Răspundere contractuală. Răspundere delictuală. Solidaritate. Condiţii
| Comentarii |
|
Nu se poate angaja răspunderea pârâtului care nu a fost parte în contractul dintre reclamantă şi celălalt pârât.
De asemenea, pârâtul nu poate răspunde, câtă vreme nu s-a dovedit că prejudiciul suferit ar fi consecinţa unui delict sau cvasidelict săvârşit de către el.
(Secţia comercială, decizia nr. 760/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, reclamanta Societatea Comercială “S.” - S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii G.S.A.I.Z. Armăşeşti şi M.A.A., solicitând a se dispune obligarea, în solidar, a pârâţilor la: 86.902.785 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate în 1992 - 1993; prejudicii determinate de neachitare în termen de 34.259.681 lei; penalităţi de întârziere în sumă de 22.112.967 lei şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 115/1.07.1994, Tribunalul Ialomiţa a admis acţiunea şi a obligat pe G.S.A.I.Z. la 86.902.785 Iei, despăgubiri civile şi 3.433.326 lei, cheltuieli de judecată.
A scos din cauză, ca lipsit de calitate procesuală pasivă, pe M.A.A.
împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta şi pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială, prin decizia nr. 99/16.03.1995, a respins apelul declarat de pârâtă, omiţând a se pronunţa asupra apelului reclamantei.
Curtea Supremă de Justiţie - secţia comercială, prin încheierea nr. 530/11.07.1995 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelului reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că M.A.A. nu a fost parte în contract.
Nu se putea angaja răspunderea solidară a celor doi pârâţi, M.A.A. nefiind parte în contractul iniţial şi nici în actul adiţional, care au constituit temeiul juridic al executării lucrurilor de către reclamantă, în beneficiul pârâtei, lucrări care nu au putut fi achitate din lipsa fondurilor necesare, motiv ce a determinat constatarea incapacităţii de plată a acesteia.
M.A.A. a fost terţ în raport de obligaţiile de plată care au generat litigiul.
S-a mai reţinut că, în speţă, nu s-a dovedit că prejudiciul suferit de reclamantă ar fi fost consecinţa unui delict sau cvasidelict săvârşit de M.A.A., pentru a se angaja răspunderea solidară a acestuia pentru despăgubiri, în temeiul art. 1003 Cod civil.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 811/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Taxa de timbru. Apel. Insuficienta timbrare. Anularea cererii | Răspundere civilă delictuală. Daune pentru achitarea cu... → |
|---|
