Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 637/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 5588/226/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.637/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 13 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – R. C. D. - judecător
Judecător – M. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI, împotriva sentinței penale nr.154 din 12.06.2014, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 30 octombrie 2014, pentru 11 noiembrie 2014, iar apoi pentru data de 13 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.154/12 iunie 2014 a Judecătoriei F. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. D.-C. partea responsabilă civilmente S.C. Asigurarea Românească-A. V. INSURANCE GROUP S.A. București fiind obligată la plata către aceasta a sumelor de 13.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 80.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor părții civile M. D.-C..
A fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. M. „Dr. A. T.” F. și asigurătorul S.C. Asigurarea Românească-A. V. INSURANCE GROUP S.A. București a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 5.600,95 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea civilă M. D.-C..
A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. Asigurarea Românească-A. V. INSURANCE GROUP S.A. București să plătească părții civile M. D.-C. suma de 3.038 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria F. a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 1303/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal din 1968, cu referire la art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1968.
Partea vătămată M. D.-C. s-a constituit parte civilă în cauză (filele 89, 175, 251), solicitând obligarea inculpatului C. M. alături de asiguratorul S.C. Asigurarea Românească-A. V. INSURANCE GROUP S.A. București, la plata sumei de 115.600 lei despăgubiri civile, din care daune materiale în valoare totală de 15.600 lei și despăgubiri morale în sumă de 100.000 lei. Despăgubirile materiale sunt constituite din:
1. diferența dintre salariul net anterior încasat accidentului rutier și ajutorul de boală plătit pentru perioada concediului medical din 24.07.2012 și până la 14.10.2012, plus beneficiile (sporurile) pierdute, aproximativ 2.000 lei.
2. cheltuielile de întreținere făcute în perioada spitalizării, cheltuieli de întreținere suplimentare utile făcute în perioada de convalescență constând în alimentația suplimentară, transport cu mașina la medic, asistență medicală la domiciliu pentru pansare și tratament, cheltuieli făcute dintr-un credit luat de părinții săi M. V. și M. E. (pensionari), în luna iulie 2012 de la CAR Pensionari F., după accident, în sumă de 11.000 lei, pentru care partea civilă achită lunar din luna august 2012 și până în luna ianuarie 2015 o rată de 367 lei.
3. contravaloare moped avariat în accident și care necesită pentru reparații suma de 2.600 lei.
În cauză s-a constituit parte civilă și S. M. ,,Dr. A. T.” F., care a solicitat de la inculpat suma de 5.600,95 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea civilă M. D.-C. (filele 249 și 250).
Prin sentința penală nr.431/2013 a Judecătoriei F. s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la o pedeapsă de 5 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În fapt s-a reținut că în ziua de 24.07.2012 inculpatul C. M. s-a deplasat conducând autoturismul marca ,,Ford Mondeo” cu nr. de înmatriculare_ pe .. F., din direcția străzii N. către .>
Ajuns în dreptul blocului nr. 6 de pe . să se asigure, s-a angajat în efectuarea unei manevre de depășire a unui microbuz, care circula în fața sa, având aceeași direcție de deplasare.
În timp ce se afla pe sensul opus de mers, în efectuarea manevrei de depășire a microbuzului, inculpatul a surprins și accidentat pe victima M. D.-C. care se deplasa conducând regulamentar mopedul marca ,,Honda” cu nr. de înregistrare Comăna-BV-58, pe aceeași stradă, din direcția de deplasare dinspre . .> În urma accidentului produs a rezultat avarierea celor două vehicule implicate în accident, precum și vătămarea corporală a părții vătămate M. D.-C. care a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare inițial un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar în urma reexaminării acestea au necesitat un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 70/E/01.08.2012).
Din probele administrate în cauză a rezultat că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., potrivit căruia: ,,Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor…”, precum și dispozițiile art. 45 alin. 3 din același act normativ, potrivit căruia: ,,Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire” și de asemenea dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. potrivit căruia: ,,conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că… poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus”.
Prin încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2013 s-a dispus disjungerea acțiunilor civile promovate de părțile civile M. D.-C. și S. M. ,,Dr. A. T.” F. de latura penală a cauzei și formarea unui nou dosar care a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei F. la data de 3 decembrie 2013, sub nr._ .
La termenul de judecată din 10 martie 2014, partea civilă M. D.-C. a depus o completare a constituirii de parte civilă, ca urmare a spitalizării din luna decembrie 2013, solicitând plata de daune materiale în sumă de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli din timpul spitalizării în anul 2012 - 13.000 lei, contravaloarea mopedului distrus-2.600 lei și cheltuieli de spitalizare (recuperare) în anul 2013 - 4.400 lei, precum și obligarea inculpatului la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei (fila 251).
Pentru dovedirea pretențiilor partea civilă M. D.-C. a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei cu martori și înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la acțiunile civile formulate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, text de lege din cuprinsul căruia rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, ca temei al obligării la plata unor despăgubiri, trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, instanța a considerat că aceste condiții sunt realizate, existând o faptă ilicită - infracțiunea de vătămare corporală din culpă comisă de inculpat, prejudiciul suferit de părțile civile - concretizat în daune materiale și morale, o legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar (filele 177-190, 224-225, 235-239) și din declarațiile martorilor M. A., B. O. și S. I.(filele 208-212, 240), reiese că partea civilăM. D.-C. a cheltuit suma de 11.000 lei pentru refacerea sănătății în urma accidentului suferit, cheltuieli făcute în perioada spitalizării și de convalescență dintr-un credit luat de părinții săi M. V. și M. E. (pensionari), în luna iulie 2012 de la CAR Pensionari F., și care constau în cheltuieli cu medicamentele, alimentația suplimentară, transportul cu mașina la medic, asistența medicală la domiciliu pentru pansare și tratament. Din aceleași probe reiese că partea civilă a făcut dovada contravalorii mopedului avariat grav în accident, în sumă de 2.600 lei.
S-a mai solicitat de către partea civilă și plata diferenței dintre salariul net anterior încasat accidentului rutier și ajutorul de boală plătit pentru perioada concediului medical, plus beneficiile (sporurile) pierdute.
Instanța, ținând cont de veniturile nete realizate de partea civilă în perioada 1.01.2012-1.03.2014, constată că solicitarea privind plata acelei diferențe salariale este neîntemeiată, întrucât, așa cum rezultă din adeverințele salariale eliberate de angajator, venitul părții civile în perioada în care a beneficiat de concediu medical este mai mare decât cel anterior (filele 281-283, 296-299, 309). Trebuie precizat și faptul că nu s-a luat în considerare valoarea tichetelor de masă, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Așa fiind, față de cele de mai sus, instanța a constatat dovedite în parte pretențiile în ceea ce privește daunele materiale solicitate, astfel că a acordat părții civile M. D.-C. suma de 13.600 lei (11.000 lei + 2.600 lei), cu acest titlu.
Referitor la daunele morale, instanța a considerat că partea civilă a fost afectată în dreptul ei la integritatea corporală, suferind fizic și psihic pe durata recuperării care s-a prelungit foarte mult în timp, în dreptul ei la o existență liniștită și lipsită de evenimente de genul celor încercate și expuse mai sus, astfel că se impune repararea prejudiciilor morale constând atât în dureri fizice, cât și în suferințe psihice, funcție și de durata și intensitatea acestora, precum și de continuarea consecințelor acestor fapte asupra victimei (și în prezent partea civilă acuză dureri la mână, care nu se îndoaie foarte bine și pe care nu o mai poate folosi ca înainte nici acasă și nici la serviciu - fila 240).
În consecință, față de cele mai sus expuse, instanța a acordat părții civile daune morale într-un cuantum care să reflecte atât durerile fizice cât și suferințele psihice suportate, respectiv suma de 80.000 lei.
De asemenea, instanța a acordat și Spitalului M. ,,Dr. A. T.” F., suma de 5.600,95 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea civilă M. D.-C..
Referitor la cel care va fi obligat la plata despăgubirilor, instanța a reținut că partea responsabilă civilmente S.C. Asigurarea Românească-A. V. INSURANCE GROUP S.A. București și-a asumat expres, prin contractul de asigurare, obligația de a suporta pagubele cauzate de asigurat prin accidentul auto imputabil. Acest lucru este prevăzut și de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995. De asemenea, instanța a constatat că persoanele păgubite beneficiază de acțiune directă și împotriva asigurătorului în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare (art. 2224 alin. 2 din Codul civil). În consecință, instanța a obligat pe partea responsabilă civilmente S.C. Asigurarea Românească-A. V. INSURANCE GROUP S.A. București să plătească pentru inculpat și partea responsabilă civilmente . F., care răspund în solidar, despăgubiri părților civile pentru prejudiciile cauzate de inculpat în limitele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, asigurătorul S.C. Asigurarea Românească - A. V. INSURANCE GROUP S.A. București.
În calea de atac promovată, asigurătorul a solicitat reevaluarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, precum și a daunelor materiale, cu referire la suma de 11.000 lei, acesta apreciind că au fost stabilite în mod nelegal și netemeinic.
În acest sens apelantul a apreciat că suma de 80.000 lei acordată cu titlu de daune morale este exagerat de mare, în raport de jurisprudența actuală, iar privitor la suma de 11.000 lei nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre aceasta și cheltuirea ei în scopul însănătoșirii părții civile.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă privitor la latura civilă care a format obiectul prezentului dosar.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele.
Prin încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2013 a Judecătoriei F. s-a dispus disjungerea laturii civile (constând în acțiunile civile promovate de partea civilă M. D. C. și de către S. M. „Dr.A. T.” F.) din dosarul penal nr._ și formarea unui nou dosar.
Prin sentința penală nr.431/17 decembrie 2013 a Judecătoriei F., C. M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu referire la art. 181 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, iar ca modalitate de executare s-a stabilit suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, conform art.81 și art.82 din Codul penal din 1969.
Din analiza dosarului cauzei, rezultă că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, precum și incidența dispozițiilor legale care reglementează răspunderea civilă, în concordanță cu prevederile Codului civil, precum și ale Legii nr.136/1995.
Relativ la critica adusă sentinței penale nr.154/12 iunie 2014 a Judecătoriei F., Curtea constată că aceasta este întemeiată, astfel încât apelul declarat de către asigurător va fi admis în parte, hotărârea primei instanțe urmând a fi desființată cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale acordate.
Astfel, privitor la daunele materiale stabilite, din perspectiva principiului disponibilității aplicabil cu privire la aspectul civil în cauză, Curtea constată că apelantul a criticat doar acordarea de către judecătorie a despăgubirilor privind suma de 11.000 lei reprezentând împrumutul contractat de către părinții părții civile, sumă care ar fi fost folosită pentru asigurarea îngrijirilor medicale pentru M. D. C..
Din aceeași perspectivă, se constată că prin apelul formulat nu a fost criticată obligarea asigurătorului la plata sumei de 2.600 lei reprezentând contravaloarea daunelor mopedului condus de către partea civilă la data accidentului, astfel încât acordarea acestei sume nu va face obiectul analizei instanței de apel.
Relativ la suma de 11.000 lei, Curtea constată că prin contractul nr._/24 iulie 2012 mama părții civile, M. E., a împrumutat de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor F. suma de 11.000 lei pe un termen de 30 luni.
În primul rând, se remarcă faptul că acest contract a fost încheiat în aceeași dată cu evenimentul rutier în care a fost implicat partea civilă M. D. C., eveniment care a avut loc la ora 1400. Din acest motiv, apare puțin probabil că împrumutul a fost contractat de către mama părții civile tocmai pentru ca suma menționată să contribuie la îngrijirea medicală a susnumitului astfel după cum s-a încercat a se proba prin depoziția martorilor S. I., B. O. și M. A. (filele 208, 209, 211 și 240 dosar judecătorie).
Pe de altă parte, chiar dacă acești bani au fost dați în scopul menționat, în cauză ar fi fost necesară se realizeze o probațiune în acest sens, care să stabilească fără dubiu faptul că întreaga sumă (sau marea ei majoritate) a fost destinată exclusiv îngrijirii părții civile.
Înscrisurile și declarațiile de martor aflate la dosar, din acest punct de vedere, dovedesc că pentru îngrijirea părții civile a fost cheltuită doar suma de 1.483,39 lei (283,39 lei conform chitanțelor aflate la filele 185-186 dosar judecătorie, și suma de 1.200 lei acordată martorei S. I., conform depozițiilor acesteia aflate la filele 211 și 240 dosar judecătorie), pentru restul sumei solicitate de către partea civilă neexistând altă probă care să justifice cuantumul menționat în constituirea de parte civilă din data de 13 mai 2013 și 10 martie 2014 (filele 89 și 251 dosar judecătorie).
În aceste condiții, apelul asigurătorului privind cuantumul daunelor materiale va fi admis, urmând ca acesta să fie obligat la plata sumei de 4.083,39 (1.483,39 cheltuieli menționate anterior și 2.600 lei contravaloare daune moped stabilite de prima instanță și necontestate).
Relativ la suma de 80.000 lei acordată cu titlul de despăgubire morală, Curtea apreciază că apelul declarat de către asigurător este întemeiat și sub acest aspect, stabilirea acesteia fiind nejustificată, depășind cuantumul rezonabil care contribuie la acoperirea prejudiciului moral, în condițiile în care nu se poate ajunge pe această cale la o îmbogățire a părții civile, întrucât s-ar denatura sensul pentru care aceste despăgubiri sunt acordate (acoperirea suferinței pricinuită de accidentul rutier).
Este evidentă suferința încercată de către partea civilă, având în vedere modul de producere a accidentului, consecințele faptei inculpatului și necesitatea supunerii unor intervenții medicale toate acestea având ca urmare afectarea vieții sociale. Pentru aceste motive, instanța consideră că este necesar a acorda despăgubiri morale părții civile care a suferit consecințele accidentului de trafic rutier, însă într-o sumă mai redusă.
Cuantificarea suferinței încercate de către partea civilă urmare a accidentului de trafic rutier este greu de realizat, însă în cadrul procesului penal nu se poate ajunge la sancționarea asigurătorului prin obligarea acestuia la plata unor daune morale foarte mari. Din acest motiv, instanța de apel apreciază că acordarea unei sume de 60.000 lei reprezintă o acoperire justă a prejudiciului moral, contribuind la atingerea scopului pentru care este stabilită.
Având în vedere cele expuse, în cauză apelul declarat de către asigurătorul S.C. Asigurare Românească A. V. INSURANCE GROUP S.A. București împotriva sentinței penale nr.154 din 12 iunie 2014 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul penal nr._, urmând a fi admis sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile M. D. C..
În urma rejudecării în aceste limite, în baza art.19 și art.397 din Codul de procedură penală, art.50 din Legea nr.136/1995 va obliga asigurătorul S.C. Asigurare Românească A. V. INSURANCE GROUP S.A. București la plata sumei de 4.083,39 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale părții civile M. D. C..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Corelativ admiterii căii de atac promovate, în baza art.275 alin.3 și art.422 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării în apel vor rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a și al art. 423 alin.1, 2 din Codul de Procedură Penală, ADMITE apelul formulat de asigurătorul S.C. Asigurare Românească A. V. INSURANCE GROUP S.A. București împotriva sentinței penale nr.154 din 12 iunie 2014 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile M. D. C..
Rejudecând în aceste limite:
În baza art.19 și art.397 din Codul de procedură penală, art.50 din Legea nr.136/1995 obligă asigurătorul S.C. Asigurare Românească A. V. INSURANCE GROUP S.A. București la plata sumei de 4.083,39 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale părții civile M. D. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 și art.422 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
R. C. D. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.R.D./27.11.2014
Dact.C.Gh./04.12.2014
2 ex.
Jud fond/B. M. A.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 368/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
