza produsele ce fac obiectul contractului pana la data de 31.12.2011, acesta se obliga sa restituie cumparatorului suma de 70 000 lei.
Reclamanta a depus la dosar dovada îndeplinirii obligatiei de a achita suma de 70.000 lei pana la data de 01.08.2011, plata fiind facuta conform ordinului de plata nr. 1/01.08.2011 atasat la dosar la fila nr. 5 și extrasului de cont aflat la dosar la fila nr. 6 din dosar.
Contractul de vânzare-cumparare mai sus menționat, ce se doreste a fi desfiintat este un contract sinalagmatic (bilateral). Caracteristica esentiala a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin partilor: fiecare dintre parti are, concomitent, fata de cealalta parte, atât calitatea de creditor, cât si pe aceea de debitor; obligatia ce revine uneia dintre parti îsi are cauza juridica în obligatia reciproca a celeilalte parti; ambele obligatii sunt interdependente.
Rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare este sanctiunea neexecutarii culpabile a contractului, constând în desfiintarea retroactiva a acestuia. Temeiul juridic al rezolutiunii îl constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza juridica a celeilalte.
Asa cum reiese si din definitia rezolutiunii (efect specific al contractului sinalagmatic), expusa în paragraful anterior, dar si din contractul partilor, rezolutiunea si activarea automata a clauzei de arvuna intervine doar în caz de neexecutare culpabila, pe care partile au înteles sa o imagineze ca "razgândire".
Instanța reține că rezoluțiunea actului juridic este o sancțiune ce intervine pentru neexecutarea culpabilă a actului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului.
Singura în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluțiunea unui contract este partea care a executat obligația sa contractuală, instanța fiind cea care va aprecia, în condițiile art.1021 C civ. măsura în care se impune aplicarea acestei sancțiuni.
În concret, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța reține că între reclamanta pe de o parte și paratul D. I. pe de alta parte a intervenit un contract, potrivit căreia vânzatorul D. I. s-a obligat sa vanda societatii reclamante . un utilaj de lipit profile PVC la 90 de grade, profile toc PVC Extruplast-500 bare și profile cercevea fereastra PVC tip Extruplast 300 bare la pretul de 70.000 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul ca paratul a primit suma de 70 000 lei, fapt recunoscut chiar de parat prin întampinarea depusa la dosarul cauzei insa nu și-a îndeplinit obligatia prevazuta în contractul de vanzare cumparare nr. 1191, repectiv de a livra societatii reclamante pana la data de 31.12.2011 produsele care au facut obiectul acestui contract.
Raportat la acordul de voință încheiat de părți, instanța apreciază că acțiunea în rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare este întemeiată și urmează a fi admisă.
Astfel, se reține că pârâtul nu și-a executat obligația ce îi revenea potrivit convenției încheiate; În acest sens se constată că aceasta nu a transferat reclamantei, în calitate de cumpărător dreptul de proprietate asupra produselor care au facut obiectul contractului de vanzare cumparare ceea ce face ca neexecutarea să fie totală.
În realitate, văzând și atitudinea procesuală a pârâtului instanța apreciază că pârâtul nu a avut intenția de a-și executa obligațiile asumate prin convenția încheiată cu reclamanta, iar neexecutarea îi este imputabilă exclusiv acesteia, instanta inlaturand motivele invocate de parat prin întampinare pentru neexecutarea contractului, respective faptul ca nu deține nu a deținut niciodata vreo societate, vreun utilaj sau profile PVC, el fiind pensionar, fost ziarist, fara vreo preocupare sau activitate economica, motivat de faptul ca a semnat contractul de vanzare cumparare_/29.07.2011, contract in care și-a asumat anumite obligatii, neavand relavanta daca are sau nu vreo preocupare economica, contractul fiind legea partilor in prezenta cauza.
Cum pârâtul în calitate de debitor al obligației neexecutate a fost pusă în întârziere de către reclamanta prin introducerea cererii de chemare în judecata, instanța constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare, astfel cum rezulta acestea din prevederile art.1020 C.civ..
Se constată totodată că pârâtul- aflat în culpă contractuală – spre a evita rezoluțiunea, nu au procedat la executarea obligației în natură și nici nu și-a manifestat intenția în acest sens, împrejurare de natură a confirma soluția rezoluțiunii solicitată de reclamant.
Ca efect al acesteia, se va dispune repunere a părților în situația avută anterior încheierii convenției, ceea ce presupune obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 70.000 lei, precum și dobanda legala de la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata respective 23.01.2013 și pana la data platii efective a acestei sume de bani. În ceea ce privește cererea reclamantei privind acordarea dobânzilor legale, instanța consideră că este întemeiată întrucât în lipsa unei clauze penale cuantificate și acceptate de debitoare în cadrul raporturilor comerciale dintre părți, în situația neexecutării obligațiilor care rezultă din acestea, sunt aplicabile dispozițiile art.43 Cod . comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Având în vedere că paratul nu a achitat debitul pretins, se prezumă că a lipsit-o de folosința banilor datorați, prin urmare, reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit, prin calcularea dobânzii comerciale la suma datorată cu titlu de debit principal, de la data scadenței facturilor până la achitarea efectivă a debitului, cuantumul urmând a fi stabilit în funcție de reglementările O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În ceea ce priveste cererea reconventionala instanta o va respinge ca neîntemeiata pentru urmatoarele considerente
Prin cererea reconvenționala depusa la dosarul paratul reclamant D. I. a solicitat instantei sa se constate faptul ca contractul de vanzare cumparere nr. 1191/29.07.2011 este simulat motivat de faptul ca nu a existat între el și fostul sau ginere în calitatate de administrator al societatii întelegerea despre care menționeaza reclamanta din contractul nr. 1191/29.07.2011 iar pe de alta parte el nu a deținut niciodata vreo societate, vreun utilaj sau profile PVC, el fiind pensionar, fost ziarist, fara vreo preocupare sau activitate economica.
Doctrina juridica a retinut ca prin simulatie se intelege opratiunea juridica in cadrul careia printr-un act juridic public, dar aparent, denumit si simulat, se creeaza o alta situatie juridica decat cea stabilita printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevarat, denumit contrainscris.
Asadar, in cazul simulatiei, vointa reala a partilor nu este refecatată in contractul public, ci in contractul secret.
Instanta are in vedere ca simulația este o operațiune juridică cu un caracter complex, existența acesteia presupunând prezența unor condiții specifice, respectiv: contraînscrisul să fie un act secret, contraînscrisul să fie contemporan cu actul public și intenția comună a părților de a simula.
Prin caracterul contemporan al actelor se înțelege coexistența în timp a actului secret cu cel public, fiind suficient ca actul secret care exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți să fie încheiat anterior actului public.
In cauza de fata se invoca forma simulatiei prin incheierea unui contract public fictiv care implica o disimulare totala a realitatii, contractul public fiind incheiat numai de coniventa, existenta lui fiind contrazisa de actul secret, prin care se stabileste ca de fapt partile nu au incheiat niciun contract, respectiv situatia in care prin actul secret partile se inteleg ca actul public sa nu produca niciun fel de efecte juridice.
Efectul principal al acțiunii în simulație este înlăturarea efectelor contractului aparent, singurul contract eficient rămânând contractul secret însă, în aceste condiții, pentru a-și produce efectele acest ultim contract trebuie ca el însuși să fie valabil încheiat.
Astfel, in cazul constatarii simulației intre părți produce efecte juridice actul secret si nu actul public.
De asemenea, trebuie avut in vedere ca sanctiunea constatarii simulației nu este anularea sau constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare ci inopozabilitatea fata de tertii de buna credinta a situatiei juridice create prin contractul secret precum si, daca este cazul, inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie.
In speta, intrucat intre parti existau relatii apropiate de rudenie nu se poate considera ca era absolut necesara incheierea unui contrainscris, partile aflandu-se in imposibilitate morala de preconstituire a unui astfel de inscris.
In aceste conditii, instanta a apreciat, asa cum a fost retinut si in practica judiciara, ca este admisibila proba testimoniala cu martori in vederea dovedirii intelegerii secrete a partilor.
Printre exceptiile de la regulile inscrise in art. 1191 Cod civil referitoare la dovada actelor juridice stabilite prin art. 1198 Cod civil in legatura cu admisibilitatea probei cu martori este si aceea privind imposibilitatea creditorului de a-si fi procurat o dovada scrisa, notiunea de imposibilitate urmand sa fie inteleasa in inteles larg, atat al unei imposibilitati materiale cat si al unei imposibilitati morale de intocmire a inscrisului, asa cum este cazul in care partile se află . rudenie apropiat, cum este si cazul de fata.
Aceasta exceptie corespunde pe deplin principiului aflarii adevarului, care este de esenta probatiunii judiciare, avand aplicabilitate in toate cazurile, inclusiv al simulatiei, prin invocarea careia se tinde a se dovedi operatiunea juridica reala (negotium), aceea care a reprezentat vointa partilor in momentul incheierii actului si care trebuia cuprinsa in actul secret ce nu s-a incheiat datorita increderii reciproce dintre parti.
In acest sens este decizia nr.1324/14.07.1979, pronuntata de Sectia civila a Tribunalului Suprem.
Din probele administrate pe cererea reconventionala, respective din declaratia martorului S. M.(fila nr. 49 din dosar) care a menționat faptul ca nu stie nimic despre întelegerea dintre partile din prezenta cauza, insa a menționat faptul ca banii au fost ridicati de doamna O. coroborat cu proba cu intetrogatoriul paratului O. C. care nu a recunoscut întelegerea secreta menționata de paratul reclamant D. I.,instanta apreciaza ca paratul reclamant D. I., caruia îi revenea sarcina sa faca aceasta dovada, nu au reusit sa dovedeasca faptul ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare nu s-a urmarit transmiterea dreptului de proprietate asupra produselor care au facut obiectul contractului de vanzare cumparare ci doar scoaterea unor bani din societate așa cum a menționat paratul reclamant.
Astfel din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, repectiv ordinul de plata nr. 1 și extrasul de cont a rezultat faptul ca societatea reclamanta a platit pretul de 70.000 lei care a facut obiectul contractului de vanzare cumparare,paratul D. I. recunoscand ca a primit aceasta suma de bani, insa nereusind sa faca dovada întelegerii secrete dintre el și paratul O. I..
In ceea ce priveste virarea sumei in contul paratului a avut loc ulterior incheierii actului, nefiind vorba de un act anterior sau contemporan cu incheierea actului public, astfel ca nu poate fi considerata o dovada a caracterului simulat al actului de vanzare cumparare.
F. de toate aceste considerente, instanta retine ca in cauza nu este vorba de un contract de vanzare simulate, suma de bani fiind virata in contul paratului.
Împotriva sentinței nr. 571/2013 a declarat recurs pârât D. I., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate in sensul respingerii
acțiunii introductive si admiterea cererii reconvenționale.
În motivare, se arată că prin acțiunea introductiva, reclamanta . l-a chemat în solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1191/29.07.2011, repunerea părților în situația anterioară și obligarea la restituirea sumei de 70.000 lei.
Reclamanta a arătat că între -părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 1191 din 29.07.2011, având ca obiect un Utilaj de lipit profile PVC la 90 de grade, profile toc PVC: 500 bare și profile cercevea fereastră PVC: 300 bare, iar prețul total al produselor menționate a fost de 70.000 lei, respectiv prețul utilajelor fiind 24.000 lei, prețul profilelor toc PVC fiind 25.000 lei și prețul profilelor/PVC cercevea fiind 21.000 lei, stabilindu-se în contract faptul că termenul de livrare este de 31.12.2011 și plata prețului integral în avans până la 01.08.2011.
Reclamanta a susținut faptul ca a achitat prețul de 70.000 lei până la 01.08.2011, prin virament bancar în contul vânzătorului, deschis la BCR, cu ordinul de plata nr. 1.
S-a mai menționat faptul ca nu și-a îndeplinit obligația de a livra produsele arătate mai sus, iar reclamanta l-a notificat prin adresa nr. 1292/05.01.2012 .
Contractul invocat (cu nr 1191/29.07.2011) este un contract simulat și între recurent și fostul ginere(în calitate de administrator al societății reclamante) nu a existat o astfel de înțelegere. Cu ajutorul acestui contract fostul ginere, administratorul societății reclamante, nu a făcut decât să transfere banii ce ar fi constituit prețul, din contul firmei in contul recurentului. Nu a semnat pentru ridicarea banilor (la bancă) și i-a înmânat acestuia.
S-a depus la dosarul cauzei un Ordin de deplasare, cu nr. 1192/31.07.2011, prin care încearcă să se dovedească că domnul Ocrotea C., reprezentantul reclamantei, nu s-ar fi putut întâlni în C. deoarece în acea zi (01.08.2011) a fost la sediul Primăriei Sălcuta între orele 8-16.
Această stare de fapt nu este reală și a depus la dosarul cauzei, copia Declarației autentificată sub nr._.08.2011, dată personal de O. C. în fața notarului public L. D.. Deci în data de 01.08.2011, acesta a fost în fața unui notar public în C., pe .>
Relațiile dintre părți, ginere -socru, au fost foarte bune și ele s-au menținut și după divorțul acestuia de fiica recurentului de dragul nepotului. S-au depus acte de stare civilă și copia sentinței de divorț.
Se arată, în apărare, că fiind divorțat de fiica sa, O. nu mai era în relații bune cu recurentul, fostul socru. Chiar dacă au divorțat, relațiile dintre fostul ginere si fiica recurentului nu au fost tensionate ci dimpotrivă, chiar foarte bune, aceștia mergând împreună în concedii în străinătate .
S-a precizat că acesta modalitate de a lua bani din firmă (societatea reclamantă) de către intimatul- reclamant s-a mai folosit în trecut. A depus la dosarul cauzei -în sustinere -dovada faptului că o altă sumă de bani a fost scoasă din conturile societății reclamante și vărsată în contul recurentului care a dat acești bani imediat -chiar în bancă- intimatului- reclamant.
Fiind vorba de relații de familie recurentul nu a realizat consecințele acestui gest și nu i-a cerut acestuia încheierea unui înscris cand i-a înmânat suma de bani.
Depunând extrasul de carte funciară de informare din care rezultă că fiica recurentului a cumpărat tot la data de 01.08.2011 un apartament, reclamantul, în calitatea sa de administrator al reclamantei, nu face decât să întărească apărarea recurentului referitoare la starea de fapt prezentată de acesta: și anume că nu a existat niciodată o convenție care să aibă conținutul contractului cu nr. 1191/29.07.2011 prin care recurentul s-ar fi obligat, în calitate de vânzător, să vândă un utilaj de lipit profile PVC și alte profile PVC.
N u a deținut vreodată vreo societate, vreun utilaj sau profile PVC, fiind pensionar, fost ziarist, fără vreo preocupare sau activitate economică.
Contractul s-a încheiat pentru a justifica sumele vărsate din patrimoniul societății și viramentul bancar.
La fel s-a procedat și în anul 2010, cum mențiunea că ulterior s-a făcut o plată de recurent către ., tot fictivă, pentru a justifica banii în contabilitatea firmei. La data la care s-a făcut acesta înțelegere relațiile dintre intimat - fostul ginere, administratorul societății reclamante, și fiica recurentului erau foarte bune.
Pentru contractul din anul 2011, ce face obiectul prezentului dosar, nu s-a mai procedat la formalitatea de a face o plată către ., tot fictivă, pentru a justifica banii în contabilitatea firmei, pentru că relațiile între fiica recurentului (O. L.) și intimatul- reclamant s-au deteriorat în anul 2012.
Dispozițiile restrictive ale art. 1191 Cod civil referitoare la admisibilitatea probei testimoniale nu-si găsesc-aplicare in situațiile prevăzute de art. 1198 Cod civil, care se refera la imposibilitatea materiala si morala a creditorului de a preconstitui dovada scrisa despre obligația ce pretinde. In sensul arătat, nu poate fi nici o indoiala ca relațiile ce exista in mod obișnuit intre rude apropiate,firești sau prin alianță, intre soți ori intre prieteni vechi, sunt incompatibile cu comportări din care ar reieși o lipsa de încredere a unora fata de alții cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru constatarea operațiunilor juridice ce intervin intre ele. Acțiunea în declararea simulației este mijlocul juridic procedural prin care partea interesată cere instanței judecătorești să constate că primul act este cel real, iar cel de-al doilea,cel public și aparent, este inexistent, simulat, și, ca atare, să-l înlăture, restabilind astfel raportul juridic real dintre părțile contractante, în sensul scoaterii din clandestinitate.
Temeiul juridic al acestei acțiuni îl constituie dispozițiile art. 1175 C. Civ; acțiunea în constatarea simulației are drept scop stabilirea faptului că primul act, cel real și secret, cunoscut și sub denumirea de contraînscris, reprezintă adevărata voința a părților, prin care modifică sau desființează efectele celui de-al doilea contract, cel aparent și public.
Reținând existența acestui scop, de stabilire a conținutului actului real și secret și de inexistența actului public și aparent, acțiunea în declararea simulației are un caracter de acțiune în constatare, fiind imprescriptibilă, putând fi exercitată oricând atât pe cale principală, cât și pe cale de excepție.
Caracterul de acțiune în constatare este în concordanță cu principiul ce îngăduie ca aparența de drept, creată de actul aparent și public, să poată fi înlăturată oricând, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului, acțiune care este imprescriptibilă.
S-a precizat că în acest caz, există situația în care prin simulație s-a urmărit și evitarea aplicării unor legi sau ocolirea prevederilor prohibitive ale legii.
Recurentul a solicitat să se constatate că acest contract de vânzare-cumpărare cu nr. 1191/29.07.2011 este nul și înțelegerea reală a fost cea arătată.
Prin notele scrise depuse de reclamantă, prin avocat, s-a susținut ca textele legale invocate în susținerea constatării simulației în întâmpinarea ce a fost calificata având caracter reconventional (timbrând cererea de constatare a simulației):"au fost abrogate și nu se regăsesc în Noul Cod civil, în vigoare de la 01.10.2011 și aplicabil în speță".
Referitor la această susținere s-a precizat: pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) C.civ. (reluate în art. 3 și art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, "contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa".
Potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. și art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juridice lovite de nulitate absolută ori relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Așadar, validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevanță faptul că legea nouă (ulterioară momentului încheierii actului) ar adăuga o condiție de validitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiție.
Instanța a reținut existenta contractului de vânzare cumpărare nr. 1191 in baza căruia eu - D. I. s-a obligat sa vândă societății reclamante . un utilaj de lipit profile PVC la 90 de grade, profile toc PVC Extruplast-500 bare și profile cercevea fereastra PVC tip Extruplast 300 bare la prețul de 70.000 lei.
S-a mai reținut că reclamanta a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației de a achita suma de 70.000 lei pana la data de 01.08.2011, plata fiind făcuta conform ordinului de plata nr. 1/01.08.2011 atașat la dosar la fila nr. 5 și extrasului de cont aflat la dosar la fila nr. 6 din dosar.
S-a mai reținut că rezoluțiunea actului juridic este o sancțiune ce intervine pentru neexecutarea culpabilă a actului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și singura în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluțiunea unui contract este partea care a executat obligația sa contractuală, instanța fiind cea care va aprecia, în condițiile art. 1021 C civ. măsura în care se impune aplicarea acestei sancțiuni.
Instanța a reținut faptul ca recurentul primit suma de 70 000 lei, notând recunoașterea din întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, dar considera ca nu și-a îndeplinit obligația prevăzuta în contractul de vânzare cumpărare nr. 1191, respectiv de a livra societății reclamante pana la data de 31.12.2011 produsele care au făcut obiectul contractului.
Instanța a reținut ca recurentul nu a avut intenția de a-și executa obligațiile asumate prin convenția încheiată cu societatea-reclamantă, iar neexecutarea îi este imputabilă -exclusiv ; instanța inlaturand motivele invocate prin întâmpinare pentru neexecutarea contractului, ( faptul ca nu deține și nu a deținut niciodată vreo societate, vreun utilaj sau profile PVC, eu fiind pensionar, fost ziarist, fara vreo preocupare sau activitate economica) cu argumentul că a semnat contractul de vânzare cumpărare_/29.07.2011, contract in care și-a asumat anumite obligații, neavand relevanta ."daca are sau nu vreo preocupare economica, contractul fiind legea pârtilor in prezenta cauza".
In sentința recurată instanța a apreciat că doctrina juridica a reținut ca prin simulație se intelege operațiunea juridica in cadrul căreia printr-un act juridic public, dar aparent, denumit si simulat, se creează o alta situație juridica decât cea stabilita printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat, denumit contraînscris.
Așadar, in cazul simulației, voința reala a pârtilor nu este reflectata in contractul public, ci in contractul secret.
S-a apreciat ca în cauza de fata se invoca forma simulației prin încheierea unui contract public fictiv care implica o disimulare totala a realității, contractul public fiind încheiat numai de coniventa, existenta lui fiind contrazisa de actul secret, prin care se stabilește ca de fapt părțile nu au incheiat niciun contract, respectiv situația in care prin actul secret părțile se înțeleg ca actul public sa nu producă niciun fel de efecte juridice.
Instanța a reținut existenta relațiilor apropiate de rudenie și faptul că nu era absolut necesara încheierea unui contraînscris, părțile aflându-ne in imposibilitate morala de preconstituire a unui astfel de înscris. Astfel s-a admis proba testimoniala cu martori in vederea dovedirii înțelegerii secrete a părților.
Instanța a reținut că nu a reușit sa dovedească faptul ca prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nu s-a urmărit transmiterea dreptului de proprietate asupra produselor care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare ci doar scoaterea unor bani din societate .
Instanța a reținut că nu este vorba de un contract de vânzare simulat, suma de bani fiind virata in contul paratului. A probat stare de fapt prezentata și a făcut dovada că acesta modalitate de a lua bani din firmă (societatea reclamantă) de către fostul ginere s-a mai folosit în trecut. A depus la dosarul cauzei dovada faptului că o altă sumă de bani a fost scoasă din conturile societății reclamante și vărsată în contul recurentului, dând acești bani imediat -chiar în bancă- fostului ginere.
A arătat ca fiind vorba de relații de familie nu a realizat consecințele acestui gest și nu i-a cerut acestuia încheierea unui înscris cand i-a înmânat suma de bani.
Depunând extrasul de carte funciară de informare din care rezultă că fiica mea a cumpărat la data de 01.08.2011 un apartament, reclamantul, în calitatea sa de administrator al reclamantei, nu face decât să întărească apărarea referitoare la starea de fapt prezentată: și anume că nu a existat niciodată o convenție care să aibă conținutul contractului cu nr. 1191/29.07.2011 prin care s-ar fi obligat, în calitate de vânzător, să vând un utilaj de lipit profile PVC și alte profile PVC.
Nu a deținut vreodată vreo societate, vreun utilaj sau profile PVC . Este pensionar, fost ziarist, fără vreo preocupare sau activitate economică. Contractul s-a încheiat pentru a justifica sumele vărsate din patrimoniul societății și viramentul bancar.
La fel s-a procedat și în anul 2010, cum mențiunea că ulterior s-a făcut o plată de mine către ., tot fictivă, pentru a justifica banii în contabilitatea firmei. Data la care s-a făcut acesta înțelegere relațiile dintre fostul meu ginere, administratorul societății reclamante, și fiica mea erau foarte bune.
Pentru contractul din anul 2011, ce face obiectul prezentului dosar, nu s-a mai procedat la formalitatea de a face o plată către ., tot fictivă, pentru a justifica banii în contabilitatea firmei, pentru că relațiile între fiica recurentului (O. L.) și intimatul- reclamant s-au deteriorat în anul 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Așa cum a reținut instanța de fond, efectul principal al acțiunii în simulație este înlăturarea efectelor contractului aparent, singurul contract eficient rămânând contractul secret însă, în aceste condiții, pentru a-și produce efectele acest ultim contract trebuie ca el însuși să fie valabil încheiat.
Totodată, sancțiunea constatării simulației nu este anularea sau constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare ci inopozabilitatea fata de terții de buna credință a situației juridice create prin contractul secret precum si, daca este cazul, înlăturarea simulației pe calea acțiunii in simulație.
Pentru a dovedi existența și conținutul contractului secret, în mod corect a fost încuviințată de către instanța de fond proba cu martori, față de caracterul relațiilor dintre reclamant și pârât( respectiv fost ginere și fost socru ) și imposibilitatea morală a preconstituirii înscrisului.
Cu probele administrate în cauză nu s-a făcut însă o astfel de dovadă.
Astfel, martora S. M. audiată la cererea pârâtului- reclamant D. I. nu a învederat decât faptul că soții O. voiau să cumpere un apartament și că ia-a împrumutat cu o sumă de bani, că pârâtul a făcut un împrumut de la bancă, banii fiind ridicați de către fiica acestuia, și că reclamantul O. nu mai putea face un împrumut, încheindu-se un contract între firma acestuia și recurent.
Cu martora audiată nu s-a făcut dovada existenței și conținutului contraînscrisului secret pretins a fi existat de către recurent, și, în plus, virarea sumei in contul acestuia a avut loc ulterior încheierii actului, nefiind vorba de un act anterior sau contemporan cu încheierea actului public, astfel că nici această împrejurare nu poate fi considerata o dovada a caracterului simulat al actului de vânzare- cumparare.
Ca aatre, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent pârât D. I. cu domiciliul in C., .. BB prim, ., împotriva sentinței nr. 571/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant .., cu sediul in C., .. 1, .. 6, . și intimat pârât O. C. cu domiciliul in C., .. BB prim, ., jud. D.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2013
Președinte, V. V. | Judecător, L. D. | Judecător, T. I. H. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.V.V.
Tehn.red./A.F.
Red-.jud.fond.N.V.G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
