Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 172/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 716/1372/2013/a20
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 172/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 12 decembrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CFJC 10
- Președinte - M. G. L. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații B. I.-M. și D. I.-M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorii inculpați B. I. M. și D. I. M. asistați de apărătorul ales, av. R. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales R. A. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . nr._/2013,_/2013 emisă la data de 11.12.2014 în baza contractelor de asistență juridică nr._ și nr._ din 2013 încheiate cu contestatorii inculpați B. I. M. și D. I. M..
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul ales al contestatorilor inculpați B. I. M. și D. I. M. cât și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales R. A., având cuvântul pentru contestatorii inculpați B. I. M. și D. I. M., solicită admiterea contestațiilor formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3 și pe cale de consecință a se dispune, așa cum a solicitat de altfel și în fața Tribunalului pentru Minori și Familie B., revocarea măsurii controlului judiciar, apreciind că la data formulării acestei cereri, temeiurile care au fost avute în vedere de către instanțele de judecată la luarea acestei măsuri și la respingerea cererilor ulterioare ale celor doi inculpați de revocare sau modificare a controlului judiciar, sub anumite aspecte, nu mai subzistă. Consideră că în cadrul încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3, se face o analiză eronată în ceea ce privește existența temeiurilor avute în vedere inițial de către instanță la luarea acestei măsuri și ulterior, la menținerea ei, ca urmare a cererilor de revocare formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. pe parcursul subzistenței măsurii. În primul rând, a observat, cu părere de rău, faptul că prin această încheiere se reia în aceeași manieră formula aceea de copy-paste cu care se confruntau la momentul la care inculpații B. I. M. și D. I. M. erau sub imperiul măsurii arestului preventiv și oarecum, erau siderați de repetabilitatea datelor și informațiilor furnizate de către Ministerul Public în cadrul propunerii de arestare preventivă și ulterior, în cadrul propunerilor de prelungire a măsurii și a încheierilor de menținere a acestei măsuri. A se avea în vedere faptul că în cadrul încheierii penale atacate, de la fila 5 la fila 10 nu se găsește altceva decât o expunere în privința celorlalte fapte și infracțiuni care nu îi interesează pe inculpații B. I. M. și D. I. M.. Mai departe, la fila 12 din încheiere se regăsește o singură frază în ceea ce privește o analiză raportat la cererea pe care inculpații B. I. M. și D. I. M. au formulat-o în cauză și se vorbește de o chestiune pe care în final Tribunalul pentru Minori și Familie B. vine și o exclude din analiza sa, respectiv de acea reconsiderare a stării de fapt din perspectiva subzistenței infracțiunii prevăzută de art. 367 Cod penal. Consideră că important de reținut de către instanța de control judiciar este faptul că atunci când au fost arestați inculpații B. I. M. și D. I. M., acest lucru s-a făcut în principal în considerarea infracțiunii de aderare la grup infracțional neorganizat la momentul respectiv. Datorită modificărilor legislative intervenite, acest temei urmează să fie reconsiderat evident la soluționarea dosarului, la concluziile pe fondul cauzei. Arată că oricum acest aspect nu poate să influențeze sub niciun fel discuțiile în ceea ce privesc temeiurile măsurii controlului judiciar, a existenței lor la acest moment sau nu. Revenind la încheierea atacată, precizează că restul analizei cererii formulate se regăsește în încheiere de la fila 14 încolo unde judecătorul fondului face în principal o expunere raportat la ceea ce inculpații B. I. M. și D. I. M., prin apărător ales, au indicat în cererea scrisă, pentru că apărătorul ales al celor doi inculpați a pus și concluzii orale în fața instanței de fond, așa cum era și normal. Astfel, în cererea scrisă, s-au făcut anumite trimiteri cu privire la Decizia Curții Constituționale recente, care deși nu era publicată, s-au inserat acele mențiuni din perspectiva viziunii pe care o are legiuitorul și a situației care este într-o plină evoluție raportat la necesitatea verificării măsurii controlului judiciar în mod periodic de către instanța de judecată. Oarecum, în prezenta cauză, așa cum a reținut și judecătorul fondului de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., s-a făcut și s-a asigurat acest deziderat prin cererile inculpaților de revocare a măsurii controlului judiciar pe parcursul procesului, așa că este de prisos motivarea in extenso a susținerilor inculpaților de atunci. Menționează că acest lucru a fost făcut pentru a scoate în evidență instanței maniera prin care se instituie măsura controlului judiciar și nu se face nicio verificare asupra acesteia. Subliniază că de fiecare dată, cel puțin la cererile de revocare a măsurii controlului judiciar respinse, au existat aceleași chestiuni reținute ca subzistând prin metoda copy paste, manieră care din punctul său de vedere este una eronată. Trecând peste aceste aspecte, ulterior, judecătorul fondului face și o analiză a criteriilor care au fost avute inițial în vedere și care în opinia sa subzistă și la data formulării de către inculpații B. I. M. și D. I. M. a prezentei cereri de revocare. Față de acest aspect, s-a plecat iarăși de la chestiunea legată de suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune iar aspectul indicat este că și la data de 08 decembrie 2014 subzistă acest temei referitor la probele care au fost administrate până în prezent. Acum, el în calitate de apărător ales al inculpaților B. I. M. și D. I. M. a fost prezent la aproape fiecare termen de judecată și când nu a fost prezent și-a asigurat substituirea, însă judecătorul fondului, de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., a fost prezent la fiecare termen de judecată. Astfel, a se avea în vedere că în cauză au fost audiate persoanele vătămate, toate raportat la cele trei infracțiuni de șantaj care îi vizează pe inculpații B. I. M. și D. I. M., pentru că cei doi pentru aceste fapte sunt în acest dosar iar toate cele trei persoane vătămate au avut niște declarații, pe care instanța de control judiciar va avea ocazia să le studieze și care nu confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpații B. I. M. și D. I. M. au săvârșit aceste infracțiuni de șantaj ci cel mult ridică niște dubii majore raportat la modalitatea în care Ministerul Public a susținut că s-au săvârșit infracțiunile, ca să nu mai vorbească de existența sau inexistența veridicității acestor declarații, fie a celor date în faza cercetării judecătorești, fie în faza urmăririi penale, pentru că reprezentantul Ministerului Public cu siguranță va atinge și acest aspect. Învederează instanței că au existat o grămadă de probleme în acest dosar, chiar relativ și la ceilalți martori pe celelalte paliere infracționale, cu sesizări de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Oricum, chestiunile care erau valabile la momentul luării măsurii arestului preventiv și apoi la momentul schimbării acestei măsuri cu controlul judiciar, nu mai sunt valabile în prezent și acest lucru nu poate fi susținut sub nicio formă de către judecătorul fondului. Faptul că se susține acest lucru și se constată prin încheiere, lui îi ridică dubii serioase în privința modalității în care se apreciază asupra cercetării judecătorești. Se vorbește apoi în cadrul încheierii penale atacate de faptul că măsura controlului judiciar este o măsură necesară și proporțională. În ceea ce privește necesitatea acestei măsuri, aceasta trebuie să aibă un singur scop, respectiv desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Menționează că în prezenta speță, în momentul de față se termină cercetarea judecătorească. Sigur că raportat la dosarul cauzei, acesta este unul relativ complex dacă nu chiar unul extrem de complex, din perspectiva susținerii existenței unui grup infracțional cu trei paliere infracționale, trafic de droguri, trafic de persoane și minori și șantaj, însă, din perspectiva sa, lucrurile sunt relativ simple pentru că fără să antameze fondul cauzei, inculpații B. I. M. și D. I. M. vor fi în final judecați pentru infracțiunile de șantaj care sunt reținute în sarcina lor și mai puțin pentru treaba cu grupul, pentru că Ministerul Public niciodată nu a susținut să suntem în prezența unui grup structurat, organizat și așa mai departe, în condițiile prevăzute de art. 367 Cod penal, care vor trebui să facă obiectul unei analize minuțioase. Raportat la acest aspect și la momentul la care inculpații B. I. M. și D. I. M. au formulat cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, respectiv după audierea integrală a tuturor celor trei persoane vătămate în dosar, și aceasta la insistența lor ca persoanele vătămate să fie aduse în fața instanței cu mandat de aducere pentru a vedea viziunea lor în privința a ceea ce s-a întâmplat, apreciază că nu există o necesitate pentru ca inculpații B. I. M. și D. I. M. să fie sub imperiul acestei măsuri din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât aceștia s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemați. Solicită a se observa că în dosar au existat o grămadă de discuții în privința modalității în care organele judiciare, și face referire aici la cele însărcinate cu obligația de a-i supraveghea pe inculpați, au înțeles să exercite această supraveghere. A se avea în vedere că există la dosar adrese de la Poliție cu probleme legate de faptul că inculpații doresc să nu meargă de două ori pe săptămână la Poliție pentru a semna. Atrage atenția asupra faptului că inculpații se duc de două ori pe săptămână la Poliție, stând acolo o oră, o oră și ceva și o dată pe săptămână vin la instanța de judecată, unde se pierde toată ziua. Așadar, inculpații sunt de trei ori pe săptămână din cele 5 zile lucrătoare la dispoziția organelor judiciare, acest lucru întâmplându-se de aproximativ 1 an de zile, așa cum au susținut în fața instanței de fond. Precizează că judecătorul fondului a fost foarte interesat să combată acest din urmă aspect, în sensul că nu s-a împlinit 1 an de la luarea măsurii controlului judiciar. Este adevărat că nu este 1 an de zile de când s-a luat această măsură ci mai exact 10 luni și aproape jumătate, însă acest aspect nu prezintă relevanță decât din perspectiva faptului că de la momentul luării măsurii controlului judiciar a trecut o grămadă de timp. Consideră că cele 10 luni de control judiciar, în situația în care persoanele vătămate nu au venit să confirme acuzațiile aduse inculpaților, reprezintă foarte mult. Totodată, apreciază că acest aspect, raportat la faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații B. I. M. și D. I. M., excede gradului de proporționalitate care ar trebui avut în vedere pentru această măsură. De altfel, inculpații B. I. M. și D. I. M. au fost rezonabili, în sensul că au făcut doar trei cereri de revocare a măsurii controlului judiciar pe parcursul acestui proces, deși puteau face acest lucru la fiecare termen de judecată. Arată că cei doi inculpați, nici măcar nu au exercitat contestații în privința celorlalte două cereri de revocare, pentru că au considerat că trebuie să aștepte să se audieze măcar persoanele vătămate, neabuzând de acest drept pe care îl aveau și pe care puteau să îl exercite de fiecare dată. Așadar, inculpații au înțeles să facă acest lucru numai când au avut convingerea că această măsură în momentul de față nu se mai impune și nu își mai are niciun rost, temeiurile avute în vedere inițial neregăsindu-se și nefăcând altceva decât să impieteze în viața inculpaților. De asemenea, se vorbește în cadrul încheierii penale atacate de faptul că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare. Este adevărat acest lucru și nu poate nega acest aspect, dar până la urmă nu este imputabilă inculpaților maniera în care are loc cercetarea judecătorească, cum nu îi este imputabilă nici lui și nici reprezentantului Ministerului Public. Faptul că cele trei martore cu identitate protejată nu s-au prezentat sau că unul dintre apărătorii aleși din prezenta cauză nu s-a prezentat, fiind amendat, nu poate fi pus în sarcina inculpaților B. I. M. și D. I. M. din perspectiva continuării cercetării judecătorești. Oricum, din perspectiva inculpaților B. I. M. și D. I. M. ce va urma să fie important în acest dosar sunt declarațiile martorilor pe latura șantajului, martori care în condițiile în care persoanele vătămate au venit în fața instanței și nu au spus ceva legat de aceste infracțiuni, îi este greu să creadă că vor putea să confirme în vreun anumit mod săvârșirea acestor infracțiuni iar dacă o vor face, raportat la ce au declarat persoanele vătămate, o să facă și ei la fel cum face Ministerul Public, respectiv o să facă plângeri penale pentru mărturie mincinoasă, la fiecare termen, pentru că asta este maniera în care se desfășoară acest dosar. Relativ la celelalte aspecte pe care le reține instanța de fond în privința celorlalte infracțiuni și a celorlalte probe ce urmează a fi administrate în prezenta cauză, arată că acestea nu au relevanță din perspectiva inculpaților pe care îi reprezintă în prezenta cauză. În final, precizează că mai este o singură chestiune pe care dorește să o critice în cauză. Astfel, în cadrul încheierii penale atacate se regăsește o frază în cadrul căreia judecătorul de la Tribunalul pentru Minori și Familie constată că deși s-a făcut această cerere de revocare a măsurii controlului judiciar și se susține că nu mai subzistă temeiurile, nu s-a indicat în mod concret ce anume nu mai subzistă. Ține să sublinieze că cererea de revocare a măsurii controlului judiciar a fost făcută schematic în scris însă a fost susținută și oral în fața instanței de judecată, la fila 4 din încheiere regăsindu-se susținerea orală în cadrul căreia s-au indicat clar temeiurile de la art. 202 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal și art. 211 și următoarele din Codul de procedură penală, temeiuri care în prezent nu mai subzistă în cauză. Raportat la această chestiune, i se pare total nejustificată această reținere a Tribunalului pentru Minori și Familie B., cu atât mai mult cu cât se regăsește la fila 4 din încheiere în extenso susținerea pe care a făcut-o apărarea celor doi inculpați cu privire la acest aspect. Față de aceste considerente, apreciază că singura soluție corectă în cauză este aceea de admitere a contestațiilor formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3 și pe cale de consecință, de revocare a măsurii controlului judiciar întrucât temeiurile avute în vedere inițial în privința luării acestei măsuri, la data de 08.12.2014 și astăzi, 12.12.2014 nu mai subzistă.
Reprezentantul Ministerului Public constată că în cauză s-a acumulat o tensiune exprimată prin puncte de vedere și motivări care nu sunt congruente dispozițiilor legale și stării de fapt analizată. Mai întâi, ține să precizeze că dispozițiile art. 242 alin. 1 Cod procedură penală stabilesc că o măsură preventivă se revocă atunci când au încetat temeiurile care au determinat-o sau când au fost descoperite altele din care rezultă nelegalitatea măsurii. Din câte a observat, pledoaria apărării inculpaților se bazează pe teza I a acestor dispoziții legale, respectiv că aceste temeiuri ar fi încetat. Arată că prezenta cauză este într-adevăr una complexă, fiind vorba de mulți inculpați care au beneficiat pe rând de diverse măsuri preventive, care au fost înlocuite, din nou revocate iar în sprijinul susținerilor celor doi inculpați, B. I. M. și D. I. M., s-a invocat inclusiv faptul că aceștia au respectat cu sfințenie măsurile de control judiciar, deși consecința era una clară, respectiv revocarea măsurii în cazul nerespectării. Prin urmare, nu este o recompensă faptul că respecți aceste măsuri ci chiar trebuie să le respecți, dacă ele au fost dispuse în această manieră. Se mai precizează faptul că este o pierdere de vreme atunci când inculpații sunt chemați de către organele desemnate cu programul de supraveghere sau că este o pierdere de vreme atunci când ei vin la termenul de judecată. A se avea în vedere că acesta este cursul firesc al unui proces și nu este o pierdere de vreme faptul că inculpații vin la instanță și consideră că acest lucru nu ar trebui să fie perceput în modalitatea aceasta de către inculpați. Revenind, consideră că instanța ar trebui să se raporteze în cauză strict la aceste temeiuri care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar. A se avea în vedere că din probele administrate, a rezultat că forma de organizare pe diverse paliere și implicarea inculpaților necesită dispunerea unor măsuri pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Este adevărat că a trecut aproape 1 an de zile de la momentul la care s-a dispus măsura controlului judiciar față de inculpații B. I. M. și D. I. M. și este dreptul lor să formuleze oricând o cerere, neimpunându-le nimeni vreo restricție. Dacă tot s-a făcut vorba de exercitarea mai mult sau mai puțin abuzivă, solicită a se observa că deși legea prevede că cererea se formulează în scris, acestea au fost formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. aproape de fiecare dată în ziua judecății, chiar dacă era și o hârtie scrisă, toată lumea implicată care trebuia să pună concluzii fiind obligată să o studieze atunci sau să asculte concluziile orale ale celor care solicitau înlocuirea măsurilor preventive sau revocarea lor. Prin urmare, în cauză s-a acordat întotdeauna o atenție maximă cererilor formulate de inculpați și motivelor invocate. De asemenea, i se pare extrem de periculoasă și total falsă și nefondată ideea că judecătorul fondului nu s-a aplecat temeinic asupra cererilor formulate și că în mod formal, cu copy paste, a transcris în ultima încheiere motivările pe care le-ar fi invocat anterior. Dimpotrivă, a se constata că există și în practica instanțelor naționale și în cea a Curții Europene concluzia certă că de foarte multe ori tocmai raportat la faptul că nu intervine nicio modificare, probatoriul este cel administrat la un anumit moment și care este susținut și confirmat. Pentru că nu intervine nicio modificare asupra temeiurilor, nici nu ai cum să invoci o altă motivare asupra acestor cereri prin care se solicită revocarea sau înlocuirea măsurii. Evident că analiza este temeinic făcută și raportat la aceleași elemente care nu suferă în esență niciun fel de schimbare, normal că se ajunge la aceeași concluzie. Prin urmare, ideea sentimentului de neîncredere pe care îl acreditează inculpații în buna desfășurare a mersului justiției și în seriozitatea și în consecvența cu care judecătorul apreciază asupra cererilor, trebuie respinsă în mod categoric. După părerea sa, întotdeauna și judecătorii și toți cei implicați în actul de justiție, inclusiv apărătorii și inculpații, părțile, participanții, trebuie să trateze cu seriozitate aceste aspecte și chiar dacă o anumită măsură le restrânge și le limitează exercitarea unor drepturi fundamentale, trebuie să vadă fondul cauzei și să nu trateze cu această ușurință că lucrurile merg într-o manieră, respectiv după un șablon și că rămân nejustificat sub influența unor măsuri preventive pentru că nimeni nu le tratează cu seriozitatea cuvenită. Chiar și la acest termen, apărătorul ales al inculpaților B. I. M. și D. I. M. a avut posibilitatea să-și expună pledoaria într-un mod laborios, așa cum a făcut-o de fiecare dată în fața judecătorului fondului, însă ar dori să audă argumente pe texte de lege și să se facă o raportare strict la condițiile care ar duce la concluzia că ar fi încetat aceste temeiuri. Dacă temeiurile nu au încetat, pentru că probele sunt aceleași administrate și la urmărire penală și reluate după principiile contradictorialității, nemijlocirii în faza de judecată, atunci trebuie să se vadă dacă lucrurile stau de asemenea manieră sau nu. Astfel, în privința acestor probatorii, evident că există la dosarul cauzei depozițiile persoanelor vătămate și ale părților civile, care unele dintre ele confirmă și susțin în întregime acuzația, altele fiind un pic mai nuanțate în ceea ce privește perspectiva modului organizat în care au acționat inculpații, dar nimeni nu infirmă categoric și nu spune că inculpații sunt nevinovați, că nu i-au văzut, că nu au exercitat niciun fel de formă de influență sau că nu au venit să solicite sume de bani. Arată că aceste chestiuni pot fi analizate și vor face și obiectul analizei fondului cauzei atunci când se va pronunța soluția în acest dosar. În același timp, deși se susține că din perspectiva infracțiunilor de constituire sau aderare în diverse forme la un grup - formă structurată, organizată, inculpații B. I. M. și D. I. M. nu vor fi judecați, evident că toate faptele deduse judecății vor face obiectul soluționării instanței care este investită cu soluționarea acestei cauze și urmează ca instanța să pronunțe o soluție în consecință, fie de achitare sau orice altă soluție. D. urmare, asta nu înseamnă că inculpații B. I. M. și D. I. M. vor fi judecați numai pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj ci pentru toate infracțiunile care au făcut obiectul dedus judecății. Funcție de modalitatea în care vor fi evaluate probatoriile și administrate, se va stabili dacă dincolo de orice dubiu s-a dovedit vinovăția inculpaților B. I. M. și D. I. M. și se impune tragerea lor la răspundere, prin aplicarea unei pedepse. Însă, la acest moment, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar, o măsură preventivă de altfel extrem de ușoară, care nu este privativă de libertate ci restrictivă de libertate, subzistă, apreciază că este necesară această măsură tocmai raportat la toate aceste criterii pe care legiuitorul obligă instanța să le analizeze, respectiv gravitatea infracțiunilor care fac obiectul acestui proces penal, circumstanțele reale, personale, modul în care s-a desfășurat până acum tot acest proces penal concret cu privire la măsurile preventive la care au fost supuși toți inculpații și nu numai cei doi. Chiar dacă în prezent, constată cu mulțumire faptul că inculpații B. I. M. și D. I. M. au respectat măsurile de control judiciar, consideră că aceasta și trebuie să fie atitudinea potrivită și corectă raportat la restricțiile care le-au fost impuse până în prezent, astfel că, în acest moment, raportat și la durata măsurilor preventive, consideră că încă este necesară menținerea măsurilor de control judiciar și pe cale de consecință, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3.
Avocat ales R. A., având cuvântul în replică, arată cu privire la dispozițiile legale, faptul că art. 211 Cod procedură penală, prevede că în cursul urmăririi penale și evident și în cursul judecății, măsura controlului judiciar poate fi luată în situația în care este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. Referitor la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, lucrurile sunt foarte clare, respectiv trebuie să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune. Raportat la această chestiune, instanța va trebui să facă o analiză a stadiului probelor și a indiciilor care existau la momentul la care inculpații B. I. M. și D. I. M. au formulat cererea, respectiv în 08 decembrie 2014. Astfel, în 08 decembrie 2014, era deja audiat O. E., una dintre persoanele vătămate ale infracțiunilor de șantaj reținută în sarcina inculpaților, a cărei declarație se regăsește la dosarul cauzei, respectiv atât cea de la urmărire penală cât și cea de la cercetare judecătorească. Este adevărat că multe aspecte sunt nuanțate dar aspectele nuanțate nu îi indică pe inculpații pe care îi reprezintă ca fiind persoanele care au săvârșit infracțiunea de șantaj. Martorii care vin să confirme subzistența acestei infracțiuni din viziunea Parchetului, sunt martori care nu au participat la săvârșirea infracțiunii, fiind vorba de martori cărora persoanele vătămate le-au povestit ce s-a întâmplat după derularea incidentului. În aceste condiții, pe această infracțiune de șantaj, s-au schimbat lucrurile de la momentul la care s-a luat măsura controlului judiciar, pentru că inițial exista doar ce era la urmărirea penală, care cel puțin la acel moment crea suspiciunea rezonabilă că s-au săvârșit infracțiunile de șantaj. Mai departe, există declarația persoanei vătămată Tișcă M. care nu i-a văzut niciodată pe inculpații B. I. M. și D. I. M., el declarând acest lucru și la urmărire penală dar și la cercetarea judecătorească. Mai mult, la cercetarea judecătorească, când a fost luată la întrebări de către instanța de judecată, de către avocat și de către reprezentantul Ministerului Public, persoana vătămată Tișcă M. nu a putut să spună nimic în legătură cu inculpații și a putut să confirme doar faptul că, coinculpatul Podosu l-a amenințat nuanțat sau nu că dacă nu face ceva, nici nu contează ce, va veni cu băieții din B., din Zărnești, nu se știe însă despre ce băieți era vorba. Așadar, iarăși raportat la această chestiune, în data de 08 decembrie 2014 lucrurile erau total schimbate. Ultima persoană vătămată care a fost audiată pe data de 08 decembrie 2014, care este și parte civilă, respectiv M. L. V., nu a fost în stare în sala de judecată, atât la insistențele președintelui de complet, ale apărării inculpaților cât și ale reprezentantului Ministerului Public, să spună care dintre cei 18 inculpați au fost prezenți și l-au șantajat în mod concret, acesta precizând doar că a fost vorba de mai multe persoane, fără a putea însă preciza care sunt acele persoane Mai mult, când a fost întrebat în mod explicit de unul din evenimentele relatate în extenso de unul dintre martorii acuzării cu privire la infracțiunea de șantaj și se pot regăsi declarații în acest sens cu privire la incidentul de după scandal, a doua zi, când au venit coinculpatul A. G. și cei doi inculpați care l-au șantajat pe acesta și pe soția sa într-un separeu și a văzut martorul, martor care era ospătar acolo, cum aceștia i-au cerut taxă de protecție, când a fost întrebat în mod explicit de acest lucru, nu a confirmat ci a spus că a doua zi a fost la local doar coinculpatul A. G. cu alte treburi iar cei doi inculpați, B. I. M. și D. I. M., nu au fost prezenți. Mai mult decât atât, pentru a se disipa orice suspiciune, judecătorul fondului a întrebat-o pe partea civilă M. L. V. dacă se simte amenințată, dacă a fost amenințată, dacă se simte amenințată în prezent în privința declarației pe care a dat-o în fața instanței la data de 08 decembrie 2014 și aceasta a spus că poate inițial atunci la momentul la care au existat scandalurile în barul său s-a simțit amenințată, dar în prezent nu se simte amenințată și nici nu are de ce. Așadar, în aceste condiții, iată pe textul de lege cum s-au schimbat lucrurile raportat la condițiile prevăzute de art. 202 Cod procedură penală. În ceea ce privește scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, nici nu mai are rost să comenteze acest aspect, pentru că plecând de la această chestiune inițială, din acest moment scopul bunei desfășurări a procesului penal este aflarea adevărului dar din altă perspectivă, respectiv cea a apărării și mai puțin a acuzării, raportat la stadiul în care se află dosarul.
Contestatorul inculpat B. I. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3.
În primul rând, arată că atât el cât și D. I. M. sunt niște oameni maturi și nu sunt niște procesomani. Ține să precizeze că el personal nu a spus nimic și învederează instanței că această măsură a controlului judiciar îi dă un sentiment ciudat pentru că se crede deja condamnat ori cu suspendare, ori cu executare și asta, fără să facă nimic, ceea ce îi creează o stare de frică. Consideră că prezentul proces a luat o derulare ciudată și menționează că din punctul său de vedere, i se poate interzice pe viață pătrunderea în orașul F., oraș pe care nici nu vrea să îl mai vadă. Subliniază că el a fost efectiv în trecere prin acel oraș și nu are nicio treabă cu aceste victime și cu ceilalți coinculpați, el nefiind în viața sa prieteni cu aceștia, exceptându-l pe A. G. pe care îl cunoaște de la Revoluție. Faptul că este prieten cu A. G. nu înseamnă că el trebuie să fie acuzat de faptele ce îi sunt reținute în sarcină. Dacă cineva a făcut trimitere la numele său, aceasta este problema acelei persoane și ține să precizeze că și în Zărnești sunt persoane care se bat prin baruri și folosesc numele de B., însă el nu poate să facă nimic în acest sens. Consideră că folosirea numelui B. este o răutate și nu știe de ce se încearcă o influență negativă asupra numelui său. Arată că nu poate face nimic în privința aceasta, singura variantă posibilă fiind aceea de a-și schimba numele. A se avea în vedere că are o vârstă, are trei copii și este stânjenitor să meargă toată ziua la Poliție. Subliniază că el a urât toată viața sa această instituție și faptul că merge să semneze la Poliție nu reprezintă neapărat un inconvenient dar are copiii destul de mari, care înțeleg anumite lucruri și îl întreabă ce face toată ziua la Poliție. Menționează că are un sentiment ciudat de fiecare dată când merge la semnat și consideră că procesul trebuie lăsat să se desfășoare pentru a se vedea dacă a greșit sau nu cu ceva în cauză. Subliniază încă o dată faptul că nu cunoaște nicio victimă din acest dosar și nu are cu ce să influențeze nici martorii, pentru că nu cunoaște aceste persoane. Precizează că după el, i-ar bate pe toți coinculpații din cauză și arată că de multe ori i-a trecut sentimentul acesta prin cap. Consideră că nu are ce căuta cu acești băieți în dosar, acestea fiind persoane care nu sunt stilul lui, cu atât mai mult cu cât nu știu să lege două cuvinte. D. urmare, nu avea cum să adere la grupul lor. Față de aceste considerente, solicită admiterea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar. Subliniază că nu se pune problema că este stânjenitor controlul judiciar și arată că poate fi păstrată interdicția de a se afla în municipiul F., precizând că nici nu dorește să meargă în acest oraș, nefiind interesat de acesta. Apreciază că procesul se desfășoară foarte bine, el fiind prezent la fiecare termen de judecată. Totodată, atrage atenția asupra faptului că el nu a vorbit urât, nu s-a certat cu victimele, necertându-se de altfel cu nimeni și a lăsat buna desfășurare a procesului penal. Subliniază că în 23 de ani de zile nu a avut nici măcar o amendă de circulație. Cu toate acestea, a constatat cu surprindere faptul că în încheierea atacată se face vorbire despre faptul că el ar fi avut probleme cu legea. Consideră că problemele acestea au existat doar pentru că cineva a vrut să i le creeze. D. urmare, nu va mai ieși în stradă și arată că nu mai vrea să fie instigator. Învederează instanței că s-a cumințit și le-a promis copiilor săi că nu va mai face nimic. Atrage atenția asupra faptului că el nu s-a bătut și solicită a i se prezenta și lui, din 1989 până în 2014, măcar o singură plângere penală în care să se precizeze că el ar fi bătut pe cineva, deși în trecut a avut în pază toate barurile din B., lucrând cu tot felul de oameni. Nici în acea vreme nu s-a implicat în niciun fel de conflict, deși totul îi era la îndemână. S-a trezit acum aruncat într-o aderare de grup la F., poveste în care el nu avea ce căuta. Ține să precizeze că el nu este un procesoman și dacă așa a considerat Dumnezeu să îl pedepsească, lipsindu-l de 7 luni de libertate, înțelege și acest lucru, însă nu mai suportă acest control judiciar pentru că este nevinovat. Prin revocarea măsurii controlului judiciar, ar avea și el sentimentul că se duce la proces ca un om liber și nu ca un om pe care deja cineva îl vede condamnat. Menționează că sentimentul acesta este unul foarte ciudat și arată că nu mai vrea să îl trăiască. Dacă instanța are încredere că poate să respecte regulile acestea, solicită admiterea cererii de revocare a controlului judiciar.
Contestatorul inculpat D. I. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Constată că, prin încheierea din ședința publică din data de 08.12.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, s-au respins, ca nefondate, cererile de revocare a controlului judiciar formulate de inculpații B. I.-M., CNP_ și D. I.-M., CNP_.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a reținut că, prin cererea depusă în ședința publică din data de 08.12.2014, inculpații B. I.-M. și D. I.-M. au solicitat instanței revocarea măsurii controlului judiciar, dispusă prin încheierea din data de 10.02.2014, modificată prin încheierea din 08.05.2014.
În motivare, inculpații au arătat că, în prezent au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar la data de 10.02.2014, iar, în prezent, scopul prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală poate fi realizat și în lipsa măsurii controlului judiciar. Până în prezent, prin conduita procesuală și modul în care inculpații au respectat obligațiile ce le-au fost impuse în sarcină, au considerat că s-a făcut dovada că buna desfășurare a procesului penal nu depinde de măsura controlului judiciar. De asemenea, justificările măsurilor preventive nu s-au concretizat în elemente palpabile care să stea la baza unei necesități de a-i împiedica să se sustragă de la judecată sau de la săvârșirea unei alte infracțiuni.
Noul Cod de procedură penală nu prevede durata maximă pentru care poate fi dispusă această măsură, iar caracterul excepțional al măsurilor preventive implică caracterul temporar, limitat în timp al acestora; normele procedurale care dau posibilitatea organelor judiciare de a dispune măsurile preventive pentru perioade nelimitate, contravin exigențelor art. 53 din Constituție.
Mai mult, Curtea Constituțională, la data de 04.12.2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 211-217 Cod procedură penală sunt neconstituționale, întrucât încalcă art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale cu raportare la libertatea individuală ( art. 23), libera circulație ( art. 25 ) și la viața intimă, familială și privată ( art. 26 ).
Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii (…).
Tribunalul pentru Minori și Familie a constatat că motivele invocate vizează, pe de o parte, caracterul nelegal al măsurii, iar pe de altă parte, o presupusă lipsă de temeinicie a acesteia.
Sub primul aspect, Tribunalul pentru Minori și Familie a constatat că, într-adevăr, actualul Cod de procedură penală nu prevede nici obligativitatea reexaminării periodice de către instanță a măsurii controlului judiciar și nici o durată prestabilită sau maximă a acesteia.
Dispozițiile art. 211-215 Cod procedură penală se află însă în vigoare, iar Decizia din 04.12.2014 a Curții Constituționale nu produce deocamdată efecte juridice, fiind oricând posibilă intervenția legiuitorului pentru a corecta aspectele semnalate de către Curtea Constituțională.
De altfel, în speță, Tribunalul pentru Minori și Familie a constatat că măsura controlului judiciar, instituită pentru ambii inculpați prin încheierea din data de 10.02.2014, a fost reexaminată de mai multe ori de către instanța de judecată, fie din oficiu, fie la cererea inculpaților, de fiecare dată constatându-se necesitatea păstrării în ființă a măsurii preventive.
Cât privește temeinicia măsurii, Tribunalul pentru Minori și Familie a constatat că sunt nefondate susținerile inculpaților privind încetarea temeiurilor care au condus la instituirea respectivei măsuri preventive, inculpații neindicând de altfel niciun element concret care să justifice această afirmație. Suspiciunea rezonabilă privind presupusa comitere de către inculpați a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, precum și celelalte temeiuri avute în vedere la instituirea măsurii și descrise pe larg în încheierea din data de 10.02.2014, subzistă, iar în raport cu caracterul presupuselor fapte penale imputate inculpaților, modul de operare imputat acestora, presupusa săvârșire a faptelor respective prin colaborarea inculpaților trimiși în judecată, în diferite formule și pe diferite paliere infracționale, Tribunalul pentru Minori și Familie a apreciat că existența unei forme de control a conduitei inculpaților, aflați în stare de libertate, continuă să fie atât necesară, cât și proporțională, servind bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească se află în plină desfășurare. Niciunul dintre cei doi inculpați nu este la primul contact cu legea penală ( inculpatul B. I. M. a suferit o pedeapsă cu amenda penală în Germania și este cercetat și într-un alt dosar penal, iar inculpatul D. I.-M. este la rândul său cercetat și sub aspectul săvârșirii altor fapte penale ), aspect care a întărit convingerea instanței de fond că menținerea controlului judiciar este în continuare atât oportună, cât și adecvată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație inculpații B. I. M. și D. I. M..
Inculpații au arătat, în esență ( prezentarea pe larg a susținerilor s-a consemnat în practicaua prezentei decizii ), că nu mai subzistă temeiurile pentru menținerea măsurii preventive a controlului judiciar. S-a arătat că, persoanele vătămate audiate raportat la cele trei infracțiuni de șantaj care îi vizează pe inculpații B. I. M. și D. I. M., nu confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste infracțiuni de șantaj ci cel mult ridică niște dubii majore raportat la modalitatea în care Ministerul Public a susținut că s-au săvârșit infracțiunile, ca să nu mai vorbească de existența sau inexistența veridicității acestor declarații, fie a celor date în faza cercetării judecătorești, fie în faza urmăririi penale. S-a mai apreciat că, nu există o necesitate pentru ca inculpații B. I. M. și D. I. M. să fie sub imperiul acestei măsuri din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât aceștia s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemați. Au mai considerat că cele 10 luni de control judiciar, în situația în care persoanele vătămate nu au venit să confirme acuzațiile aduse inculpaților, reprezintă foarte mult, exced gradului de proporționalitate care ar trebui avut în vedere pentru această măsură.
Analizând contestațiile formulate, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive nu au încetat și nu au apărut împrejurări noi care să determine nelegalitatea măsurii, nefiind îndeplinite cerințele art. 242 alineat 1 Cod de procedură penală.
Audierea celor trei persoane vătămate, făcută de instanța de fond, nu poate conduce la constatarea încetării acestor temeiuri avute în vedere inițial la luarea măsurii controlului judiciar. Partea civilă Tișcă M., audiată la data de 21.07.2014, a precizat că își menține declarația dată la Poliție; O. E., audiat în data de 19.09.2014, a precizat de asemenea că își menține declarațiile date la Poliție, acestea corespund adevărului, precizând că în cursul anchetei i s-a arătat un dosar cu planșe foto și i-a identificat pe cei doi inculpați, B. I. M. și D. I. M., despre care a aflat ulterior că sunt din Zărnești, iar partea civilă M. L. V., audiată la data de 08.12.2014, a precizat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând că îi cunoaște pe B. I. M. și D. I. M., aceștia au făcut parte dintr-un grup mai mare de inculpați, din F., care au consumat, au distrus și nu au plătit consumația și stricăciunile în restaurantul Fântânița Mândrei.
Prin urmare, temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii controlului judiciar, analizate de instanță la acel moment, nu au încetat în urma administrării declarațiilor celor trei persoane vătămate, ci dimpotrivă se mențin, urmând a fi audiați și martorii propuși prin actul de sesizare pe aceste fapte probatorii.
Măsura controlului judiciar este în continuare necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, un proces deosebit de complex în care trebuie luate toate măsurile procesuale pentru a asigura soluționarea cu celeritate a cauzei. Cu cât timpul se scurge mai mult, cu atât crește posibilitatea schimbării declarațiilor, ceea ce s-a și întâmplat de altfel, martorii sau părțile civile nu-și mai amintesc cu exactitate cele întâmplate, aspecte ce vor fi speculate de inculpați, astfel că dezideratul soluționării rapide a cauzei face parte din scopul bunei desfășurări a procesului penal, pentru atingerea acestui scop, impunându-se luarea de măsuri preventive față de inculpați, pentru a asigura prezența lor la proces și pentru a evita influențarea persoanelor încă neaudiate de instanță.
Măsura controlului judiciar, la 10 luni de la data luării ei, nu apare ca disproporționată în raport cu gravitatea acuzațiilor, de aderare la un grup infracțional organizat și de șantaj și cu modalitatea de săvârșire a presupuselor infracțiuni, ce denotă un dispreț față de normele de conviețuire socială și un curaj infracțional deosebit de mare; practic inculpații din grupul infracțional sunt acuzați că făceau orice ilegalități doreau ei în comunitatea făgărășană, fără să le pese de nimic, de autoritățile statului sau de cetățenii din localitate.
Fapta de șantaj de care inculpații sunt acuzați în raport cu persoana vătămată Tișcă M., în măsura în care se va dovedi că a fost săvârșită, denotă o gravitate deosebită prin modalitatea de concepere a infracțiunii. Inculpatul Podosu Stroița C. a auzit întâmplător despre o datorie pe care persoana vătămată o avea de recuperat de la o altă persoană și, fără să i se permită, s-a angajat el să o recupereze, chemându-i pe B. I. M. și D. I. M., deși persoana vătămată tot insista să nu se implice în această recuperare, ulterior inculpatul Podosu Stroița C. sunând-o pe persoana vătămată foarte nervos, spunându-i că i-a chemat pe băieții din B. și că acum trebuie să-i plătească pe aceștia pentru deranj. Se observă deci modalitatea foarte periculoasă în care s-a acționat, inculpații profitând prin orice mijloace de existența acestei datorii între două persoane străine de ei pentru a interveni, fără voia celor doi, și a obține și ei niște sume de bani din această situație.
Un asemenea mod de acțiune denotă un pericol concret deosebit de mare pentru ordinea publică, pentru orice cetățean onest care intră într-un fel sau altul în contact cu inculpații din acest grup infracțional, pe care îl prezintă acești inculpați, ce recurg la asemenea modalități de a-și procura sumele de bani dorite.
Cu privire la Decizia Curții Constituționale indicate și de instanța de fond, orice discuție nu se mai impune a se face, din considerentul că la data de 08.12.2014 această decizie nu era obligatorie, iar ulterior s-a și emis o ordonanță de urgență ce a modificat Codul de procedură penală în sensul indicat de Decizia Curții Constituționale. Prin urmare, nu a apărut nicio împrejurare nouă care să determine nelegalitatea măsurii controlului judiciar.
Pentru aceste motive, în baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. împotriva încheierii din ședința publică din data de 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3, pe care o va menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. I. M. și D. I. M. împotriva încheierii din ședința publică din 08.12.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 3, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. G. L. O. S.
Red. M.G.L./11.02.2015
Dact. O.S./11.02.2015
2 exemplare
Jud. fond: I. A.
| ← Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 638/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 119/2014.... → |
|---|
