Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 1193/322/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 49/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte – A. D. - judecător
Judecător – C. E.
Judecător - M. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta inculpată J. I. împotriva sentinței penale nr. 183 pronunțată de Judecătoria Târgu S. la data de 11 noiembrie 2013 în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 23 ianuarie 2014 și 30 ianuarie 2014, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 183 din data de 11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 al. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. i1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 al. 1 teza III din Legea nr. 241/2005, art. 13 Cod penal și art. 91 Cod penal a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J. I., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (12 acte materiale), săvârșită în perioada iulie 2011 – iunie 2012, împotriva părții vătămate S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5 - Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. Sf. G., .. 9, jud. C. și a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 500 (cinci sute) lei.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., împotriva inculpatei și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente ., cu sediul în or. C., .. 6, jud. C., să plătească părții civile suma de 3.360 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 7 din Legea 26/1990 și art. 13 al. 1 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea prezentei, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., pentru efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
În baza art. 2, 4, 6 pct. 1 lit. a din OG 75/2001 a dispus comunicarea prezentei, după rămânerea definitivă, la Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 04.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., din dosarul nr. 1230/P/2012 al aceluiași P., a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata J. I., cu datele de identificare din dispozitivul prezentei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (12 acte materiale).
În fapt s-a reținut că societatea . a cărei administrator este inculpata a înregistrat datorii către bugetul consolidat de stat în sumă de 7.953 lei reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă din care 2.174 lei impozit venit salarii, 2.492 lei Cas asigurați, 811 lei Cass asigurați, 78 lei șomaj asigurați, la care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 2.379 lei ca urmare a depășirii termenului de 30 zile de la data scadenței. Conform statelor de plată puse la dispoziție a rezultat că în perioada iulie 2011 – iunie 2012 societatea a avut o fluctuație de angajați, în total 17, pentru fiecare fiind calculate și reținute impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă. Inculpata a declarat că sumele reținute angajaților au fost corecte și banii au fost folosiți în interesul firmei care a avut unele probleme financiare motiv pentru care a fost nevoită să crediteze de mai multe ori firma cu diferite sume de bani. De aceea în iulie 2012 a și oprit activitatea. Inculpata nu figurează în evidențe cu bunuri în proprietate. Pe timpul cercetărilor inculpata a achitat diferite sume, înainte de trimiterea în judecată figurând cu o datorie de 1.000 lei debit și 3.271 lei accesorii. Până la primul termen de judecată a achitat și restul debitului, rămânând 3.360 lei accesorii datorate bugetului general consolidat al statului cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere. Partea vătămată statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă cu această sumă.
S-a depus ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, anume contractele individuale de muncă ale angajaților, statele de plată, registrul de casă, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, documentele din care a rezultat că . nu deține bunuri care să facă obiectul aplicării sechestrului, declarații învinuitei, cazier.
Inculpata a recunoscut că nu a vărsat către bugetul de stat consolidat în termenul de 30 zile de la scadență sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Din coroborarea probatoriului cu declarația de recunoaștere a inculpatului, atât starea de fapt reținută cât și vinovăția acestuia au fost dovedite.
În fapt, instanța a reținut că inculpata, în calitate de asociat unic și administrator la ., în perioada iulie 2011 – iunie 2012 a reținut de 12 ori de la angajații firmei pe care o administrează sumele reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă dar nu le-a mai vărsat către bugetul consolidat de stat în termenele prevăzute de lege, cauzând acestui buget un prejudiciu de 7.953 lei (din care 2.174 lei impozit venit salarii, 2.492 lei Cas asigurați, 811 lei Cass asigurați, 78 lei șomaj asigurați, la care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 2.379 lei ca urmare a depășirii termenului de 30 zile de la data scadenței). Din acest prejudiciu, până la primul termen de judecată a achitat debitul în întregime, rămânând de achitat 3.360 lei accesorii datorate bugetului general consolidat al statului cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, fapta inculpatei care în calitate de administrator la ., în perioada iulie 2011 – iunie 2012 a reținut de 12 ori de la angajații firmei pe care o administrează sumele reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă dar nu le-a mai vărsat către bugetul consolidat de stat în termenele prevăzute de lege întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (12 acte materiale), forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fiind intenție directă așa cum aceasta este definită de art. 19 Cod penal.
S-a reține și art. 13 Cod penal, Legea 241/2005 fiind mai favorabilă decât Legea nr. 50/2013 sub aspectul limitelor pedepsei.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal privind scopul pedepsei și individualizarea sa judiciară. De asemenea, art. 10 din Legea nr. 241/2005 care prevede că „(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. (2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)”.
Inculpata nu are antecedente penale, are vârsta de 44 ani, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului. Infracțiunea săvârșită prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, dar prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat a fost reparat în întregime de inculpat până la primul termen de judecată. Prejudiciul cauzat și recuperat până la primul termen de judecată este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale.
I s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de reținere și nevărsare în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 al. 1 Cod penal (12 acte materiale).
A constatat că pretențiile civile modificate de partea civilă, în cuantum de 3.360 lei accesorii datorate bugetului general consolidat al statului cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere sunt întemeiate și în baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a acestei sume cu titlu de daune materiale.
În baza art. 7 din Legea 26/1990 și art. 13 al. 1 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a prezentei, a unei copii de pe dispozitiv la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., pentru efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
În baza art. 2, 4, 6 pct. 1 lit. a din OG 75/2001 a dispus comunicarea prezentei, după rămânerea definitivă, la Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpata J. I. care a solicitat casarea sentinței atacate numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, în rejudecare inculpata să nu fie obligată la plata dobânzilor și penalităților aferente debitului principal întrucât se combină răspunderea delictuală cu cea administrativ fiscală, arătând că prejudiciul penal cuprinde doar debitul principal fără dobânzi și accesorii ( invocă o decizie a Tribunalului C. și o notă a Parchetului de pe lângă ÎCCJ)
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, cu respectarea prevederilor art. 385/6 alin 3 Cod procedură penală, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță pronunțând o soluție de încetare a procesului penal, privind pe inculpata J. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din L 241/2005 cu art. 41 alin. 2 ( 12 acte materiale), în temeiul art.11 pct. 2 lit. b raportat la art.10 lit. i/1 Cod procedură penală, față de împrejurarea achitării prejudiciului, a obligat în mod corect, pe latura civilă, la dobânzi și accesorii ca parte a prejudiciului cert,determinabil, nerecuperat, datorat ca urmare a antrenării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 1357 Cod civil.
Pentru a stabili cuantumul prejudiciului ce trebuie achitat pentru a beneficia de prevederile art. 10 alin. I teza III din L241/2005 cu art. 13 și art. 91 Cod penal, prima instanță a avut în vedere cuantumul acestuia stabilit la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, ceea ce nu împiedică obligarea pe latura civilă și accesoriilor constând în dobânzi și penalități curse ulterior acestui moment în virtutea principiului fundamental al răspunderii civile delictuale acela al recuperării integrale a pagubei
Indiferent de pârghiile financiar fiscale de recuperare a acestui prejudiciu, acesta poate fi solicitat și acordat de instanța penală, fiind generat de infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din L 241/2005 cu art. 41 alin. 2 ( 12 acte materiale) pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei J. I..
Fată de cele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata J. I. împotriva sentinței penale nr.183/11.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Târgu S., pe care o va menține
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurenta inculpata J. I. la plata a 150 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata J. I. împotriva sentinței penale nr.183/11.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr_ al Judecătoriei Tg S., pe care o menține
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenta inculpata J. I. la plata a 150 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2014.
PreședinteJudecătorJudecător
A. D. C. E. M. D.
Grefier,
D. C.
Red.A.D./13.03.2014
Dact. D.C./17.03.2014/2 exemplare
Jud.fond.S.K.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 109/2014. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
