Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 25363/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 51/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte – A. D. - judecător
Judecător – C. E.
Judecător - M. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul – condamnat S. G. împotriva sentinței penale nr. 2182 pronunțată de Judecătoria B. la data de 21 noiembrie 2013 în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 23 ianuarie 2014 și 30 ianuarie 2014, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2182/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 240 și art. 233 al. 2 lit. a, c din Legea 302/2004 a fost recunoscută hotărârea 30/OWi BB_ a Biroului primarului general din Dortmund (Germania) din data de 22.08.2011, definitivă la data de 08.09.2011, și pedeapsa pecuniară aplicată numitului S. G., cetățean roman, născut la data de 11.04.971 în municipiul Tg M., jud M., domiciliat în municipiul S., .,jud B. în cuantum de 377,50 euro (din care 354 euro amendă penală și 23,50 euro cheltuieli judiciare).
În baza art. 242 din Legea 302/2004 a schimbat pedeapsa în moneda națională, persoana condamnată S. G. urmând a achita suma de 1608,_ lei din care 1505,4294 lei amendă penală și 100,_ lei cheltuieli judiciare către stat.
A pus în vedere condamnatului S. G. dispozițiile art. 63¹ Cod penal cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii în cazul neplății cu rea-credință a amenzii penale.
În baza art. 247 lit. d din Legea 302/2004 a dispus informarea autorității competente din statul emitent cu privire la executarea hotărârii, după încheierea executării.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.09.2013 sub număr de dosar_ s-a solicitat de Biroul federal de Justiție din Germania recunoașterea, în conformitate cu decizia cadru 2005/214/JAI a Consiliului din data de 24.02.2005, a sancțiunii pecuniare aplicate persoanei condamnate S. G..
La cerere a fost atașat certificatul prevăzut la art. 4 din decizia cadru amintită (filele 10-25)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin hotărârea cu numărul 30/OWi BB535_ a Biroului primarului general din Dortmund (Germania) din data de 22.08.2011,definitivă la data de 08.09.2011, numitul S. G., cetățean român, a fost condamnat la pedeapsa de 354 euro pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice fiind stabilită și suma de 23,50 euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin cererea înregistrată în prezentul dosar s-a solicitat recunoașterea acestei sancțiuni pecuniare.
La soluționarea prezentei cererii instanța a avut în vedere prevederile deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din data de 24.02.2005, care au fost preluate în secțiunea a 4-a a Legii 302/2004, la art. 233 al. 2, precizându-se că reprezintă pedeapsa pecuniară obligația de a plăti atât suma de bani drept condamnare pentru o infracțiune,pronunțată printr-o hotărâre – în cauză suma de 354 euro, cât și o sumă de bani aferenta cheltuielilor cauzate de procedura judiciară care a dus la pronunțarea hotărârii respectiv suma de 23,50 euro.
Prin urmare, prezenta cerere s-a încadrat în dispozițiile privind recunoașterea sancțiunilor pecuniare, fiind aplicabile dispozițiile legale menționate mai sus și care reglementează competența instanțelor judecătorești de a executa o astfel de hotărâre respectiv art. 234 al. 2 din Legea 302/2004.
Având în vedere natura infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea numitului S. G. respectiv infracțiunii privind regimul circulației pe drumurile publice, competența aparține judecătoriei.
Cu referire la condițiile prevăzute de lege pentru a se executa sancțiunea pecuniară pronunțată într-o altă țară art. 239 din Legea 302/2004 prevede la alineatul 1 infracțiunile care dacă se pedepsesc în statul emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea hotărârii, la punctul 33 fiind menționate faptele privind încălcarea regulilor privind circulația pe drumurile publice.
Cum în cauză numitul S. G. a fost condamnat pentru săvârșirea unei astfel de fapte instanța a fost chemată să procedeze la recunoașterea sancțiunii penale aplicate, fără a verifica existenta dublei incriminări.
Instanța a constatat că nu există nici unul dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 241 din Legea 302/2004, respectiv lipsa certificatului, pronunțarea în România a unei hotărâri pentru aceeași faptă, intervenirea prescripției executării etc. astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 240 alin 1 din Legea 302/2004 potrivit cărora ,,autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
Față de cele menționate mai sus, instanța a recunoscut hotărârea Biroului primarului general din Dortmund –Germania și pedeapsa pecuniara aplicată numitului S. G. în cuantum de 377,50 euro ,din care 354 euro amendă penală și 23,50 euro cheltuieli judiciare.
Potrivit prevederilor art. 242 al. 2 din Legea 302/2004 autoritatea judiciară română de executare schimbă pedeapsa în moneda de executare, la cursul valutar de la data pronunțării pedepsei.
În speță, la data pronunțării pedepsei, respectiv 22.08.2011 cursul BNR pentru euro era de 4,2611 lei astfel că persoana condamnată S. G. urmează a achita suma de 1608,_ lei din care 1505,4294 lei amendă penală și 100,13585lei cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispozițiile art. 244 din Legea 302/2004 a pus în vedere condamnatului că autoritatea judiciară română poate dispune înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii conform art. 63¹ Cod penal, și anume în cazul neplății cu rea credință a acesteia.
În conformitate cu art. 247 din același act normativ urmează a se informa autoritatea competentă a statului emitent despre executarea sau neexecutarea prezentei hotărâri.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul S. G. care a solicitat să nu fie recunoscută hotărârea străină de sancționare deoarece nu este el persoana amendată ci o altă persoană i-a folosit buletinul pe care petentul l-a pierdut.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, cu respectarea prevederilor art. 385/6 alin 3 Cod procedură penală, se constată că acesta este fondat pentru alte considerente decât cele invocate după cum urmează:
Prima instanță a constatat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Decizia- cadru 2005/214/JAI a Consiliului din data de 24.02.2005 preluată în Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală pentru recunoașterea Hotărârii Biroului primarului general din Dortmund –Germania prin care a fost aplicată petentului S. G. o sancțiune pecuniară în cuantum de 377,50 euro pentru punerea în circulație a unui autovehicul cu defecțiuni la sistemele de iluminare și frânare și fără documentul privind inspecția tehnică periodică, împrejurarea că petentul și-a pierdut buletinul și o altă persoană l-a folosit fiind amendată nu reprezintă motiv de nerecunoaștere a hotărârii străine conform art. 241 din L 302/2004, acest aspect trebuia invocat cu ocazia contestării hotărârii străine, certificatul emis de autoritatea străină precizând că petentul a fost informat personal sau prin reprezentant de posibilitatea de a contesta hotărârea de sancționare.
În schimb întrucât fapta pentru care petentului i s-a aplicat sancțiunea pecuniară nu este infracțiune nu trebuiau aplicate prevederile art. 63/1 Cod penal.
Față de cele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit a Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 2182/21.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei B., pe care o va casa sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 63/1 Cod penal și, rejudecând:
Va înlătura din sentința recurată dispozițiile art. 63/1 Cod penal cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii în cazul neplății cu rea credință a amenzii penale.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 2182/21.11.2013 pronunțată în dosarul penal nr_ al Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 63/1 Cod penal și, rejudecând:
Înlătură din sentința recurată dispozițiile art. 63/1 Cod penal cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii în cazul neplății cu rea credință a amentii penale.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2014.
PreședinteJudecătorJudecător
A. D. C. E. M. D.
Grefier,
D. C.
Red.A.D./13.03.2014
Dact. D.C./17.03.2014/2 exemplare
Jud.fond.A.E.A.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 365/2014.... → |
|---|
