Renunţare la judecată. Apel. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Apelul împotriva hotărârii prin care se ia act de renunţarea la judecată este inadmisibil.
(Secţia comercială, decizia nr. 382/1994)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Tumu Măgurele, reclamanta B.R.D. S.A. - S.T. a chemat în judecată pe pârâta A.F.M., solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata creditului nerambursat, în cuantum de
1.500.000 lei; plata unor dobânzi de 80% pe an pentru creditul nerambursat; instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor constituite gaj prin contractul de garanţie; cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind plata de dobânzi.
Prin sentinţa civilă nr. 215/1.02.1994, Judecătoria Tumu Măgurele a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la plata creditului nerambursat, arătat în acţiune, a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor constituite gaj prin contractul de garanţie şi a obligat pârâta la 10.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă, luând, totodată, act de declaraţia reclamantei de renunţare la capătul de cerere privind plata de dobânzi de 80% pe an, pentru creditul nerambursat.
Sentinţa civilă sus arătată a fost apelată de către pârâtă, aceasta solicitând să fie apărată de plata dobânzilor la care reclamanta a renunţat.
Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 935/28.06.1994, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că, potrivit principiului disponibilităţii, reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind plata de dobânzi de 80% pe an, iar pârâta nu poate cere continuarea judecăţii pentru acest motiv.
Decizia civilă pronunţată de Tribunalul Teleorman a fost recurată de către pârâtă, pentru acelaşi motiv invocat în apel.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a apreciat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, aceasta făcând aplicarea art. 246 Cod procedură civilă, în sensul că la primul termen de judecată cu procedura completă (1.02.1994) a luat act de declaraţia reclamantei de renunţare la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor (la acest termen, deşi legal citată, pârâta a lipsit).
S-a mai reţinut că, din actele de la dosar, rezultă că reprezentantul reclamantei, prin concluzii orale puse în faţa instanţei de fond, a renunţat la plata dobânzilor.
Potrivit art. 246 Cod procedură civilă, renunţarea la judecată nu poate fi atacată cu apel, caz în care Tribunalul Teleorman trebuia să respingă apelul ca inadmisibil şi nu ca nefondat, dar, întrucât schimbarea soluţiei nu prezenta interes din acest punct de vedere, curtea a respins recursul formulat de pârâtă, apreciind că soluţiile date de către instanţa de fond şi de apel sunt legale.
| ← Recurs. Neindicarea motivelor de casare. Consecinţe | Renunţare la judecată. Reprezentarea legală → |
|---|
