Contencios administrativ fiscal - uspendare executare act administrativ.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2173/83/2008SENTINŢA CIVILĂ NR. 284/CA/19 Iunie 2008Irevocabilă prin respingerea recursuluiDomeniu asociat: contencios administrativ fiscal; suspendare executare actadministrativ.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că, "În cazuri bine justificate şi pentruprevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţiipublice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămatăpoate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actuluiadministrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în carepersoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate.
Prin cererea de chemare în judecată formulată sub dosar nr. de mai sus,reclamanta SC P" SRL a chemat în judecată pârâţii MUNICIPIUL SATU MARE prinPRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU MARE, PRIMARUL MUNICIPIULUISATU MARE, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE, şi DIRECŢIA DEIMPOZITE ŞI TAXE LOCALE SATU MARE - SERVICIUL IMPUNERE,CONSTATARE, CONTROL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţaîn cauză să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr.2008/2/54554/19.03.2008 în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivare se arată că prin raportul de inspecţie fiscală, a fost supusăverificării perioada cuprinsă între 01.04.2005-19.03.2008 şi a avut ca obiectverificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale,corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectăriiprevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată,precum şi a accesoriilor aferente acestora.
La rubrica constatări, pe anul 2005, organul de control a constatat că înlegătură cu clădirea situată în Balta Blondă, deţinută în folosinţă în baza contractuluinr. 175/2003, societatea nu a făcut declaraţia în vederea impozitării încălcând astfelprevederile art. 249 alin. 3 Cod fiscal şi prevederile punctului 4.2 din contractul defolosinţă.
Pentru anul 2006, 2007 şi 2008 se reţine aceiaşi încălcare a normei fiscaleinstituite de art. 249 alin. 3 Cod fiscal şi a obligaţiei asumate prin art. 4.2 din contract.
Pe anul 2005, organul fiscal a stabilit o diferenţă de impozit în sumă de 1.620lei la declaraţia de impunere cu privire la clădirile situate în Balta Blondă, Ferma nr. 3şi dobânzi aferente în sumă de 1.400 lei.
Pe anul 2006, organul fiscal a stabilit o diferenţă de impozit în sumă de 1.980lei la declaraţia de impunere cu privire la clădirile situate în Balta Blondă, Ferma nr. 3şi majorări de întârziere în sumă de 1.186 lei.
Pe anul 2007, organul fiscal a stabilit o diferenţă de impozit în sumă de 3.240lei la declaraţia de impunere cu privire la clădirile situate în Balta Blondă, Ferma nr. 3şi majorări de întârziere în sumă de 831 lei.
Pe anul 2008, organul fiscal a stabilit o diferenţă de impozit în sumă de 2.971lei la declaraţia de impunere cu privire la clădirile situate în Balta Blondă, Ferma nr.3.
Prevederile art. 249 alin. 3 Cod fiscal, generează obligaţia persoanelor fizicesau juridice titulare a unor contracte de concesiune, administrare, locaţie saufolosinţă de a achita bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreiase află amplasată construcţia impozitul pe clădiri. Norma însă, aşa cum a mai spusnu este rigidă, imuabilă, ci, dimpotrivă, interpretabilă şi aplicabilă pe fiecare situaţie înparte.
Afirmă că este adevărat faptul că a dobândit folosinţa unor construcţii careaparent intră în categoria celor supuse impozitării în condiţiile art. 249 alin. 3 Codfiscal. Numai că, privind în profunzime şi conexiune cu alte texte de lege, se constatăcă imobilele de mai sus nu sunt clădiri proprietatea publică sau privată a Statului ori aunităţii administrativ-teritoriale, prima condiţie şi cea mai importantă ca impozitul peclădiri să fie datorat bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale.
Contractul nr. 175/2003 a avut ca şi subiecţi ai raportului juridic, pe de o parteSC S SA în calitate de comodant şi, pe de altă parte, SC P SRL în calitate decomodatar. Statul Român, nu este proprietarul bunurilor date în folosinţă de către SCSĂTMĂREANA SA, el doar avizând, prin instituţia abilitată, încheierea contractului, încalitate de acţionar la această societate. Calitatea de acţionar nu incumbă un dreptde proprietate asupra bunurilor care formează patrimoniul sau activele societăţiicomerciale.
Afirmă că nu erau incidente prevederile art. 249 alin. 3 Cod fiscal şi pe un alconsiderent, respectiv acela că SC P SRL nu a beneficiat de efectele contractului nr.175/2003 din două motive: SC S SA a intrat în insolvenţă şi bunurile concesionatereclamantei sunt urmărite în vederea recuperării creanţelor Statului şi a altor creditorişi bunurile sunt revendicate de către persoane fizice care pretind un drept deproprietate asupra acestora.
În drept, invocă dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, PRIMARUL MUNICIPIULUI SATUMARE solicită respingerea cererii formulată de reclamantă.
În motivare, pe cale de excepţie se invocă inadmisibilitatea prezentei cererideoarece, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (actualizată) privindContenciosul administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagubeiminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actulsau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţeicompetente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pânăla pronunţarea instanţei de fond", or, reclamanta nu a uzat de procedura prealabilăadministrativă prevăzută la art. 7 din Legea 554/2004 (actualizată).
Pe fondul cauzei, învederează că, cele două condiţii imperative prevăzute deart. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (actualizată) privind Contenciosul administrativ,denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării, presupunând dovedireaefectivă a unor împrejurări care să fie de natură a argumenta existenţa cazului binejustificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Nici unul dintre aspectele invocate de către reclamantă nu se circumscriunoţiunii de caz bine justificat şi nici nu dovedesc iminenţa producerii unei pagube,care fac referire la un prejudiciu material viitor şi previzibil sau la o îndoială serioasăprivitoare la legalitatea actului.
Consideră că, invocarea de către reclamantă a unor aspecte privindinterpretarea şi aplicarea eronată a unor dispoziţii legale ţin de fondul actului, iaracestea pot fi apreciate de instanţă numai în cadrul acţiunii în anulare.
Prin urmare, analizând dispoziţiile legale invocate mai sus, rezultă fără dubii,faptul că, organul fiscal, în mod corect, a stabilit în sarcina reclamantei o diferenţăsuplimentară la impozitul pe clădiri şi teren pentru anii 2005-2008.
Mai mult, în contractul nr. 175/2003 (pe care îl anexează în copie), la pct. 4.2lit. c) se institute în sarcina comodatarului obligaţia de plată a taxelor aferentebugetelor locale.
În drept, invocă art. 115 C.proc.civ. şi dispoziţiile legale la care a făcut referireîn întâmpinare.
Analizând cererea de suspendare a actelor administrativ fiscale contestate,actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Potrivit art.215 C.proc.fiscală, "Introducerea contestaţiei pe caleaadministrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de acere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legiicontenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţacompetentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20\%din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabilîn bani, o cauţiune de până la 2.000 lei".
Cauţiunea prevăzută de textul de lege amintit stabilită de instanţa decontencios administrativ în cuantum de 1000 lei, a fost achitată de către reclamantconform recipisei C.E.C. nr. 9198871/1/18.06.2008.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că, "În cazuri bine justificate şi pentruprevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţiipublice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămatăpoate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actuluiadministrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în carepersoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate.
Din probele administrate în cauză, rezultă că, prin Decizia de impunere nr.2008/2/54554/19.03.2008 emisă de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU MARE -Direcţia de Impozite şi Taxe în sarcina reclamantei s-au stabilit cu titlu de impozit peclădiri în cuantum total de 49.765 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie în condiţiile art.177 C.proc.fiscală, înregistrată din eroare la D.G.F.P. Satu Mare, deşi era adresatăemitentului actului D.I.T.L. Satu Mare, sub nr. 41023/05.06.2008 (fila nr. 8).
Astfel fiind, instanţa constată că reclamanta a formulat contestaţie - proceduraprealabilă împotriva actului administrativ fiscal contestat, iar în privinţa cererii desuspendare a executării acesteia prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, suntîndeplinite condiţiile formale prevăzute de acest text de lege, cererea este admisibilădin acest punct de vedere, iar excepţia inadmisibilităţii cererii determinată denedepunerea procedurii prealabile este nefondată şi urmează a fi respinsă în temeiulart. 137 C.proc.civ.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscalcontestat, instanţa constată că, din argumentele de fapt şi de drept invocate de cătrereclamantă şi din înscrisurile depuse în probaţiune (contract de atribuire în folosinţăgratuită, adeverinţă eliberată de ADS Bucureşti), fără a se prejudicia fondul litigiului,rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicităastfel că, condiţia existenţei unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat laart. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, cazul binejustificat", este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, caresunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actuluiadministrativ."
De asemenea, în cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagubeiminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege - prejudiciul material viitor şiprevizibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţipublice sau a unui serviciu public".
Astfel, se constată că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titluexecutoriu, se pune în executarea silită, iar contestaţia reclamantei sau chiaracţiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantului se creează un prejudiciuevident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unităţii administrativteritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituireaacesteia să fie împiedicată de dificultăţile notorii de restituire a sumelor încasatenelegal de către bugetul de stat.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat, că prin suspendarea executăriiactelor administrativ fiscale contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă acauzei bugetul unităţii administrativ - teritoriale nu este serios afectat şi că prin luareaacestei măsuri urgente şi vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniulreclamantului.
Tot pe fondul cererii introductive, instanţa constată că persoanele faţă de carese poate dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal sunt emitentulactului contestat, organul competent să soluţioneze contestaţia fiscală şi organulfiscal chemat la executarea silită a acestui act administrativ fiscal.
Prin urmare, se apreciază că acţiunea în contencios înaintată de reclamantăîmpotriva celorlalte autorităţi publice - MUNICIPIUL SATU MARE, PRIMĂRIAMUNICIPIULUI SATU MARE şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MAREeste nefondată astfel că, aceasta urmează a fi respinsă faţă de aceste pârâte.
Constatând ca îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii prevăzute deart. 14 din Legea nr. 554/2004, în temeiul acestei dispoziţii legale, respectiv a art. 8,10,1 8 din acelaşi act normativ, art. 209 alin. 4 şi art. 215 alin. 2 C.proc.fiscală,instanţa a admis în parte cererea reclamantei, a dispus suspendarea executăriiactului administrativ fiscal contestat şi a respins acţiunea faţă de pârâţii anteriorindicaţi.
| ← Contencios administrativ - suspendare executare act... | Contencios administrativ fiscal - taxă de primă înmatriculare. → |
|---|
