Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 287/1372/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 21/U DOSAR PENAL NR._

Ședința publică din data de 26 mai 2014

Instanța constituită din:

Completul de judecată CJDL 27:

Judecător de drepturi și libertăți: M. D. - judecător

Grefier: C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestaților declarate de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial B. și de inculpații F. Z. A., S. P. B. și V. C. L. împotriva Încheierii din ședința Camerei de Consiliu nr. 6/CDL din data de 22 mai 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat F. Z. A., în stare de arest, în Arestul IPJ B., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. M., contestatoarea inculpată S. P. B. în stare de arest, în Arestul IPJ B. asistată de apărătorul ales, avocat D. V. și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat H. C., contestatorul V. C. L. în stare de arest, în Arestul IPJ B. asistat de apărătorul ales, avocat Ț. F. și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat J. A. și intimatul inculpat C. I. M. asistat de apărătorul ales, avocat C. H..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța procedează la identificarea inculpaților arestați F. Z. A., S. P. B. și V. C. L. cu datele de la dosarul cauzei, iar inculpatul C. I. M. se legitimează cu CI. . nr._, CNP_, cu domiciliu în Prejmer, ., Jud. B..

Întrebată fiind contestatoarea inculpată S. P. B. arată că domiciliază fără forme legale la adresa din B., .. 13, Jud. B., la o prietenă.

Avocații desemnați din oficiu Hliba C. și J. A. solicită a se constata încetarea delegaților pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 să se dispună plata onorariului parțial.

Instanța, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația din oficiu a domnului avocat H. C. și a doamnelor avocat J. A. și S. C., pentru inculpați V. C. L., S. P. B. și C. I. M. având în vedere că aceste părți și-a angajat apărători aleși, respectiv pe domnii avocați Ț. F., D. V. și H. C..

Astfel, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, dispune plata către Baroul B. a sumei de câte 25 lei de fiecare, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.

Avocat C. H. depune la dosarul cauzei, în ședință publică, o copie după carnetul de elev și o adeverință din care rezultă că acesta urmează cursurile instituției de școlarizare la zi la Colegiul Tehnic”Transilvania”.

În temeiul art. 420 alin. 4 raportat art. 83 lit. a Cod procedură penală, instanța aduce la cunoștință inculpaților F. Z. A., S. P. B., V. C. L. și C. I. M. dreptul de a nu da nicio declarație în fața instanței de apel, atrăgându-li-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da o declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva lor.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat F. Z. A. arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de control judiciar.

Contestatoarea inculpată S. P. B., întrebată fiind, arată că nu dorește să dea o declarație.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat V. C. L. arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat C. I. M. arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de control judiciar.

Judecătorul de drepturi și libertăți procedează la audierea inculpatului F. Z. A., conform dispozițiilor art. 225 alin. (7) Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Întrebate fiind, părțile declară că nu sunt cereri de formulat.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra contestaților.

Reprezentatul Ministerului Public, solicită admiterea contestație formulată de către D. B., desființarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării să se dispună arestarea preventivă a inculpatului C. I. M.. Arată că singurul argument pentru care instanța de fond nu a admis cererea de arestare preventivă a acestui inculpat a fost acela că nu a împlinit 18 ani și din acest considerent a dispus arestarea la domiciliu acestui inculpat. Ulterior judecării propunerii arestării preventive au fost audiate mai multe părți vătămate din care rezultă, pe lângă faptul că inculpatul C. a comis 3 infracțiuni de influențare a declarațiilor, că nu s-a mărginit doar la a determina și a influența persoanele audiate în acest dosar, chiar după arestarea inculpatului B., a mai luat niște fete minore pe care într-un alt apartament de pe E. M. le-a obligat să întrețină raporturi sexuale pentru că urma ca inculpatul B. să fie sprijinit pe perioada cât el este arestat. Din acest considerent urmează ca față de inculpatul C., în zile următoare, să fie extinsă urmărirea penală și pentru comiterea infracțiune de trafic de persoane.

Trecând peste acest aspect trebuie să avem în vedere faptul că inculpatul C. a încercat și le-a contactat în mod repetat pe B. M., care a fost audiată ca persoană vătămată în această cauză, pe B. D. și pe F. E. le-a contactat în mod repetat cu intenția de a le determina să-și schimbe declarațiile date în faza inițială a acestui proces.

În această cauză, spre deosebire de alte dosare având ca obiect de trafic de persoane, datorită faptului că persoanele care au fost audiate în calitate de părți vătămate, la începutul acestui proces, s-au prezentat la poliție și au declarat că sunt amenințate pentru a-și schimba declarațiile date inițial, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice purtate de persoanele care intenționau să le influențeze schimbarea declarațiilor și a ieșit la suprafață modalitatea în care se desfășoară această activitate, având ca obiect traficul de persoane. Dacă inițial părțile vătămate declară, în prezența apărătorilor, anumite aspecte ulterior ne punem întrebarea de ce anumite depoziții se modifică și se schimbă. Realitatea o vedem în acest dosar pentru că apropriații sau cunoștințele inculpaților încercă prin tot felul de tertipuri să le influențeze părțile vătămate, pentru că în marea majoritate a cazurilor părțile vătămate din aceste dosare sunt vulnerabile, au situați financiare precare sau pot fi ușor de manipulat și în principal au o teamă de traficanți.

Față de aceste aspecte și ținând cont de faptul că acest dosar se află la începutul urmării penale, apreciază că pentru o bună desfășurare a urmării penale și pentru a nu se recurge și la influențarea altor persoane care au dat declarație în această cauză, apreciază că se impune a fi admisă contestația și să se dispună arestarea preventivă a inculpatului C. I. M. cu precizările anterior formulate, în sensul că în zilele următoare față de acesta urmează să se dispună extinderea urmării penale și pentru infracțiunea de trafic de minori și chiar dacă la acest moment inculpatul este minor apreciază că se impune arestarea preventivă a acestuia pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Avocat M. B., având cuvântul pentru contestatorul inculpat F. Z. A., solicită admiterea contestației formulate de către acest inculpat împotriva încheierii pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie B. și rejudecând să se respingă propunerea de arestare formulată de Ministerul Public, apreciind că la acest moment nu se impune luarea acestei măsuri drastice sens în care solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Totodată, a se avea în vedere faptul că din probele de la dosarul cauzei nu reiese vinovăția pentru fapte reținute în sarcina sa. A se avea în vedere faptul că inculpatul are un domiciliu stabil, un loc de muncă și are o mamă bolnavă pe care trebuie să o întrețină.

Avocat D. V., având cuvântul pentru contestatoarea inculpată S. P. B., solicită admiterea contestației cu consecința respingerii propunerii formulată de către D. B.. Instanța de fond când a analizat propunerea de arestare a apreciată că inculpata S. P. B. trebuie supusă acestei măsuri preventive datorită faptului că există dovezi din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune și faptul că există suspiciunea că ar putea să influențeze martorii sau părțile din proces. Anterior pronunțării hotărârii, inculpata a dat o declarație prin care a recunoscut toate faptele de influențare a martorilor și a explicat și motivul pentru care a săvârșit aceste fapte, respectiv faptul că inculpatul B. Joszef a amenințat-o că dacă nu va convinge părțile vătămate să-și schimbe declarațiile i se va întâmpla un lucru rău . Instanța de fond a apreciat că această declarație nu este veridică, pentru că există anumite interceptări în care inculpata spune că trebuie să fie tare ca să-l ajute să-l scape pe acest inculpat. Apreciază că interpretarea dată de Tribunalul de Minori și Familie B. este una eronată și solicită a se da putere întregului cadru probator, situației acesteia, faptul că nu are nici un antecedent penal, faptul că se află la o vârstă foarte fragedă și faptul că comportamentul și situația acesteia se încadrează în sfera unei părți vătămate. Sens în care solicită admiterea contestației și să se dispună respingerea propunerii formulată de către parchet. În cazul în care se va aprecia că se impune luarea unei măsurii preventive, apreciază că măsura arestului la domiciliu sau control judiciar ar fi mai potrivită și ar servi scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală.

Avocat P. F., având cuvântul pentru contestatorul inculpat V. C. L., solicită admiterea contestației formulată de către inculpat pentru următoare motive:

Un prim motiv desprins din propunerea formulată de Ministerul Public ar fi că asupra inculpatului ar plana suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit o infracțiune. Solicită a se constat că această infracțiune pentru care se dorește tragerea la răspundere a inculpatului V. este „subsidiară” primelor infracțiuni acelea de trafic de persoane și trafic de minori. Apreciază că este vorba de o singură faptă care i se impută a cestui inculpat, iar limitele de pedeapsă pentru această infracțiune se încadrează între 1-5 ani închisoare. Ori, în condițiile în care art. 223 Cod procedură penală se referă la o pedeapsă de 5 ani sau mai mare ca motiv a luării măsurii preventive, consideră că suntem nu la limită, dar din punct de vedere al practici judiciare de obicei instanțele înclină să nu ia măsura arestării preventive în cazuri similare.

Al doilea motiv cuprins în referatul cu propunerea parchetului de arestare preventivă este vorba de înlăturarea unei stării de pericol pentru ordinea publică, ori prin natura acestei infracțiuni se întreabă în ce mod a creat inculpatul V. o stare de pericol pentru ordinea publică. Să presupunem că a influențat acea parte vătămată, deși acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu vedere un pericol social concret pe care să-l suporte fapta inculpatului. Iar referitor la argumentele pe care le va aduce reprezentatul Ministerului Public acela că au existat și alte părți vătămate care au dat declarații în cauză, menționează că anterior luării măsurii arestării preventive nu a fost vorba de așa ceva și apărarea citind acele declarații nu a văzut să se fi plâns părțile vătămate că s-ar fi aflat într-o stare de constrângere, și știm cu toți că adevărul este undeva la mijloc.

Solicită a se constat că inculpatul V. este lipsit de antecedente penale și a se constat că în cauză Tribunalul de Minori și Familie B. a dispus în sarcina celuilalt inculpat o măsură mai puțin drastică, măsura arestului la domiciliu. Consideră măsura arestului la domiciliu și pentru inculpatul V. este mai mult de cât suficientă față de împrejurările de față.

Avocat C. H., având cuvântul pentru intimatul inculpat C. I. M., solicită respingerea contestației formulată de către Ministerul Public și să se constat că încheierea nr. 6 din 22.05.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. este temeinică și legală în ceea ce privește pe inculpatul C. I., fiind la adăpost de orice critică.

Tribunalul pentru Minori și Familie B. a judecat propunerea de arestare preventivă având un context al dosarului foarte bine stabilit. În același context instanța de control judiciar este chemată să se aplece dacă această măsură a fost sau nu temeinică, raportat la activitatea inculpatului C..

Apreciază că nu se poate ca pe calea unei contestații să se susțină că încheierea tribunalului pronunțată pentru anumite fapte nu este una temeinică, încercându-se a se aduce în fața instanței și posibilitatea procedurală de extindere a urmării penale și cu privire la alte fapte.

A se avea în vedere că la acest moment nu există nicio declarație la dosarul cauzei de care s-a făcut vorbire și această extindere penală va putea avea loc în viitor, însă la acest moment instanța de control judiciar este chemată să judece această contestație doar cu privire la starea de fapt pentru care s-a propus luarea măsurii arestării preventive și nu cu privire la alte fapte.

Solicită a se avea în vedere faptul că argumentul care a stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu așa cum este reglementată de prevederile art. 218 Cod procedură penală și cu stabilirea obligaților în sarcina inculpatului de la art. 221 Cod procedură penală nu a fost doar vârsta inculpatului, ci urmările negative pe care această măsură le-ar putea avea asupra lui. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, că este susținut de către bunici care se află în sala de judecată la acest termen de judecată, că urmează cursurile unei instituții de școlarizare la forma de învățământ zi, că este un elev cu o conduită școlară bună și că nu a creat până la acest moment niciun fel de probleme.

Modalitatea în care se desfășoară activitatea de urmărire penală în alte dosare nu este un motiv suficient și nu are legătură cu activitatea inculpatului în acest dosar și nu poate constitui un motiv pentru care instanța de judecată să admită o asemenea contestație.

A se avea în vedere faptul că măsura arestului la domiciliu cu toate obligațiile stabilite de către prima instanță este una și suficientă și proporțională cu scopul urmărit la luarea acestei măsurii văzând și circumstanțele personale ale inculpatului.

Față de aceste considerente, solicită respingerea contestație și menținerea încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie B., ca fiind legală și temeinică.

Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor din următoarele motive:

Cu privire la inculpatul F. Z. A. în declarația dată la acest termen de judecată a susținut că nu are nicio legătură cu faptele pentru care este cercetat și acuzat, însă starea de fapt evidențiată de inculpat este infirmată de declarație date de părțile vătămate și de către martorele audiate în această cauză, cu referire la F. E., la Ș. A., la Szekely A. și de B. N. cu privire la fapta din martie 2013 ,iar cu privire la fapte din a doua jumătate a anului 2012 are în vedere că stare de fapt prezentată de către inculpat este infirmată de declarațiile lui K. N. și a persoanelor vătămate B. M. și C. A..

Cu privire la persoanele cercetate pentru comiterea infracțiuni prevăzută de art.272 Cod penal, dacă în această cauză parchetul a dovedit cum se încercă și cum se reușește uneori influențarea depozițiilor inițiale date în numite dosare, se întreabă dacă în acesta caz nu se impune măsura arestării preventive atunci când, pentru ce mai sunt reglementate infracțiunile prevăzute l-a acel capitol din codul penal.

S-a susținut că unul dintre inculpați are doar o singură infracțiune, însă a se observa că are o singură infracțiune privitoare la o parte vătămată, însă ultima acțiune realizată de inculpat a fost cu o zi înainte de a fi reținut, respectiv data de 19 mai 2014, dată la care inculpatul V. s-a întâlnit, încercând să ajungă din nou la partea vătămată G. M., cu prietenul acesteia- Ș. L.. Această activitate a inculpatului V. s-a întins din 6-7 mai și a finalizat-o în data de 19 mai și dacă nu ar fi fost reținut probabil că în continuare încerca să i-a legătura cu această parte vătămată și să o influențeze.

Cu privire la inculpata S. P. și față de aceasta urmează ca zilele acestea să se extindă cercetările și pentru alte infracțiuni.

Față de aceste considerente și ținând cont că dosarul este la începutul urmăririi penale solicită respingerea acestor contestații pentru ca dosarul să decurgă în continuare în parametrii normali.

Contestatorul inculpat F. Z. Andre, având ultimul cuvânt, arată că în afară de faptul că s-a învârtit timp de 6-7 luni în cercul acestor persoane și pentru simplul fapt că făcut cunoștință acelor fete cu prietenul său pentru ca acestea să lucreze sau nu într-un salon de masaj, se consideră nevinovat. Arată că tot ce dorește este să se întoarcă la locului de muncă, la pompieri.

Consideră că nu merită să stea închis pentru ceva ce nu a făcut. A se avea în vedere faptul că nu are antecedente penale, că are un tată în întreținere, pensionat pe caz de boală și că mama lui a murit acum 3 luni de zile.

Contestatoarea inculpată S. P. B., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere faptul că a fost obligată să comită aceste infracțiuni. Arată că îi pare rău și regretă ceea ce a făcut și nu mai va face acest lucru având în vedere experiența prin care a trecut de când a fost în arestată. Întrebată fiind, aceasta arată că nu avea un loc de muncă, iar aici în B. stătea cu o prietenă.

Contestatorul inculpat V. C. L., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău că a luat legătura cu prietenului lui G. A. M., nu a crezut că se poate ajunge aici și solicită cercetarea sa în stare de libertate. A muncit până acum o lună la o societate în Hărman și locuiește împreună cu părinții, iar mama sa este prezentă în sala de judecată.

Intimat inculpat C. I. M., având ultimul cuvânt, solicită menținerea arestului la domiciliu ca să poată să meargă în continuare la școală pentru a termina cele 10 clase. Arată că locuiește cu bunici, părinți fiind plecați în Italia

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI

Deliberând asupra contestației penale de față, constată:

Prin încheierea nr. 6 /CDL dată de Tribunalul pentru Minori și Familie, la data de 22 mai 2014, s-au dispus următoarele:

În temeiul art.226 raportat la art.223 al.2 și art.202 al.4 lit. e Cod procedură penală s-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.– Serviciul Teritorial B. și s-a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.05.2014 și până la data de 20.06.2014, a inculpaților: A. A. M. (fostă T.), F. Z. A., S. P. B. și V. C. L..

În temeiul art.227 al.1 Cod procedură penală s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. I. M. și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În conformitate cu prevederile art.227 al.2 și art.218 Cod procedură penală s-a luat față de inculpatul minor C. I. M. măsura preventivă a arestului la domiciliu, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 22.05.2014 și până la data de 20.06.2014, inclusiv.

Pe perioada măsurii, inculpatul nu poate părăsi imobilul unde locuiește, situat în com.Prejmer, ., jud.B., fără permisiunea Tribunalului pentru Minori și Familie B. sau a D. - Serviciul Teritorial B. și trebuie să respecte următoarele obligații: să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice cu numiții A. A. M., A. A. T., T. T., F. Z. A., B. JOZSEF, R. A. M., B. M., F. E., K. N. K., S. P. B., C. A., V. L. I., G. A. M., B. D. M., F. E., L. B. G., P. DOMETIE P., M. N. A., G. A. C., B. A., H. P. S., N. L. M., F. L. E., O. C., Ș. A.. SZEKELY A., B. N., Ș. L. Ș., F. V., să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, în măsura în care un astfel de sistem se află la dispoziția organului de poliție însărcinat cu supravegherea.

A atras atenția inculpatului C. I. M. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

A desemnat organ de poliție însărcinat cu supravegherea măsurii Inspectoratul de Poliție al Județului B., prin structura competentă. Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.

A dispus sesizarea DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B., pentru analizarea situației inculpatului, aflat în prezent cu măsură de plasament familial.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut :prin referatul întocmit în dosarul de urmărire penală nr.177D/P/2013, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial B. a solicitat, în temeiul art.224 din Codul de procedură penală, art.223 alin.2 din Codul de procedură penală raportat la art.202 alin.1 și alin.3 din Codul de procedură penală, arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.05.2014 și până la data de 20.06.2014, a inculpaților: A. A. M. pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal; trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. b din Codul penal, F. Z. A., pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, trafic de minori prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, S. P. B. pentru comiterea infracțiunilor de: mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 alin.1 și 2 lit. d din Codul penal, influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, influențarea declarațiilor” prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, influențarea declarațiilor” prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, C. I. M. pentru comiterea infracțiunilor de: influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal, V. C. L., pentru comiterea infracțiunii de: influențarea declarațiilor prevăzută de art.272, teza I din Codul penal.

P. a susținut că există la dosar mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă că inculpații propuși la arestare ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

A mai arătat parchetul că inculpații se află în situația prevăzută de art.223 al.2 Cod procedură penală. În opinia parchetului, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și consecințele acestora o să genereze indignarea opiniei publice și societății civile, tocmai pentru faptul că infracțiunile de această natură, din punct de vedere sociologic, moral și juridic, pot produce dezechilibre puternice în conștiința colectivității, care uneori pentru siguranța publică, pentru a se stopa recrudescența infracțională în materie, solicită o intervenție promptă din partea organelor judiciare. Privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, audierea martorilor, unii identificați, alții în curs de identificare, persoane ce ar putea fi supuse unor influențe pentru a denatura adevărul.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat următoarele:

În conformitate cu prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de (…) trafic de persoane (…) sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel puțin 5 ani (iar pedeapsa prevăzută de lege, în sensul art.187 Cod penal, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina celor 5 inculpați este egală sau superioară limitei minime trasate de legiuitor) și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În ceea ce-i privește pe toți cei 5 inculpați, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că probatoriul administrat până la acest moment al cercetărilor conturează o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea de către fiecare inculpat în parte a presupuselor fapte penale pentru care este cercetat. În acest sens și în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul de drepturi și libertăți reamintește că mijloacele de probă care pot justifica luarea unei anumite măsuri preventive nu trebuie să fie similare celor care pot justifica în final o soluție de condamnare sau fie și cu cele ce pot determina simpla trimitere în judecată, în cazul măsurilor preventive fiind suficient ca probatoriul să contureze o simplă bănuială, cu caracter obiectiv și rezonabil, respectiv să fie de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la posibila săvârșire de către inculpați a faptelor în discuție, cerință care este îndeplinită în cauză.

Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata T. A. M., judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere, în principal, declarațiile persoanelor vătămate A. A. T., T. T., precum și pe cele ale martorei F. L. E., acestea fiind plauzibile și coroborându-se cu celelalte elemente de fapt ale cauzei, privind, în special, modul în care T. T. a fost ulterior transportată în Italia și exploatată prin supunerea la practicarea prostituției și pe teritoriul statului respectiv, ceea ce confirmă și afirmațiile inițiale ale respectivei părți vătămate cu privire la modul în care s-a produs recrutarea sa de către inculpată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. Z. A., deși inclusiv în fața judecătorului de drepturi și libertăți acesta a negat orice implicare în săvârșirea faptelor care i se impută, se reține că afirmațiile inculpatului sunt infirmate categoric de alte mijloace de probă administrate în cauză și care conturează în mod obiectiv presupusa săvârșire de către inculpat a infracțiunilor de „trafic de persoane” și „trafic de minori” în modalitatea descrisă prin referatul parchetului. Judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere în acest sens, în principal, coroborarea declarațiilor F. E. cu declarațiile martorelor Ș. A., Szekely A. și B. N., precum și ale declarațiilor persoanelor vătămate K. N.-K., B. M. și C. A., susținute și de aspecte din declarația victimei G. A. M.. Susținerile inculpatului cu privire la faptul că nici măcar nu le cunoaște pe părțile vătămate sunt cu atât mai lipsite de credibilitate cu cât din actele dosarului rezultă că în cazul victimei K. N.-K., inculpatul a folosit o modalitate extrem de insidioasă pentru a obține cooperarea acesteia, implicându-se chiar într-o relație de natură sentimentală cu fata respectivă.

În ceea ce privește faptele imputate inculpaților S. P. B., C. I. M. și V. C. L., suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea acestora rezultă din procesul verbal întocmit la data de 06 mai 2014 de lucrătorii de poliție judiciară, procesul verbal din data de 06 mai 2014, privind drepturile și obligațiile martorului, declarația martorei S. P. B., memoriile și declarațiile persoanelor vătămate G. A.-M., C. A., B. M., declarația persoanei vătămate F. E., declarațiile martorilor Ș. L. Ș. și F. V., procesele verbale de redare rezumativă a unor convorbiri telefonice, purtate de S. P. B., C. I. M. și V. C. L., procesul verbal de redare rezumativă a comunicărilor purtate în mediu ambiental de B. M. cu S. P. B. și B. D. M. la data de 13 mai 2014, procesul verbal de redare rezumativă a activităților de supraveghere tehnică realizată la data de 13 mai 2014, cu prilejul deplasării inculpatei și martorei B. D. M. la cabinetul avocatului și mai apoi la restaurantul N.. De asemenea, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, inculpata S. a confirmat aspectele reținute prin referatul parchetului, manifestând o atitudine relativ sinceră, deși a încercat să-și diminueze gradul de răspundere prin invocarea unor aspecte în mod evident nefondate sau prin încercarea de a minimaliza participarea inculpatului V., implicat într-o relație sentimentală cu aceasta. Nici un element probatoriu nu susține afirmațiile inculpatei S. că s-ar fi implicat în activități de influențare a părților vătămate și martorilor din prezenta cauză penală fiindu-i teamă de inculpatul B. Joszef, aceasta apărând doar ca o modalitate transparentă de auto-disculpare, în condițiile în care inculpatul era arestat preventiv în cauză; mai mult, la momentul săvârșirii faptelor respective, inculpata manifesta o cu totul altă atitudine – spre exemplu, într-o convorbire purtată la data de 13.05.2014, ora 17.18 cu o persoană de sex feminin care a informat-o pe inculpată despre faptul că inculpații B. și R. au fost arestați și „nu prea are cum să-i scoată”, inculpata afirmă că „depinde de cât de tare sunt eu”, ceea ce nu denotă, cel puțin în acest stadiu al cercetărilor, existența unei stări de teamă față de inculpatul B. care să-i fii afectat inculpatei libertatea de voință cu privire la faptele săvârșite.

Relativ la apărările inculpatului C., care își prezintă propriul rol în săvârșirea faptelor ca fiind unul cât mai marginal, judecătorul de drepturi și libertăți constată că acestea sunt infirmate în mod direct de interceptările telefonice, care demonstrează conivența și conlucrarea dintre acest inculpat și inculpata S., precum și de declarațiile victimelor contactate de către cei doi pentru a le determina să-i disculpe pe inculpații B. și R..

În ceea ce-l privește pe inculpatul V., apărările acestuia sunt infirmate în mod direct prin declarația martorului Ș. L. Ș., neexistând nici un motiv de a considera declarația acestui martor ca nefiind plauzibilă, din moment ce chiar în fața judecătorului de drepturi și libertăți inculpatul a susținut că ar fi chiar în bune relații cu respectivul martor. De altfel, motivația furnizată de inculpat cu privire la motivele pentru care încerca contactarea părții vătămate minore G., respectiv din curiozitate, sunt lipsite de orice credibilitate, mai ales în condițiile activității infracționale a inculpatei S. și în condițiile în care inculpatul V. se afla în relații extrem de apropiate cu aceasta, fiind iubitul inculpatei.

În raport cu cele sus-arătate, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în privința tuturor inculpaților există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea faptelor de care sunt acuzați.

Analizând restul criteriilor stabilite prin prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat următoarele:

În ceea ce o privește pe inculpata A. A., judecătorul de drepturi și libertăți reține că împotriva acesteia se conturează o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea a două infracțiuni – „trafic de persoane” și „trafic de minori” extrem de grave în conținutul lor concret, respectiv recrutarea unei minore în vârstă de 16 ani și, ulterior, exploatarea acesteia prin supunerea la practicarea prostituției pe o perioadă de 2 ani, respectiv recrutarea în același scop a unei rude a inculpatei, transportată ulterior în Italia de către un alt suspect, tot în vederea obligării la practicarea prostituției. Aspectul invocat de apărare, respectiv împrejurarea că faptele în cauză s-au petrecut cu mult timp în urmă nu poate fi acceptat; este adevărat că recrutarea celor două victime s-a produs în anii 2011, respectiv 2013, însă succesiunea în timp a acestor fapte, coroborate cu faptul că inculpata se află chiar și în prezent în executarea unei pedepse definitive aplicate pentru infracțiuni similare denotă o perseverență și o specializare infracționale care demonstrează un risc major de reiterare a conduitei antisociale și impun cu necesitate arestarea inculpatei. Spre aceeași concluzie tinde și împrejurarea că inculpata practic „și-a vândut” o rudă(victima T. T.) către un alt suspect, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției în Italia, aspect de fapt care demonstrează necesitatea luării celei mai ferme măsuri preventive în cazul inculpatei. În plus, infracțiunile de „trafic de persoane” și „trafic de minori” au un impact social important, în special atunci când sunt comise de persoane care reiterează astfel de fapte, asupra unor copii sau în scopul exploatării sexuale(toate aceste criterii fiind aplicabile în cazul inculpatei), creând o stare de nesiguranță și temere care se impune a fi combătută prin intervenția fermă a organelor statului. Nu este mai puțin adevărat că, în principiu, astfel de infracțiuni conduc la crearea unei relații de dependență și „subordonare” între autor și victimă, lăsarea imediată a autorului în libertate generând un efect intimidant asupra victimei și astfel punând în pericol buna desfășurare a procesului penal.

Pentru toate aceste considerente, fiind îndeplinite cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatei în cauză pe o durată de 30 de zile, măsura arestării fiind necesară, adecvată și proporțională, iar o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru atenuarea gradului de pericol pentru ordinea publică generat de către inculpată, prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Împrejurarea, invocată de către apărare, constând în aceea că inculpata se află în prezent în executarea unei pedepse penale definitive, fiind încarcerată în Penitenciarul Târgșor, nu impietează asupra concluziei de mai sus. Executarea respectivei pedepse poate înceta într-una din modalitățile prevăzute de lege (grațiere, liberare condiționată, acordarea unei întreruperi a executării pedepsei, a unei învoiri de către conducerea penitenciarului etc.) înainte ca starea de pericol care justifică luarea măsurii preventive să se fi diminuat sau să fi dispărut, astfel că luarea măsurii arestării rămâne necesară.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. Z. A., judecătorul de drepturi și libertăți constată că și în cazul acestuia sunt aplicabile unele dintre considerentele expuse mai sus, în privința inculpatei A.. Astfel, se reține că împotriva acestuia se conturează o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea a trei infracțiuni – două de „trafic de persoane” și una de „trafic de minori”, extrem de grave în conținutul lor concret, infracțiunea de trafic de minori privind recrutarea în vederea supunerii la prestarea unor activități și servicii de natură sexuală (respectiv masaj erotic) a unui copil de 15 ani. De asemenea, inculpatul nu a ezitat ca, împreună cu alți doi inculpați în cauză, să o exploateze inclusiv prin practicarea prostituției, pe victima K. N. K., profitând inclusiv de relația sentimentală dezvoltată cu aceasta și de dependența emoțională și materială a victimei, ceea ce denotă periculozitatea deosebită a inculpatului. Succesiunea în timp a presupuselor fapte imputate inculpatului denotă o perseverență și o specializare infracționale care demonstrează un risc major de reiterare a conduitei antisociale și impun cu necesitate arestarea inculpatei. În plus, infracțiunile de „trafic de persoane” și „trafic de minori” au un impact social important, în special atunci când sunt comise asupra unor copii sau în scopul exploatării sexuale, creând o stare de nesiguranță și temere care se impune a fi combătută prin intervenția fermă a organelor statului. Nu este mai puțin adevărat că, în principiu, astfel de infracțiuni conduc la crearea unei relații de dependență și „subordonare” între autor și victimă, lăsarea imediată a autorului în libertate generând un efect intimidant asupra victimei și astfel punând în pericol buna desfășurare a procesului penal. Sub acest ultim aspect, judecătorul de drepturi și libertăți reține și atitudinea total nesinceră a inculpatului, cel puțin în raport cu probatoriul care există în acest stadiu al cercetărilor, atitudine manifestată inclusiv cu prilejul audierii în vederea soluționării propunerii de arestare preventivă.

Pentru toate aceste considerente, fiind îndeplinite cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală, se impune arestarea preventivă a inculpatului, în cauză pentru o durată de 30 de zile, măsura arestării fiind necesară, adecvată și proporțională, iar o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru atenuarea gradului de pericol pentru ordinea publică generat de către inculpată, prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În ceea ce o privește pe inculpata S. P. B., s-a luat în considerare atitudinea relativ sinceră manifestată de către aceasta cu prilejul audierii, cu precizarea că inculpata încearcă totuși să se apere de răspundere penală invocând împrejurări care nu sunt susținute prin probatoriul aflat la dosarul de urmărire penală, după cum este neplauzibil că aceasta nu cunoaște activitățile desfășurate de inculpatul V., iubitul său, în vederea influențării declarațiilor părții vătămate G. A. M., astfel cum a susținut aceasta în fața instanței.

În pofida acestei atitudini relativ sincere, s-a constatat că inculpatei i se impută săvârșirea unui complex infracțional format din nu mai puțin de 6 infracțiuni, cu privire la care, astfel cum s-a reținut mai sus, există probe suficiente pentru conturarea unei suspiciuni rezonabile. Infracțiunile de „mărturie mincinoasă” și „influențarea declarațiilor” nu sunt pedepsite extrem de aspru de către legiuitor, maximul special aflându-se la limita care permite luarea măsurii arestării preventive în condițiile art.223 al.2 Cod procedură penală . Totuși, s-a apreciat că, în speță, trebuie avute în vedere numărul, repetabilitatea acestora, ceea ce denotă perseverență infracțională, precum și contextul în care au fost săvârșite. Instanța a reamintit că inculpata a încercat să tăinuiască faptele pe care le cunoaște, respectiv să influențeze declarațiile unor persoane implicate într-o cauză în care sunt cercetate infracțiuni deosebit de grave, inclusiv exploatarea de natură sexuală a unor copii, infracțiuni săvârșite în corelație cu un presupus grup infracțional organizat cu activitate transfrontalieră implicat în traficul de persoane dinspre România spre Italia. Or, încercare de zădărnicire a aflării adevărului într-o astfel de cauză prezintă o periculozitate deosebită, care justifică luarea celei mai ferme măsuri preventive. Totodată, multitudinea faptelor, stăruința manifestată de către inculpată în desfășurarea activității infracționale, varietatea mijloacelor folosite (amenințări, promisiuni, oferirea unor foloase materiale etc.) sunt elemente care conduc la aceeași concluzie.

Pentru toate aceste considerente, fiind îndeplinite cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală, s-a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatei în cauză pe o durată de 30 de zile, măsura arestării fiind necesară, adecvată și proporțională, iar o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru atenuarea gradului de pericol pentru ordinea publică generat de către inculpată, prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru apărarea acestor interese de natură socială impunându-se privarea de libertate a inculpatei pentru o perioadă determinată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V. C. L., s-a reținut că sunt pe deplin aplicabile considerentele de mai sus privind periculozitatea infracțiunii săvârșite în raport cu faptele care fac obiectul principal al cercetărilor în această cauză penală. Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut și atitudinea nesinceră manifestată de către inculpat inclusiv cu ocazia audierii pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă, precum și perseverența manifestată de către inculpat în săvârșirea presupusei fapte penale(tentativele repetate de contactare telefonică a părții vătămate G., solicitarea unei întâlniri cu prietenul acesteia pentru a-i oferi părții vătămate foloase materiale în scopul schimbării declarației), elemente care conduc la concluzia existenței unui risc însemnat de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate, precum și cu privire la afectarea bunei desfășurări a procesului penal, acesta putând fi combătut numai prin privarea de libertate a inculpatului pentru o perioadă determinată, astfel încât acesta să poată conștientiza pe deplin gravitatea și consecințele săvârșirii unor astfel de fapte.

Pentru toate aceste considerente, fiind îndeplinite cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală s-a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului în cauză pe o durată de 30 de zile, măsura arestării fiind necesară, adecvată și proporțională, iar o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru atenuarea gradului de pericol pentru ordinea publică generat de către inculpat, prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. I. M., s-a stabilit că sunt aplicabile aceleași considerente expuse în cele de mai sus (în ceea ce-i privește pe inculpații S. și V.), fiind îndeplinite cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală, cu mențiunea că inculpatul în cauză, care a acționat de conivență cu inculpata S. pentru influențarea declarațiilor persoanelor vătămate B. M., B. D. M. și F. E., pare a fi avut totuși o contribuție mai puțin importantă decât inculpata la săvârșirea presupuselor fapte penale.

Totuși, deși cerințele art.223 al.2 Cod procedură penală sunt îndeplinite și cu privire la acest inculpat, având în vedere că acesta este în vârstă de numai 17 ani, judecătorul de drepturi și libertăți constată aplicabile și dispozițiile art.243 al.2 Cod procedură penală, potrivit cărora arestarea preventivă poate fi dispusă față de un inculpat minor numai în mod excepțional și numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii.

Or, în raport cu starea de minoritate a inculpatului și cu faptele imputate acestuia, care, deși au caracter repetat, nu sunt infracțiuni de violență, ținând seama și de celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, nerezultând date privind faptul că inculpatul a mai intrat în trecut în contact cu legea penală s-a apreciat că scopul prevăzut de art.202 Cod procedură penală poate fi atins în cazul acestui inculpat și în alte condiții decât prin instituirea măsurii arestării preventive, ceea ce ar preveni și efectele negative pe care mediul carceral le poate produce asupra unui minor, dar numai în condițiile instituirii unei alte măsuri preventive, care să limiteze drastic libertatea de mișcare a acestuia și să prevină reiterarea unor încercări viitoare ale inculpatului de a mai influența procesul de aflare a adevărului în cauză.

Or, în conformitate cu prevederile art.218 al.1 Cod procedură penală, împotriva inculpatului poate fi dispusă măsura preventivă a arestului la domiciliu atunci când sunt îndeplinite condițiile de la art.223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 al.1 Cod procedură penală, în raport cu gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura, instanța apreciind că în cauză toate aceste cerințe sunt îndeplinite.

Ca urmare, în temeiul art.227 al.1 Cod procedură penală s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului C., s-a dispus punerea în libertate a acestuia, iar în baza al.2 al aceluiași text de lege, corelat cu prevederile art.218 Cod procedură penală s-a luat față de respectivul inculpat măsura arestului la domiciliu.

În cadrul măsurii arestului la domiciliu, s-a interzis inculpatului să părăsească imobilul în care locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau a celui care instrumentează cauza și s-a impus acestuia respectarea obligațiilor prevăzute de art.221 al.2 și 3 Cod procedură penală, cu precizarea că ultima obligație va fi îndeplinită numai dacă organele de poliție competente au la dispoziție mijloacele tehnice necesare.

Totodată, față de împrejurarea că inculpatul este lipsit de ocrotire părintească, părinții săi aflându-se în străinătate, aceasta având instituită măsura plasamentului familial la bunici, judecătorul de drepturi și libertăți va dispune sesizarea DGASPC B. cu privire la situația inculpatului, urmând a fi analizată eventuala necesitate a modificării măsurii de protecție specială și/sau includerea inculpatului minor în anumite programe de consiliere, pentru reabilitarea comportamentului acestuia.

Împotriva acestei încheieri au declarat contestație:

D. Serviciul Teritorial B. criticând soluția dispusă față de inculpatul minor C. I. M., arătând că singurul argument al primei instanțe pentru care nu s-a dispus arestarea preventivă a fost acela că acesta este minor. În acest sens, s-a mai invocat și faptul că față de inculpatul minor, urmează a se extinde urmărirea penală, în sarcina acestuia din urmă, se vor reține și infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori. S-a mai susținut de către P. și faptul că nu trebuie omisă gravitatea infracțiunilor de care acest inculpat este acuzat, respectiv împrejurarea că a contactat părțile vătămate încercând să le determine pe acestea să își schimbe declarațiile.

S-a mai invocat și faptul că, dosarul se află la începutul urmăririi penale, iar pentru o bună desfășurare a procesului penal, s-ar impune și privarea de libertate a inculpatului minor.

Inculpatul F. Z. A.,a criticat încheierea pentru netemeinicie, arătând că măsura preventivă este una drastică, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social, în acest sens, arătând că are un domiciliu stabil, loc de muncă, o mamă bolnavă pe care trebuie să o întrețină. În acest sens, a solicitat respingerea propunerii.

Inculpata S. P. B., a criticat încheierea pentru netemeinicie, arătând că, a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzată și arătând, totodată și motivul pentru care a săvârșit aceste fapte, respectiv datorită amenințărilor adresate de către inculpatul B. Joszef.

A mai invocat în susținerea cererii, faptul că este tânără, fără antecedente. Inculpata a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cu cea a arestului la domiciliu sau controlul judiciar.

Inculpatul V. C. a criticat încheierea pentru netemeinicie, arătând că acuzațiile care i se aduc nu prezintă o gravitate ridicată, având în vedere limitele de pedepse prevăzute de lege, pentru acestea. Nu s-a dovedit că, lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens invocând lipsa de antecedente penale. A invocat și împrejurarea că activitatea sa infracțională, nu este mai gravă decât aceea a inculpatului minor, față de care s-a dispus măsura are4stului la domiciliu.

În fața instanței de control judiciar, s-au depus înscrisuri care atestă, împrejurarea că inculpatul minor C. I. este elev și a fost ascultat inculpatul F. Z. A..

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestațiilor formulate, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Acuzațiile aduse inculpaților și încadrarea juridică a acestora

Inculpata S. P. B. este acuzată, în fapt că: în data de 06.05.2014, cu prilejul ascultării sale în calitate de martor în cauza înregistrată sub numărul 177D/P/2013, a refuzat să dea declarație în legătură cu împrejurările în care i-a cunoscut pe B. Jozsef și R. M., cercetați în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane” și „trafic de minori”;

- în data de 07.05.2014, a contactat-o pe persoana vătămată C. A. și, prin amenințare, a încercat să o determine să-și retragă declarația dată în cauză la 08.01.2014;

- în intervalul 07.05.2014 – 15.05.2014, de convenție cu C. I. M. au contactat-o în mod repetat pe persoana vătămată B. M. și, prin amenințări voalate și corupere, au încercat să o determine să-și retragă declarația dată în cauză la 14.01.2014;

- în intervalul 05.05.2014 – 20.05.2014, de convenție cu V. L. I., au contactat-o în mod repetat telefonic și prin intermediul altor persoane pe G. A. M., pentru a o determina prin corupere să-și retragă declarația dată în cauză la 08.01.2014;

- în intervalul 12.05.2014 – 14.05.2014, de convenție cu C. I. M. au contactat-o în mod repetat pe B. D. M. și, prin corupere au încercat să o determine să-și retragă declarația dată în cauză la 08.05.2014;

- în intervalul 12.05.2014 – 14.05.2014, de convenție cu C. I. M. au contactat-o în mod repetat telefonic, personal, dar și prin intermediul altor persoane pe F. E., pentru a o determina prin amenințare și corupere să-și retragă declarația dată în cauză la 08.05.2014.

În drept, s-a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. 1 și 2 lit. d din Codul penal, faptă pedepsită cu detențiunea pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare;

- influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272, teza I din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani;

- influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272, teza I din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani;

- influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272, teza I din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani ;

- influențarea declarațiilor” prevăzută de art. 272, teza I din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani;

- influențarea declarațiilor” prevăzută de art. 272, teza I din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani;

Inculpatul F. Z. A. este acuzat de următoarele fapte:

- în cursul lunii octombrie 2012, împreună cu B. Jozsef și R. A. M., a recrutat-o prin inducere în eroare pe B. M. în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L. într-un interval de aproximativ 3 luni;

- în cursul lunii martie 2013, împreună cu B. Jozsef a recrutat-o pe F. E. (15 ani), prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, iar ulterior inculpații B. Jozsef și R. A. M., au exploatat-o prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L.;

- în toamna anului 2012, după ce inculpații B. Jozsef și R. A. M. au recrutat-o prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, pe K. N. K., împreună cu cei doi inculpați, într-un interval de aproximativ 4 luni, a exploatat-o prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L. și obligarea la practicarea prostituției într-un apartament închiriat de el.

În drept, s-a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de persoane” prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; „trafic de minori” prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a și b Cod penal, „trafic de persoane” prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .

Inculpatul V. C. L. este acuzat că în intervalul 05.05.2014 – 20.05.2014, de convenție cu S. P. B., au contactat-o în mod repetat telefonic și prin intermediul altor persoane pe G. A. M., pentru a o determina prin corupere să-și retragă declarația dată în cauză la 08.01.2014.

În drept, s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272, teza I din Codul penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani;

Inculpatul C. I. este acuzat în fapt că în perioada 7 mai - 15 mai 2014, de conivență cu inculpata S. au contactat părțile vătămate de la infracțiunile de trafic, B. M., B. D. M. și F. E. și au încercat să le determine să își retragă declarațiile.

În drept s-a apreciat că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale trei infracțiuni de influențarea declarațiilor, prevăzute fiecare de art. 272 teza I din codul penal.

Existența mijloacelor de probă care susțin bănuiala în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați

Mijloacele de probă administrate, până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală, susțin pe deplin bănuiala rezonabilă, în sensul cerințelor art. 223 Cod procedură penală, în privința tuturor celor 5 inculpați.În mod judicios s-a apreciat de către prima instanță că mijloacele de probă care pot justifica luarea unei anumite măsuri preventive nu trebuie să fie similare celor care pot susține o soluție de condamnare sau fie și cu cele ce pot determina simpla trimitere în judecată.

În cazul măsurilor preventive este suficient ca probatoriul să contureze o simplă bănuială, cu caracter obiectiv și rezonabil, respectiv să fie de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la posibila săvârșire de către inculpați a faptelor de care sunt acuzați.

În analiza acestei cerințe legale, instanța de control judiciar are în vedere interpretarea dată art. 5 par. 1 lit. c. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de către Curtea Europeană care a arătat că „existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, presupune fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată” (CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell .- Uni).

În concret aceste mijloace de probă sunt: declarațiile părților vătămate, convorbirile telefonice transcrise la dosar, declarațiile inculpaților. În cele ce urmează, instanța va face referire la câteva dintre declarațiile părților vătămate, victime ale traficului de persoane, aceste din urmă infracțiuni fiind săvârșite și de alți inculpați, ce anterior au fost arestați în cauză.

Curtea subliniază faptul că la acest moment procesual, nu se va trece la o analiză amănunțită și coroborată a mijloacelor de probă, operațiune ce se va realiza la momentul soluționării pe fond a cauzei, ci va face referiri la câteva aspecte esențiale ce se desprind din declarațiile victimelor traficului, care se reține că au fost traficate de unii dintre inculpați, iar ulterior, influențate, amenințate în scopul retractării declarațiilor date împotriva inculpaților, despre care acuzarea susține că le-ar fi traficat. Mai mult, prima instanță a arătat, pentru fiecare inculpat, în parte, care sunt probele din care rezultă bănuiala rezonabilă, în sensul că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, considerente însușite și de către instanța de control judiciar, învestită să soluționeze contestațiile.

În declarația din data de 20 mai 2014, victima B. M. a arătat modalitatea în care inculpata S. P. B. a contactat-o și i-a cerut să își schimbe declarațiile date anterior în cauză față de inculpații care fuseseră deja arestați, fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, fiind amenințată de către inculpata S..

Amenințările adresate de către inculpata S. P. și inculpatul C. I. adresate victimelor traficului de persoane, au fost descrise și în declarația din data de 20 mai 2014 de către partea vătămată F. E..

Declarațiile martorului Ș. L. Ș. alături de declarațiile părților vătămate sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul comiterii de către acesta a infracțiunii de care este acuzat.

Declarația dată de inculpatul F. Z. A., în fața instanței de control judiciar, nu poate susține apărarea acestuia, în sensul inexistenței mijloacelor de probă care să susțină bănuiala legitimă în sensul comiterii faptelor penale de care este acuzat. Dimpotrivă declarația acestui inculpat susține acea bănuială legitimă, inculpatul arătând că le-a cunoscut, în diverse împrejurări pe victimele B. M., F. E. și K. N. K., despre care se susține de către acuzare că le-ar fi traficat, declarațiile victimelor fiind în acest din urmă sens, descriind implicarea acestui inculpat, în activitatea infracțională de care este acuzat.

Pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților S. P. B., F. Z. A. și V. C.

Inculpații sun acuzați de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, respectiv inculpatul F. Z. A. de săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane și o infracțiune de trafic de minori, inculpata S. P. B. este acuzată de 5 infracțiuni de influențarea declarațiilor martorilor și o infracțiune de mărturie mincinoasă, iar inculpatul V. C. pentru o infracțiune de influențarea declarațiilor martorilor.

Infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori de care este acuzat primul inculpat sunt unele de o gravitate extrem de ridicată, având în vedere pe de o parte consecințele pentru dezvoltarea ulterioară psiho - socială a victimelor minore, persoane cu un discernământ în curs de consolidare la data traficării.

În mod judicios a reținut prima instanță, în considerentele încheierii contestate, faptul că succesiunea în timp, în care se susține de acuzare că ar fi fost săvârșite aceste infracțiuni de către acest inculpat evidențiază un risc sporit de reiterare a comportamentului infracțional, justificând pe deplin reținerea pentru inculpatul F. Z. A. a pericolului social concret pe care l-ar prezenta dacă ar fi lăsat în libertate.

Și infracțiunile de care sunt acuzați inculpații S. P. B. și V. C. sunt unele de o gravitate ridicată, având în vedere curajul infracțional manifestat de către cei doi inculpați în încercarea de a determina schimbarea declarațiilor victimelor infracțiunilor de trafic de peroane, în scopul de a afecta cursul actului de justiție și a nu se afla adevărul. Inculpatei S. i se rețin în sarcină 6 astfel de infracțiuni, multitudinea acestora și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise evidențiind o periculozitate socială sporită, dacă ar fi lăsată în libertate, dar și împrejurarea că la acest moment procesual nu a adus garanții suficiente, în fața instanței de judecată, în sensul că nu va reitera comportamentul infracțional.

Pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului V. C., rezultă, așa cum corect a reținut și prima instanță din tentativele repetate de contactare a uneia dintre părțile vătămate, solicitarea de a se întâlni cu aceasta și de a-i oferi foloase materiale, nu fac altceva decât să evidențieze un comportament care nesocotește normele de drept, sociale și care evident la acest moment prezintă pericol social concret dacă ar fi lăsat în libertate.

Este evident că măsura arestării preventive este singura aptă să conducă la acest moment la o bună desfășurare a procesului penal, mai ales din punctul de vedere al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații S. și V., acelea de influențare a declarațiilor martorilor, acestea având strânsă legătură cu modul de desfășurare a procesului penal.

Cu privire la contestația formulată de către D.- Serviciul Teritorial B., Curtea constată că, aceasta este nefondată, în privința solicitării de arestare a inculpatului minor, plasat de către prima instanță, în arest la domiciliu.

Așa cum am arătat anterior, și în privința inculpatului C. I. există mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă că ar fi săvârșit toate infracțiunile de care este acuzat.

Realizând o individualizare a măsuri preventive prima instanță, s-a oprit, în mod judicios, asupra arestului la domiciliu, această individualizare, fiind determinată, în principal de vârsta inculpatului, care era minor, iar în subsidiar de gradul de implicare ale acestui inculpat în activitatea infracțională din cauză.

Curtea constată că măsura preventivă a arestului la domiciliu este una potrivită având în vedere lipsa de antecedente penale, vârsta inculpatului minor, dar și împrejurarea că în cazul inculpaților minori atât măsurile preventive, dar și sancțiunile aplicate acestora pun accent pe latura educativă și ulterior pe cea punitivă.

Mai mult măsura arestului la domiciliu și obligațiile impuse de către prima instanță, impun o limitare drastică a libertății de mișcare, iar prezența acestuia în mediul de familie ar putea avea efecte mai favorabile în privința atingerii scopului măsurii preventive, decât prezența sa într-un mediu de detenție.

Pentru toate aceste considerente, va respinge ca nefondată contestația formulată de către D. – Serviciul Teritorial B., în ceea ce privește luarea măsurii preventive față de inculpatul C. I..

Analiza apărărilor formulate de către inculpații contestatori

Apărările inculpatei S. P. B. în sensul că, a recunoscut săvârșirea faptelor, împrejurarea că le-ar fi săvârșit deoarece a fost amenințată de către unul dintre inculpații arestați anterior pentru trafic de persoane, sau că nu are antecedente penale, nu sunt la acest moment incipient al cercetărilor din cauză, suficiente, pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, având în vedere gravitatea acuzațiilor ce se află, în strânsă legătură cu buna desfășurare a procesului penal.

Apărările inculpatului F. Z. A. în sensul că are loc de muncă, domiciliu stabil, nu are antecedente și are persoane în întreținere, nu sunt la acest moment garanții suficiente, pentru instanța de judecată pentru a dispune o soluție de înlocuire a măsurii arestului preventiv, ci ele reprezintă aspecte normale ale evoluției sociale ale unei persoane. Având în vedere gravitatea acuzațiilor riscul de reiterare a comportamentului infracțional, dar și stadiul incipient al cercetărilor în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acestui inculpat în stare de arest.

Sunt nefondate apărările inculpatului V. C., în senul că, fapta sa, prezintă un pericol redus având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, deoarece am arăta anterior că gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului rezultă din modalitatea în care acesta săvârșit fapta și urmările pe care o astfel de faptă le are pentru actul de justiție. Și fapta a cestui inculpat este strâns legată de buna desfășurare a procesului penal în sensul că, o influențează în sens negativ, motiv pentru care la acest moment procesual se impune arestarea sa preventivă. Participația sa penală va fi analizată și va produce efecte juridice la momentul la care cauza va fi analizată pe fond. Lipsa antecedentelor penale nu poate conduce la acest moment de început al cercetărilor penale, la punerea sa în libertate, prin raportare la celelalte criterii care țin de gravitatea faptei.

Raportat la toate aceste motive, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate contestațiile formulate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- Serviciul Teritorial B. și inculpații S. P. B., V. C. L. și F. Z. A. împotriva încheierii nr. 6/CDL din data de 22.05.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.

Va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 175 lei reprezentând un onorariu integral de 100 lei și trei onorarii parțiale de câte 25 lei pentru apărătorii din oficiu desemnați în cauză.

În baza art. 275 alin 2 Cod penal va obliga inculpații să plătească sume cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea contestațiilor.

Pentru aceste morive

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- Serviciul Teritorial B. și inculpații S. P. B., V. C. L. și F. Z. A. împotriva încheierii nr. 6/CDL din data de 22.05.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.

Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 175 lei reprezentând un onorariu integral de 100 lei și trei onorarii parțiale de câte 25 lei pentru apărătorii din oficiu desemnați în cauză.

În baza art. 275 alin 2 Cod penal obligă inculpații S. P. B. și V. C. L. să plătească statului suma de 105 lei, inculpatul F. Z. A. să plătească suma de 180 lei, toate aceste sume cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea contestațiilor. Restul Cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămân, în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.

Judecător de drepturi și libertăți

M. D. Grefier, C. G.

Red. M.D.-5.06.2014

Dact. C.G.-5.06.2014

7ex

Jud. fond- A. I.

← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 713/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 44/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 69/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 91/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 712/2014. Curtea de Apel BRAŞOV