Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 633/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 34459/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 633/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAT6:
PREȘEDINTE: R. C. D. - judecător
JudecătoR: E. B.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1667/S din 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 noiembrie 2014.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1667/24.06.2014 a Judecătoriei B., în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F. M. Denman, cetățean american rezident în România, fiul lui Leander și Lilie, născut la data de 26.07.1950 în SUA, San A.-Texas, cu reședința în Mun. B., ., jud. B., CNP_, posesor pașaport nr._, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a și art. 91 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ de 500 lei.
În temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. E., fiul lui Z. și Lămâița, născut la data de 23.04.192 în Mun G., Jud. G., domiciliat în Mun. B., .. 14, ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 74 ind. 1 alin 2 teza a II-a și art. 91 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ de 500 lei.
S-a dispus comunicarea, după rămânerea definitivă, a unei copii de pe sentință către cazierul judiciar în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.
În baza art. 2 raportat la art. 6 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001 s-a dispus înscrierea prezentei hotărâri judecătorești, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a constatat că prejudiciul produs părții civile A.N.A.F – Administrația Finanțelor Publice B. a fost integral acoperit.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosar nr. 2788/P/2010, la data de 20.12.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.12.2013 sub număr de dosar nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților F. M. DENMAN și M. E. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în perioada nov. 2008 – feb. 2009, învinuiții F. M. DENMAN și M. E., în calitate de administratori de fapt și de drept al S.C. CHASE & DENMAN B. au reținut de la salariații societății impozite și contribuții cu reținere la sursă însumate la 23.445 lei, pe care nu le-au virat către bugetul de stat în 30 de zile de la scadență
Pentru a se reține această stare de fapt au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisuri și declarații de martori.
Persoana vătămată ANAF B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.445 lei, prejudiciu cauzat bugetului de stat.
La data de 03.03.2014, având în vedere . Noului Cod de procedură penală, față de neînceperea cercetării judecătorești în cauză, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei judecătorului de cameră preliminară.
Totodată, inculpații, prin apărător ales, au depus copii ale foilor de vărsământ și chitanțelor . nr._ și TS 10 nr._, atestând plata sumei totale de 23.445 lei către bugetul de stat (filele 28-33).
La dosarul cauzei au fost atașate fișele de cazier judiciar pentru cei doi inculpați.
Conform dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică în mod global legea penala mai favorabilă.
Având în vedere momentul epuizării infracțiunii, ianuarie 2009, precum și decizia Curții Constituționale nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/25.05.2011, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 ind. 1 din Codul penal anterior, instanța apreciază incidente în cauză, ca și lege penală mai favorabilă inculpatului, dispozițiile art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a din Codul penal de la 1969 raportat la cele prevăzute de dispozițiile art. 91 Cod penal de la 1969.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal anterior, în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
Daca prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”
Potrivit prevederilor art. 91 Cod penal de la 1969, sancțiunile cu caracter administrativ sunt: mustrarea, mustrarea cu avertisment și amenda de la 10 lei la 1.000 lei.
Prima instanță a constatat că prejudiciul produs părții civile este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, respectiv 23.445 lei, fiind acoperit integral până la primul de termen de judecată.
În raport de acestea, potrivit depozițiilor art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, având în vedere acoperirea integrală a prejudiciului, anterior primului termen de judecată, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a și art. 91 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a aplicat acestora o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și indicarea unui temei dintre cele prevăzute de art. 16 Cod procedură penală, pentru încetarea procesului penal.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că încetarea procesului penal s-a dispus în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, fără a indica unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 Cod procedură penală. Deși în prezent ipoteza reglementată anterior în dispozițiile art. 10 lit. i Cod procedură penală din 1968 nu mai reglementată, apelantul apreciază că se poate aplica art. 16 lit. h Cod procedură penală, existând o cauză de nepedepsire și în acest fel inculpatului i se aplică o sancțiune administrativă, nemaifiind angajată răspunderea penală, chiar dacă această sancțiune nu va fi trecută în cazierul judiciar.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
În mod întemeiat prima instanță a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1969, acestea constituind legea penală mai favorabilă, conform art. 5 alin. 1 Cod penal, în condițiile în care inculpații au plătit prejudiciul în sumă totală de 23.445 lei către bugetul de stat. Aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1969 și art. 91 Cod penal din 1969 trebuie să fie evidențiată din punct de vedere procedural printr-o soluție cu privire la acțiunea penală ce s-a exercitat împotriva celor doi inculpați.
Împrejurarea că în actuala reglementare din Codul de procedură penală, referitoare la cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, nu se mai regăsește cazul prevăzut în art. 10 lit. i Cod procedură penală din 1968, conform căruia acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale, nu constituie un impediment pentru a dispune încetarea procesului penal. Această soluție a fost dispusă în baza art. 396 alin. 6, raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, chiar dacă art. 396 alin. 6 Cod procedură penală face referire doar la cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. e-j Cod procedură penală, de vreme ce art. 17 alin. 2 Cod procedură penală menționează printre situațiile de stingere a acțiunii penale și încetarea procesului penal.
Dispozițiile codului de procedură penală, în situația modificărilor legislative, sunt de imediată aplicare, astfel că, în condițiile aplicării legii penal mai favorabile în sensul aplicării dispozițiilor penale anterioare, care nu își mai găsesc corespondentul procedural în noile dispoziții de procedură penală, se impune aplicarea lor, dar nu strict formală, ci în pentru a produce efectele juridice dictate de norma de drept substanțial. Or, aplicarea unei sancțiuni administrative în baza art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1969 și art. 91 Cod penal din 1969 constituie și în prezent o cauză de înlocuire a răspunderii penale, iar nu o cauză de nepedepsire. Cauzele de nepedepsire sau de impunitate sunt subiective și au în vedere conduita făptuitorului în timpul săvârșirii infracțiunii, fiind prevăzute în partea generală a Codului penal, sau conduita făptuitorului după săvârșirea faptei, fiind prevăzute în partea specială a Codului penal și în acest caz sunt denumite cauze speciale de nepedepsire. Acestea conduc la înlăturarea răspunderii penale.
Recuperarea prejudiciului, într-un anumit cuantum, în condițiile art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal nr. 1969 conduce la înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă a răspunderii juridice, anume aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar nu la înlăturarea răspunderii penale. Prin urmare, nu poate fi reținut art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, drept temei al încetării procesului penal.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1667/24.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1667/24.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
R. C. D. E. B.
GREFIER
D. B.
Red. E.B./9.02.2015
Dact. B.D./10.02.2015
Jud. fond A.C. B.
- 2 exemplare
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 638/2014.... → |
|---|
