Contencios administrativ fiscal - taxă de primă înmatriculare.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2169/83/2008SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 431/CA/ 08 octombrie 2008Irevocabilă prin respingerea recursului.Domeniu asociat: contencios administrativ fiscal; taxă de primă înmatriculare.
Constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind îndiscordanţă cu prevederile Constituţiei României, cu prevederile Tratatului C.E., darşi cu principiile instituite de C.J.C.E., în urma deciziilor de interpretare adoptate deaceasta, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, s-a apreciat căactele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea şi executareadispoziţiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care seimpune anularea acestora şi obligarea autorităţii publice pârâte să procedeze larestituirea taxei speciale prevăzută de art. 2141 Cod fiscal achitate pentruînmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.unic de mai sus, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamanta SC GT" SRL achemat în judecată în calitate de pârâte ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICESATU MARE şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU, solicitândinstanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să anuleze actul administrativ nr.33465/30.04.2008 ca nelegal şi să oblige pârâta la restituirea sumei de 9.462,06 leişi a dobânzii aferente acestei sume raportat la cursul de referinţă al BNR socotitpână la data plăţi de restituire, cu cheltuieli de judecată..
În motivare, reclamanta arată că la data de 25.04.1008 a adresat pârâtei ocerere de restituire a taxei speciale de prima înmatriculare care a fost înregistratăsub nr. 32325/25.04.2008. Cererea a fost motivată cu faptul că reclamanta aachiziţionat dintr-un stat membru CE, 6 autoturisme second-hand pe care le-aînmatriculat în România, fiind obligată în mod nelegal să plătească o taxă specialăde prima înmatriculare în cuantum total de 9.462,06 lei, care se solicită a fi restituită.
La această cerere pârâta a emis răspunsul nr. 33465/30.04.2008, prin care acomunicat reclamantei faptul că nu poate soluţiona favorabil cererea sa, de vremece, textele de lege care instituie obligativitatea achitării taxelor speciale pentruautoturisme nu sunt abrogate şi, în plus, reclamanta nu a anexat cererii sale ohotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se dispună restituireaacestei taxe. Apreciază că răspunsul nr. 33465/30.04.2008 emis de pârâta este unact administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 şi seimpune a fi anulat deoarece refuzul soluţionării favorabile a cererii de restituire sebazează pe texte de lege - în concret prevederile art. 214 indice 1 şi 3 din CodulFiscal - care sunt incompatibile cu dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatulinstituind Comunitatea Europeana care primesc prioritate de aplicare şi înlăturădispoziţiile din dreptul intern contrare acestuia.
Taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule a fost introdusă în CodulFiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate începândcu data de 01.01.2007. Din interpretarea textelor art. 214 indice 1 şi 3 din CodulFiscal, rezultă că această taxă se datorează cu ocazia reînmatriculării pentru primadată în România a autoturismelor şi autovehiculelor înmatriculate iniţial în ţara deprovenienţă din Comunitatea Europeana, în timp ce pentru reînmatriculareaautoturismelor şi autovehiculelor înmatriculate deja în România o astfel de taxă nu sepercepe.
Legiuitorul roman a instituit prin urmare un regim juridic fiscal discriminatoriu înRomânia ca stat membru al Uniunii Europene faţă de produsele altor state membre.
Intr-o atare situaţie se constata o încălcare a dispoziţiilor art. 90 paragraful 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeana potrivit cărora: "nici un stat membru nuaplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de oricenatură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionalesimilare".
Prioritatea de aplicare a acestor dispoziţii comunitare este dată de incidenţadispoziţiilor art. 148 alin. 2 din Constituţia României care statuează că prevederiletratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contraredin dreptul intern.
Faţă de aceste considerente actul administrativ prin care pârâta a refuzatrestituirea taxei speciale de prima înmatriculare la cererea reclamantei, este nelegalăşi în opinia sa se impune a fi anulată.
Ca o consecinţă firească pârâta urmează a fi obligată şi la restituirea taxeispeciale pentru cele 6 autoturisme, proprietatea reclamantei pentru care, în modnelegal, a fost obligată la plata acestei taxe.
Din înscrisurile depuse în probaţiune rezultă că reclamanta a achitat aceastătaxa specială diferenţiat ca şi cuantum şi dată, după cum urmează:
- la data de 25.10.2007 prin chitanţa nr. 6922305 suma 1293,14 lei pentru unautoturism marca Ford Focus C Max;
- la data de 28.11.2007 prin chitanţa nr. 6923777 suma de 1293,14 lei pentruun autoturism marca Ford Focus;
- la data de 10.12.2007 prin chitanţa nr. 6932881 suma de 5.649,38 lei pentruun autoturism renault Laguna;
- la data de 28.02.2008 prin chitanţa nr. 6957773 suma de 1226,401 lei pentruun autoturism marca Ford Focus.
În temeiul dispoziţiilor art. 1082-1084 cod civil apreciază că pentru o reparareintegrală a prejudiciului suferit de reclamantă se impune obligarea pârâtei şi ladobânzi legale care urmează a fi calculate începând de la data plaţii fiecărei taxepână la restituirea efectivă.
În drept, invocă art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. c, art. 2 pct. 1 lit. f, art. 7 dinLegea nr. 554/2004, art. 214 indice 1-3 Cod Fiscal, art. 148 alin. 2 şi 4 ConstituţiaRomâniei, art. 90 paragraf 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, art.1082-1084 Cod civil, art. 274 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta invocă excepţia lipseicalităţii procesual pasive a pârâtei AFP Satu Mare, excepţia neîndeplinirii proceduriiprealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi solicită respingerea acţiuniiînaintată de reclamantă.
În motivare se arată că regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intratin vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, a înlocuit în fapt regimul accizelorprevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele şi automobilele de teren, inclusiv celerulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condiţiile desfiinţării frontierelor vamale cu statele membre ale UniuniiEuropene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condusla reaşezarea acesteia, totodată avându-se în vedere şi eliminarea reglementarilorprivind înmatricularea autoturismelor a căror vechime depăşea 8 ani şi care aveau onormă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situaţie a fost necesar a seîntreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui numărexagerat de mare de autoturisme vechi cu un grad ridicat de poluare.
Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut dreptconsecinţă transformarea în deşeuri a autovehiculelor second hand la scurt timpdupă introducerea în România, ţara noastră urmând să suporte costurile aferentereciclărilor, în locul ţărilor de unde au fost achiziţionate autovehiculele respective.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintreRegatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica FederalăGermania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, RepublicaFranceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, RepublicaLituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Regatul Ţărilorde Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, RepublicaSlovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit alMarii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi RepublicaBulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la UniuneaEuropeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: "Legea-cadrueuropeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea cepriveşte rezultatul care trebuie obţinut, lăsând în acelaşi timp autorităţilor naţionalecompetenţa în ceea ce priveşte alegerea formei şi a mijloacelor".
Totodată precizează faptul că alin. 2 al art. 148 din Constituţia Românieiinstituie supremaţia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faţă de dispoziţiilecontrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispoziţiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadrusunt obligatorii pentru statele membre în privinţa rezultatului, însă autorităţilenaţionale au competenţa de a alege forma şi mijloacele prin care dispoziţiile legilorcadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art. 90 alin.(1) din Tratatul Comunităţilor Europeneconsideră faptul ca dispoziţiile acestui articol nu sunt incidente în cauză, întrucât taxade primă înmatriculare urmează a fi plătită de toţi proprietarii unor autoturisme şiautovehicule, indiferent de provenienţa acestora, la momentul primei înmatriculări înRomânia.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat operioada de 8 ani, se va plăti aceeaşi taxă de înmatriculare ca şi în cazul unui produsdin oricare alt stat comunitar, cu condiţia existenţei aceloraşi specificaţii tehnice.
Prin urmare dispoziţiile art. 90 alin.(1) din Tratatul Comunităţilor Europene areîn vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentruprodusele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În acelaşi context trebuie menţionat şi faptul că nici Comisia Europeană nueste împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări autoturismelor, cidoar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează că principiul"poluatorul plăteşte", pe care se bazează şi instituirea taxei speciale pentruautovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, arătând, deasemenea, că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care sepercepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Grecia,Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existenţa unei taxe de prima înmatriculare nu este contrarădispoziţiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumeireprezentând taxa de înmatriculare.
De altfel, a institui obligativitatea plaţii taxei de primă înmatriculare numai încazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său unregim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri şi cele care aduc înţară bunuri din spaţiul comunitar.
În altă ordine de idei, regimul juridic al "taxei auto" este reglementat prinLegea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - act normativ adoptat de ParlamentulRomâniei. În această situaţie, Ministerul Economiei si Finanţelor nu are competenţa,potrivit Constituţiei, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunţedacă un act normativ este sau nu constituţional, este Curtea Constituţionala. Deasemenea, când se constată că legislaţia naţională a unui stat membru încalcăreglementări ale legislaţiei comunitare, asupra acestui fapt se pronunţă CurteaEuropeană de Justiţie, conform unor proceduri speciale, cum ar fi de exemplu,procedura de infringement. Menţionează, de asemenea, că în cazul Ungariei şi alPoloniei, Curtea le-a obligat doar la restituirea diferenţei dintre taxa instituită deaceste state şi cea impusă de Comisia Europeană. în această ordine de idei, esteevident că taxa este în acord cu Comisia Europeană.
În concluzie, având în vedere că taxa de înmatriculare este percepută înprezent în temeiul legislaţiei în vigoare, D.G.F.P. a judeţului Satu Mare nu poate dacurs favorabil cererii petentului de restituire a sumei reprezentând taxa specială deînmatriculare autoturisme.
În drept, invocă prevederile legale la care a făcut referire în întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamanta a achiziţionat dindiferite state membre UE un nr. de 6 autoturisme folosite, înmatriculate în statul deorigine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern şi normelecomunitare, reclamant a solicitat autorităţii publice române competente, săînmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiţionat înmatricularea autoturismului deplata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141 - art. 2143 Codfiscal.
Potrivit chitanţelor fiscale depuse la dosar, reclamanta a achitat taxa specialăprevăzută de Codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială,reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în modnelegal.
Prin răspunsul înregistrat la organul fiscal sub nr. 33465/30.04.2008 acesta comunică reclamantei faptul că nu poate da curs favorabil cereriireclamantei, invocând în motivarea răspunsului două adrese comunicate acesteia decătre organele fiscale ierarhic superioare.
Refuzul exprimat de autorităţile publice pârâte de a restitui sumele de banisolicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoriacererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzutede art. 117 C.proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă a autorităţiipublice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legăturăcu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de actadministrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 şi următoarele dinCodul de procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de opersoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restituisumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal şi necuveniteste un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâţii practic au exprimatun refuz de soluţionare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu esteprevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanţa a apreciat că acesta poate ficenzurat sub aspectul legalităţii pe calea acţiunii în contencios administrativ, fără a finecesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, fiind aplicabilă excepţia prevăzută de alin. 5 din acelaşi text de lege.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei invocată încauză, instanţa a apreciat că şi aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr administraţia finanţelor publice a unităţii administrativ teritoriale nuare personalitate juridică, dar este de necontestat şi faptul că aceste administraţii alefinanţelor publice sunt îndreptăţite să încaseze, prin trezorerii, taxa specialăprevăzută de art. 214 ind. 1 C. fiscal.
În condiţiile în care, pârâta, s-a comportat ca un veritabil organ împuternicit cucalcularea şi încasarea taxei speciale, aceasta a şi emis acte administrative prin carea refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative decontestare lipsa competenţei sale legale de a emite aceste acte şi fără a indica un altorgan administrativ care ar avea o astfel de competenţă şi, în condiţiile în care încauză a fost citat şi organul administrativ cu personalitate juridică, DGFP Satu Mare,instanţa a apreciat că acest organ al autorităţii publice are calitate procesuală pasivăîn cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137 C.proc civ. urmează să respingăexcepţia invocată de pârâtă în acest sens.
În contextul celor de mai sus, instanţa de contencios administrativ a apreciatcă este competentă să soluţioneze litigiul intervenit între reclamantă şi organelefiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte şi sădispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei specialeachitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituţia României, "Statul Român se obligă săîndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la careeste parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005,România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României laUniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 şi4 din Constituţia României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţăde dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului deaderare.
Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătoreascăgarantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi dinprevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ Simmenthal nr. C 106/77din 09.03.1978, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat cu titlu deprincipiu că judecătorul naţional însărcinat să aplice, în cadrul competenţei sale,dispoziţiile dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura realizarea efectului deplinal acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată oricedispoziţie contrară a legislaţiei naţionale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aşteptaeliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeuconstituţional".
Din această soluţie de principiu dată de Curtea De Justiţie a ComunităţilorEuropene a cărei jurisprudenţă în interpretarea dreptului comunitar este obligatoriepentru instanţele naţionale, instanţa constată că instanţele române de drept comunsunt competente să procedeze, în executarea obligaţiei de a asigura realizareaefectului deplin şi direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricăreidispoziţii contrare din legislaţia naţională, fără a fi necesară aşteptarea eliminăriiprealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esenţial problemei deduse judecăţii în prezenta cauză, întemeiată de cătrereclamant pe dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităţii Europene estestabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Românşi în lipsa plăţii căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietateareclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă aceastăîncălcare este evidentă şi suficientă pentru a îndreptăţi judecătorul naţional să facăaplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul C.E.,"nici un stat membru nu aplică,direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă naturămai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot,similară cazului taxei speciale din legislaţia românească, a arătat că "statele aulibertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice,însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidenţa articolului 90 din TratatulC.E., adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menţionate în Tratat şi cele cuprinse în jurisprudenţa C.J.C.E,limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie amărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii şi protecţioniste, respectivdiscriminarea între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi caresunt de natură similară.
În privinţa reglementărilor interne, instanţa constată că taxa specială pentruautoturisme şi autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006,sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. Dupămodificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toateautoturismele şi autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii depersoane exceptate de la plata acesteia precum şi situaţii concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naţionale, taxa specială se datorează la data importuluiunui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuiaîn România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculeazădupă formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 C. fiscal, în funcţie de capacitateacilindrică, vechimea autovehiculului şi unii coeficienţi de corelare sau de reducere ataxei prevăzuţi în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate înRomânia, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte statecomunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferenţiată a taxei, instituie un regim juridicdiscriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeanăîn scopul reînmatriculării lor în România, în situaţia în care acestea au fost dejaînmatriculate în ţara de provenienţă, în timp ce pentru reînmatriculareaautovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând înacest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct şi evident dispoziţiile art. 90 din Tratatanterior citat.
În privinţa consecinţelor aplicării dispoziţiilor art. 90 din Tratatul instituindComunitatea Europeană în prezenta cauză, instanţa constată că, în interpretareaacestui articol Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a emis o serie deprincipii. Astfel, în Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 5decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 şi C-333/05, Akos Nadasdi c.Vam-es Penzugyorseg Eszak-Atfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv IlonaNtemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga - CurteaEuropeană de Justiţie a arătat următoarele:
45. Aşa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispoziţiile referitoare la abolireataxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia aste acela de aasigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale deconcurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicareaunor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre(cauzele reunite C-393/04 şi C-41/05, Air Liquide Industries Belgium, Culegere 2006p.l-0000, par. 65 şi jurisprudenţa acolo citată).
46. În ceea ce priveşte a importarea autoturismelor second-hand importate,Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitateaimpozitării interne sub raportul concurenţei între produsele care se află deja piaţanaţională şi produsele importate (cauza C-387/01, Weigel, Culegere 2004, p.I-4981,par. 66 şi jurisprudenţa acolo citată).
47. Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atuncicând taxa aplicată produselor importate şi taxa aplicată produselor naţionale similaresunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumitecazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauzaWeigel, par. 67, precum şi jurisprudenţa acolo citată). Totuşi, chiar dacă nu suntîndeplinite condiţiile pentru existenţa unei asemenea discriminări, impozitarea poatefi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarearegulilor de concurenţă între autoturismele uzate aflate deja pe piaţa naţională şiautoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei deînmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungariacu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculelesimilare înmatriculate deja în Ungaria şi cărora, pentru acest scop, le-a fost dejaaplicată această taxă.
49. O comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie înUngaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu esterelevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducănoi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unorimpozite existente.
51. Cât priveşte criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe,Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertateafiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care are diferenţieri între anumiteproduse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 dinTratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fiprovenienţa materiilor prime folosite sau procesul de producţie aplicat. Totuşi, oasemenea diferenţiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmăreşteobiective care sunt ele însele compatibile cu cerinţele Tratatului şi ale legislaţieicomunitare secundare şi dacă regulile în cauză sunt de natura să evite orice formăde discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte statemembre sau orice altă formă de protecţie a produselor naţionale concurente (cauzaOutokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipulmotorului, capacitatea cilindrică şi clasificarea fundamentată pe motive de protecţiea mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-unasemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerinţă ca valoarea taxei să fielegată de preţul autoturismului.
53. Totuşi, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produseleprovenind din alte state membre mai mult decât produsele naţionale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită înUngaria îşi pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piaţă. Pe măsura deprecieriiautoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluseîn valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturismfolosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preţ ce corespunde unei părţi dinvaloarea sa iniţială, care conţine valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informaţiile transmise de instanţele naţionale, că unautoturism de acelaşi model, vechime, cu acelaşi număr de kilometri parcurşi,cumpărat într-un alt stat membru şi înregistrat în Ungaria, va atrage aplicareaintegrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme.Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria,cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deşi scopul înmatriculării este acela de protecţie a mediului şi nu ţinecont de valoarea de piaţă a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatulinstituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecieriiautoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce aceastătaxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima datăînregistrat în vederea punerii în circulaţie în statul membru în cauză, fiind încorporatăîn această valoare.
57. Rezultă din consideraţiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresateCurţii în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia şi întrebarea apatra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituindComunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celeiprevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru primadată în circulaţie pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehniceale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi clasificarea din punct devedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului,de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-handimportate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturismesecond-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, suntimportate.
O comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în acest statmembru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu esterelevantă".
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, instanţa nu observă nicio diferenţă între taxa instituită de legislaţia maghiară - care a făcut obiectul examinăriiCurţii Europene de Justiţie în cauza citată mai sus - şi art. 2141 din Codul fiscalromân.
Ca şi în cazul legislaţiei maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 dinTratatul instituind Comunitatea Europeană - şi în cazul art. 2141 din Codul fiscalromân taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru primadată în circulaţie pe teritoriu! României - stat membru al Uniunii Europene de la01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare lacaracteristicile tehnice ele autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) şiclasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplicăautoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene -aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care aufost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 dinTratat şi a constatării că dispoziţiile art. 2141 - art. 2143 Cod fiscal sunt contrareacestei norme din dreptul comunitar, instanţa apreciază că, în soluţionarea prezenteicauze se impune înlăturarea dispoziţiei din dreptul intern, respectiv a dispoziţiilor dinCodul fiscal amintite şi care stau la baza refuzului autorităţii publice pârâte de arestitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru alComunităţilor Europene.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare areun vădit caracter ilicit, fiind în discordanţă cu prevederile Constituţiei României, cuprevederile Tratatului C.E., dar şi cu principiile instituite de C.J.C.E., în urmadeciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre,instanţa a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizareaşi executarea dispoziţiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motivpentru care se impune anularea acestora şi obligarea autorităţii publice pârâte săprocedeze la restituirea taxei speciale prevăzută de art. 2141 Cod fiscal achitatepentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
În consecinţă, în temeiul art. 1,2,8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privindcontenciosul administrativ, art. 137 C.proc civ. şi a textelor de lege anterior amintite,instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesul pasive a pârâtei şi cea aneîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâtă şi a admis acţiunea încontencios administrativ formulată de reclamantă astfel cum aceasta a fost formulată,cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicitate în temeiul art. 274C.proc.civ.
| ← Contencios administrativ fiscal - uspendare executare act... | Contencios administrativ - litigiu privind funcţionarii... → |
|---|
