Acţiune în constatarea nulitătii absolute a clauzei abuzive stipulate în convenţia de credit.
| Comentarii |
|
Obligarea instituţiei de credit la restituirea sumei reprezentând diferenţa de dobândă mentionată în convenţia de credit şi dobânda percepută ulterior şi majorată în mod unilateral. Obligarea instituţiei de credit de a efectua toate demersurile la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare pentru radierea oricăror menţiuni comunicate cu privire la întârzieri la plată/alte incidente generate de neplata sumelor a căror restituire se solicită şi/sau neplata penalităţilor. Motivul majorării ratei dobânzii
1. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care oferă clientului posibilitatea să ştie de la început că, dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că, dacă o anumită situatie intervine, o anumită consecinţă se produce.
Motivul unei „schimbări semnificative pe piaţa monetară” nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.
Şi în cazul în care clauza ar fi fost considerată ca fiind legală, pârâta ar fi trebuit să facă, în condiţiile art. 1169 C. civ. 1864 şi art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dovada inter-venirii pe piaţa monetară a unor schimbări, care să fie apreciate de instanţă ca fiind semnificative, iar susţinerea sa privind notorietatea majorării costurilor de refinanţare nu constituie o dovadă suficientă în acest sens. Nici faptul că majorarea ratei
dobânzii a fost notificată reclamanţilor nu are nicio relevantă în cauză.
Totodată, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.
2. în mod nejustificat, reclamanţii au fost înscrişi în baza de date a Biroului de Credit cu aceste debite, astfel că se justifică obligarea pârâtei să efectueze demersurile necesare în vederea rectificării menţiunilor privind pe reclamanţi la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare în raport de dispoziţiile hotărârii.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 6444 din 9 iunie 2011, irevocabilă prin respingerea recursului, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 20.08.2009, reclamanţii G.A.-D. şi G.C.I, în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa: să oblige pârâta la restituirea sumei de 1350,9 euro (echivalent în lei), dobânda nedatorată, reprezentând diferenţa de dobândă dintre dobânda menţionată în convenţia de credit nr. (...)/
26.06.2007 şi dobânda notificată şi percepută de pârâtă începând cu data de 17.10.2007, majorată de pârâtă în mod abuziv şi unilateral [suma de 1350,9 euro reprezintă plata acestei diferenţe de dobândă (nedatorată) pentru perioada 17.10.2007 - ianuarie 2009]; constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor art. 3 lit. d) din convenţia de credit nr. (...)/26.06.2007, întrucât reprezintă o clauză abuzivă prohibită de lege; obligarea pârâtei de a efectua toate demersurile la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare pentru radierea oricăror menţiuni comunicate de pârâtă, referitor la subsemnaţii cu privire la întârzieri la plată/alte incidente generate de neplata sumelor a căror restituire se solicită şi/sau neplata penalităţilor calculate de pârâtă pentru aceste sume; să se constate că reclamanta nu datorează penalităţile calculate de pârâtă pentru neplata sumelor a căror restituire se solicită.
In motivarea în fapt, reclamanţii au arătat că la data de 26 iunie 2007, între părţi s-a încheiat convenţia de credit nr. (...)/26.06.2007, având ca obiect acordarea unui credit de consum în sumă de 90.000 euro, în conformitate cu oferta băncii, dobânda acestui credit era de 5,95% pe an, dobândă fixă, moment la care s-a comunicat un plan de rambursare pentru o perioadă de 350 de luni, plan de rambursare ce reflecta caracterul fix al dobânzii creditului. In luna octombrie 2007 s-a comunicat de către pârâtă modificarea dobânzii creditului, în sensul majorării acesteia de la 5,95% pe an la 7,45% pe an, majorare nejustificată, în condiţiile în care contractul de credit era încheiat în considerarea unei dobânzi fixe, şi nu variabile. A arătat că pârâta a încheiat contracte de creditare cu dobânda iniţială de 5,95%, după data anulării majorării dobânzii, ceea ce rezultă că măsura majorării a fost una abuzivă, fără o motivare în evoluţia pie-ţii financiare, însă faţă de aceste considerente, se apreciază că s-a plătit nedatorat diferenţa dintre dobânda contractuală de 5,95% pe an şi dobânda de 7,45% pe an majorată în mod unilateral, neîntemeiat şi cu aplicarea unei clauze contractuale nule absolut. (...)
La data de 26.05.2010, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul majorării câtimii primului capăt de cerere, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1717,43 euro, echivalentul a 7023,95 lei, dobândă nedatorată, reprezentând diferenţa dintre dobânda menţionată în convenţia încheiată şi dobânda notificată şi percepută începând cu data de 17.10.2007 - dobândă majorată de pârâtă în mod abuziv şi unilateral. Suma de 1350,9 euro reprezintă plata acestei diferenţe de dobândă (nedatorată) pentru perioada 17.10.2007 - ianuarie 2009, conform raportului de expertiză depus la dosar.
In fapt, instanţa a reţinut, convenţia de credit nr. 0106739/
26.06.2007, încheiată între părţi, prevede, în art. 3 lit. a) din condiţiile speciale, o rată a dobânzii curente de 5,95% p.a. - dobândă fixă, iar în art. 3 lit. d) din condiţiile speciale, prevede că „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul inter-venirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”. Această clauză oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înştiinţat.
în drept, având în vedere prevederile art. 1 lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000, cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, instanţa reţine că, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut şi în contract şi, totodată, cu condiţia informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanţa a constatat că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al „intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie, de la început, că dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că, dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.
Motivul unei „schimbări semnificative pe piaţa monetară” nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.
Nu poate fi primită susţinerea Băncii, în sensul că aceste elemente sunt foarte greu de cuantificat şi din acest motiv nu pot fi prevăzute în contract. In primul rând, dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezintă un motiv suficient pentru ca acestea să nu fie, totuşi, arătate şi, în al doilea rând, dacă Banca ar fi totuşi în imposibilitate de a găsi un criteriu obiectiv, ar trebui să îşi asume consecinţele acestei imposibilităţi. Or, în cauză, dimpotrivă, cel care se află într-o poziţie în care poate doar să ia act de modificarea ratei dobânzii este clientul.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de faţă, astfel că, indiferent de alte consideraţii, clauza analizată este abuzivă.
Pentru aceste motive instanţa a constatat nulitatea absolută a dispoziţiilor art. 3 lit. d) din convenţia de credit nr. (...)/26.06.2007.
în continuare, instanţa a arătat că, în fapt, în temeiul dispoziţiei contractuale anulate - art. 3 lit. d) din convenţia de credit nr. (...)/
26.06.2007 pârâta a majorat, începând cu 17.10.2007, rata dobânzii curente de la 5,95% pe an la 7,45% pe an, motivându-şi decizia prin creşterea, începând cu 2006, a costurilor de refinanţare. în primul rând, instanţa a arătat că, prin anularea respectivei clauze ca abuzivă, s-a înlăturat din contract dreptul pârâtei de modificare a ratei anuale a dobânzii. Cu toate acestea, instanţa arată că, şi în cazul în care clauza ar fi fost considerată ca fiind legală, pârâta ar fi trebuit să facă, în condiţiile art. 1169 C. civ. şi art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dovada intervenirii pe piaţa monetară a unor schimbări, care să fie apreciate de instanţă ca fiind semnificative, iar susţinerea sa privind notorietatea majorării costurilor de refinanţare nu constituie o dovadă suficientă în acest sens. Nici faptul că majorarea ratei dobânzii a fost notificată reclamanţilor nu are nicio relevanţă în cauză, în raport de argumentele arătate anterior.
Instanţa a mai reţinut şi faptul că banca nu a inserat şi interpretat această clauză în contextul schimbărilor intervenite pe piaţa monetară, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive, fapt dovedit prin aceea că, ulterior majorării dobânzii (17.10.2007), aceasta a încheiat cu aceiaşi reclamanţi un nou contract de împrumut - convenţia dc credit nr. (...)/
12.10.2007 - oferindu-le aceeaşi rată a dobânzii curente de 5,95% p.a. dobândă fixă.
Având în vedere argumentele arătate, dar şi stabilirea printr-un raport de expertiză contabilă, întocmit în cauză, a contravalorii diferenţei dintre dobânda datorată potrivit convenţiei de credit nr. (...)/26.06.2007 şi dobânda majorată ulterior de pârâtă, pentru perioada 17.10.2007 - 17.01.2009, la suma de 1.717,43 euro, instanţa a obligat pârâta la restituirea către reclamanţi a acestei sume cu titlu de plată nedatorată. De asemenea, prin acelaşi raport de expertiză contabilă, s-a stabilit contravaloarea diferenţei dintre dobânda datorată conform contractului iniţial şi dobânda majorată pentru perioada februarie 2009 - martie 2010, la suma de 1580,45 euro (respectiv 6463,72 lei), pe care reclamanţii nu au achitat-o pârâtei, motivat de faptul că au considerat că şi aceasta este nedatorată, fapt confirmat prin prezenta hotărâre.
Pentru aceste motive şi având în vedere că, în mod nejustificat, reclamanţii au fost înscrişi în baza de date a Biroului de Credit cu aceste debite, instanţa a dispus obligarea pârâtei să efectueze demersurile necesare în vederea rectificării menţiunilor privind pe reclamanţi la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare în raport de dispoziţiile prezentei hotărâri, în sensul că aceştia nu datorau dobânda majorată nici pentru perioada ulterioară datei de 17.01.2009, evaluată până în martie 2010, la 1.580,45 euro.
| ← Plângere contravenţională ANPC. Legalitatea şi temeinicia... | Lipsa negocierii clauzei care dă dreptul furnizorului de... → |
|---|
