Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 518/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 518/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 7168/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 518/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 17 octombrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAT4:

PREȘEDINTE – C. C. G. - judecător

JUDECĂTOR - M. G. L.

- Grefier: - R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. și inculpații G. R. V., M. V., M. P. A. și S. C. M. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 14 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ al Tribunalului B..

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 octombrie 2014, când,

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 40/S/14.02.2014 a Tribunalului B., în baza art. 314 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal, s-a condamnat inculpatul M.-P. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 314 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal, s-a condamnat inculpatul S. C.-M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 81 și 82 Cod Penal, pentru inculpații M.-P. A., S. C.-M., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal.

În baza art. 399 alin. 3 lit. a Cod Procedură Penală s-a revocat față de inculpații M.-P. A., S. C.-M. măsura arestului preventiv dispusă prin Încheierea nr.39/26.08.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, mandat 48/26.08.2013 M. P. A. și 49/26.08.2013 S. C. M. și dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în alte cauze.

S-a dispus luarea față de inculpații M.-P. A., S. C.-M. a măsurii preventive a controlului judiciar.

În baza art.215 alin.1 și 2 Cod Procedură Penală pe timpul controlului judiciar, s-a impus fiecărui inculpat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului pentru investigații criminale, organ de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemați; să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea organului judiciar în fața căruia se află cauza;

În baza art.251 alin.3 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.215 alin.4 și 5 Cod Procedură Penală, măsura este executorie și dispune comunicarea prezentelor dispoziții instituțiilor desemnate a realiza supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, cât și inculpatului, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor B. și Poliției de Frontieră Române.

În baza art. 314 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod penal (1968), art. 75 alin.2 lit. b Cod Penal s-a condamnat inculpatul M. V. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 83 Cod Penal (1968) s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința 2081/13.11.2012 de Judecătoria B. și adaugă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul execută pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 72 Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv din data de 26.08.2013 și până la data de 14.02.2014.

În baza art. 399 alin. 1 Cod Procedură Penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul M. V. prin Încheierea nr.39/26.08.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, (mandat de arestare preventivă nr.50/26.08.2013) cu măsura controlului judiciar și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art.215 alin.1 și 2 Cod Procedură Penală pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului pentru investigații criminale, organ de poliție desemnate cu supravegherea, organ de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemați; să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea organului judiciar în fața căruia se află cauza;

În baza art.251 alin.3 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a constatat că inculpații M.-P. A. și S. C.-M. au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 26.08.2013 – 14.02.2014.

În baza art. 396 alin. 5 Cod Procedură Penală cu aplicarea art. 16 litera b teza 1 Cod Procedură Penală s-a dispus achitarea inculpaților M.-P. A., S. C.-M. și M. V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 323 Cod penal raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003 și

În baza art. 396 alin. 5 Cod Procedură Penală cu aplicarea art. 16 litera b teza II Cod Procedură Penală s-a dispus achitarea inculpatului G. R.-V. pentru infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori în forma complicității prevăzută de art. 48 Cod Penal raportat la art. 314 alin. 2 Cod Penal.

În baza art.112 alin.1 lit. b Codul penal, s-a dispus confiscarea specială de la M.-P. A. a 508 carduri blank neinscripționate și a unui aparat tip MSR model MSRE206 seria A_, conținând un încărcător, descoperite asupra sa și ridicate la data de 25.08.2013 de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Timișoara – S.C.C.O. A.; de la S. C.-M. a trei dispozitive artizanale de plastic, care imită fațeta pentru eliberare numerar a unui ATM, fațetă pentru eliberare chitanță și fațetă pentru introducere card în bancomate, descoperite asupra sa și ridicate la data de 25.08.2013 de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Timișoara – S.C.C.O. A..

În baza art.112 alin.1 lit. d Codul penal, s-a dispus confiscarea specială de la M. V. a sumei de 500 euro sau contravaloarea în lei la data confiscării primită de la G. R.-V..

În baza art.112 alin.1 lit. e Codul penal, s-a dispus confiscarea specială de la G. R.-V. a sumei de 1300 euro, sau contravaloarea în lei la data confiscării, primită de la M.-P. A..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la începutul lunii august 2013, S. C.-M. și M.-P. A., stabiliți de mai mulți ani în Italia, au venit în România în concediu.

Conform declarației celor doi inculpați, furnizate în cursul urmăririi penale, aceștia urmăreau să obțină sume de bani mai ușor, aceasta pentru că aveau datorii și la statul Italian și aveau nevoie de bani pentru întreținerea lor și a familiilor lor.

Deși nu par a fi cunoscători sau versați în domeniul infracționalității electronice, inculpații au intenționat ca din România să achiziționeze dispozitive necesare clonării cărților de credit bancare, cu ajutorul cărora să poată frauda ATM-urile în scopul extragerii de numerar.

Pentru a-i ajuta, cei doi inculpați l-au contactat pe M. V., pe care îl cunoșteau de mai mult timp și despre care știau că anterior se ocupase cu operațiuni de skimming (falsificare de carduri și folosirea lor la scoaterea banilor din bancomate), solicitându-i să le facă rost de echipamente în acest scop. Inițial, M. le-a spus că nu vrea să se implice direct însă că va încerca să caute persoane care să-i poată ajuta.

Între timp, S. și M.-P. s-au întâlnit și cu martorul B. F., de asemenea o cunoștință mai veche care, față de intențiile manifestate de cei doi, i-a pus în legătură cu G. R.-V..

Acesta, la propunerea inculpaților de a le face rost de echipamente pentru skimming, s-a arătat interesat astfel că au stabilit modalitatea în care urmau să acționeze, respectiv: G. le făcea rost de dispozitive de clonat carduri ce includeau: fațete de bancomate („guri de bancomat” în jargon), MSR – dispozitiv de citire-inscripționare carduri necesar rescrierii benzilor magnetice, carduri neinscripționate tip blank, precum și programe informatice necesare, iar ei urmau să se întoarcă în Italia, să închirieze un spațiu în care să se poată desfășura activitatea infracțională și în care să vină ulterior G. împreună cu „o echipă” de oameni.

După ce s-au înțeles în această modalitate cu G. R.-V., inculpații S. C.-M. și M.-P. A. s-au întors în Italia cu intenția de a reveni în țară cu banii necesari pentru derularea activității infracționale.

G. R. V. a considerat că solicitarea inculpaților este o oportunitate pentru el în sensul că dacă va furniza aceste informații reprezentanților D. ar putea beneficia de înjumătățirea pedepsei la care deja fusese condamnat anterior. În acest sens, G. R. V. a luat legătura cu reprezentanții D. B., respectiv cu martorul C. F. ofițer BCCO căruia i-a relatat despre intenția inculpaților M.-P. și S., astfel stabilindu-se ca G. să furnizeze informații despre acțiunile celor doi.

La data de 22.08.2013, M.-P. și S. au revenit în România având asupra lor suma de 9000 euro - astfel cum au stabilit, hotărâți să pună în executare hotărârea infracțională luată anterior.

Inculpații au fost preluați de la autogară de către G. R. V. și s-au deplasat pe . autoturismul acestuia, unde cel dintâi i-a cerut inculpatului M.-P. suma de 500 euro pentru a achiziționa 505 carduri neinscripționate de la o persoană contactată anterior printr-un anunț pe internet.

Inculpatul G. a primit de la inculpații suma de 1000 lei și a achiziționat cardurile blank cu suma de 610 lei restul banilor păstrându-i pentru el. achiziția cardurilor s-a făcut în scara unui . fi văzut de către inculpați și ulterior G. le-a predat inculpatului M.-P. A..

Conform înțelegerii, a doua zi, inculpații s-au întâlnit din nou; împrejurare în care G. le-a cerut celor doi inițial suma de 200 de euro pentru a plăti un curier rapid, prin intermediul căruia a primit un MSR – cititor de carduri cu bandă magnetică, model MSRE 206, seria A_, conținând un încărcător și trei carduri neinscripționate.

Inculpatul a preluat pachetul în prezența lui S. C.-M. și a lui M.-P. A.. Ulterior, motivând că prețul MSR–ului era de 4.000 lei, inculpatul G. a obținut și această sumă de la M.-P..

În final suma de bani a rămas la G., după ce au încercat fără rezultat să o vireze în contul presupusului vânzător, aspecte atestate și de înregistrările camerelor de supraveghere de la Agenția Piraeus Bank, situată în B., pe Bld. Griviței. Din declarația inculpatului G. R.-V. rezultă că banii obținuți în data de 23.08.2013 i-a împărțit cu B. F., revenindu-le fiecăruia câte aproximativ 1500 lei.

În condițiile în care G. le-a spus că urma să se întâlnească cu un prieten al său de la care să procure dispozitivele necesare completării echipamentului pentru skimming, respectiv fațete de bancomat – „guri de bancomat”, mini-memorii, camere de filmat, baterii și alte accesorii, inculpatul S. C.-M. s-a decis să-l contacteze din nou pe M. V..

Astfel, bazându-se pe experiența sa anterioară, inculpatul S. l-a convins pe acesta să se întâlnească și să-l însoțească pe G. la achiziționarea dispozitivelor mai sus menționate, pentru a avea o garanție în privința calității acestora. Cunoscând intențiile inculpaților M.-P. și S., M. s-a deplasat cu G. la hotelul Ramada din B., în după-amiaza de 23.08.2013. În acest timp, M.-P. și S. au așteptat la benzinăria OMV de la ieșirea din B., peste drum de hotel.

La întâlnirea cu vânzătorul dispozitivelor a venit și martorul B. F.. Inculpatul G. R.-V. avea asupra sa suma de 7000 euro primiți de la inculpatul M.-P. pentru a perfecta tranzacția. În urma discuțiilor purtate, cei patru au împărțit banii, astfel: vânzătorul „A.” a luat 3000 de euro iar ceilalți trei au împărțit diferența. Inculpatul G. pretinde că primise 6000 de euro, însă din declarațiile inculpaților M.-P. și M. rezultă că avea asupra sa suma de 7000 de euro.

Ulterior, inculpații G. și M. au revenit la benzinăria unde erau așteptați de către M.-P. și S. și le-au dat 3 dispozitive artizanale de plastic, care imită dispozitivele unui ATM, respectiv: fațeta pentru eliberare numerar, prevăzută cu o cameră de filmat, fațetă pentru eliberare chitanță, ambele de culoare gri metal și fațetă pentru introducere card în bancomat, de culoare albă.

Inculpatul M. V. le-a confirmat celor doi că totul este în regulă, că dispozitivele achiziționate au fost testate și că sunt funcționale. Totodată, G. le-a spus că mai este nevoie să plătească încă 800 de euro pentru ca întregul echipament să funcționeze, aspecte față de care inculpații au arătat că nu mai au niciun ban. Deși G. a insistat ulterior, cerându-le încă 800 de euro, M.-P. și S. nu au mai plătit nimic – de altfel, toți banii pe care îi aveau fuseseră deja cheltuiți – și s-au hotărât să plece în Italia, cu echipamentele achiziționate în încercarea de a le pune în funcțiune. Inculpatul M.-P. a arătat că au plecat cu convingerea că „urma ca R. să vină în Italia și să le pună în funcțiune”.

În toată această perioadă G. a furnizat informații către D. B. prin C. F., fie telefonic, fie prin întâlniri efective, informațiile fiind furnizate oral deoarece G. a refuzat să dea o declarație scrisă.

În dimineața zilei de 25.08.2013 M.-P. A. și S. C.-M. s-au hotărât să părăsească teritoriul României având dispozitivele asupra lor, aspect pe care G. l-a comunicat reprezentanților D. astfel în aceeași dată, la orele 21⁰⁵, S. C.-M. și M.-P. A. au fost identificați la Vama Nădlac, în autocarul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare EH-767-AK aparținând ., intenționând să părăsească teritoriul României și având asupra lor următoarele bunuri:

- 508 carduri blank neinscripționate și un aparat MSR model MSRE206 seria A_, conținând un încărcător, descoperite în bagajul aparținând inculpatului M.-P. A.;

- 3 dispozitive artizanale de plastic, care imită dispozitivele unui ATM, respectiv fațeta pentru eliberare numerar, fațetă pentru eliberare chitanță, ambele de culoare gri metal și fațetă pentru introducere card în bancomat, de culoare albă, descoperite în bagajul aparținând inculpatului S. C.-M..

Inițial în cursul urmăririi penale inculpații M.-P. A. și S. C.-M. au recunoscut că intenționau să folosească echipamentul achiziționat în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică. Ulterior, în fața instanței, cu ocazia audierii inculpații au arătat că nu au cunoscut caracterul ilicit al acțiunii, că de fapt inculpatul G. este cel care a inițiat achiziția acestor bunuri și că de fapt ei nu au cunoscut intenția inculpatului G..

De altfel apărările celor trei inculpați au fost în sensul că aparatele, dispozitivele găsite asupra lor nu erau apte pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică și de asemenea s-a mai arătat că acest ansamblu nu era complet și că în funcție de destinația acestui ansamblu deținerea poate fi atât licită cât și ilicită.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/16.10.2013 al Institutului de Tehnologii Avansate București au rezultat următoarele:

Dispozitivele fac parte, cel mai probabil, dintr-un ansamblu utilizat la fraudarea echipamentelor de plată electronică de tip ATM. Afirmația este susținută de identificarea unor modificări în componența dispozitivelor realizate în acest scop: orificiul de mici dimensiuni în spatele căruia este disimulat un obiectiv provenit de la o cameră video miniaturală, resortul poziționat pe latura superioară a fantei din componența dispozitivului prezentat în figura 4 din anexă și a decupăturii de formă și dimensiuni aproximative cu cele ale unui cap magnetic de citire.

În cauză, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifică de natură dactiloscopică, prin raportul nr._ din data de 17.10.2013 concluzionându-se că o parte dintre fragmentele de urme papilare ridicate cu ocazia examinării dispozitivelor și cardurilor cu bandă magnetică au fost create de către inculpații S. C.-M. și M.-P. A..

Cei doi inculpați au recunoscut contactul material cu aceste bunuri, în cursul urmăririi penale au arătat că au cunoscut destinația ilicită a acestor bunuri pentru ca ulterior în cursul judecății să nege, apreciind că a existat doar o bănuială a caracterului ilicit al bunurilor deținute. Nu este licită posesia cardurilor blank și a MSR (destinat citirii benzii magnetice a cardurilor) atâta vreme cât acestea sunt achiziționate și deținute în ansamblul cu guri de bancomat. Dacă se poate accepta că niște carduri blank nu constituie o posesia ilicită, în momentul în care posesia acestora se face în combinație cu un MSR și cu niște guri de bancomat, posesia devine ilicită deoarece destinația ansamblului este pentru a comite infracțiuni legate de cardurile bancare (falsificarea instrumentelor de plată electronică deoarece prin intermediul MSR-ului sunt inscripționate cardurile cu datele culese prin skimmer)

Nu se pot reține apărările inculpaților S. C.-M. și M.-P. A., aceasta pe de o parte intenția lor de a achiziționa dispozitive pentru clonarea cardurilor reiese pe de o parte din declarațiilor lor din cursul urmăririi penale, datorită lipsei de experiență au achiziționat însă bunuri care pentru a putea fi folosite scopului ilicit pe care și l-au propus mai trebuiau completate și cu alte dispozitive. Lipsa de competitivitate a produselor achiziționate pentru o destinație ilicită nu poate transforma posesia acestor bunuri într-una licită doar pentru simplul fapt că ansamblul astfel dobândit, el însuși nu este apt pentru fraudarea echipamentelor de plată electronică de tip ATM, trebuind pentru a se putea realiza o asemenea din urmă acțiune, completat cu alte echipamente.

Inculpații S. C.-M. și M.-P. A. nu au nicio experiență în ceea ce privește dispozitivele achiziționate, nici pentru o manipulare licită și nici pentru o manipulare ilicită, astfel că pentru achiziția echipamentelor au avut nevoie de cunoștințele inculpatului M. V. despre care cunoșteau că posedă informațiile necesare.

Ca atare, având în vedere probatoriul cauzei, starea de fapt mai sus prezentată în ceea ce privește infracțiunile care formează obiectul prezentei cauze, instanța constată următoarele:

Inculpații M.-P. A. și S. C.-M. au acționat cu intenție și în deplină cunoștință de cauză pentru a achiziționa un ansamblu pentru fraudarea echipamentelor de plată electronică de tip ATM.

Pentru certitudinea calității echipamentelor achiziționate au avut nevoie de cunoștințele inculpatului M. V., acesta fiind de acord ca în schimbul unei sume de bani să fie de față la o achiziție și să furnizeze relații despre caracterul eficient sau ineficient al echipamentelor cumpărate.

Acțiunea inculpaților M.-P. A. și S. C.-M. s-a desfășurat în perioada 22-25.08.2013 prin intermediul inculpatului G. R. V. prin acesta au fost realizate conexiunile și prin intermediul căruia au fost achiziționate echipamentele cu care ulterior M.-P. A. și S. C.-M. să acționeze în Italia.

Referitor la acțiunile inculpatului G. R. V. s-a constatat că acesta a furnizat către reprezentanții D. B. toate informațiile cunoscute și toate acțiunile inițiate de ceilalți trei inculpați, având reprezentarea că el nu este un participant la acțiunile celor trei inculpați. S-a reținut că nu se poate considera că inculpații M.-P. A. și S. C.-M. au acționat la inițiativa lui G. R. V., ori că ar fi fost provocați să comită fapta de către acesta din urmă.

Faptul că inculpatul G. R. V. a optat pentru furnizarea informațiilor despre acțiunile celor trei inculpați a determinat posibilitatea identificării faptei și prinderii celor trei inculpați, în lipsa datelor furnizate fapta ar fi rămas neidentificată. Acțiunea inculpatului G. de a obține din activitățile celor trei inculpați un profit material este o acțiune imorală și nu poate fi considerată complicitate la acțiunile celor trei deoarece în nici un moment G. nu a avut reprezentarea că înlesnește acțiunile celor trei inculpați deoarece el furniza informații organelor de poliție.

Faptul că s-a implicat și în achiziția echipamentelor este o acțiune pe care inculpatul G. a perceput-o ca fiind necesară pentru realizarea obiectului infracțiunii reținute în sarcina inculpaților M.-P. A. și S. C.-M..

Nu i se poate imputa inculpatului G. R. V. că nu a acționat mai imparțial și că nu a fost doar un observator deoarece acesta nu are cunoștințele necesare unui act de investigare și a acționat astfel cum a crezut că este corespunzător calității de viitor martor al unei operațiuni ilicite a unor terți în legătură cu care va avea calitatea de martor pentru a beneficia de reducerea pedepsei la care este condamnat, conform art. 19 din Legea 682/2002. ca atare, instanța apreciază că inculpatul G. R. V. nu a acționat cu intenția cerută de lege pentru a se putea reține în sarcina sa comiterea infracțiunii de complicitate la deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori.

Ca atare, în baza art. 16 litera b teza II Cod Procedură Penală s-a dispus achitarea inculpatului G. R.-V. pentru infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori în forma complicității prevăzută de art. 48 Cod Penal raportat la art. 314 alin. 2 Cod Penal.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 323 Cod penal raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003, în cauză, deși se reține că M.-P. A. și S. C.-M. au constituit o grupare infracțională ce a fost sprijinită de către inculpatul M. V., instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

De altfel, această infracțiune a fost dezincriminată prin . Codului Penal începând cu data de 01.02.2014, ca atare în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 litera b teza I Cod Procedură Penală.

În ceea ce privește infracțiunea de deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, aceasta are corespondent în Cod Penal în art. 314 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, legea nouă fiind mai favorabilă sub aspectul cuantumul pedepsei. Astfel art. 314 alin. 2 încriminează deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, stabilindu-se că fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Nu se pot reține dispozițiile aret. 365 Cod Penal, deoarece acestea se referă la deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces, deoarece corespondentul articolului 25 din legea 365/2002 se regăsește în art. 314 Cod Penal, acest fapt fiind confirmat și de considerentele Deciziei RIL 15/2013.

În concluzie, tribunalul a apreciat că pentru inculpații M.-P. A., S. C.-M. și M. V. a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, urmând a se dispune condamnarea acestora.

În drept s-a reținut că fapta inculpatului M.-P. A. care, la data de 25.08.2013, a fost descoperit de către organele de cercetare penală la Vama Nădlac, în timp ce se pregătea să părăsească teritoriul României având în bagaje dispozitive electronice necesare copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor și efectuării de clone ale acestora, respectiv: 508 carduri blank neinscripționate și un aparat tip MSR model MSRE206 seria A_, conținând un încărcător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 314 alin. 2 Cod Penal.

Fapta inculpatului S. C.-M. care, la data de 25.08.2013, a fost descoperit de către organele de cercetare penală la Vama Nădlac, în timp ce se pregătea să părăsească teritoriul României având în bagaje dispozitive electronice necesare copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor și efectuării de clone ale acestora, respectiv: trei dispozitive artizanale de plastic, care imită fațeta pentru eliberare numerar a unui ATM, fațetă pentru eliberare chitanță și fațetă pentru introducere card în bancomate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 314 alin. 2 Cod Penal.

Fapta inculpatului M. V. care la data de 23.08.2013, la cererea inculpaților S. C.-M. și M.-P. A., cunoscând activitatea infracțională pe care urmăreau să o desfășoare, s-a deplasat la Hotelul Ramada din B. împreună cu G. R.-V., unde a verificat dispozitivele ce urmau a fi achiziționate în vederea utilizării la extragerea frauduloasă de sume de bani din bancomate, asigurându-i pe cei dintâi că bunurile cumpărate sunt în stare de funcționare și înlesnind astfel deținerea respectivelor echipamente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii în forma complicității, de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 48 raportat la art. 314 alin. 2 Cod Penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale faptelor și cele personale ale inculpaților.

Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații S. C.-M. și M.-P. A. având în vedere modul în care au acționat, faptul că nu au antecedente penale, că pot fi considerați persoane neinițiate în acțiuni infracționale ce au legătură cu frauda informatică, instanța de fond consideră că scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare cu aplicarea art. 81 și 82 Cod Penal, astfel cum este reglementată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei conform Cod Penal (1968) în vigoare la data comiterii faptei celor doi, aceste dispoziții fiind mai favorabile decât cele în vigoare la momentul pronunțării prezentelor dispoziții, aceasta deoarece dacă în termenul de încercare nu se comite nicio infracțiune intervine reabilitarea de drept.

În prezent, față de dispozițiile în vigoare la momentul pronunțării, instanța a arătat că s-ar putea orienta la amânarea aplicării unei pedepse cu stabilirea unor măsuri de supraveghere, dar la finalul termenului cel condamnat nu este reabilitat de drept și de asemenea ar mai putea fi aplicabile dispozițiile art. 91 referitoare la suspendarea pedepsei sub supraveghere care cu certitudine sunt mai severe decât dispozițiile art. 81 și 82 Cod Penal care nu prevăd măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare.

În sarcina inculpatului M. V. s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal (1968), având în vedere faptul că, prin sentința penală nr. 2081/13.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 141/21.03.2013 a Tribunalului B. s-a dispus condamnarea lui M. V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, în temeiul art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Se constată că dispozițiile codului penal din 1968 cu privire la recidivă sunt mai favorabile decât cele prezente deoarece nu impun obligativitatea acordării unui spor de pedeapsă.

În favoarea inculpatului M. Viore s-au reținut dispozițiile art. 75 alin.2 lit. b Cod Penal, apreciindu-se astfel că scopul pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse reduse sub minim, aceasta față de contribuția relativ redusă a acestui inculpat la comiterea faptei dar și față de ansamblul pedepsei rezultante pe care acesta o va executa în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri parchetul și inculpații.

P. arată că primul motiv invocat în apel vizează achitarea inculpaților M. P. A., S. C. M. și M. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.8 din Legea nr. 39/2003, la data soluționării cauzei, instanța de fond a considerat că infracțiunea a fost dezincriminată, având în vedere decizia nr. 12 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea chestiunilor prealabile, care stabilește fără niciun fel de îndoială că această infracțiune se regăsește în reglementarea ulterioară în dispozițiile art. 7 din Codul penal, motiv pentru care solicită admiterea apelului pentru acest motiv, întrucât probatoriul complet și suficient stabilește dincolo de orice dubiu că inculpații au săvârșit și această infracțiune.

Cel de-al doilea motiv de apel vizează greșita achitare a inculpatului G. R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținerea de instrumente în vederea falsificării instrumentelor de bănci și de plată, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 314 alin. 2 Cod penal.

Instanța de fond a reținut că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul G. nu ar fi acționat cu intenția prevăzută de lege, întrucât avea reprezentarea că activitățile sale sunt cunoscute de organele judiciare și încuviințate, drept pentru care s-a considerat că participarea acestuia ar avea un caracter imoral și nu unul ilegal. În urma probatoriului administrat s-a stabilit în mod indubitabil că inculpatul G., în primul rând nu a fost autorizat să participe la anumite activități care, din punct de vedere al elementului obiectiv, întrunesc elementele constitutive al infracțiunii menționate anterior, întrucât nu a fost desemnat colaborator în cauză. În al doilea rând, nici nu a existat vreo încuviințare pentru desfășurarea acestor activități cu caracter ilicit și ilegal. Arată că, în ordine cronologică, inculpatul G. a fost cel care s-a adresat organelor judiciare cu acest denunț prin care dorea să beneficieze de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în sensul că, fiind cercetat în altă cauză, ar fi beneficiat de o reducere considerabilă de pedeapsă. Este evident că a ales ca modalitate informarea organelor judiciare competente și nu formularea unui denunț, deși ulterior în cauză, fiind acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, trebuiau depuse dovezi certe prin care să se ateste că el a contribuit la identificarea, prinderea și tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârșit infracțiunile. Și la acest moment martorul audiat în fața instanței de apel a precizat suficient de clar și de explicit că niciodată nu a încuviințat în niciun mod activitățile ilegale pe care le-a desfășurat inculpatul G.. Acesta nu s-a limitat doar la activități pe care legea i le-ar fi permis și, indiferent că ar fi adus la cunoștință organele judiciare sau nu, nu se poate prevala de necunoașterea legii atunci când se săvârșește o infracțiune, trebuie ca persoana să știe dacă există vreo dispoziție legală sau vreo măsură dispusă de cineva în așa fel încât să poată beneficia de imunitate legală dacă există acordul organelor judiciare și dacă se situează în unul din acele cazuri. Deși inculpatului i s-a solicitat în mod expres să nu achiziționeze altă aparatură de natură a fi folosite la falsificarea instrumentelor de bănci și de plată, respectiv cititor de carduri și inscriptor, acesta a făcut aceste demersuri și a încasat sumele de bani, neaducând la cunoștința organelor judiciare acest fapt. Și dacă ar fi făcut aceste fapte cu acordul verbal al organelor de cercetare penală, tot s-ar fi situat dincolo de dispozițiile legale, întrucât singura modalitate legală era desemnarea lui în calitate de colaborator, calitate care i-ar fi permis desfășurarea de astfel de activități și să nu fie tras la răspundere penală. De altfel, în reglementarea art. 138 alin. 11 Cod de procedură penală se prevede și posibilitatea de a fi autorizat pentru a nu fi tras la răspundere contravențională sau penală din această perspectivă. Legiuitorul a înțeles să delimiteze și să stabilească clar în prezent acest aspect pentru a nu mai exista nicio îndoială.

Mai mult, și față de celelalte aspecte ale activității desfășurate personal de către inculpat, există dovada clară că acesta a avut o activitate duplicitară, pe de-o parte dorea să beneficieze de dispozițiile legale pentru a obține readucerea de pedeapsă extrem de mare și pe care risca să o execute, sentința fiind nedefinitivă în cauza în care era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar pe de altă parte nu s-a sfiit să beneficieze de avantajele materiale directe pe care le obținea în urma activităților ilicite desfășurate. A încasat sume de bani prin achiziționarea acestor dispozitive de inscripționat și de citit cardurile bancare, motiv pentru care apreciază că este dovedită cu prisosință și implicarea acestui inculpat în activitatea grupului de la momentul la care a informat organele judiciare despre existența grupului, iar implicarea lui nu s-a limitat doar la o atitudine pasivă, ci a avut o acțiune proactivă, în sensul că a încercat nemijlocit și a și reușit să sprijine activitatea grupului prin instrumentele de falsificare pe care le-a intermediat în vederea achiziționării lor. Astfel că, în același timp s-a reținut, deși nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, că se impune confiscarea specială a sumelor obținute în urma intermedierii achiziționării acestor dispozitive de falsificat instrumente de plată și în acest caz trebuie să o concordanță între măsură confiscării, dacă e rezultatul săvârșirii unei infracțiuni sau dacă evident nu are niciun fel de răspundere penală din această perspectivă, cel puțin ar trebui să avem o consecvență în sensul, dacă se mai impune sau nu confiscarea în situația în care se ajunge la concluzia contrară că, într-adevăr inculpatul a acționat cu poziție subiectivă, care nu este de natură să atragă răspunderea penală.

Cel de-al treilea motiv de apel vizează condamnarea inculpatului M. V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 314 alin. 2 Cod penal în calitate de autor, această soluție a fost dispusă fără să fie pusă în discuție schimbarea încadrării juridice. Eventual, dacă judecătorul fondului ajungea la concluzia că alta este forma de participație la săvârșirea infracțiunii, consideră că, raportat la probatoriul administrat, răspunderea care se impune a fi stabilită în sarcina acestui inculpat este forma de participație a complicității.

De asemenea, arată că s-au formulat observații în exercitarea căii de atac a apelului și raportat la cuantumul pedepselor stabilite de instanță, aspect față de care consideră că, raportat la întreaga activitate, la modalitatea de săvârșire, la numărul cardurilor – peste 500 - pe care au avut intenția de se deplasa și de a săvârși infracțiuni transfrontaliere, care evident atrage o sancțiune și o modalitate de individualizare a pedepselor mai aspră decât cea stabilită de către instanța de fond, urmând ca instanța de control judiciar, în urma analizării întregii cauze, să aprecieze dacă se impune și rejudecarea sub acest aspect. Pe cale de consecință, solicită a se dispune în cadrul soluționării căii de atac, admiterea apelului pentru toate motivele astfel cum au fost invocate și susținute în fața instanței de apel.

Apelantul inculpat G. R. V. arată că apelul declarat aduce critici în ce privește confiscarea specială a sumei de 1300 de euro sau contravaloarea în lei la data confiscării, primită de la inculpatul M. P. A.. Astfel cum a arătat și reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că în cauză s-a dispus o soluție de achitare, din punctul său de vedere se impunea ca instanța de fond să nu ia această măsură a confiscării speciale, iar apelul promovat în cauză de către inculpat este motivat strict sub acest aspect.

Apelantul inculpat M. V., solicită admiterea apelului formulat, având în vedere că prin motivele de apel a invocat și faptul că și inculpatul M. V. a fost trimis în judecată în calitate de complice și totuși instanța l-a condamnat în calitate de autor, deși în niciun moment nu s-a pus în discuție necesitatea, posibilitatea sau probabilitatea unei astfel de situații juridice, iar, în opinia sa, dispozițiile legale sunt clare.

Un alt motiv de apel constă în faptul că prin hotărârea pronunțată s-a dispus schimbarea încadrării juridice într-o formă mult mai gravă, respectiv din complice în autor, ceea ce nu constituie o situație favorabilă inculpatului. În atare condiții, consideră că s-au încălcat principiile contradictorialității și legalitatea a procesului penal, situație în care instanța de control judiciar urmează a aprecia asupra acestui aspect.

Solicită a se observa faptul că în prezenta cauză situația nu a fost pe deplin lămurită sub aspect probator, existând o . inadvertențe între declarațiile inculpaților, respectiv declarațiile date de S. C., M. P. A., acestea coroborate cu declarația inculpatului G. R., având în vedere și declarația inculpatului M. V., precum și depoziția martorului C.. În opinia sa, nu se cunoaște exact data sau perioada în care s-a constituit acest grup infracțional, care era rolul fiecărui inculpat în cadrul grupului. De asemenea, la momentul la care inculpatul G. l-a informat pe martorul C. F., nu se cunoștea exact dacă cea de-a treia persoană era inculpatul M., întrucât în prima declarație se face vorbire despre o persoană de la care se achiziționează aceste bunuri, iar frecvența convorbirilor între martor și inculpatul G. confirmă, cel puțin din punct de vedere subiectiv, faptul că martorul și implicit, organele de anchetă au avut cunoștință despre toate întâlnirile și convorbirile și, practic știau despre tot ceea ce se întâmpla.

Mai mult, arată că la primele întâlniri, urmare a discuțiilor purtate cu inculpații S. C. și M. P. A., inculpatul M. spune că nu dorește să se implice în această situație, întrucât a avut o condamnare în străinătate, a executat o pedeapsă și nu mai dorește să se implice, situație în care ceilalți inculpați au insistat, însă inculpatul M. a avut o poziție fermă. Singurul aspect în raport de care a fost tras la răspundere penală acest inculpat privește întâlnirea ce a avut loc la hotelul Ramada. În opinia sa, organele de cercetare penală au știut despre această întâlnire. Audiați fiind, inculpații G. și M. au arătat că la această întâlnire a mai fost prezent și B. F., iar poziția inculpatului M., confirmată și prin alte declarații, este aceea că a mers la acea întâlnire fără a cunoaște motivul acesteia.

Din punctul său de vedere, nu există o complicitate materială întrucât inculpatul M., fiind condamnat anterior pentru o infracțiune similară, cunoștea ce echipamente erau necesare și cum se foloseau aceste echipamente, însă nu a procurat aceste echipamente și nici nu a dat nicio informație cu privire la persoane cu care pot intra în legătură și mai mult, de la primele discuții a arătat că nu dorește să se implice întrucât pedepsele sunt mari, motive pentru care apreciază că nu există nici complicitate morală în aceste condiții. Relativ la faptul că a primit o sumă, acesta a precizat împrejurările în care a avut loc întâlnirea de la hotelul Ramada, întâlnire la care au participat și alte persoane pe care acesta nici nu le cunoștea, și B. F. și a arătat că nu a știut cum să reacționeze în acel moment, însă nu le-a confirmat și nici nu a întărit în niciun fel rezoluțiile infracționale ale inculpaților S. C. și M. P. A.. La un raționament logic, acești inculpați puteau să se răzgândească de la primele întâlniri, având în vedere că aveau reprezentarea faptului că M. V. a fost condamnat pentru o faptă similară și a executat o pedeapsă.

În opinia sa, în lipsa unor convorbiri, a unor interceptări clare asupra întregii perioade, nu poate fi lămurit aspectul ce privește vinovăția inculpatului M. V. și consideră că acesta nu a dorit să se implice, întrucât, dacă dorea acest lucru, avea un rol activ, organele de cercetare penală verificau informațiile procurate de inculpatul G. și se contura cu exactitate, sub aspect probatoriu, această grupare infracțională.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului promovat și a se avea în vedere faptul că, urmare a sentinței pronunțate, singurul care urmează să execute pedeapsa este acest inculpat, deși nu a dorit să se implice, însă, urmare a condamnării suferite anterior, ceea ce nu este echitabil în condițiile în care acesta și-a precizat poziția procesuală pe parcursul procesului penal.

Apelantul inculpat M. P. A. arată că, având în vedere decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se precizează cu certitudine că s-a renunțat la acel paralelism între grup infracțional și grup infracțional organizat, fiind absorbită într-o singură infracțiune, la acest moment concluziile sale le-a apreciat ca fiind, ca și temeiuri de drept, pe dispozițiile vechiul Cod penal și Cod de procedură penală și respectiv, a legilor cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, respectiv Legea 39/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002. Inițial, în fața instanței de fond s-a considerat ca infracțiunea de grup infracțional a fost dezincriminată și concluziile parchetului la acel moment au fost în același sens. Practic, cu privire la această infracțiune nu s-a mai administrat un probatoriu, considerându-se ca fiind dezincriminată, iar apelul formulat a vizat, pornind de la soluția dată de prima instanță, infracțiunea de deținere a acestor instrumente. Analizând comparativ textele de lege, apreciază ca limite ale pedepsei și ca regim de sancționare a celor două infracțiuni, că legea sub care a fost sesizată instanța este mai favorabilă inculpatului. Prin urmare, consideră că modul în care a fost sesizată instanța reprezintă legea penală mai favorabilă.

Solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii atacate, sens în care solicită achitarea inculpatului, în primul rând în ce privește infracțiunea de deținere a acelor instrumente de plată. Astfel cum se poate observa și din actul de sesizare, astfel cum a reținut și instanța de fond, asupra inculpatului M. P. A. au fost identificate un număr de 508 carduri blanc, neinscripționate, și un aparat de tip MSR, care au fost considerate ca fiind instrumente de tip comercial. La dosarul cauzei, în faza de judecată în primă instanță, a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică de Institutul pentru Tehnologii Avansate București, în care, la punctul 3 intitulat concluzii, specifică în mod clar că dispozitivele descoperite, identificate asupra inculpatului M. P. este un dispozitiv de inscripționare MSR ., care este un produs comercial destinat citirii și inscripționării cardurilor magnetice și cardurilor cu bandă magnetică tot de tip comercial, iar în urma procesului de citire al benzilor magnetice ale cardurilor, s-a stabilit că aceste carduri sunt blanc-uri. Analizând concluziile raportului de expertiză, având în vedere și descrierea acestor dispozitive, apreciază că singurele dispozitive care au fost găsit asupra acestui inculpat sunt descrise ca fiind produse comerciale, ceea ce presupune că pot fi achiziționate în mod liber de pe piața comercială, fără să existe vreo restricție în acest sens, de unde rezultă că deținerea acestor instrumente nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și sancționată de art. 25 din Legea nr. 365/2002. De altfel, așa cum rezultă din concluziile raportului expertiză la pct. 2, se specifică clar că dispozitivele deținute de inculpat fac parte cel mai probabil dintr-un ansamblu utilizat pentru fraudarea echipamentelor de plată dar nu poate duce la concluzia că pe viitor inculpatul și-ar fi procurat și realizat un întreg ansamblu apt pentru fraudarea echipamentelor de plată electronice.

De asemenea, solicită a se observa că în raportul de expertiză se precizează foarte clar, relativ la modul de analiză a dispozitivelor găsite asupra inculpatului, că nu se poate preciza cu certitudine dacă a existat sau dacă există posibilitatea unei fraudări prin intermediul acestora. Totodată, se impune a fi avută în vedere și declarația dată de inculpatul M. P. A., în care acesta arată că la momentul la care s-au achiziționat dispozitivele a conștientizat gravitatea faptelor sale, a renunțat, poziție ce a fost relevată atât prin declarația inculpatului G., cât și a martorului audiat la acest termen de judecată, care a arătat clar că inculpatul M. a refuzat achiziționarea altor elemente componente care să facă apt un astfel de ansamblu fiabil pentru fraudarea instrumentelor bancare.

Apreciază că mijlocele folosite și deținute de inculpat erau absolut improprii, inapte de a fi folosite pentru fraudarea echipamentelor de plată electronică de tip ATM, astfel că, față de modul în care a fost concepută un eventual ansamblu, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reglementate de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și, eventual, ne aflăm în fața unei tentative absolut improprie care, raportat la prevederile noului Cod penal și care incriminează această faptă prin art. 314 alin. 2 Cod penal așa cum a fost reținută de către instanța de fond, cât și la reglementarea veche, în această situație tentativa nu este pedepsită.

În ce privește infracțiunea de grup infracțional, pune concluzii de achitare a inculpatului M. P. A.. Arată că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că nu putem discuta despre un grup infracțional așa cum este reținut de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003. Mai mult, raportat la dispozițiile care reglementează actuala modalitate a acestei infracțiuni de grup infracțional, aceasta ar fi trebuit să fie modalitatea în care să fie sesizată instanța. Din punctul său de vedere, nu a existat în niciun moment un grup infracțional, care este definit foarte clar de lege prin art. 8, și care prevede cum trebuie să fie structura acestuia, cum trebuie să acționeze, în grupul infracțional fiecare membru al grupului trebuie să aibă o anumită funcție. Din întreg materialul probatoriu administrat în cauză nu a rezultat că inculpații au acționat sub forma unui grup infracțional, că au avut sarcini prestabilite, de altfel în acest sens este și declarația pe care martorul de la acest termen de judecată a dat-o și care a precizat că în niciun moment nu i s-a precizat că există un grup bine structurat format din 3 persoane care să acționeze într-un anumit scop și în care fiecare membru să aibă o sarcină prestabilită. De asemenea, din actele de urmărire penală care s-au efectuat atât în fază de urmărire penală, cât și în faza de judecată în primă instanță, acele interceptări telefonice, verificarea și perchezițiile informatice nu au dovedit în nicio manieră existența grupului infracțional, ci doar au pornit de la niște informați pe care le-a transmis inculpatul G. și care nu au fost verificate niciodată, pentru a preciza cu exactitate existența sau nu a grupului infracțional.

Apelantul inculpat S. C. M. solicită admiterea apelului formulat. Consideră că s-a demonstrat că acele infracțiuni pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, trimiterea în judecată, judecarea și chiar condamnarea față de probele care au fost administrate în cauză, nu se putea impune o altă soluție decât aceea de achitare, soluție pe care o susține și la acest moment procesual.

Arată că starea de fapt constă în aceea că două persoane sunt prinse la vamă având asupra lor niște dispozitive, apreciate ca fiind dispozitive de falsificare a mijloacelor de plată electronică. Aceste persoane sunt aduse la B. și urmează să fie audiate și, dintr-odată, se constată că alături de aceste două persoană mai există o a treia persoană, față de care se impunea continuarea cercetărilor și care nu s-au efectuat, respectiv persoana din S. ori persoana din B. sau Bacău, și urma să se stabilească care sunt infracțiunile despre care se va discuta, se vor efectua cercetări și se va stabili cu exactitate încadrările juridice. Arată că s-a demonstrat în fața instanței de judecată și a încercat să facă diligențele pe care ar fi trebuit să fie făcute de acuzare, cu privire la celelalte persoane, însă nu existau date ca și structură, ca și grupare a acestor infracțiuni. Arată că în urma cercetărilor s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional simplu și deținere de instrumente.

În ce privește grupul infracțional, se susține că probele care au fost administrate încă din faza de urmărire penală au demonstrat că nu există grup infracțional așa cum a fost definit de lege, așa cum era stabilit și de practică, raportat la elemente, la structură, la ceea ce fiecare urma să efectueze în cadrul grupului și la activitatea pe care trebuia efectiv să o desfășoare. Totodată, arată că în ce-l privește pe inculpatul S. C. M. nu s-a demonstrat care era rolul, ce activități urma să realizeze în cadrul acestui grup, astfel că se discută ipotetic despre existența grupului și consideră că acest grup a fost inițiat chiar de către martorul audiat la acest termen de judecată în fața instanței. Astfel că singura soluție care se impunea a fi dispusă era cea de achitare.

În ce privește infracțiunea de deținere de instrumente, se arată că probatoriul este mult mai temeinic, s-a efectuat inclusiv un raport de expertiză prin care urma să se demonstreze că acele materiale găsite asupra acestui inculpat pot duce la concluzia că este săvârșită fapta prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2003, însă raportul nu este în măsură să conducă la ideea certă, clară, fără dubiu că suntem în prezența unui astfel de instrument. Consideră că acest raport de expertiză trebuia să fi fost clar și nu să emită probabilități, ci trebuia să stabilească cu certitudine dacă materialele găsite asupra acestui inculpat fac sau nu parte dintr-un ansamblu, dintr-un instrument necesar săvârșirii unei fapte de natură penală așa cum prevede articolul anterior menționat, dubiu care nu poate decât profita decât inculpatului, astfel că apreciază că nu suntem în prezența acestei infracțiuni.

Raportat la întregul material probatoriu administrat în mod direct de către prima instanță prin care s-a demonstrat poziția procesuală, principala critica în ce privește modalitatea în care instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului S. C. M., este aceea că instanța nu a luat în considerare materialul probatoriu, ci a luat în considerare și s-a întemeiat acuzarea strict pe declarații și pe acte efectuate în faza de urmărire penală. Din punctul său de vedere, instanța de fond ar fi trebuit să comunice și instanței de control judiciar și părților care au fost motivele care au determinat înlăturarea probelor administrate nemijlocit în fața primei instanței, motiv pentru care apreciază că soluția este greșită.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelurile declarate de parchet și de inculpații M. P. A., S. C. și M. V. sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Apelul parchetului este întemeiat doar în ce privește soluția adoptată față de inculpatul G. R. V., respectiv de achitare a acestuia. Nu se poate susține că inculpatul G. R. V. ar fi comis fapta de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică fără intenția cerută de lege pentru a se putea reține în sarcina sa această infracțiune. Inculpatul a prevăzut că fapta sa contravine legii și nu s-ar putea reține în favoarea sa eroarea cu privire la caracterul ilicit al acesteia. Inculpatul a acționat, într-adevăr, după ce a adus la cunoștința unui polițist din cadrul D. B. faptul că ceilalți inculpați i-au solicitat să le procure astfel de instrumente de falsificare a mijloacelor de plată. Însă acesta nu a avut nicio clipă statutul de colaborator al investigatorului sub acoperire, nefiind autorizat în acest sens de către procuror. Polițistul D. B., martorul C. F., audiat în fața instanței, a declarat că i-a spus inculpatului să nu se implice activ în procurarea de astfel de instrumente de falsificare a mijloacelor de plată electronică, iar inculpatul a făcut demersuri și pentru procurarea acestora.

În cauză, singura cauză justificativă care ar fi putut opera, era cea prevăzută de art. 21 din noul Cod penal, respectiv exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații prevăzute de lege. Or, pentru a opera această cauză justificativă, este necesar ca inculpatul să fi exercitat dreptul sau să fi îndeplinit obligația cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege. Această cauză justificativă ar fi putut opera dacă inculpatul era autorizat de procuror, în condițiile prevăzute de lege, pentru autorizarea investigatorilor sub acoperire sau a colaboratorilor acestora. Întrucât inculpatul a acționat fără respectarea acestor condiții legale, fapta sa este una tipică și antijuridică. Intenția de a comite fapta prevăzută de legea penală există în cauză și aceasta este una specifică acestei infracțiuni, nefiind incidentă nici eroarea, deoarece inculpatul cunoștea că nu acționează cu autorizarea procurorului. Pentru a se putea reține eroarea, ar trebui ca inculpatul să fie convins că acționează în mod legal, iar această convingere a sa să fie bazată pe elemente pertinente, iar nu doar pe o simplă impresie sau părere.

În plus, inculpatul G. R. V. chiar a obținut venituri ilicite din infracțiunea comisă, fapt ce a determinat instanța de fond să dispună confiscarea acestora. Așadar, intenția inculpatului a fost atât aceea de a ajuta organele judiciare să-i descopere și să-i prindă pe ceilalți inculpați, pentru a beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei, cât și aceea de a obține venituri ilicite din comiterea infracțiunii. Din acest motiv nu poate fi reținută nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate și nici lipsa intenției specifice infracțiunii de deținere a instrumentelor de falsificare a mijloacelor de plată electronică.

În cauză se constată însă că la data de 1 februarie a intrat în vigoare noul Cod penal, care incriminează infracțiunea comisă de inculpatul G. R. V., în art. 314 alin. 2, care prevede că fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Pentru această infracțiune se prevede o cauză de nepedepsire, la art. 314 alin. 3 din noul Cod penal, potrivit căruia nu se pedepsește persoana care, după comiterea faptei prevăzute în art. 314 alin. 2, înainte de descoperirea acestora și înainte de a se fi trecut la săvârșirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deținute autorităților judiciare ori încunoștințează autoritățile judiciare despre existența lor. Or, în speță se constată că inculpatul G. R. V. a încunoștințat autoritățile despre existența echipamentelor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, mai înainte de descoperirea infracțiunii, fapt ce atrage incidența acestei cauze legale de nepedepsire.

Întrucât legea nouă este mai favorabilă inculpatului G. R. V., deoarece conduce la încetarea procesului penal față de acesta, pentru existența unei cauze de nepedepsire, curtea va reține aplicabilitatea acestei legi, în temeiul art. 5 din noul Cod penal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h C.pr.pen. raportat la art. 314 alin. 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul G. R. V., pentru infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, în forma complicității, prevăzută de art. 48 din noul Cod Penal raportat la art. 314 alin. 2 din noul Cod Penal.

Apelul parchetului nu este întemeiat, sub aspectul soluției de achitare, dispusă de instanța de fond față de inculpații M. P. A., S. C. M. și M. V., pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Deși soluția de achitare a inculpaților, întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. a teza I C.pr.pen., este întemeiată, curtea nu va reține motivarea instanței de fond, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea acestei infracțiuni. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, printr-o decizie dată în dezlegarea unor probleme de drept, că la . noului Cod penal infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată, ci se regăsește în conținutul art. 367 din noul Cod penal.

În speță însă, în mod concret, curtea va reține că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, deoarece nu este vorba de un astfel de grup infracțional. Inculpații au acționat într-o simplă participație penală, iar activitatea acestora nu conține elementele unui grup infracțional. Cei trei inculpați au acționat spontan, pentru procurarea mijloacelor de plată electronică, prin intermediul inculpatului G. R. V.. Inculpatul M. V. a avut chiar un rol mai mic în comiterea infracțiunii, el acționând disparat de activitatea celorlalți coinculpați. Chiar martorul C. F., polițist în cadrul D. – ST B., audiat în fața curții de apel, a declarat că inculpatul G. R. V. îi vorbea în general despre cei trei inculpați, fără să-i spună de vreo repartizare a rolurilor între aceștia, nefiind vorba de un grup infracțional deosebit. În realitate, inculpații M. și S. au acționat în principal pentru procurarea mijloacelor de plată electronică, iar inculpatul M. V. i-a ajutat în schimbul unei sume de bani, la cererea acestora, fără ca cei trei să aibă sentimentul că aparțin unui grup infracțional.

Pentru aceste motive, având în vedere că lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, în noul Cod de procedură penală se încadrează tot în cazul de achitare de la art. 16 alin. 1 lit. b teza I, ca și cazul de intervenire al unei dezincriminări, curtea va menține această soluție a instanței de fond, însă cu motivarea de mai sus, în sensul că in concreto fapta comisă de cei trei inculpați nu este prevăzută de legea penală, neregăsindu-se în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. Curtea va admite apelurile declarate de P. de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – ST B. împotriva sent. pen. nr. 40/S/14.02.2014 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul soluției de achitare a inculpatului G. R. V. și sub aspectul cheltuielilor judiciare datorate de acesta în fond.

Având în vedere că, potrivit art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire, sentința atacată va fi desființată și sub acest aspect, urmând ca inculpatul G. R. să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în fața instanței de fond.

În ce privește apelurile declarate de inculpații M. P. A. și S. C., se constată că aceștia susțin în esență că instrumentele găsite asupra lor nu ar fi fost apte să conducă la desființarea mijloacelor de plată electronică și din acest motiv nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Curtea nu poate reține acest argument, constatând că în mod just a reținut instanța de fond că obiectele găsite asupra celor doi inculpați, în momentul în care aceștia voiau să părăsească teritoriul României, se încadrează în categoria instrumentelor apte să conducă la falsificarea mijloacelor de plată electronică, fapt care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

Astfel, asupra inculpatului M. P. A. au fost identificate un număr de 508 carduri blanc, neinscripționate, și un aparat de tip MSR, care au fost considerate ca fiind instrumente de tip comercial. În cauză a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică de Institutul pentru Tehnologii Avansate București, în care se specifică faptul că obiectul găsit asupra inculpatului constituie un dispozitiv de inscripționare MSR ., care este un produs comercial, destinat citirii și inscripționării cardurilor magnetice și cardurilor cu bandă magnetică, iar în urma procesului de citire al benzilor magnetice ale cardurilor, s-a stabilit că aceste carduri sunt blanc-uri.

Faptul că aceste dispozitive nu sunt interzise de lege, nu poate constitui un argument în sensul că fapta inculpaților nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. Procurarea și deținerea lor este licită doar atunci când este făcută de persoanele autorizate să utilizeze astfel de mijloace, care justifică un scop licit al procurării și deținerii lor. Or, în speță deținerea instrumentelor respective a fost făcută de niște persoane fizice, care nu urmăreau un scop licit, ci dimpotrivă, urmăreau folosirea acestora pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică. Așadar, conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este dat de scopul ilicit al deținerii unor astfel de echipamente, care este acela al falsificării instrumentelor de plată.

În cauză, din declarațiile date de inculpatul G. R. V., dar și din declarațiile date de inculpații M. P. Adian și S. C. în cursul urmăririi penale, rezultă cu certitudine că scopul procurării și deținerii acestor mijloace de către inculpați a fost acela de a obține mai ușor sume de bani, prin falsificarea mijloacelor de plată electronică. Inculpații M. P. A. și S. C. au căutat persoane, cunoscătoare în domeniu, care să le faciliteze procurarea acestor echipamente, și au plătit sume mari de bani pentru ele. În niciuna dintre declarații inculpații nu au justificat vreun scop legitim, care să fie și plauzibil, al deținerii acestor echipamente.

Inculpații au mai invocat că în concluziile raportului de expertiză se specifică faptul că dispozitivele deținute de inculpat fac parte „cel mai probabil” dintr-un ansamblu utilizat pentru fraudarea echipamentelor de plată, ceea ce în opinia lor ar constitui un dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. Formularea din raportul de expertiză are în vedere posibilitatea folosirii licite a obiectelor găsite asupra inculpaților, însă din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că este exclusă o astfel de posibilitate. Concluziile raportului de expertiză trebuie coroborate și cu declarațiile inculpaților M. P. A., S. C. și G. R., care au arătat clar că scopul procurării și deținerii echipamentelor respective a fost acela al fraudării instrumentelor de plată electronică.

Nu este necesar ca echipamentele găsite asupra inculpaților să aibă toate componentele necesare pentru realizarea scopului de falsificare a mijloacelor de plată. Pentru a fi vorba de o tentativă absolut improprie este necesar ca aceste echipamente să fie în mod absolut inapte pentru realizarea falsificării mijloacelor de plată electronică, respectiv modalitatea de concepere a faptei să fie una absurdă. Or, în cauză echipamentele găsite asupra inculpaților, procurate de aceștia în schimbul unor sume mari de bani, erau apte să producă rezultatul fraudulos urmărit de inculpați. Chiar dacă în concret acestea nu ar funcționa, faptul că in abstracto, echipamentele erau apte să producă acest rezultat, face ca deținerea de instrumente să fie infracțiune.

În ce privește contribuția inculpatului S. C. M., din probele administrate rezultă că cele 3 dispozitive artizanale de plastic, care imită dispozitivele unui ATM, respectiv fațeta pentru eliberare numerar, fațeta pentru eliberare chitanță, ambele de culoare gri metal și fațeta pentru introducere card în bancomat, de culoare albă, au fost descoperite în bagajul acestui inculpat. Aceste instrumente, împreună cu cele descoperite asupra inculpatului M. P. A., urmau să fie folosite în scopurile ilicite de falsificare a instrumentelor de plată electronică.

Inculpatul S. C. a fost tot timpul împreună cu inculpatul M. P. A., de la momentul la care aceștia au căutat o persoană care le procure echipamentele necesare pentru falsificarea instrumentelor de plată și a fost împreună cu acesta și în momentul în care amândoi au procurat echipamentele necesare pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică și în momentul în care cei doi voiau să părăsească teritoriul țării, cu dispozitivele de falsificare a instrumentelor de plată electronică. În plus, declarațiile date de inculpații și de martorii audiați în cauză îi prezintă pe cei doi inculpați ca fiind participanți la săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, încă de la debutul activității lor infracționale.

Referitor la contribuția inculpatului M. V. la săvârșirea acestei infracțiuni, sunt întemeiate criticile parchetului și ale acestui inculpat, cu privire la calificarea acesteia ca fiind complicitate, iar nu autorat, așa cum greșit a reținut instanța de fond. În primul rând, în sarcina acestui inculpat nu se putea reține deținerea de echipamente în vederea falsificării deoarece el nu le-a deținut, ci doar a înlesnit comiterea acestei infracțiuni de către ceilalți inculpați. Activitatea sa a avut doar rolul de a le certifica inculpaților M. P. A. și S. C. că instrumentele procurate sunt apte pentru scopul ilicit urmărit de cei doi inculpați. Așadar inculpatul M. V. nu a avut în posesie, în scopul de a le deține, echipamentele găsite asupra celorlalți doi inculpați.

Nu poate fi primită apărarea acestui inculpat, susținută în declarația dată în fața Curții de Apel B. la data de 09.05.2014, potrivit căreia el ar fi venit la Hotelul Ramada din B., fără să știe de ce a fost chemat, iar aici i s-ar fi băgat în buzunar de către numitul B. F. suma de 500 de euro, dându-i-se totodată sacoșa cu dispozitivele de falsificare a instrumentelor de plată. Inculpatul însuși arată în aceeași declarație că i s-a adus la cunoștință să dea dispozitivele respective lui S. și M. și să le spună că sunt funcționale, fapt ce denotă că inculpatul M. V. cunoștea destinația ilicită a acestor echipamente.

Așadar inculpatul acceptă contribuția sa la săvârșirea de către inculpații S. și M. a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, însă consideră că nu sunt întrunite condițiile acestei infracțiuni, deoarece dispozitivele respective nu erau funcționale.

Așa cum s-a arătat anterior, pentru existența acestei infracțiuni nu este necesar ca in concreto dispozitivele deținute de inculpat să fi fost apte să falsifice instrumentele de plată electronică. Nu este necesar nici ca inculpații să fi deținut toate componentele necesare pentru realizarea acestei activități ilicite. Este suficient pentru existența infracțiunii ca instrumentele deținute de inculpați să fie apte, în anumite condiții, să realizeze scopul ilicit menționat de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Așa cum au arătat atât parchetul cât și inculpatul M. V., în apelurile declarate, contribuția acestuia din urmă nu a fost însă aceea de autorat la deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, ci de complicitate la săvârșirea de către inculpații M. P. A. și S. C. M. a acestei infracțiuni. Inculpatul M. V. a verificat echipamentele respective și i-a asigurat pe inculpații M. P. A. și S. C. M. că echipamentele cumpărate de ei sunt în stare de funcționare, înlesnind astfel achiziționarea și deținerea echipamentelor de către cei doi inculpați. Pentru acest serviciu inculpatul M. V. a fost plătit cu o sumă substanțială de bani, fapt ce relevă participarea cu știință a inculpatului M. V. la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În ce privește legea penală mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 sunt mai reduse decât cele prevăzute de art. 314 alin. 2 din noul Cod penal, pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, se va reține ca fiind mai favorabilă legea veche. Această lege este mai favorabilă pentru toți inculpații condamnați în prezenta cauză. Întrucât achitarea inculpaților s-a dispus pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire și respectiv sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, așa cum acesta era în vigoare la momentul comiterii faptelor, Curtea va face aplicarea în întregime a legii vechi, iar nu o combinare a dispozițiilor mai favorabile din cele două legi.

Pentru aceste motive, aplicând criteriile de individualizare a pedepsei reținute de instanța de fond, la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, Curtea va admite apelurile inculpaților M. P. A., S. C. M. și M. V. și le va aplica acestora câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și respectiv complicitate la această infracțiune.

Așa cum a arătat și instanța de fond, în ceea ce-i privește pe inculpații S. C.-M. și M.-P. A., având în vedere modul în care au acționat, faptul că nu au antecedente penale, că pot fi considerați persoane neinițiate în acțiuni infracționale ce au legătură cu frauda informatică, scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare cu aplicarea art. 81 și 82 Cod Penal, astfel cum este reglementată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei conform Codului Penal în vigoare la data comiterii faptei celor doi, aceste dispoziții fiind mai favorabile decât cele în vigoare la momentul pronunțării prezentelor dispoziții, deoarece nu impun alte obligații în sarcina inculpaților. Totodată, în baza dispozițiilor legale din vechiul Cod penal, se va dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpați.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului M. V., deși acesta are antecedente penale, având în vedere contribuția redusă a sa la comiterea faptei, care a constat doar în acte de ajutorare și înlesnire a deținerii de către ceilalți doi inculpați a echipamentelor în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, Curtea apreciază că un cuantum al pedepsei orientat tot spre minimul special prevăzut de lege este suficient pentru atingerea scopului pedepsei. Contribuția redusă a inculpatului M. V. la săvârșirea faptei nu justifică însă reținerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanțe atenuante, deoarece nu sunt întrunite condițiile acestora. Pentru a putea reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului este necesară existența unor elemente suplimentare, privitoare la faptă sau la autorul infracțiunii, care să justifice reținerea acestora.

Astfel, ținând cont de contribuția efectivă a inculpatului și de persoana acestuia, Curtea va aplica inculpatului M. V. o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În sarcina inculpatului M. V. s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a din vechiul Cod penal, având în vedere faptul că, prin sentința penală nr. 2081/13.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 141/21.03.2013 a Tribunalului B. s-a dispus condamnarea lui M. V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, în temeiul art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 83 din vechiul Cod penal, care impun revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința 2081/13.11.2012 de Judecătoria B. și adăugarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, iar în baza art. 88 din vechiul Cod Penal se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv, din data de 26.08.2013 și până la data de 14.02.2014.

În ce privește apelul declarat de inculpatul G. R. V., cu privire la confiscarea specială de la acesta a sumei de 1300 de euro, având în vedere că motivul încetării procesului penal față de acesta este existența unei cauze de nepedepsire, Curtea va respinge apelul declarat de inculpatul G. R. V. împotriva aceleiași sentințe. Așa cum s-a arătat anterior, inculpatul G. R. V. a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, însă noul Cod penal prevede o cauză de nepedepsire care este incidentă în cazul său. În aceste condiții, fiind dovedită săvârșirea de către inculpat a faptei penale imputate, se impune confiscarea specială de la acesta a sumei de bani primite de la coinculpatul M. P. A., care reprezintă un bun dobândit prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, potrivit art. 112 alin. 1 lit. e din vechiul Cod penal. Pentru a se dispune confiscarea specială a bunurilor dobândite prin fapta prevăzută de legea penală nu este necesară adoptarea unei soluții de condamnare, fiind posibilă luarea acestei măsuri de siguranță și față de un inculpat pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

Având în vedere respingerea apelului declarat de acest inculpat, în temeiul art. 275 alin. 2 și 3 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpatului G. R. V. la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelurile declarate de P. de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial B. și de inculpații M. P. A., S. C. M. și M. V., împotriva sentinței penale nr. 40/S/14.02.2014 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul temeiului soluției de condamnare a inculpaților M. P. A., S. C. M. și M. V. și a pedepselor aplicate acestora, sub aspectul soluției de achitare a inculpatului G. R. V. și sub aspectul cheltuielilor judiciare datorate de acesta în fond.

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal dispune condamnarea inculpatului M. P. A., fiul lui I. și M., născut la data de 19.01.1976 în B., județul B., domiciliat în municipiul B., .. 26, ., județul B., cu reședința în Italia, Oraș Edolo, Provincia Brescia, .. 39, posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP B., CNP._, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 și 82 din vechiul Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal anterior.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 26.08._14.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune condamnarea inculpatului S. C.-M., fiul lui M. și P., născut la data de 20.02.1970 în B., județul B., domiciliat în B., ..30, ., apt.9, județul B., reședința în Italia, Oraș Edolo, Provincia Brescia, ..15, posesor al C.I. . nr._, eliberată de SPCLEP B., CNP._, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 și 82 din vechiul Cod Penal anterior dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal anterior.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 26.08._14.

În temeiul art. 26 din Codul penal anterior raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a din vechiul Cod penal și art. 5 din noul C.pen. dispune condamnarea inculpatului M. V., fiul lui T. și V., născut la data de 17.09.1969 în B. județul B., domiciliat în B., ., ., județul B., fără forme legale în municipiul B., ..14B, județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP B., CNP._, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În temeiul art. 83 din Codul Penal anterior revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința 2081/13.11.2012 de Judecătoria B. și adaugă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul executând pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 din vechiul Cod Penal deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv, din data de 26.08.2013 și până la data de 14.02.2014.

În temeiul art. 16 alin. 1 lit. h Cod de procedură penală raportat la art. 314 alin. 3 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, dispune încetarea procesului penal față de inculpatul G. R. V., fiul lui M. și E.-M., născut la data de 12.07.1987 în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., ., ., județul B., fără forme legale în municipiul B., ..9, județul B., posesor al C.I. . nr._, eliberată de SPCLEP B., CNP_, pentru infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, în forma complicității, prevăzută de art. 48 din noul Cod Penal raportat la art. 314 alin. 2 din noul Cod Penal.

În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală obligă pe inculpatul G. R. V. la plata sumei de 2000 de lei, cheltuieli de judecată în fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge apelul declarat de inculpatul G. R. V. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul G. R. V. la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 17.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. G. M. G. L.

GREFIER,

R. G.

Red. C.C.G./10.11.2014

Dact. R.G./10.11.2014/7 ex.

Jud.fond.C.G.C.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... →

Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 518/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 518/2014. Curtea de Apel BRAŞOV