Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 24813/197/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 78/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 06 martie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- M. G. L.
- Judecător- S. F.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul L. A. și partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva deciziei penale nr. 3/. 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al intimatului inculpat C. C., respectiv domnului avocat Doruș D., de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06 martie 2014, când,
C U RT E A,
Constată că prin sentința penală nr. 1140/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului L. A., fiul lui M. și E., născut la data de 10.12.1962 în municipiul S., județul B., cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, C.N.P._, domiciliat în municipiul S., ., județul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, a fost interzisă inculpatului L. A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II–a ) lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod penal din 1968, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, fixat în condițiile art. 862 Cod penal din 1968.
În baza art. 863 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatului L. A. i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Inculpatului L. A. i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 864 și art. 83 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 64 lit. c Cod penal din 1968, a fost interzis inculpatului L. A., pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, și anume administrator.
P. aceeași sentință, în baza art. 334 Cod procedură penală anterior, a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatului C. C. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și folosirea, cu rea - credință, a creditului societății, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968 în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul C. C., fiul lui G. și L., născut la data de 10.04.1978 în orașul M., județul Prahova, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P._, domiciliat în comuna Brăhănești, ., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea, cu rea-credință, a creditului societății.
S-a constatat că inculpatul C. C. a comis faptele pentru care este cercetat în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal din 1968, astfel că inculpatul are de executat în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1968, a fost interzisă inculpatului C. C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II–a ), lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod penal din 1968, a fost dispusă suspendarea pedepsei aplicate, de 2 ani închisoare, sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, fixat în condițiile art. 862 Cod penal din 1968.
În baza art. 863 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatului C. C. i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Inculpatului C. C. i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 864 și art. 83 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 64 lit. c Cod penal din 1968, a fost interzis inculpatului C. C., pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, și anume administrator.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă D.G.F.P. București privind instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C. C..
S-a constatat că S.C. M. G. S.R.L. a fost radiată conform sentinței civile nr. 2042/2011 pronunțată de Secția Comercială a Tribunalului București.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală anterior raportat la art. 998 și art. 999 cod civil din reglementarea anterioară, a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă D.G.F.P. București și a fost obligat inculpatul C. C. să achite părții civile suma de 12.902 lei la care se calculează și obligațiile accesorii ( majorări, penalități și dobânzi ) potrivit legislației fiscale în vigoare de la momentul producerii prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și art. 999 Cod civil din reglementarea anterioară, a fost obligat inculpatul L. A. să achite părții civile D.G.F.P. B. suma de 60 lei reprezentând dobândă.
S-a constatat că S.C. M. C. S.R.L. și S.C. M. G. S.R.L. nu au calitate de parte responsabilă civilmente.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea copiei legalizate a dispozitivului, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 24.06.2004 numitul E. N., în calitate de administrator al S.C. M. C. S.R.L., l-a împuternicit pe inculpatul L. A. ca în numele său să efectueze orice acte necesare ce derivă din calitatea de administrator și în acest sens s-a dat procură pe durată nedeterminată, procură care nu a fost revocată până în prezent.
La data de 04.01.2008 s-a încheiat între S.C. M. G. S.R.L., reprezentată de inculpatul C. C., în calitate de beneficiar și S.C. M. C. S.R.L., reprezentată de inculpatul L. A., în calitate de prestator, contractul de prestări servicii, având ca obiect prestarea/executarea de către prestator, în folosul beneficiarului a unui număr de 4 simpozioane în diverse locații în vederea prezentării activității beneficiarului. Durata contractului s-a stabilit la 2 luni, iar prețul s-a stabilit la suma de 20.000 euro, fiind prezentate defalcate pe fiecare serviciu ( transport, seminarii, materiale, antreuri ). Potrivit devizului estimativ de cheltuieli, întocmit de S.C. M. C. S.R.L., costul celor 4 simpozioane se ridică la 18.500 euro –TVA.
Ca urmare a încheierii contractului, S.C. M. C. S.R.L. a emis factura fiscală . nr._/05.02.2008 către S.C. M. G. S.R.L. pentru suma de 72.000 lei, din care TVA 11.495,80 lei.
Potrivit extrasului de cont, la data de 07.02.2008 S.C. M. C. S.R.L. a încasat de la S.C. M. G. S.R.L. contravaloarea facturii emise, fiind achitată printr-un ordin de plată.
Factura fiscală a fost înregistrată în documentele contabile de S.C. M. G. S.R.L. cu titlu de cheltuieli.
Cu ocazia controlului operativ efectuat la data de 29.05.2008 de Garda Financiară B., inculpatul L. A. a prezentat comisarilor un deviz estimativ în care au fost menționate cheltuieli cu chiria, spațiul, pază, amenajări, deși în evidențele contabile ale S.C. M. C. S.R.L. aferente lunilor ianuarie – februarie 2008 nu sunt înregistrate niciun fel de cheltuieli de această natură.
La data de 29.05.2008, Garda Financiară – Secția B. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria B., solicitând efectuarea de cercetări față de numitul L. A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, menționându-se că la data de 29.05.2008 Garda Financiară B. a efectuat un control la sediul S.C. M. C. S.R.L., cu sediul social declarat în municipiul B., Bulevardul Victoriei, nr. 5, ., . realității operațiunilor economice desfășurate. Potrivit procesului-verbal de constatare întocmit de comisarii Gărzii Financiare la data de 05.02.2008, S.C. M. C. S.R.L., reprezentată de inculpatul L. A., a emis factura fiscală . nr._, pentru suma de 60.504,20 lei către S.C. M. G. S.R.L. Contravaloarea facturii a fost achitată de reprezentanții S.C. M. G. S.R.L. în data de 07.02.2008, potrivit extrasului de cont nr. 232/07.02.2008. Cu toate că s-a întocmit factura fiscală, operațiunile menționate pe aceasta, respectiv organizarea de simpozioane, nu s-au realizat, iar inculpatul în mod fictiv a dedus cheltuielile.
Garda Financiară – Secția B. a formulat o nouă sesizare privind activitatea S.C. M. G. S.R.L., reprezentată de inculpatul C. C., ce a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B. la data de 09.06.2008, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de reprezentantul acestei societăți, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În această sesizare s-a menționat faptul că prin înregistrarea de cheltuieli fictive în contabilitatea societății, având la bază factura fiscală BVWCI nr._/05.02.2008, inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit și TVA cauzând un prejudiciu de 21.176,47 lei la bugetul consolidat al statului.
Astfel, în sarcina inculpatului L. A. s-a reținut că, în calitate de reprezentant al S.C. M. C. S.R.L., în baza unei înțelegeri frauduloase cu inculpatul C. C., a înregistrat în documentele contabile ale societății operațiuni fictive, respectiv că a executat contractul încheiat cu S.C. M. G. S.R.L. constând în organizarea a 4 simpozioane, emițând factura fiscală . nr._/05.02.2008, care a fost înregistrată în documentele contabile ale acestei societăți, deși nu s-a prestat vreo activitate, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatului C. C. s-a reținut că, în calitate de administrator al S.C. M. G. S.R.L. și în baza unei înțelegeri frauduloase cu inculpatul L. A., a evidențiat în documentele contabile ale societății administrate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, potrivit facturii fiscale . nr._/05.02.2008 emisă de S.C. M. C. S.R.L., achitând acestei societăți suma de 60.504,20 lei pentru desfășurarea unor simpozioane care în realitate nu au avut loc, diminuând astfel veniturile societății cu suma de 60.504 lei, precum și TVA de plată, cauzând un prejudiciu de 2176,47 lei bugetului consolidat al statului - ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 - dar și că, tot în calitate de administrator al S.C. M. G. S.R.L., a folosit, cu rea-credință, creditul societății pe care o administra în scop contrar intereselor acesteia și în interesul său personal, evidențiind cheltuieli fictive și diminuând astfel activul, prin înregistrarea și achitarea sumei menționate în factura fiscală . nr._/05.02.2008 fără ca societatea să beneficieze de vreun serviciu pentru sumele achitate, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, cu rea- credință, a creditului societății, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a invocat dispozițiile art. 72 Cod penal din 1968, referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările și modalitățile în care a fost săvârșită, urmările acesteia, precum și persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, reținând și conduita acestora, apreciind că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat.
Relativ la latura civilă, s-a reținut că, în fază de judecată, D.G.F.P. București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.902 lei față de inculpatul C. C. la care să se calculeze și obligațiile accesorii ( majorări, penalități și dobânzi ) potrivit legislației fiscale în vigoare de la momentul producerii prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată.
De asemenea, s-a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, aparținând inculpatului, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
D.G.F.P. B. a comunicat faptul că prejudiciul a fost parțial recuperat și a rămas neachitată suma de 60 lei reprezentând dobândă ( fila 212 vol. I instanță ).
S-a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 163 Cod procedură penală anterior, măsurile asiguratorii pot fi luate în cursul procesului penal la cererea părții civile sau din oficiu. Cazurile în care luarea acestor măsuri este obligatorie sunt prevăzute la alin. 6 al art. 163 Cod procedură penală anterior, în celelalte cazuri oportunitatea măsurii urmând a fi apreciată de către instanță. Fapta inculpatului și prejudiciul datează din anul 2008, deci de 5 ani, interval de timp în care nu s-a dispus nicio măsură asiguratorie și inculpatul a putut să dispună în mod liber de bunurile sale.
Față de acestea, instanța de fond a considerat că instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului, luarea unei inscripții ipotecare asupra bunurilor imobile ale inculpatului C. C. și poprirea sumelor de bani datorate de orice terț către inculpat, în mâinile debitorilor, în condițiile art. 167 Cod procedură penală anterior, la acest moment, nu se justifică.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât partea civilă D.G.F.P. București – care a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C. C. – cât și inculpații C. C. și L. A., care au solicitat achitarea lor prin prisma art. 10 lit. a Cod procedură penală ( ambii inculpați ) cât și, inculpatul C. C., schimbarea încadrării juridice solicitate și primei instanțe sau, în subsidiar, aplicarea art. 81 Cod penal din 1968 relativ la pedeapsa ce i-a fost aplicată.
P. decizia penală nr. 3/A/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul B., au fost respinse apelurile declarate, inculpații fiind obligați la plata către stat a sumei de câte 170 lei fiecare cheltuieli judiciare parțiale, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru a decide în acest sens, Tribunalul B. a arătat că, în mod just, prima instanță a reținut atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică dată faptelor comise de către inculpații C. C. și L. A., în acest sens coroborând corect probele administrate în cauză – atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești - ce relevă, fără echivoc, vinovăția inculpaților indicați în comiterea faptelor ce li se impută.
Astfel, susținerile martorului Csutok S. se coroborează, cum o impun normele procesual penale, cu procesul-verbal aflat la filele 10-15 vol. I dosar de urmărire penală, unde se reține că, la data de 23.09.2008, organele de poliție s-au deplasat la ,, locația unde au avut loc cele 4 simpozioane ” și anume Cantina CFR C., constatând că imobilul se află într-o stare avansată de degradare și este impropriu desfășurării unor activități, dar și cu procesul - verbal de constatare întocmit de comisarii Gărzii Financiare la data de 05.02.2008, cu sesizarea Gărzii Financiare B. nr._/29 .05.2008, cu procesul–verbal de constatare din 05.06.2008, cu sesizarea Gărzii Financiare B. nr._/09.06.2008 etc., toate cele expuse relevând, în mod coroborat, vinovăția inculpaților indicați și conducând la imposibilitatea reținerii art. 10 lit. a Cod procedură penală cum au solicitat apărătorii acestora.
Corect prima instanță a reținut că declarațiile inculpaților apar ca nefiind sincere raportat la faptul că nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Cum just s-a observat, susținerile martorului B. B. Elemer sunt infirmate de factura fiscală nr._/15.09.2008, iar aceste declarații apar ca nefiind sincere și corect au fost înlăturate.
Așa cum s-a arătat, contractul de prestării servicii ( filele 68-72 vol. I dosar de urmărire penală ) încheiat cu S.C. Bish Impex S.R.L. este un contract general, iar faptul că prin factura fiscală nr._/20.06.2008 S.C. M. C. S.R.L. a achitat chiria pe semestrul I 2008 la cantina CFR din C. nu face dovada că la acea locație s-a desfășurat vreun simpozion, chiar suma de 505 lei relevând indirect situația precară a spațiului.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de către inculpatul C. C., prin rechizitoriu și prin hotărârea primei instanțe, este cea justă astfel că în mod corect a fost respinsă cererea acestui inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și folosirea, cu rea credință, a creditului societății, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, fiind vorba evident de valori sociale distincte încălcate de către acest inculpat prin acțiunile sale, valori proteguite de norme penale diferite prevăzute atât de Legea nr. 241/2005, cât și de Legea nr. 31/1990.
Tribunalul a reținut că și pedepsele aplicate inculpaților C. C. și L. A. – ca și aplicarea art. 861 Cod penal din 1968 – au fost corect individualizate în concordanță cu toate criteriile vizate de art. 72 Cod penal din 1968 și cu necesitatea atingerii scopurilor avute în vedere de art. 52 Cod penal din 1968, sens în care nu se justifică aplicarea art. 81 Cod penal din 1968 cum a solicitat apărătorul inculpatului C. C..
Tot în mod corect a fost soluționată latura civilă a cauzei, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, fiind îndeplinite astfel condițiile legale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția, iar cuantumul despăgubirilor a fost corect determinat de către prima instanță și în acest sens coroborând corect probele administrate în cauză.
În același sens – al laturii civile - corect prima instanța a observat, pe de o parte, că faptele și prejudiciul datează de 5 ani, interval de timp în care nu s-a dispus nicio măsură asiguratorie și inculpatul C. C. a putut să dispună în mod liber de bunurile sale iar, pe de altă parte, în lipsa unei identificări concrete a acestor bunuri, o asemenea măsură asiguratorie nu se poate dispune, astfel că just a considerat că instituirea sechestrului asigurator asupra „ tuturor bunurilor mobile și imobile ” ale inculpatului indicat, la acest moment nu se justifică așa cum a solicitat și actualmente apelanta parte civilă D.G.F.P. București prin calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, partea civilă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și inculpatul L. A..
P. memoriul depus la dosarul cauzei, partea civilă a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul modului de soluționare a cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului C. C., arătând că există riscul imposibilității recuperării creanței și al înstrăinării bunurilor de către inculpat.
Recurenta a menționat că, potrivit art. 163, art. 165 Cod procedură penală anterior și art. 11 din Legea nr. 241/2005, aplicarea măsurilor asigurătorii garantează executarea obligațiilor de ordin patrimonial, astfel încât cererea formulată este întemeiată, urmând a se dispune instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența întregului prejudiciu, constând în debit și accesorii.
În drept, recurenta parte civilă a invocat dispozițiile art. 3851 alin. 1 coroborate cu art. 3859 pct. 9 și art. 38510 Cod procedură penală anterior și ale art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul inculpat L. A. nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 38510 alin. 2 Cod procedură penală.
La termenul când au avut loc dezbaterile în recurs, Curtea a pus în vedere recurentului inculpat, asistat de avocat ales, să indice, conform art. 38510 alin. 21 Cod procedură penală anterior, care dintre cazurile de casare, care se iau în considerare din oficiu, constituie motive ale recursului promovat.
Potrivit susținerilor verbale ale apărătorului ales al recurentului inculpat, motivul de recurs este cel prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod procedură penală anterior, solicitarea fiind de achitare a inculpatului L. A., în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală anterior, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005. S-a invocat faptul că, în baza contractului de prestări servicii încheiat între S.C. M. G. S.R.L., reprezentată de C. A. și S.C. M. C. S.R.L., reprezentată de recurentul inculpat, a fost emisă o factură fiscală în sumă de 72.000 lei, încasată de prestator prin ordin de plată; cantina aleasă ca loc de desfășurare a simpozioanelor era în folosința S.C. M. C. S.R.L. din data de 03.01.2006, când a fost încheiat un contract de închiriere, prețul stabilit fiind la limita amortismentului și impozitului pe spațiul respectiv; acest preț a fost interpretat greșit de instanța de fond, considerându-l vector de referință atunci când a apreciat cantina improprie desfășurării activității; pentru organizarea simpozioanelor în condiții optime, S.C. M. C. S.R.L. a contactat S.C. Bish Impex S.R.L. pentru efectuarea de reparații la etajul superior al clădirii ( tâmplărie, geamuri, zugrăveli interioare și exterioare ), martorul B. B. Elemer relatând lucrările efectuate la cantină la începutul anului 2008; declarația acestuia a fost considerată nesinceră și înlăturată în mod injust de către procuror; deși în fața instanței a menținut aceeași declarație, a recunoscut de pe planșele foto prezentate bunurile firmei sale ( scara folosită la lucrări ), instanța preia din rechizitoriu argumentația procurorului și consideră nesinceră depoziția. Cu toate că în faza de urmărire penală s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de acest martor pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că a înregistrat în contabilitate factura emisă de S.C. M. C. S.R.L. pentru lucrările care se susținea că nu au fost efectuate în realitate, la data de 12.07.2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că nu s-a putut stabili dincolo de orice dubiu că societatea nu a efectuat lucrările de renovare la cantina CFR Siculeni; aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanțele de fond. Fotografiile de la dosarul cauzei nu reflectă situația de fapt, fiind făcute cu omisiunea voită a spațiilor de la etaj, sala mare principală unde au fost derulate activitățile, toaletele, locația lift utilitar, mobilier stil sculptat lăcuit, dulapurile cu dotări veselă, birourile, depozitele de alimente, scara interioară oficială și cea de serviciu necesară personalului; fotografiile menționate prezintă cantina în exterior și subsol, fiind făcute după 4 luni de când au denunțat contractul de închiriere din motivul schimbării structurii acționariatului S.C. M. C. S.R.L. și fără ca cineva din partea lor să fie prezent.
Recurentul inculpat a mai susținut că declarația martorului Csutok S. nu corespunde întru totul adevărului deoarece susține că acea cantină a fost predată cu toate dotările chiar de domnia sa către S.C. M. C. S.R.L., nu ar fi fost funcțională, nefiind legată la utilități, însă facturile de utilități depuse la dosar poartă chiar semnătura sa; chiar acest martor a arătat instanței că la acea cantină s-au făcut lucrări, confirmând starea de fapt și declarația constructorului B. B. Elemer.
Procesele-verbale de desfășurare a simpozioanelor organizate în datele de 14.01.2008, 15.01.2008 și 20/21.03.2008 la Cantina CFR Siculeni au atașate notele cu tematicile discutate, însă asupra acestor înscrisuri instanțele nu s-au aplecat pentru a le conferi sau nu valoare probantă, ci doar le-au enumerat.
În dovedirea stării de fapt a fost audiat și martorul B. D. care a declarat că a participat efectiv la simpozioanele organizate de S.C. M. C. S.R.L., unde au fost prezenți niște cetățeni maghiari care au prezentat acte normative în vigoare referitoare la funcționarea unui incinerator; instanțele au înlăturat și această declarație, fiind posibilă concluzia că organele de urmărire penală au strâns probe exclusiv în dovedirea vinovăției inculpaților.
Cu ocazia soluționării cauzei, în recurs, a fost audiat inculpatul L. A., acesta depunând la dosarul cauzei, în probațiune: copia facturii fiscale . nr._ în valoare de 760,41 emisă de S.N.T.F.C. CFR - Călători S.A.- Regionala de Transport Feroviar de Călători B. – S.E.L.C. Siculeni reprezentând contravaloarea contractului de închiriere nr. 515/d/2/03.01.2006 constând în folosirea cantinei SELC C. în trimestrele II-III-IV 2007; copia contractului colectiv de muncă pe anii 2005-2006 încheiat la nivelul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „ CFR-Călători ” S.A., în speță Capitolul IX din acest contract referitor la Dreptul Sindical; copia unui proces-verbal înregistrat sub nr. 55/2007 și încheiat la data de 30.11.2007 la consumatorul S.C. M. C. S.R.L. din localitatea Siculeni cu ocazia stabilirii consumului de apă și energie în luna noiembrie 2007, proces-verbal semnat de inculpatul L. A. din partea S.C. M. C. S.R.L. și de domnii Barneo R. și Csutok S. din partea S.E.L.C. C.; copia unui proces-verbal înregistrat sub nr._ și încheiat la data de 31.12.2007 la consumatorul S.C. M. C. S.R.L. din localitatea Siculeni cu ocazia stabilirii consumului de apă și energie în luna decembrie 2007, proces-verbal semnat de inculpatul L. A. din partea S.C. M. C. S.R.L. și de domnii Barneo R. și Csutok S. din partea S.E.L.C. C.; copia facturii fiscale . nr._ în valoare de 2241,25 emisă de S.N.T.F.C. CFR - Călători S.A.- Regionala de Transport Feroviar de Călători B. – S.E.L.C. Siculeni reprezentând contravaloarea consumului de energie electrică pe lunile noiembrie – decembrie 2007; copia facturii fiscale . WCD nr._ în valoare de 1267 emisă de S.N.T.F.C. CFR - Călători S.A.- Regionala de Transport Feroviar de Călători B. – S.E.L.C. C. reprezentând contravaloarea contractului de închiriere nr. 515/d/2/03.01.2006 constând în folosința cantinei SELC C. în anul 2006 și în trimestrul I 2007; copia anexei la factura nr._/25.06.2007 întocmită de contabil B. M. din cadrul R.T.F.C. B. - S.E.L.C. C.; copia Registrului Unic de Control . nr._ privind pe S.C. M. C. S.R.L. și eliberată de Administrația Finanțelor Publice B. la data de 18 august 2013 precum și copia facturii fiscale . 56 nr._ emisă de Carrefour România S.A. – Punct de lucru Carrefour B..
Examinând decizia recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și având în vedere motivele de recurs invocate, dar și dispozițiile art. 3856 alin. 1 și 2 Cod procedură penală anterior, Curtea reține următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în vigoare începând cu data de 01.02.2014, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv, art. 3859 Cod procedură penală anterior.
În privința recursului declarat de inculpatul L. A., se constată că la dosarul cauzei nu au fost indicate motivele de recurs în condițiile prevăzute de art. 38510 alin. 1, 2 Cod procedură penală anterior.
D. urmare, devin incidente dispozițiile art. 38510 alin. 21 Cod procedură penală, Curtea urmând a analiza numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.
Potrivit art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, cazurile prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 1, 3-6 și 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat hotărârea în defavoarea inculpatului.
Verificând decizia pronunțată de instanța de apel, se constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare mai sus menționate, fiind respectate normele legale privind competența și compunerea instanței, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului și a inculpatului, asistența juridică; pedeapsa aplicată este în limitele prevăzute de lege, iar în speță nu sunt incidente dispoziții privind grațierea.
În privința motivelor de recurs invocate de apărătorul ales al recurentului inculpat L. A., încadrate în drept de acesta în dispozițiile art. 3859 pct. 172 Cod procedură penală anterior, din analiza acestora se constată că a fost criticat modul în care instanțele de fond au interpretat și apreciat materialul probator aflat la dosarul cauzei, solicitându-se o reapreciere a stării de fapt cu consecința achitării inculpatului.
Relativ la aceste motive, Curtea reține că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare din 15.02.2013, exclud posibilitatea analizării criticilor formulate; odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală anterior, prin legea menționată, a fost înlăturată posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele, orice reformare a hotărârii pronunțate în apel fiind strict legată de aplicarea legii.
În privința cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod procedură penală anterior, invocat de apărătorul recurentului inculpat, reținem, pe de o parte, faptul că nu face parte din categoria celor ce pot fi invocate din oficiu, iar, pe de altă parte, nu este incident în speță întrucât motivele invocate nu vizează o aplicare greșită a legii de către instanțele de judecată, hotărârile pronunțate nefiind contrare legii. Așa cum am arătat anterior, recurentul tinde, prin calea de atac promovată, la o reapreciere a stării de fapt de către instanța de recurs.
. data de 01.02.2014, a Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal a determinat instanța de recurs să examineze cauza și din perspectiva determinării legii penale mai favorabile, constând însă că infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 nu a făcut obiectul modificărilor legislative menționate.
Analizând recursul declarat de partea civilă, observăm că, prin memoriul aflat la filele 3-4 dosar, au fost depuse, în termen, motivele căii de atac, critica vizând greșita respingere a cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile/imobile aparținând inculpatului C. C..
Recurenta parte civilă a încadrat motivele de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 Cod procedură penală anterior, însă acest temei de drept a fost abrogat odată cu . Legii nr. 2/2003.
Curtea va analiza însă temeinicia recursului formulat apreciind că motivele scrise invocate pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod procedură penală.
Deși prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului C. C. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, a respins cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor acestui inculpat, arătând în motivare că fapta inculpatului și prejudiciul datează din anul 2008, interval de timp în care nu s-a dispus nicio măsură asigurătorie și inculpatul a putut să dispună în mod liber de bunurile sale.
P. decizia pronunțată, Tribunalul B. a validat sentința, arătând, în plus, relativ la solicitarea părții civile, că, în lipsa unei identificări concrete a bunurilor inculpatului, o astfel de măsură nu poate fi dispusă.
Instanța de recurs constată că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, scopul acestora - rezultat din dispozițiile art. 163 Cod procedură penală anterior, în prezent art. 249 Cod procedură penală – fiind de a garanta repararea pagubei produse prin infracțiune.
Din niciunul din actele dosarului nu rezultă însă dacă inculpatul C. C. deține bunuri asupra cărora să fie instituite măsuri asigurătorii; partea civilă nu a întreprins și nici nu a solicitat să fie efectuate demersuri de către instanță pentru a se stabili dacă inculpatul deține bunuri mobile/imobile, cu atât mai mult cu cât din considerentele deciziei instanței de apel rezultă faptul că tocmai lipsa identificării de bunuri a constituit argument al respingerii cererii.
Față de împrejurarea că la momentul pronunțării prezentei decizii hotărârea instanței de fond devine titlu executoriu, dispunerea măsurii asigurătorii de către instanța de recurs nu mai apare ca oportună, partea civilă având posibilitatea de a declanșa de îndată executarea creanței sale.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală anterior, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și inculpatul L. A. împotriva deciziei penale nr. 3/A/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B. suma de 300 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului C. C., care se include în cheltuielile judiciare avansate de stat în condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume: partea civilă, 450 lei iar inculpatul L. A., 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și inculpatul L. A. împotriva deciziei penale nr. 3/A/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B. suma de 300 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului C. C., care se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurenții să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume:
- partea civilă, 450 lei
- inculpatul L. A., 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. Țînț M. G. L. S. F.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./02.04.2014
Dact. O.S./02.04.2014
2 exemplare
Jud. apel: B. B.; D. M. G.
Jud. fond: A. A. E.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 342/2014. Curtea de... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 194/2014. Curtea de... → |
|---|
