Contract de închiriere. Penalităţi de întârziere. Legea nr. 76/1992
| Comentarii |
|
Prevederile contractului nu pot fi completate de drept cu dispoziţiile Legii nr. 76/1992, în privinţa penalităţilor de întârziere.
(Secţia comercială, decizia nr. 173/1996)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “I.” - SA. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “M.” - SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 19.540.773 lei, chirie restantă; 4.018.000 lei, cheltuieli de întreţinere; 12.961.520 lei, penalităţi de întârziere; 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1.181 din 31.05.1995, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumelor precizate mai sus.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu a respectat obligaţia ce-i revenea, de a achita chiria lunară stabilită prin contract, aceasta datorând şi penalităţi de întârziere, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 76/1992.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia de obligare a pârâtei la plata sumei de 12.961.520 lei, penalităţi de întârziere, fiind menţinute celelalte dispoziţii. Intimata a fost obligată la 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că părţile au încheiat un contract, dar în acesta nu s-a stabilit răspunderea prin plata de penalităţi pentru neachitarea la termen a chiriei datorate, părţile neincluzând în contract
o clauză penală.
Aşadar, întrucât în contract nu s-a prevăzut o clauză privind sancţionarea părţii în culpă cu plata de penalităţi de întârziere, acestea nu pot fi acordate, prevederile contractului neputând fi completate de drept cu prevederile Legii nr. 76/1992, fără ca vreo clauză a contractului să stabilească atari penalităţi.
Clauza penală constituie o sancţiune contractuală prestabilită, ea reprezentând rezultatul manifestării de voinţă a părţilor contractante, în speţă acesta nemanifestându-se în contractul încheiat şi nici printr-o convenţie separată.
Dacă s-ar aplica penalităţi în temeiul legii, aceasta ar contraveni atât principiului libertăţii contractuale, cât şi naturii juridice a clauzei penale.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 2.114/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de închiriere. Inflaţie. Solicitarea unei chirii... | Contract de închiriere. Reziliere. Interes → |
|---|
