Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1207 din data de 07.12.2015
Este inadmisibilă o contestație la planul de reorganizare care nu are ca obiect cauzele de nelegalitate ale adoptării acestui plan prin hotărârea adunării creditorilor, motiv pentru care observațiile creditoarei referitoare la programul de plăți, anexa planului de reorganizare și caracterul neviabil al aceluiași plan, exced instituției confirmării planului de reorganizare, reglementată de art. 139 din Legea insolvenței.
Prin Decizia civilă nr. 158/24.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1207/07.12.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. ..., reținându-se următoarele:
Prin sentința apelată s-au admis cererile administratorului judiciar provizoriu ..., constatându-se desemnarea administratorului special al debitoarei ... în persoana domnului ... și s-a confirmat planul de reorganizare al societății debitoare ..., potrivit hotărârii adunării generale a creditorilor din data de ... și s-a dispus începerea aplicării sale.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că a fost desemnat administratorul special în persoana d-lui ..., în condițiile prev. de art. 56 al. 1 din legea 85/2014; că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 al. 1 din Legea nr. 85/2014 și având în vedere faptul că, potrivit procesului verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei din data de .., depus la dosar de administratorul judiciar în data de .., a fost aprobat planul de reorganizare propus de către debitoare.
Totodată, s-a constat că planul de reorganizare a activității debitorului a fost depus de către administratorul special al societății debitoare cu respectarea prevederilor art. 136 din Legea nr. 85/2014, că s-a respectat termenul de depunere a planului, că planul cuprinde toate informațiile cuprinse în art. 133 din Legea nr. 85/2014 și că planul denotă șanse obiective de reorganizare, acesta prevăzând și sumele care se vor achita creditorilor în perioada de reorganizare față de plățile care ar putea fi efectuate în perioada falimentului, cu mențiunea că în situația deschiderii procedurii falimentului societatea nu ar mai genera venituri sau locuri de muncă, ceea ce ar îngreuna situația statului român dar și pe cea a angajaților și asociaților/administratorului.
De asemenea, s-a constat că debitoarea deține mijloacele de realizare a planului, având în proprietate un parc auto important și are în derulare relații contractuale cu alte societăți.
Programul de plăți prevăzut în plan nu depășește perioada prevăzută de lege de 36 luni.
Pentru motivele de mai sus, judecătorul sindic, în baza art. 139 din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare, potrivit hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 20.10.2015 și a dispus începerea aplicării sale, sub supravegherea administratorului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice . - Administrația Finanțelor Publice .solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul neconfirmării planului de reorganizare, propus pentru debitoarea ... și intrarea societății debitoare în faliment.
În motivare se arată că la adunarea creditorilor din data de ..., nu a aprobat planul de reorganizare propus pentru debitoarea ..., întrucât programul de plată al planului prevedea achitarea creanțelor înscrise în tabelul creditorilor în rate inegale, cea mai mare plată a creanței urmând a fi plătită abia în anul 3 al planului.
Mai mult, societatea debitoare a înregistrat de la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv ... și până la zi debite curente în sumă de ... lei, aspect ce dovedește că Planul de reorganizare nu poate fi viabil.
De asemenea, consideră că planul de reorganizare nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.133 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței. La art. 139 din Legea insolvenței se prevede în mod imperativ faptul că pentru a putea fi confirmat un plan de reorganizare trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții.
Raportat la dispozițiile art. 139 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2014, planul nu putea să fie considerat votat, respectiv acceptat în condițiile în care D.G.R.F.P. - A.J.F.P. s-a opus la votarea planului, iar creanța sa are valoarea totală destul de mare.
Invocă prevederile alin. 2 al art. 139 din același act normativ și subliniază că din textele mai sus menționate rezultă faptul că grupa bugetarilor este defavorizată și că nu este supusă unui tratament corect și echitabil, respectiv în plan categoria creanțelor bugetare nu sunt plătite integral în timp ce în faliment aceasta categorie de creanțe ar fi fost plătită: " primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului."
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul neconfirmării planului de reorganizare, formulat de ... și intrarea societății debitoare în faliment.
În drept, invocă 133, art.139 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței; art. 466 și art. 480 alin. 2 C.pr.civ.
Examinând apelul astfel formulat, prin prisma motivelor invocate în fapt și în drept, precum și potrivit art. 476 - 482 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat urmând a fi respins.
În concret creditoarea apelantă critică hotărârea judecătorului sindic de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei, fiind nemulțumită de modul în care creanța sa este prevăzută în programul de plăți, evocând în acest sens neviabilitatea planului de reorganizare, precum și faptul că planul de reorganizare încalcă prevederile art. 133 și 139 din Legea nr. 85/2014, în special cu privire la acordarea unui tratament defavorabil creanțelor debitoarei.
Curtea relevă mai întâi că obiectul acestei cauze nu îl constituie cauzele de nelegalitate ale adoptării planului de reorganizare prin hotărârea adunării creditorilor, motiv pentru care observațiile creditoare referitoare la programul de plăți, anexa planului de reorganizare și caracterul neviabil al aceluiași plan, exced instituție confirmării planului de reorganizare, reglementată de art. 139 din Legea insolvenței.
Tot astfel, observația făcută de aceiași creditoare pe terenul de reglementare al art. 139 alin. 1 lit. B) în sensul că planul nu putea fi considerat ca votat, în condițiile în care creditoarea s-a opus la votarea planului, iar creanța sa este "destul de mare"; în cadrul totalului valoric al masei credale și în aceste condiții are parte de un tratament incorect și inechitabile, este neîntemeiată, întrucât un asemenea tratament nu a fost alocat creditoarei, ci dimpotrivă, aceiași creditoare este prevăzută în programul de plăți să primească plăți în condițiile prevăzute pentru ceilalți creditori de același rang. În consecință, nu se aplică și nu sunt supuse interpretării disp. art. 139 alin. 1 lit. B9, deoarece creditoare nu are condiția încadrării în categoriile de creanțe defavorizate.
Curtea mai relevă că nici critica potrivit căreia creanțele creditoarei nu sunt plătite integral în timp (probabil se referă la durata planului de reorganizare de 36 de luni), în raport cu cantitatea creanțelor pe care le-ar fi primit în faliment, deoarece așa cum în mod judicios arată lichidatorul judiciar faptul că creanța creditoare se va achita lunar, conform structurii de cheltuieli, pe durata întregului plan de reorganizare, nu semnifică faptul că nu va fi achitată integral până la finalizarea planului de reorganizare. De asemenea, pretenția creditoarei de a i se achita integral creanța la data confirmării planului de reorganizare, este nefondată deoarece tocmai o asemenea achitare a priori a creanțelor creează un tratament vădit inechitabil în procedura colectivă și concursuală a Legii insolvenței.
Astfel fiind, Curtea de Apel a respins apelul creditoarei ca nefondat.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
