Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 109/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 26809/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 109/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 21 martie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte- M. Ș. – judecător
Judecător- E. B.
- Grefier- C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. V., împotriva sentinței penale nr.2360/S din data de 6 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 06 martie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2014, iar apoi în data de 21 martie 2014, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penala nr. 2360 din 06.12.2013 a Judecătoriei B., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. V..
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c), alin.2¹ lit.b) Cod penal cu aplicarea art.74 al.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui G. și V., născut la data de 29.06.1973 în mun. Fetești, jud. Ialomița, domiciliat în mun. B., ., ., jud. B., ffl în mun. B., ., jud.B., cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_ la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 18.09.2013 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.141/18.09.2013 emis de Judecătoria B..
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art.346 alin.1 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată ., cu sediul în mun.Târgu M., ., jud.M. și la obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 400 lei cu titlul de daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 17/18.09.2013 inculpatul S. V. s-a dus în barul . din B., ., unde s-a întâlnit cu martorul P. V., fratele său. Aceștia au consumat băuturi alcoolice timp de câteva ore, la un moment dat martorul P. V. solicitându-le agenților de pază să-i arate înregistrările video din noaptea de 13/14.09.2013, când susținea că a fost bătut în acel local de alți agenți de pază.
Fiind refuzat, martorul P. l-a sunat pe fiul său și i-a cerut să-i aducă de acasă o sabie cu lama de aproximativ 50-60 cm, cu care intenționa să-și facă dreptate. După ce i-a fost adusă, martorul l-a somat din nou pe unul din agenții de pază să-i arate înregistrările pentru a vedea cine i-a spart capul. În acel moment au intervenit angajata barului M. A., care l-a rugat pe P. V. să lase sabia, precum și inculpatul S. V., care i-a luat arma din mână, încercând și el să-l liniștească pe fratele său.
În continuare P. V. a urcat la etaj, unde știa că sunt echipamentele de înregistrare video, fiind urmat de martora M. A.. Profitând de lipsa altor persoane în preajmă, inculpatul S. V. a sustras din sertarul casei de marcat suma de 400 lei.
Martora M. A. a observat acest lucru pe monitoarele de supraveghere de la etaj și a coborât, cerându-i inculpatului să-i restituie banii. Acesta a negat că ar fi luat vreo sumă și având într-o mână sabia, cu cealaltă mână a împins-o violent pe angajata societății, părăsind localul. De aici inculpatul a mers în Gara B., unde a cheltuit banii sustrași pe mâncare și băutură.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul nu a folosit arma, fiind suficient că aceasta a fost vizibilă, sabia fiind un instrument apt a crea o stare de temere asupra psihicului oricărei persoane care ar încerca să intervină.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea este săvârșită cu intenție directă. Conform art.19 alin.1 pct.1 lit.a, fapta este săvârșită cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.
Tâlhăria este o infracțiune complexă, o modalitate de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, în scopul însușirii pe nedrept, prin exercitarea de acțiuni violente.
Scopul infracțiunii este reprezentat de însușirea sumei de bani, iar acțiunea de împingere a fost săvârșită în scopul înlăturării martorei care observase fapta. În acest fel, inculpatul a avut reprezentarea acțiunilor sale, a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.
Sustragerea banilor a fost urmată în mod cert de o acțiune violentă menită a-i asigura autorului scăparea, astfel că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit.b Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal nu este întemeiată și urmează a fi respinsă.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cod penal, va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și de persoana inculpatului.
Conform art.18 Cod penal fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Valorile indicate în art.1 Cod penal sunt: suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.
Obiectul juridic principal al infracțiunii de tâlhărie îl constituie relațiile sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate, a posesiei sau detenției bunurilor mobile corporale ale unei persoane. Obiectul juridic secundar este reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția libertății psihice a persoanei sau cele referitoare la viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
În urma săvârșirii infracțiunii societatea P. S. SRL a fost prejudiciată cu suma de 400 lei.
Martora M. A. a fost împinsă de către inculpat, dar aceasta nu a suferit nicio leziune vizibilă. În ceea ce privește sabia, aceasta a fost luată de la P. V. și era în teacă. Nu exisă indicii că inculpatul ar fi urmat să folosească sabia. Întreaga sa atitudine față de martoră a fost de negare a faptei și de ignorare a solicitărilor martorei M. A..
În concluzie, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii imprimă acesteia un pericol social mai redus, justificându-se reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare conform art.74 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește persoana inculpatului acesta are vârsta de 40 de ani, fără studii, fără ocupație, necăsătorit și cu antecedente penale. În cursul urmăririi penale acesta a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând sustragerea banilor, dar negând faptul că ar fi exercitat acte de violență asupra martorei M. A.. Aceeași atitudine a avut-o și pe parcursul judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. V., înregistrat la această instanță sub nr. de mai sus la data de 8.01.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014, Curtea a constatat incidența dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea de punere în aplicare Legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală conform căruia recursurile se soluționează de aceiași instanță conform dispozițiilor referitoare la apel cuprinse în art. 408 - 425 Cod procedură penală.
Totodată, prin aceeași încheiere s-a constatat că, în baza art. 4 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . acestui cod penal cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat. În motivarea apelului se arată că martora M. A. a declarat că nu s-a simțit în pericol în prezența inculpatului sau a împrejurării că acesta avea acea sabie care era în teacă. De altfel sabia a ajuns în mâinile inculpatului pentru a evita o altă situație mai tragică aceea de a-l deposeda pe vărul său și de aduce această sabie în locuința acestuia pentru a nu fi folosită sabia. Se mai arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 231 alin. 2 Cod penal, care prevăd că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea legii mai favorabile dat fiind faptul că limitele pedepsei pentru infracțiunea săvârșită sunt mai reduse.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză. Declarațiile martorei M. A. se coroborează cu cele ale martorilor M. I. G. (filele 45-47), C. Ș. (filele 48-53), L. D. I. (filele 54-55), I. M. (fila 56), Apitulesei M. (fila 57), P. I. L. (fila 58), S. P. M. (fila 59), B. R. E. (fila 60), precum și cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere cu planșă foto anexă (filele 61-72), înregistrări video (fila 117), evidențiind în mod clar faptul că inculpatul, care avea asupra sa o sabie cu lama de aproximativ 50-60 cm, după ce a sustras din sertarul casei de marcat suma de 450 lei, la solicitarea de restituire a acesteia din partea martorei M. A., refuzat și a împins-o, părăsind incinta societății comerciale.
Este dovedită astfel acțiunea de împingere a martorei M. A. în scopul înlăturării acesteia, deoarece observase fapta, și în scopul păstrării banilor sustrași de către inculpat, astfel că încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță este cea corectă.
Fapta inculpatului S. V., care la data de 18.09.2013, în jurul orei 06.00, profitând de neatenția martorei M. A., a sustras din sertarul casei de marcat a barului aparținând societății comerciale P. S. SRL suma de 400 lei și la solicitarea martorei de a restitui banii, a împins-o, inculpatul având asupra sa și o sabie cu lama de aproximativ 50-60 cm, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c, alin.2¹ lit.b Cod penal.
Deși în cursul audierii sale în instanță martora M. A. a declarat faptul că nu s-a simțit amenințată de către inculpat, Curtea apreciază că această relatare contrazice precizarea făcută de martoră în cursul audierii sale în cadrul urmăririi penale, în sensul că s-a speriat foarte tare când l-a văzut pe P. cu sabia (fila 42 urmărire penală). Revenirea martorei asupra declarației inițiale este nejustificată, fiind în mod vădit contrazisă de imaginile video surprinse de camerele de supraveghere video din incinta localului. În plus, este relevantă și sublinierea martorei din cursul urmăririi penale, în sensul că îi este foarte frică nu atât de P. V., cât mai ales de fratele acestuia, P. V..
Susținerile inculpatului privind lipsa vreunui act violent la adresa barmaniței nu se coroborează așadar cu ansamblul materialului probator, din care reiese cu claritate că a împins-o pe martora M. A. în momentul în care aceasta i-a cerut să-i restituie banii sustrași și a plecat din bar. De asemenea, motivarea inculpatului că a ridicat mâna doar pentru a-i indica pe agenții de pază drept autori ai sustragerii banilor nu corespunde adevărului, din înregistrările camerei de supraveghere reieșind că aceștia nu se aflau în bar.
Sub aspectul legii penale mai favorabile, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie în noul Cod penal este mai favorabilă inculpatului, având în vedere că aceasta se regăsește în dispozițiile art. 233, 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, comparativ cu dispozițiile Codului penal anterior, care prevedeau o pedeapsă cuprinsă între 7 și 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Totodată, Curtea constată că circumstanțele atenuante judiciare reținute de prima instanță în favoarea inculpatului, prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal, se regăsesc și în noua reglementare, respectiv în dispozițiile art. 75 alin.2 lit. b Cod penal, sub forma împrejurărilor legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea faptei comise sau periculozitatea inculpatului. Efectele circumstanțelor atenuante, prevăzute în art. 76 Cod penal, constau în reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege. Prin urmare, limitele pedepsei sunt cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni închisoare.
Văzând modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, situația inculpatului, care, deși nu este recidivist, are antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, Curtea apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură a asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv al pedepsei. Modalitatea de executare, raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului, nu poate fi decât detenția.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul inculpatului S. V. împotriva sentinței penale nr. 2360/06.12.2013 a Judecătoriei B., pe care o va desființa sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, al individualizării judiciare a pedepsei și al acțiunii civile.
În baza art. 233 Cod penal, raportat la art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 76 alin. 1 Cod penal, și art. 5 alin. 1 Cod penal, inculpatul S. V. va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 422 Cod procedură penală, se va adăuga la durata arestării preventive timpul scurs din data de 6.12.2013 până în prezent.
Prin înscrisul autentic intitulat „Declarație” depus în apel de către avocatul ales al inculpatului (fila 35), administratorul . a menționat că își retrage plângerea formulată și declară stinse orice pretenții bănești sau de orice altă natură cu privire la procesul ce face obiectul acestui dosar. Pe cale de consecință, în baza art. 22 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, se va lua act de faptul că partea civilă . a renunțat la pretențiile civile formulate. Dispozițiile referitoare la plângerea prealabilă și împăcare, prevăzute de art. 231 Cod penal nu sunt aplicabile și infracțiunii de tâlhărie. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, încadrarea juridică a faptei este cea de tâlhărie i nu de furt calificat, astfel cum a solicitat să se rețină inculpatul, astfel că declarația notarială a reprezentantului părții civile nu poate avea alt efect decât asupra acțiunii civile, nu și asupra celei penale.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite apelul inculpatului S. V. împotriva sentinței penale nr. 2360/06.12.2013 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, al individualizării judiciare a pedepsei și al acțiunii civile.
Rejudecând cauza,
În baza art. 233 Cod penal, raportat la art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 76 alin. 1 Cod penal, și art. 5 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. V., fiul lui G. și V., născut la data de 29.06.1973 în mun. Fetești, jud. Ialomița, domiciliat în mun. B., ., ., jud. B., ffl în mun. B., ., jud. B., aflat în prezent în PNT C., cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 422 Cod procedură penală, adaugă la durata arestării preventive timpul scurs din data de 6.12.2013 până în prezent.
În baza art. 22 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, ia act de faptul că partea civilă . a renunțat la pretențiile civile formulate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. ȘerbanElena B.
GREFIER
C. G.
Red.E.B./22.07.2014;
Dact.C.G./22.07.2014;
5 ex;
Jud.fond/C. G.
| ← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 170/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 49/2014. Curtea... → |
|---|
