Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 64/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 716/1372/2013/a9
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 64/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19 mai 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CFJC31
- Președinte - R. C. D. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul D. I. M. împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat D. I. M., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. S. N..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistență juridică contestatorului inculpat D. I. M., respectiv av. S. N., învederează instanței că a studiat dosarul cauzei și a luat legătura cu inculpatul pe care îl reprezintă anterior începerii ședinței de judecată.
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat D. I. M. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Instanța constată că obiectul prezentei cauze îl constituie contestația pe care inculpatul D. I. M. a formulat-o împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, încheiere prin care s-a dispus respingerea cererii inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive și în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, măsură care a fost menținută.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu S. N., având cuvântul pentru contestatorul inculpat D. I. M., solicită admiterea contestației formulată de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, încheiere prin care a fost respinsă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 215 Cod procedură penală, respectiv controlul judiciar. Așa cum s-a arătat și în fața Tribunalului pentru Minori și Familie B., inculpatul D. I. M. consideră că în ceea ce-l privește încă subzistă prezumția de nevinovăție, acesta considerând că nu există la dosar date concludente care să ateste săvârșirea de către el a infracțiunii de trafic de minori față de persoana vătămată Repa E.. De asemenea, inculpatul înțelege să aducă ca argumente în favoarea susținerilor sale declarațiile martorilor S. A. și U. Eugeniu, martori care au întreținut relații intime cu persoana vătămată Repa E. și care în declarațiile lor arată că nu îl cunosc pe inculpatul D. I. M. și nu au nicio legătură cu acesta. Totodată, inculpatul înțelege să aducă în sprijinul cererii formulate și argumente legate de faptul că are o fetiță minoră împreună cu concubina sa, care în prezent este bolnavă și necesită o intervenție chirurgicală precum și împrejurarea că mama sa este bolnavă, el fiind singurul întreținător care ar putea atât în ceea ce o privește pe minoră cât și pe mamă, să le procure mijloacele necesare pentru tratarea afecțiunilor de care acestea suferă. Față de aceste împrejurări și având în vedere că inculpatul D. I. M. este arestat de 4 luni de zile, consideră că potrivit obligațiilor pe care art. 215 Cod procedură penală le menționează și care pot fi stabilite în sarcina inculpatului, se poate ajunge la continuarea procesului penal în așa fel încât acesta să nu sufere din niciun punct de vedere, cu atât mai mult cu cât în ceea ce-l privește pe inculpatul D. I. M. prezumția de nevinovăție încă nu a fost răsturnată. Referitor la persoana vătămată Repa E., arată că întâmplător sau nu a fost desemnat ca și avocat din oficiu într-un alt dosar cu un număr de peste 10 inculpați, unde sunt reținute mai multe infracțiuni printre care și infracțiunea de trafic de minori care o privește tot pe această persoană vătămată Repa E.. Precizează că prin invocarea acestui aspect vrea să sublinieze faptul că de multe ori neputându-se stabili în concret contribuția fiecăruia dintre inculpați cu privire la săvârșirea uneia dintre infracțiuni sau cu privire la traficarea unei anumite persoane vătămate, se procedează la inculparea tuturor în speranța că va rezulta din probele care vor fi administrate împrejurarea că toți au avut o contribuție la traficarea respectivei persoane vătămate. Așa cum a arătat și anterior, solicită a se avea în vedere că din probele de la dosar nu rezultă faptul că inculpatul D. I. M. ar fi traficat-o pe această minoră.
Întrebat fiind, contestatorul inculpat D. I. M. arată că a fost arestat în Germania întrucât i s-a emis mandat pentru aducerea în țară în această cauză.
Relativ la celălalt dosar la care a făcut referire apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistență juridică contestatorului inculpat D. I. M., respectiv av. S. N., reprezentantul Ministerului Public ține să precizeze că față de inculpatul D. I. M. s-a dispus disjungerea din dosarul inițial la urmărire penală dat fiind că nu se afla în țară, însă la data de 08 mai 2014 dosarul care-l privea pe D. I. M. a fost reunit la dosarul inițial.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de inculpatul D. I. împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, ca nefondată. Arată că inițial în această cauză s-a constituit un dosar unic la nivelul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B., dosar în care s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane iar față de inculpatul D. I. M. s-a dispus disjungerea urmăririi penale având în vedere că fusese emis un mandat de arestare în lipsă în ceea ce-l privește, inculpatul fiind adus din Germania în acest an. Ulterior, după dosarul mamă a fost trimis și dosarul disjuns privindu-l pe inculpatul D. I. M. iar la termenul de judecată din data de 08 mai 2014 care a avut loc în fața Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-a dispus reunirea dosarului disjuns la dosarul inițial. În raport de perioada petrecută de inculpatul D. I. M. în stare de arest, apreciază că măsura arestării preventive este încă de actualitate. Mai mult decât atât, între inculpații din acest dosar care mai sunt arestați și inculpatul D. I. M. există o diferență în privința timpului petrecut în stare de arest preventiv, în sensul că ceilalți inculpați sunt arestați din luna august 2013 iar inculpatul D. I. M. este arestat din luna ianuarie 2014, deși știa că în țară se efectuează cercetări față de el. Subliniază faptul că Ministerul Public nu se leagă în prezent de prezumția de nevinovăție, pe care nu o pune nimeni la îndoială însă solicită a se avea în vedere că scopul și rațiunile măsurilor preventive sunt diferite. Astfel, nu se poate implica în acest moment prezumția de nevinovăție pentru că dacă s-ar merge pe această idee că prezumția de nevinovăție este strâns legată de măsura preventivă niciodată instanțele de judecată nu ar mai putea dispune arestarea preventivă dat fiind că orice măsură preventivă ar veni în contradicție cu principiul de nevinovăție. Mai mult decât atât, dacă judecătorul fondului a apreciat că se impune în continuare ca inculpatul D. I. M. să fie cercetat în stare de arest preventiv, are convingerea că în momentul în care se va proceda la audierea acestui inculpat, judecătorul fondului își va forma o opinie cu privire la atitudinea acestei persoane și probabil că va dispune în consecință în funcție de opinia pe care i-o va crea atitudinea inculpatului, opinie rezultată din declarație. Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de inculpatul D. I. împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13.
Contestatorul inculpat D. I. M., având ultimul cuvânt, arată că el nu s-a sustras în prezenta cauză și ține să sublinieze că era plecat din țară înainte cu câteva luni de a se începe cercetările în prezentul dosar. Precizează că el se afla sub semnătura celor de la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și aceștia i-au dat voie să plece din țară întrucât veniturile și toate actele sale se aflau în Germania. Învederează instanței că mama sa locuiește în Germania unde a fost căsătorită și în această țară vroia să se stabilească și el. Solicită a se avea în vedere faptul că are o fetiță bolnavă și menționează de când este arestat s-a și despărțit de familie, și-a stricat tot rostul și tot venitul din Germania. Precizează că în prezent nu mai are niciun venit și nu mai are cu ce să își întrețină familia, el fiind singura persoană care putea să facă acest lucru. În ceea ce o privește pe fetița sa, aceasta urmează să fie operată însă dat fiind că s-a certat cu familia sa, aceasta din urmă refuză să îi aducă un act de la medic în acest sens pentru a-l putea depune la dosarul cauzei. Subliniază că deși a încercat să ia legătura cu familia sa, aceasta nu dorește acest lucru și nu i-a adus niciun fel de act medical.
CURTEA,
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16 mai 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în temeiul art. 242 din noul Cod de procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul D. I.-M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive, iar în baza art. 362 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, raportat la art. 208 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut arestarea preventivă a inculpatului D. I.-M., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 52/08 octombrie 2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat că prin rechizitoriul întocmit la data de 30 ianuarie 2014 de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B., în dosarul nr. 151D/P/2013, înregistrat sub dosar nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. I.-M. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de aderare la un grup infracțional, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, coroborat cu art. 323 Codul penal din 1969, raportat la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal din 1969, respectiv trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului D. I.-M. faptul că, în cursul anului 2010, acesta a aderat la gruparea infracțională constituită de L. A.-N., A. I.-C., P. I.-L. și P. Ezechiel, în scopul obținerii de avantaje materiale prin săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, și s-a implicat în activitățile de recrutare/exploatare prin obligarea la practicarea prostituției a persoanelor de sex feminin. Totodată, același inculpat, în intervalul 2010-2013, împreună cu P. A.-M. și L. A.-N., a recrutat, prin violență și amenințare, și apoi a exploatat, victima minoră Repa E., în vârstă de 13 ani, obligând-o la practicarea prostituției pe raza municipiului F., obținând în acest mod pentru sine și pentru ceilalți membri ai grupării sume substanțiale de bani.
Inculpatul D. I.-M. a fost arestat preventiv, în lipsă, prin încheierea nr. 25/08 octombrie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii, în cauză fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/08 octombrie 2013.
Prin încheierea aceleiași instanțe din 25 ianuarie 2014, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data prinderii acestuia – 25 ianuarie 2014, până la data de 23 februarie 2014, inclusiv.
Sesizat fiind, la data de 31 ianuarie 2014, cu rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. I.-M., judecătorul de Cameră Preliminară a pus în discuția părților și a verificat, în conformitate cu prevederile art. 348 alin. 2, raportat la art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Prin încheierile pronunțate la datele de 06 și 26 februarie 2014, rămase definitive, judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului D. I.-M., măsura fiind menținută.
Prin încheierea din data de 10 martie 2014, judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie B. a respins excepția nulității actelor de urmărire penală invocată de inculpat, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B., la data de 30 ianuarie 2014, în dosarul nr. 151D/P/2013, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul sus menționat, dispunând, totodată, începerea judecății. Această încheiere a rămas definitivă la data de 21 martie 2014, prin respingerea contestației formulate de inculpatul D. I.-M., conform deciziei penale nr. 11/CP/21 martie 2014 a judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel B..
Prin încheierea de ședință din 24 martie 2014, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acestei măsuri.
Prin încheierea din 08 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._ 13, s-a dispus reunirea dosarului nr._ la dosarul antemenționat, acordându-se termen intermediar la 16 mai 2014 în vederea verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului D. I.-M..
La data de 16 mai 2014, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, respingând totodată cererea acestuia privind înlocuirea acestei măsuri cu una neprivativă de libertate.
În considerentele încheierii pronunțate, referitor la măsura preventivă menționată, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului D. I.-M. ( circumstanțiate în drept prin prevederile art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală din anul 1968, care își are corespondent în dispozițiile art. 223 alin. 2 din actualul Cod de procedură penală ) impun în continuare privarea de libertate a acestuia, deși aceste temeiuri au suferit unele modificări de la momentul arestării preventive.
La analiza măsurii preventive, tribunalul specializat a avut în vedere doar infracțiunea de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de fostul art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 – în prezent art. 211 alin. 1 din noul Cod penal, în condițiile în care infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, nu mai poate fi luată în considerare în analiza oportunității și legalității măsurii arestării preventive, ca urmare a succesiunii în timp a legilor penale și față de diferențele dintre reglementarea adusă prin dispozițiile art. 367 din noul Cod penal față de dispozițiile fostului articol 8 din Legea nr. 39/2003, corelat cu prevederile art. 7 și art. 2 din același act normativ.
Tribunalul specializat a constatat că, de la precedenta verificare a legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului, la data de 24 martie 2014, temeiurile avute în vedere nu au suferit nicio modificare, cu excepția trecerii unei perioade de timp, care nu este însă suficientă pentru a diminua impactul major pe care fapte de natura celor imputate inculpatului ( exploatarea sexuală a unui copil de 13 ani în vederea obținerii de foloase materiale ) le creează asupra comunității din care face parte inculpatul, realizând o stare de teamă și de nesiguranță, care ar fi agravate prin lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual.
De asemenea, nu poate fi ignorat efectul intimidant pe care lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment l-ar avea asupra persoanei vătămate, față de vârsta și situația vulnerabilă a acesteia și dată fiind legătura de dependență emoțională pe care o infracțiune de „ trafic de minori ” o stabilește inevitabil între autor și victimă, situație care poate afecta buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, toate cerințele obiective necesare analizării arestării preventive a inculpatului continuă să fie îndeplinite în cauză.
În acest sens, s-a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ( trafic de minori ) face parte dintre cele enumerate în mod expres de legiuitor printre infracțiunile grave care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o asemenea infracțiune, potrivit art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Totodată, s-a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ce poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 211 din noul Cod penal, constând în aceea că în intervalul de timp 2010-2013, inculpatul D. I.-M., împreună cu P. A.-M. ( persoană care a uzat de dispozițiile fostului articol 3201 din Codul de procedură penală anterior și a fost între timp condamnată definitiv, inclusiv sub aspectul faptelor respective ) și L. A.-N., a recrutat, prin violență și amenințare, și ulterior a exploatat victima minoră Repa E., în vârstă de 13 ani, obligând-o la practicarea prostituției pe raza municipiului F., obținând în acest mod pentru sine și pentru ceilalți membri ai grupării sume substanțiale de bani.
Sub acest aspect, tribunalul specializat a avut în vedere, în principal, declarațiile persoanei vătămate Repa E., care face referire la violențele exercitate de inculpații D. I. M. și P. A. M., atunci când minora nu dorea să se conformeze dispozițiilor celor doi; depozițiile martorei B.-P. Gerlinde și a martorei cu identitate protejată „ A. ”, care arată că au cunoștință de aspecte legate de presupusa activitate de constrângere exercitată de inculpații D. I. M. și P. A. M. asupra persoanei vătămate, pentru a o determina să se prostitueze.
Instanța de fond a reținut și gravitatea faptei de care trebuie să se țină cont la luarea/menținerea măsurii arestării preventive, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, care rezultă nu doar din aceea că legiuitorul a prevăzut infracțiunea de trafic de persoane printre cele pentru care se poate dispune măsura preventivă, dar reiese și din presupusul mod de operare – prin conlucrarea mai multor persoane și asupra unui copil aflat la vârsta pre-adolescenței și într-o situație vulnerabilă, ceea ce denotă o periculozitate deosebită.
De asemenea, întinderea în timp a presupusei activități infracționale denotă perseverență infracțională și generează un risc semnificativ de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate a inculpatului, cu atât mai pronunțat față de antecedentele acestuia, prezenta faptă presupunându-se că a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie.
De asemenea, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a beneficiat în trecut de clemența organelor judiciare, prin aplicarea a multiple sancțiuni cu caracter administrativ și a unor pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, iar în prezent se află din nou implicat într-o cauză penală, ceea ce ridică un dubiu important și cu privire la eficiența unei alte măsuri preventive, cum este cea solicitată prin cererea de înlocuire formulată de către inculpat, respectiv controlul judiciar.
În acest context, considerentele de ordin personal invocate de către inculpat nu pot fi determinante, cu atât mai mult cu cât nu au fost dovedite în niciun mod și cu atât mai mult cu cât este incertă modalitatea concretă în care inculpatul și-ar putea sprijini copilul minor, față de presupusa stare de sănătate precară a acesteia, din moment ce chiar inculpatul a arătat că se află într-un anumit conflict cu familia și nu cunoaște cu certitudine nici măcar dacă minora a suferit sau nu o intervenție chirurgicală.
Pentru aceste considerente, tribunalul specializat a respins cererea de înlocuire a arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul D. I. M., solicitând admiterea cererii formulate în fața Tribunalului pentru Minori și Familie B. și înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b din noul Cod de procedură penală.
În susținerea contestației, inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu, a afirmat că cele reținute în actul de sesizare al instanței de fond nu au susținere în materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale.
Totodată, s-a susținut că, având în vedere stadiul procesului penal, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar elementele de natură personală ( are un copil minor în întreținere, este singurul întreținător al familiei, mama sa este bolnavă ), determină schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării.
Verificând încheierea din data de 16 mai 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. prin prisma criticilor invocate, Curtea constată că aceasta este legală și va fi menținută.
În acest sens, este de remarcat faptul că instanța de fond a analizat în mod judicios aspectele privind respectarea condițiilor în care măsura preventivă a inculpatului a fost dispusă și pusă în executare și, ulterior, menținută.
Pe de altă parte, controlul privind legalitatea măsurii arestării a fost realizat de către instanță după încheierea procedurii în Cameră Preliminară, constatându-se îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru menținerea stării de arest preventiv.
În considerentele încheierii atacate, Tribunalul pentru Minori și Familie B.a analizat în mod complet și corect motivele care au stat la baza menținerii stării de arest preventiv, constatând îndeplinite atât cele care privesc în mod obiectiv infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cât și elementele de ordin subiectiv privitoare la persoana inculpatului și a circumstanțelor concrete în care fapta a fost săvârșită.
Din această perspectivă, dincolo de gradul de pericol social abstract al faptei presupus a fi fost comisă de inculpat ( trafic de minori ), Curtea reține în egală măsură faptul că aceasta ar fi fost săvârșită asupra unui minor în vârstă de 13 ani, prin obligarea și constrângerea acestuia la întreținerea de relații sexuale în scopul obținerii unor avantaje patrimoniale din activitatea desfășurată, fapta fiind derulată pe o perioadă mai lungă de timp.
În actualul moment, referitor la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, încă nu au fost administrate mijloace de probă, cercetarea judecătorească fiind în stadiu incipient.
Este adevărat că inculpatul poate formula în orice moment cereri privitoare la măsura preventivă sub puterea căreia se află, însă în prezent Curtea constată că nu au intervenit elemente noi ( iar cele avute în vedere la data punerii în executare a măsurii preventive nu au suferit modificări ), pentru a putea conduce la înlocuirea măsurii arestării cu cea a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b din noul Cod de procedură penală, astfel după cum s-a solicitat.
Pe de altă parte, în ceea ce privește durata arestării preventive în prezent nu este depășit termenul rezonabil, luând în considerare faptul că măsura dispusă la 08 octombrie 2013 a fost pusă în executare abia la data de 25 ianuarie 2014, coroborat cu stadiul actual al derulării procedurii judiciare, cu elementele de fapt reținute în actul de sesizare al instanței, precum și cu cele care caracterizează persoana inculpatului.
Raportat la prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul în actualul stadiu, Curtea remarcă împrejurarea că măsura preventivă a arestării nu aduce atingere acestui principiu, în condițiile în care, în acest moment, luând în considerare materialul probatoriu existent la dosar, există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, elementele de ordin personal invocate de către inculpat în fața instanței nu pot conduce prin ele însele la înlocuirea măsurii preventive, în condițiile în care acestea sunt preexistente momentului în care s-a dispus măsura privativă de libertate.
Astfel, în actualul moment, măsura preventivă a arestării este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului prin actul de inculpare și este necesară pentru realizarea scopului procesului penal, având în vedere și stadiul procesual al cauzei.
În aceste împrejurări, în mod corect Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării, menținând starea de arest preventiv a inculpatului D. I. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 206 din noul Cod de procedură penală, RESPINGE contestația formulată de inculpatul D. I. M. ( fiul lui I. și F. M., născut la data de 02 august 1986 în municipiul F., județ B., CNP_, domiciliat în municipiul F., . nr. 8, scara A, ., în prezent deținut în Penitenciarul C. ) împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 13, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, onorariul în cuantum de 100 RON al apărătorului desemnat din oficiu rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2014.
PREȘEDINTE
R. C. D.
GREFIER
O. S.
Red.: D.R.C./20.05.2014
Tehnoredactat: O.S., 2 ex./21.05.2014
Jud. fond: A. I.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
