Rezoluţiune contract. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 5235/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 494/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător L. D.
Judecător T. I. H.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimat ., având ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei nr. 657/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în DOSAR NR._/215/2009*
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 23 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul pentru a se depune concluzii scrise, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 septembrie 2013
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
La data de 07 martie 2013,contestatoarea . a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 657/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2009*.
În motivare, contestatoarea invocă prev.art. 318 Cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea dată este consecința unor grave greșeli materiale,confuzii asupra unor date și elemente obiective ale cauzei,care, fără a constitui greșeli de judecată,de apreciere a probelor sau aplicare a legii,au determinat o soluție greșită, precum și nepronunțarea asupra motivelor de recurs, ce vizau încălcarea dreptului la apărare,la un proces echitabil,la respectarea principiului contradictorialității,precum și la rolul activ al instanței.
Se arată,că în considerentele deciziei se face o prezentare teoretică a diferențelor dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat,fără însă a fi analizate criticile din recurs privitoare la motivele contradictorii prezentate de către instanța de fond cu privire la condițiile puterii de lucru judecat, și în consecință ,la soluționarea greșită a cauzei sub acest aspect, precum și cele referitoare la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, critici ce se încadrau în dispoz.art. 304 pct.5 și 7 Cod procedură civilă.
Exercitare dreptului la apărare ocupă un loc esențial în organizarea și în derularea unui proces echitabil. Dreptul la apărare include dreptul părții de a fi ascultată. Prin urmare,se aduce atingere dreptului fundamental la un proces echitabil atunci când, într-un proces civil, partea nu dispune de nicio posibilitate efectivă de a se opune cererii,și prin aceasta, de a fi audiată în instanță înainte de pronunțarea sentinței.
În motivele de recurs ,contestatoarea a criticat faptul că instanța a soluționat cauza fără a pune în discuția părților, în acest fel lipsind de conținut dreptul la apărare, puterea de lucru judecat, în condițiile în care ea nu fusese invocată de către pârât, precum și faptul că instanța reține în soluționarea cauzei date străine acesteia, motive de recurs pe care instanța prin decizia atacată a omis să le analizeze.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 318 alin.1 teza a doua Cod procedură civilă,în cazul în care instanța nu a făcut nicio discuție referitoare la cazurile invocate, nu a examinat în ce măsură argumentele și criticile formulate se încadrează sau nu în acestea, omițându-le cu desăvârșire și analizând cauza ca și cum ar fi fost investită cu soluționarea fondului pricinii.
În motivele de recurs nu a criticat "nemotivarea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește respingerea excepției puterii de lucru judecat ridicată de recurentă." Astfel, în mod eronat instanța de recurs răspunde unei critici care nu a fost invocată, ceea ce a condus la neanalizarea realului motiv de recurs.
Ceea ce s-a contestat, iar instanța nu a lămurit-o, era dacă sunt sau nu respectate regulile fundamentale ale acestei instituții, s-a criticat și faptul că la soluționarea acestei excepții trebuia avută în vedere atât hotărârea_/2008 pronunțată de Judecătoria C. – rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 258/2009 a Tribunalului D. – aspect analizat de instanța de fond ,precum și hotărârea 166/2006 a Tribunalului D. - aspect neanalizat de către instanța de fond. S-a contestat, de asemenea, că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii – în sensul că are în vedere condiții diferite în analizarea instituției puterii de lucru judecat.
Pe de o parte se reține că "cu toate că nu exista autoritate de lucru judecat, obiectul cauzelor fiind diferit, instanța nu poate reține o altă situație de fapt"iar pe de altă parte, menționează că "se constată că nu este realizată condiția triplei identități…obiectul cauzei de față este diferit și întemeiat pe altă cauză decât obiectul cauzei soluționate prin sentința nr._/2008".
Potrivit art. 261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este menită să asigure ca dreptul de a fi audiat în instanță este respectat și ca, prin urmare, instanța ia în considerare în suficienta măsură argumentele părților.
Contestatoarea a criticat faptul că instanța de fond în soluționarea cererii de probatorii privitoare la efectuarea expertizei contabile a "apreciat că nu este necesară și față de poziția pârâtei", invocând faptul că o astfel de apreciere nu echivalează cu motivarea în fapt și în drept a respingerii cererii.
Din decizia instanței de recurs rezultă că susținerea recurentului nu a fost eventual înlăturată cu o motivare din care să rezulte convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată. Instanța de recurs nu a făcut o motivare argumentată pro sau contra, în raport cu motivul de recurs invocat, ceea ce echivalează cu neanalizarea lui.
Nemotivarea în fapt și în drept a soluției adoptate este și ea o componentă a dreptului la apărare, dreptul a un proces echitabil prin faptul că face imposibilă exercitarea controlului judiciar, iar aceste critici au fost omise de către instanța de recurs. Aceasta reține că "prima instanță arătând în cuprinsul încheierii că proba nu este necesară în cauză …,dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește ca ele pot să ducă la dezlegarea pricinii". Nu acest aspect s-a contestat – și anume că instanța hotărăște asupra încuviințări probelor, ci faptul că instanța nu a arătat și argumentele care au condus la această soluție, făcând astfel imposibilă exercitarea corespunzătoare a dreptului la apărare.
În consecință lipsa motivării c privire la motivul de recurs invocat echivalează cu omisiunea la care se referă art. 318 al.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța de recurs nu analizează motivele de recurs ale contestatoarei ce priveau greșita aplicare a legii,necercetarea fondului, faptul că nu s-au analizat efectiv apărările părților, iar noțiunea de proces echitabil presupune că o instanță, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fie examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse atenției.
Deși legal citată, intimata . nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 657/12.11.2012, pronunțată de Tribunalul D.-secția a II-a civilă în dosarul nr._/215/2009* a fost respins recursul declarat de recurenta reclamantă . sentinței nr._/03.11.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009.
Potrivit art. 318 al.1 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l doar în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea invocă prevederile art.318 c.p.civ ,în sensul că dezlegarea dată este consecința unor grave greșeli materiale,confuzii asupra unor date și elemente obiective ale cauzei,care fără a constitui greșeli de judecată au determinat o soluție greșită ,iar pe de altă parte, susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs ,adică aceasta omițând să se pronunțe asupra criticilor din recurs,respectiv cea referitoare la faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a pune în discuția părților excepția puterii de lucru judecat,iar la soluționarea acestei excepții trebuia avută în vedere și hotărârea nr.166/2006 a Tribunalul D.,menținută prin decizia nr.154/2006 a Curții de Apel C. și decizia nr.648/2007 a Î.C.C.J.
Se mai susține de contestatoarea,faptul că nu a formulat motivul de recurs,referitor la nemotivarea hotărârii primei instanțe privind respingerea excepției puterii de lucru judecat,însă instanța de recurs în mod eronat a răspuns acestei critici care nu a fost formulată de recurentă în recurs ,și totodată,se mai arătă că nu a fost analizat de instanța de control judiciar nici motivul de recurs privind nemotivarea respingerii probei cu expertiza contabilă de către instanța de fond.
În ceea ce privește existența unor greșeli materiale în soluționarea recursului, la care face referire contestatoarea în cuprinsul contestației formulate,tribunalul consideră că pentru admisibilitatea contestației în anulare, art.318 al.1 C.p.civ. are în vedere numai erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale recursului,cum ar fi greșeli evidente de ordin procedural, respectiv respingerea greșită a unui recurs ca fiind tardiv, anularea greșită ca netimbrat a recursului, sau când recursul este făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, însă aceste dispoziții legale mai sus citate nu au în vedere greșeli de judecată,adică de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.
Observând motivele de recurs formulate de recurenta contestatoare la cererea principală ,tribunalul constată că la motivul 1 punct 1, aceasta a criticat sentința nr._/03.11.2010 pronunțată de Judecătoria C., pe considerentul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii,în ceea ce privește soluționarea eronată a excepției puterii de lucru judecat.
Examinând considerentele deciziei nr.657/12.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2009*, tribunalul constată că, instanța de control judiciar în cuprinsul acestora a analizat în mod detaliat motivul de recurs 1 punct1,considerând că prima instanța a reținut corect că nu există autoritate de lucru judecat ,dar există putere de lucru judecat cu privire la anumite aspecte statuate irevocabil prin sentința nr._/15.12.2008,rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.258/12.10.2009 a Tribunalului D.,care nu pot fi contrazise de o hotărâre ulterioară.
În ceea ce privesc susținerile contestatoarei,în sensul că, a mai criticat sentința nr._/03.11.2010 și prin prisma faptului că instanța de fond a soluționat cauza fără a pune în discuția părților excepția puterii de lucru judecat,încălcându-i –se astfel dreptul la apărare,iar la soluționarea acestei excepții trebuia avută în vedere pe lângă sentința nr._/15.12.2008,precum și hotărârea nr.166/2006 a Tribunalului D.,menținută prin decizia nr.154/2006 a Curții de Apel C. și decizia nr.648/2007 a Î.C.C.J,însă instanța de recurs a omis să analizeze aceste critici,tribunalul,le va înlătura ,întrucât lecturând motivele de recurs ,constată că nu s-a formulat de către recurentă motivul de recurs privind încălcarea acesteia a dreptului la apărare ca urmare a nepunerii în discuția părților de către prima instanță a excepției puterii de lucru judecat,iar pe de altă parte,în primul motiv de recurs se face vorbire doar de sentința nr._/15.12.2008,fără a se face vreo referire și la hotărârea nr.166/2006 a Tribunalului D. menționată în prezenta contestație.
De asemenea, susținerile contestatoarei,în sensul că nu a criticat sentința recurată sub aspectul nemotivării hotărârii instanței de fond privind respingerea excepției puterii de lucru judecat ,nu pot fi primite,întrucât observând motivul de recurs 1 punct 2 ,tribunalul constată că s-a formulat de recurentă o atare critică, care a fost analizată de către instanța de control judiciar în cuprinsul deciziei atacate cu contestație în anulare.
Totodată,tribunalul mai constată că, inclusiv ultimul motiv de recurs invocat de recurentă la punctul 3 ,respectiv cel privind nemotivarea respingerii la fond a probei cu expertiza contabilă, a fost și acesta analizat de către instanța de recurs în cuprinsul deciziei atacate,fiind considerat nefondat.
În contextul acestor considerații, tribunalul constată că motivele invocate de către contestatoare prin contestația în anulare nu se încadrează în art.318 al 1 c.p.civ ,întrucât nu ne aflăm în prezența unei erori materiale esențiale ,în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,și nici în prezența neanalizării vreunui motiv de recurs,ci contestatoare tinde de fapt la un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Față de aceste considerente,urmează a fi respinsă prezenta contestație în anulare formulată de contestatoare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei nr. 657/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în DOSAR NR._/215/2009*
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, V. V. | Judecător, L. D. | Judecător, T. I. H. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.L.D. 2 ex/04.10.2013
Tehnored.A.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 394/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
