Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 194/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 9153/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 194/.._
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CA4:
Președinte: S. F.– judecător
Judecător: M. Ș.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. și inculpatul P. M. L. împotriva sentinței penale nr. 242/S din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 martie 2014, 4 aprilie 2014, 10 aprilie 2014 și 17 aprilie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 242 din data de 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. s-a dispus:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, cu aplicarea art. 132 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. M. L. relativ la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca urmare a intervenirii împăcării inculpatului cu partea vătămată G. E..
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, cu aplicarea art. 132 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat relativ la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 al.1 Cod penal, ca urmare a intervenirii împăcării inculpatului cu partea vătămată L. C. C..
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat relativ la infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal deoarece lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate L. Bernadeta.
5. În baza art. 2 pct. 1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului” – fapta din 31.07.2011 condamnarea inculpatului P. M. L. la pedeapsa închisorii de 6 luni.
6. În baza art. 2 pct. 1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului „ – fapta din 29.08.2011 condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni.
7. În baza art. 321 al. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de „ ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice „ condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului la punctele 5,6,7 din prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 1 an cu aplicarea art. 71, 64 al.1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal .
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului o zi de reținere din data de 29.08.2011.
A constatat că părțile vătămate G. E. și L. C. C. și S. C. Județean de Urgență B. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri:cuțit vânătoare cu lungimea de 34,3 cm, lamă de 21 cm zimțată în partea superioară și teacă aferentă din material textil, cuțit marca Smith and Wesson cu teaca aferentă legată de un lanț metalic și macetă având vârful încovoiat cu teaca aferentă – obiecte ce reprezintă anexele 1,2,3 indicate în procesul verbal din 29.08.2012-fila 2 dosar fond.
În baza art. 189 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului de Avocați B. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului P. A. desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă ce se include în cheltuielile judiciare.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la urmărirea penală și instanța de fond .
A obligat părțile vătămate G. E. și L. C. C. să plătească statului suma de câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
A constatat că taxa de 152 lei pentru raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de INML M. Minovici București a fost achitată de două ori, respectiv la data de 17.04.2013 cu chitanța nr._ la sediul INML București astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală menționat - fila 91 dosar fond și apoi de către Tribunalul B. la data de 12.09.2013 cu ordinul de plată nr. 1281, ca urmare a adresei nr. 995/10.07._ a Serviciului contabilitate al Tribunalului B..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În data de 31.07.2011 în jurul orelor 04,30 inculpatul P. M. L. s-a întors în mun. B. din mun. F., îndreptându-se către imobilul în care locuiește pe .,.> Ajungând în apropierea imobilului, inculpatul care se afla la volanul unui autoturism marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, a observat un autoturism marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau părțile vătămate G. E. și L. C. C..
Întrucât între inculpatul P. M. L. și L. C. C. exista o stare conflictuală mai veche, inculpatul a oprit autoturismul, a luat un cuțit și s-a îndreptat către mașina condusă de G. E.. Partea vătămată L. C. C. coborâse din autoturism pentru a verifica dacă mai este deschis un local în zonă unde obișnuia să joace biliard. Întrucât localul era închis, L. C. C. s-a întors la autoturism dar nu a apucat să urce în acesta întrucât a fost interpelat de inculpatul P. M. L. care l-a acuzat că se află „pe teritoriul său” .
Imediat, inculpatul a început să fugă după partea vătămată L. C. C. în jurul mașinii, cu cuțitul în mână, amenințându-l cu acte de violență. În acest timp partea vătămată G. E. se afla în autoturismul marca Opel Corsa pe locul șoferului observând ce se întâmplă. La un moment dat, inculpatul alergând după L. C. C., s-a oprit în dreptul portierei șoferului și a lovit puternic cu mânerul cuțitului geamul portierei care s-a spart. Imediat inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona feței părții vătămate G. E. căruia i-a produs conform raportului de nouă expertiză medico-legală dispus de instanță în cauză: o plagă înțepat-tăiată profundă, transfixiantă produsă prin acțiunea cuțitului de corp de tip înțepător-tăietor ce a fost acționat pe o direcție antero-posterioară, latero-medială și ușor infero-superioară (raportat la victimă), care a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile îngrijiri medicale, leziunile traumatice nu au fost de natură a-i pune victimei viața în primejdie și nu se încadrează în prevederile art. 182 al. 2 Cod penal.
Ulterior primirii loviturii, partea vătămată s-a eliberat din centura de siguranță și a ieșit din autoturism prin portiera stânga dreaptă încercând să scape de agresiune. Observând că partea vătămată sângerează puternic la nivelul feței inculpatul a încetat . părăsind locul faptei.
Partea vătămată G. E. împreună cu L. C. C. s-au deplasat la S. Județean B. pentru a primi îngrijiri medicale.
La data de 29.08.2011 inculpatul a fost invitat la organele de poliție. Cu această ocazie, lucrătorii de poliție au efectuat o percheziție autoturismului inculpatului în scopul identificării cuțitului cu care a fost lovită partea vătămată G. E..
În respectivul autoturism au fost identificate un număr trei cuțite respectiv: un cuțit tip macetă cu lama încovoiată, cu mâner din plastic de culoare negru cu portocaliu ridicat de sub covorul de pe podeaua portbagajului, un cuțit de vânătoare, cu lama metalică de aproximativ 20 cm, cu mâner plastic de culoare neagră, ridicat din habitaclul autoturismului din spațiul situat între bancheta șoferului și cotieră și un cuțit cu lama neagră de aproximativ 6-7 cm. cu mâner plastic de culoare neagră ridicat din habitaclul autoturismului, din torpedoul din partea dreaptă a bordului - identificate în procesul verbal de percheziționare a autoturismului și planșele foto aferente – filele 58-62 dosar urmărire penală – probă care conturează indubitabil starea de fapt reținută pentru data de 29.08.2011.
Starea de fapt reținută pentru data de 31.07.2011 se desprinde din coroborarea declarațiilor părților vătămate și martori G. E. și L. C. C. constante în ambele etape procesuale cu actele medicale aflate la dosarul cauzei și parțial cu declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale.
În cadrul acestor declarații inculpatul admite că s-a aflat în locul și la ora incidentului stabilite de organele de anchetă – 31.07.2011 fiind și înarmat. Arată însă că a avut convingerea că a fost urmărit cu mașina de cele două părți vătămate precizând că pe partea vătămată G. E. nu l-a cunoscut până în seara respectivă, aspect confirmat de această parte vătămată. Inculpatul precizează faptul că i-a văzut pe cei doi într-o mașină ce staționa în zona imobilului unde locuiește, că i-a văzut trecând ., L. cu o bară metalică și celălalt cu un cuțit. Inculpatul a afirmat că a avut și el un cuțit pe care-l purta tot timpul cu el conform mențiunilor de la fila 80 – (sesizare la Poliție chiar în seara incidentului) sau o bâtă de baseball conform declarației de la fila 94 dosar urmărire penală.
Inculpatul a susținut în sesizarea anterior menționată că s-a dat jos din mașină, l-a recunoscut pe L. C. însoțit de un alt bărbat, după ce s-a dat jos din mașină a văzut că una din cele două persoane ținea în mână un obiect contondent pe care ulterior l-a aruncat. Apoi i-a întrebat ce doresc de la el, aceștia i-au răspuns că vor doar să discute condițiile unei împăcări. Știind că L. C. este prieten cu un adversar al său poreclit Niki a crezut că L. este trimis de acesta pentru a-și regla anumite conturi și le-a răspuns că nu are ce discuta cu ei. Auzind acestea, cei doi au fugit, s-au urcat în mașină iar inculpatul precizează că i-a urmărit și ajuns în dreptul mașinii celor doi a lovit cu cuțitul în dreptul lui L. C. provocându-i acestuia o leziune în zona feței.
Audiat de organele de cercetare penală, inculpatul a dat detalii în mod diferit față de cele din această sesizare.
Astfel, în declarația dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă – fila 94 d.u.p. a arătat următoarele: în apropierea locuinței sale s-a simțit urmărit de o mașină, a văzut doi bărbați traversând .-a recunoscut pe L. care avea o bâtă în mână iar celălalt avea un cuțit cu lamă lucitoare în mână. La circa 3 m de mașina sa a coborât și el având o bâtă de baseball în mână i-a întrebat pe cei doi ce doresc, L. râzând i-a spus că a venit să se împace. În timp ce îl întreba, L. a aruncat din mână bara de aluminiu, iar G. a fugit la mașina lui și s-a urcat pe scaunul șoferului. Dată fiind ora și simțindu-se urmărit, inculpatul a arătat că s-a îndreptat spre L. cu bâta ridicată, acesta a fugit în jurul mașinii inculpatului timp în care îl înjura apoi inculpatul precizează că a intrat în mașina sa iar el fugit spre mașina lui. Inculpatul arată în continuare că nu a mai urcat în mașina lui, l-a urmărit în stradă, el apucase să se urce în locul din dreapta, din cauza furiei a lovit geamul din stânga față, șoferul G. s-a ferit, el încercând să îl lovească cu bâta prin geam pe L. și în timp ce a întins mâna prin geam nu a reușit să îl lovească în schimb l-a tăiat superficial la antebrațul drept tăindu-i și cămașa. Arată că pe G. nu l-a lovit nici cu bâta nici cu alt obiect.
Această declarație este dată de inculpat după ce în fața organelor de cercetare penală a declarat diferit - fila 77 dosar urmărire penală în sensul că în timp ce-l alerga pe L., acesta a traversat bulevardul cu mașina cu care venise iar când a urcat în autoturism a lovit cu bâta geamul portierei șoferului acesta spărgându-se. A încercat să îl lovească pe L. cu bâta în timp ce acesta se afla pe bancheta din dreapta șoferului având în mână un cuțit moment în care L. a încercat să îl lovească cu cuțitul tăindu-i mâneca de la cămașă. Nu a observat să îl lovească pe vreunul dintre ei în încercarea de a-l lovi pe L., după care traversat bulevardul și s-a îndepărtat de cei doi cu mașina, conflictul finalizându-se și prin plecarea celor doi. La finalul acestei declarații, inculpatul a susținut că L. plănuia să îl atace, că în seara respectivă s-a întors de la F. într-o stare de tensiune menționând că a aflat acest aspect dintr-o discuție purtată la F. cu V. „chinezu „ în prezența unui anumit O., pe care l-a propus spre audiere în persoana numitului F. O. E..
Fiind audiat în calitate de martor, F. O. E. a declarat în fața organelor de poliție – fila 103 dosar urmărire penală că în luna august 2011 aflându-se într-un restaurant din or. Râșnov, a asistat la o discuție în care inculpatul i-ar fi spus lui „chinezu„ faptul că la sfârșitul lunii iulie într-o dimineață a fost urmărit în timp ce se deplasa cu auto către domiciliu și agresat de doi indivizi, au sărit la el la bătaie, a coborât la ei din mașină, unul dintre ei a aruncat o bară metalică după care cei doi au fugit. El s-a luat după ei să-i fugărească pe unul dintre aceștia lovindu-l în zona feței și tăindu-l. Pe cel de-al doilea nereușind să-l prindă. Martorul a precizat în continuare faptul că numitul „chinezu„ a arătat că nu-l privește problemele lor, discuția fiind una amicală, iar după plecarea lui „chinezu„ inculpatul i-a povestit cele întâmplate în dimineața respectivă, că a fost urmărit de o mașină, ajuns în zona blocului unde locuiește doi indivizi, printre care și „P.„ au venit la el cu o rangă, iar el l-a fugărit pe celălalt lovindu-l în zona feței.
Audiat de instanță – fila 42 fond, martorul confirmă doar faptul că a asistat la o discuție în vara anului 2011 între inculpat și V. chinezu, ocazie cu care inculpatul i-a spus că a fost așteptat în fața blocului de oamenii lui S. fără a putea preciza când, a mai auzit că inculpatul i-a spus că nu este normal să fie aștepta în fața blocului la orele 3-4 dimineața. Martorul a mai arătat că l-a auzit atunci pe inculpat că s-a rugat de V. chinezu ca nașul lui, un anumit S. să nu-l mai urmărească „să nu mai trimită oameni”. Alte detalii ale discuției martorul nu a mai oferit. Întrebat fiind despre cele declarate la urmărirea penală martorul a susținut că cele menționate în acea declarație nu-i aparțin, arătând că nu a citit declarația de la poliție, că a semnat-o fără să citească deoarece se afla la un prim contact cu organele judiciare și că nu își amintește dacă i-a fost citită de polițist declarația.
În aceste condiții, instanța nu poate reține ca dovedită teza probatorie propusă de inculpat.
In raport de materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul apreciază că:
In drept, faptele inculpatului P. M. L., care în data de 31.07.2011, în jurul orelor 04,30, a folosit în public un cuțit, spărgând cu mânerul acestuia geamul portierei dreapta față a autoturismului marca Opel Corsa și aplicând, cu lama cuțitului, o lovitură puternică în zona feței părții vătămate G. E., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile îngrijiri medicale, de asemenea, urmărind pe partea vătămată L. C. C. cu cuțitul, pe drumul public și amenințându-l pe acesta cu acte de violență, de natură să îi provoace o puternică temere, prin comportamentul evidențiat al inculpatului aducându-se atingere bunelor moravuri întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 Cod procedură penală a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, parte vătămată G. E.,
- amenințare prev. de art. 193 al.1 Cod penal, parte vătămată L. C. C.,
- distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal ,cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, parte vătămată L. Bernadeta,
- „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului„ faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal și
- „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice „prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
Relativ la această din urmă infracțiune, instanța nu a primit apărarea inculpatului în sensul constatării lipsei elementelor constitutive ale faptei penale.
Astfel, instanța reține faptul că deși fapta a fost săvârșită la ora 4 dimineața și fără ca alte persoane decât cele implicate să se afle la acel moment pe . derulat incidentul, comportamentul adoptat de inculpat a depășit cu mult decența în loc public, respectivul loc fiind unul în care ar fi putut să apară în orice moment o persoană străină care l-ar fi văzut pe acesta că alerga cu un cuțit în mână, strigând și amenințând alte persoane, context în care instanța reține că atitudinea evidențiată a inculpatului a adus în mod cert atingere bunelor moravuri, bunele moravuri însemnând tocmai decența în comportare.
In drept, fapta inculpatului P. M. L. care în data de 29.08.2011 s-a deplasat pe un drum public deținând în autoturismul personal un număr de trei cuțite dintre care două în habitaclul mașinii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului„ faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Urmare a examinării ansamblului probatoriu al cauzei, instanța a apreciat întemeiată solicitarea apărării inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal față de următoarele:
Conflictul dintre părți a fost unul spontan și a fost determinat de suspiciunea inculpatului că partea vătămată L. C. ar fi fost pus în urmărirea sa de vărul său S. C.. Rezultă cu certitudine din declarațiile inculpatului mai sus detaliate că acesta a menționat organelor judiciare că s-a aflat într-o stare de tensiune – fila 77 d.u.p. sau de furie – fila 94 dosar urmărire penală, context în care fugind după L. C. C. cu un obiect contondent în mână, a lovit cu respectivul obiect contondent geamul din stânga față al autoturismului Opel Corsa.
Cu această ocazie, deși inculpatul neagă, a rezultat cu evidență din declarațiile celor două părți vătămate martori coroborat cu actele medicale ale cauzei că inculpatul l-a tăiat în zona hemifeței drepte pe partea vătămată G. E., persoană pe care până în acea seară nu o cunoștea și care se dovedește a fi o victimă colaterală a atitudinii inculpatului în seara zilei de 31.07.2011.
Din punct de vedere medico-legal, la momentul prezentei analize deși concluziile nu sunt încă definitive, ele căpătând un asemenea caracter la finele lunii aprilie 2014 astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătorești – fila 93, instanța constată că:
1. Se mențin concluziile inițiale medico-legale sub aspectul datei producerii leziunilor traumatice suferite de G. E., al mecanismului producerii – prin lovire cu corp dur cu margine ascuțită (posibil cuțit) și al numărului de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecare – 12-14 zile.
2. În plus, se relevă că în urma examenului de chirurgie plastică efectuat părții vătămate la data de 24.04.2013 la S. C. de Urgență Floreasca București s-a concluzionat că acesta nu necesită tratament chirurgical.
3. Se menționează și de această dată că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și
4. în plus nu se încadrează în prevederile art. 182 al. 2 Cod penal.
În acest context probatoriu, instanța nu poate identifica din analiza declarațiilor părților și ale martorilor, dar nici din actele medico-legale existente până la acest moment intenția directă sau indirectă a inculpatului de a ucide pe partea vătămată G. E., considerente în raport de care a schimbat încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, încadrare juridică care de altfel a fost stabilită inițial și apoi reținută pe întreg parcursul urmăririi penale fiind schimbată la data de 16.08.2012 urmare a infirmării la data de 10 august 2012 a rechizitoriului inițial întocmit în cauză.
Referitor la discernământul avut de inculpat la data comiterii faptelor penale, instanța a dispus în ședința publică din data de 31.10.2012 expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului de către SJML B..
La data de 20.12.2012, SJML B. a întocmit pe numele inculpatului raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3320/E care concluzionează în sensul că inculpatul prezintă tulburări de comportament la o structură dizarmonică de personalitate instabil-explozivă, apreciind că inculpatul a avut discernământ păstrat la data faptei și până în prezent.
Față de această încadrare juridică a faptei de violență imputată inculpatului încadrată juridic potrivit prezentei hotărâri în dispozițiile 180 al. 2 Cod penal, instanța va materializa manifestarea de voință expresă a părților implicate, inculpatul P. M. L. și partea vătămată G. E. – filele 21, 66,67 dosar fond, prin aplicarea art. 132 Cod penal, sens în care va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului relativ la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca urmare a intervenirii împăcării inculpatului cu partea vătămată G. E..
Instanța a pronunțat de asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală, cu aplicarea art. 132 Cod penal, încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat relativ la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 al.1 Cod penal, ca urmare a intervenirii împăcării inculpatului cu partea vătămată L. C. C., această voință fiind exprimată în fața instanței de ambele părți – fila 23, 24 dosar fond.
Cât privește infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța are în vedere declarațiile părții vătămate G. E. prin care a arătat că autoturismul Opel Corsa pe care l-a condus în seara incidentului din 31.07.2011 și a fost avariat în acea seară de inculpat nu este proprietatea sa ci a mătușii sale L. Bernadeta, astfel că pentru termenul de judecată din data de 06.02.2013 instanța a dispus citarea acestei persoane în cauză cu mențiunea dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă-filele 54,56 dosar fond.
Persoana citată L. Bernadeta a trimis instanței declarație autentificată prin care a menționat expres că nu formulează plângere penală în cauză – fila 57 dosar fond.
Așa fiind, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. M. L. relativ la infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal deoarece lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate L. Bernadeta.
Vinovăția inculpatului P. M. L. fiind stabilită prin prezenta relativ la:
- cele două infracțiuni de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului„ prevăzut de art. 2 pct. 1 din legea 61/1991 – faptele din 31.07.2011 și din 29.08.2011 și la
- infracțiunea de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice„ prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, instanța urmează a realiza tragerea acestuia la răspundere penală, context în care va face aplicațiunea prevederilor art. 72 Cod penal privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei în acord cu cerințele art. 52 Cod penal.
Astfel, instanța are în vedere în acest context deopotrivă:
- modul concret de comitere a faptelor penale – circumstanțele de loc și timp, faptul că incidentul din 31.07.2013 s-a declanșat în mod spontan și chiar dacă s-a limitat la a se desfășura doar între părți a adus atingere bunelor moravuri, comportamentul adoptat de inculpat depășind decența în loc public, situație care afectează normala desfășurare a relațiilor sociale, continuarea după momentul 31.07.2013 a portului fără drept de arme, dar și
- circumstanțele personale ale inculpatului, persoană matură - în vârstă de 34 de ani, cu un comportament procesual oscilant și de neasumare a responsabilității față de cele întâmplate și cu antecedente în materia infracțiunilor de violență și a infracțiunilor care aduc atingere relațiilor de conviețuire socială –fiind condamnat prin sentința penală nr. 2905/2005 a Tribunalului B. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru o infracțiune de tentativă la omor și la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru infracțiunea prev. de art. 321 al. 2 Cod penal, dar și la pedeapsa cu amenda penală pentru port fără drept de arme în locuri publice.
Instanța mai reține cu privire la inculpat faptul că potrivit referatului de evaluare presentențială întocmit în cauză concluzionează în sensul că inculpatul poate avea o evoluție comportamentală pozitivă în condițiile menținerii motivației pentru continuarea unui traseu dezirabil social prin evitarea situațiilor de risc infracțional și o selecție riguroasă și eficientă a anturajului cu implicare în programe de management al furiei context în care va fi diminuat potențialul său agresiv.
Față de toate circumstanțele reale și personale evidențiate, instanța a apreciat diferit de apărarea inculpatului că faptele pentru care s-a stabilit vinovăția inculpatului inclusiv faptele de port fără drept de arme prezintă pericolul social specific infracțiunii de drept și apreciază ca satisface cerințele art. 52 Cod penal următoarele pedepse cu închisoarea de:
- 6 luni pentru comiterea infracțiunii de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului„ – fapta din 31.07.2011,
- 8 luni pentru comiterea infracțiunii de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului„ – fapta din 29.08.2011, ambele comise în stare de recidivă cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și
- 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice„ prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b Cod penal se vor contopi aceste pedepse aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 1 an cu aplicarea art. 71, 64 al.1 lit.a teza a doua, lit.b Cod penal.
In ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii astfel cum a fost individualizată:
Se constată că inculpatul nu a ocupat nici o funcție, nu a desfășurat nici o profesie pentru a săvârși faptele penale deduse judecății, astfel că dispozițiile art. 64 lit. c Cp nu au nici un obiect, ținând seama de jurisprudența si principiile CEDO privind aplicarea acestei pedepse doar atunci când au legătură cu fapta, instanța a înlăturat obligativitatea legală a aplicării acestei dispoziții.
Cât privește dreptul de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a teza I, instanța a avut în vedere hotărârea din 30 martie 2004 pronunțată de CEDO în cauza HIRST/ M. BRITANIE, dar și natura infracțiunii comise, motiv pentru care apreciază că nu se impune a fi interzis acest drept.
În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului o zi de reținere din data de 29.08.2011.
Cu privire la latura civilă a cauzei penale, instanța constată că:
Părțile vătămate G. E. și L. C. C., precum și S. C. Județean de Urgență B. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b Cod penal se va dispune confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri:cuțit vânătoare cu lungimea de 34,3 cm, lamă de 21 cm zimțată în partea superioară și teacă aferentă din material textil, cuțit marca Smith end Wesson cu teaca aferentă legată cu un lanț metalic și macetă având vârful încovoiat cu teaca aferentă – obiecte ce reprezintă anexele 1,2,3 indicate în procesul verbal din 29.08.2012-fila 2 dosar fond.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul P. M. L..
Ministerul Public a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 al. 1 lit. i Cod penal în infracțiune de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal pentru care, ulterior, s-a constatat împăcarea părților și, ca urmare, s-a dispus încetarea procesului penal sub acest aspect.
S-a precizat că instanța de fond pentru a reținut că din materialul probator nu a rezultat intenția directă sau indirectă cu care ar fi acționat inculpatul, în sensul de a suprima vița persoanei vătămate G. E., deși din probele administrate și readministrate în cauză, rezultă cu claritate că inculpatul fără vreun motiv s-a apropiat de mașina deja staționată, în care se afla persoana vătămată G. Eromin și martorul L. C. și pe un ton agresiv îl întreabă pe martorul L. care este motivul pentru care îi încălcă teritoriul. Fără să aibă prea multe discuții, inculpatul înarmat cu un cuțit de vânătoare cu o lamă care depășește 20 cm, îl atacată în mod direct pe acesta, astfel încât pus în fața unui astfel de incident martorul încearcă să se apere și aleargă în jurul mașinii. Fără niciun alt motiv inculpatul sparge geamul de la portiera dreaptă față a autoturismului cu mânerul cuțitului pe care îl avea în mână și, apoi, fără să se gândească că printr-un atac direct ar fi putut să suprime viața persoanei care se afla pe partea șoferului, atacă pe această persoană care într-o fracțiune de secundă se ferește și astfel reușește să-l taie în zona bărbiei, tăietură deosebit de profundă, datorită faptului că, ulterior, această persoană a suferit intervenții chirurgicale, rămânând cu o cicatrice și o semipareză a mușchiului respectiv.
Prin urmare, Ministerul Public a arătat că fapta inculpatului de a ataca pe persoana vătămată G. Eromin care se afla în interiorul autoturismului și cu care inculpatul nu a avut niciun dialog, denotă că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Având în vedere și practica judiciară raportată la obiectul vulnerant folosit, și anume, acel cuțit aflat la dispoziția instanței, zona corpului care a fost vizată, și anume partea superioară a corpului, respectiv zona capului persoanei vătămate, atacul produs prin surprindere asupra persoanei vătămate cu care nu a avut nicio altercație. De asemenea, contextul conflictual anterior pe care inculpatul l-a avut cu ruda persoanei vătămate, fac să susțină în continuare că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața acestei persoane.
Un alt motiv, susținut cu prilejul dezbaterii apelului vizează recalificarea faptei inculpatului din infracțiunea tentatei la omor calificat, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Noul Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal anterior.
În ceea ce privește infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 al. 1 fostul Cod penal aceasta se circumscrie în infracțiunea prevăzută de art. 371 actualul Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal anterior; acțiunea efectivă a inculpatului de a ataca cu cuțitul două persoane aflate într-un spațiu public deschis oricărei persoane, chiar dacă se afla la o oră târzie a nopții sau spre dimineață, iar în acel moment nu se aflau alte persoane în locul respectiv, constituie infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice prevăzută de art. 371 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de port ilegal de cuțit pentru care, într-adevăr, legiuitorul a considerat că este oportună dezincriminarea, în temeiul art. 396 pct. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, s-a solicitat instanței a dispune în consecință, ca urmare dezincriminării acestei fapte.
Inculpatul P. M. L. a criticat soluția în ce privește dezincriminarea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 al. 1 fostul Cod penal, arătând că în noua reglementare, fapta, în modalitățile normative arătate în textul incriminator, trebuie, în mod obligatoriu, să aibă în concret și efectiv o urmare – tulburarea ordinii și liniștii publice. În lipsa unei astfel de urmări, nu ne aflăm în prezența infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, ci în prezența unor fapte de lovire, vătămare corporală, distrugere, amenințare.
În noua reglementare, infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice este una de rezultat, atunci când fapta prin care se realizează acțiunea întrunește conținutul unei infracțiuni distincte, respectiv infracțiunea de lovire sau alte violențe, vătămate corporală, distrugere, amenințare, se aplică regulile concursului de infracțiuni. În speță, în mod indubitabil, astfel cum de altfel se statuează și în sentința atacată, nu s-a produs nici un rezultat constând în tulburarea ordinii și liniștii publice, raportat la locul, ora, participanții. Instanța de fond, sub imperiul vechii reglementări, reține că incidentul respectiv „s-a declanșat în mod spontan, și chiar dacă s-a limitat la a se desfășura doar între părți, a adus atingere bunelor moravuri, comportamentul adoptat de inculpat depășind decența în loc public.”
În subsidiar, dacă instanța va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice a solicitat aplicarea unei amenzi.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelurile promovate de Ministerul Public și inculpa sunt fondate, dar pentru următoarele considerente:
Cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, criticată de Ministerul Public, instanța are a constata că această soluție este corectă.
De altfel, în respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, instanța de apel a procedat la reaudierea persoanei vătămate Gherghuț E. (filele 41-43 dosar) și a martorului L. C. C. (filele 35-37 dosar), acestea fiind singurele persoane aflate la locul faptei, în afară de inculpat.
Martorul L. a relatat că persoana solicitată, vărul său, i-a spus că a fost tăiat când s-a spart geamul mașinii, că acesta avea o tăietură de câțiva centimetri pe bărbie și că după aceea persoana vătămată s-a dus la poliție, în fapt, aceleași împrejurări relatate și în fața instanței de fond.
Persoana vătămată a relatat, în esență, că inculpatul a lovit cu cuțitul în geamul mașinii și acesta, nefiind securizat, s-a spart și astfel s-a tăiat în zona bărbiei, deși inculpatul l-a lovit o dată cu cuțitul. Imediat ce a coborât din mașină, spunând că se duce la spital, inculpatul s-a speriat și a plecat. Persoana vătămată a mai relatat că a doua zi inculpatul l-a sunat pe martorul L. și și-a cerut scuze, spunând că a crezut că sunt răufăcători, pe considerentul că cineva i-a dat foc la mașină și că inculpatul i-a plătit operația și analizele.
Coroborând aceste aspecte și cu depozițiile acestor persoane date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța are a constata că se coroborează parțial cu declarațiile inculpatului, în sensul că inculpatul nu a acționat cu intenția de suprimare a vieții persoanei vătămate, ci doar cu intenția de a-l speria.
De altfel, teoria și practica judiciară sunt constante în aprecierea intenției indirecte d ea ucide, în sensul că se are în vedere instrumentul vulnerant folosit, zona corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, relațiile anterioare dintre făptuitor și victimă, precum și atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.
În speță, singurul argument în susținerea tezei că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide este cel al instrumentului folosit, respectiv un cuțit, fără a fi stabilită dimensiunea cestui cuțit; utilizarea unui cuțit, ca instrument cu capacitate tanato-generatoare nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că inculpatul deși nu a urmărit moartea persoanei, a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui, ca elemente caracteristice intenției indirecte.
De altfel, se impune a preciza, similar primei instanțe, că inculpatul a lovit persoana vătămată în zona bărbiei aproape simultan acțiunii de spargere a geamului mașinii în care se afla acesta din urmă, a aplicat o lovitură, intensitatea acesteia a fost redusă, aspect ce rezultă din leziunea descrisă în certificatul medico-legal și apoi din raportul de expertiză medico-legală: plagă înțepat-tăiată profundă, transfixiantă produsă prin acțiunea cuțitului de corp de tip înțepător-tăietor ce a fost acționat pe o direcție antero-posterioară, latero-medială și ușor infero-superioară (raportat la victimă), care a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile îngrijiri medicale, leziunile traumatice nu au fost de natură a-i pune victimei viața în primejdie.
Chiar dacă s-ar putea susține că inculpatul a urmărit lovirea unei zone vitale, cum este cea a capului, având în vedere că inculpatul se afla în picioare lângă mașină și că persoana vătămată se afla în interiorul mașinii, pe locul șoferului, se constată că cea mai apropiată zonă în care se putea lovi era cea a capului, dovadă că persoana vătămată a fost tăiată la bărbie, dar leziune nu i-a pus viața în primejdie, bărbia nefiind o zonă vitală, iar lovitura nu a fost intensă.
În plus, se impune precizarea că văzând că persoanei vătămate îi curge sânge și că acesta a spus că se va duce la spital, inculpatul s-a speriat și a fugit, după care l-a căutat pe vărul acestuia și și-a cerut scuze, achitând contravaloarea operației și analizelor medicale.
Or, o persoană animată de intenția, chiar indirectă, de a ucide, nici nu se sperie, fugind de la locul faptei, nici nu caută persoana respectivă pentru a-și cere scuze, înainte a ști că s-ar fi formulat sau nu o plângere penală.
Nici condamnările anterioare nu pot conduce la concluzia că inculpatul a acționat cu această intenție indirectă de a ucide, deoarece prin simplul fapt al existenței unui astfel de antecedent s-ar ajunge la instituirea unei prezumții de vinovăție a inculpatului, ceea ce este inadmisibil.
Se mai impune a preciza, similar primei instanțe, că la momentul comiterii faptei, inculpatul era speriat sau furios, aspect confirmat chiar cu declarația persoanei vătămate, probabil din cauza unor agresiuni anterioare exercitate împotriva sa de alte persoane, posibil „V. chinezu”; în acest context, instanța constată că intenția inculpatului de a lovi persoana vătămată a fost repentină, (dolus repentinus, de impeto) specific acesteia fiind că făptuitorul ia spontan decizia de a comite fapta, deoarece se afla sub influenta unei tulburări sau emoții puternice, dar fără relevanță penală în cauză.
Prin urmare, instanța de apel are a constata că în speță nu poate fi stabilită intenția, nici directă, nici indirectă, a inculpatului de a suprima viața persoanei vătămate, astfel că soluția primei instanțe de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe este corectă.
Cu privire la solicitarea formulată de inculpat de achitare pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 al. 1 fostul Cod penal, pe considerentul că nu se regăsește în infracțiunea prevăzută de art. 371 actualul Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, deoarece în noua reglementare fapta (în modalitățile normative arătate în textul incriminator, trebuie, în mod obligatoriu, să aibă în concret și efectiv o urmare) tulburarea ordinii și liniștii publice și că în lipsa unei astfel de urmări, nu ne aflăm în prezența infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, ci în prezența unor fapte de lovire, vătămare corporală, distrugere, amenințare, se constată că acesta este fondată.
Într-adevăr, legiuitorul a înțeles să transforme această infracțiune, dintr-o infracțiune de pericol într-una de rezultat, pentru existența acesteia fiind necesar să se producă o tulburare a ordinii și liniștii publice; câtă vreme nu s-a produs scandal public, care să alerteze vecinii sau persoanele aflate în locuințele în acel moment din noapte, că la locul faptei se aflat doar inculpatul, persoana vătămată și martorul, se constată că această cerință impusă de Noul Cod penal nu este îndeplinită, fiind aplicabile dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile ce restrânge sfera de aplicare a acestei infracțiuni, astfel că soluția ce se impune pentru această infracțiune este aceea de achitare potrivit art. 16 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta, în modalitatea concretă în care a fost comisă, nu mai este prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracțiunea de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului (două fapte, în 31.07.2011 și 29.08.2011) prevăzută de art. 2 pct. 1 din legea 61/1991, instanța are a constata că întreg art. 2 al acestui act normativ a fost abrogat prin art. 39 și 247 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, astfel că aceste infracțiuni au devenit, parțial, contravenții (cu modificări), dar nu mai este prevăzută de legea penală.
În consecință, și pentru aceste două infracțiuni de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea ori liniștea publică a cuțitului prevăzută de art. 2 pct. 1 din legea 61/1991, soluția care se impune este aceea de achitare potrivit art. 16 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta, în modalitatea concretă în care a fost comisă, nu mai este prevăzută de legea penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul P. M. L., se va desființa sentința atacată în ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 pct. 1 din legea nr. 61/1991 (2 fapte) și de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 17 pct. 2 rap. la art. 16 lit. b Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului P. M. L. pentru săvârșirea a două infracțiuni de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura liniștea publică a cuțitului prevăzută de art. 2 pct. 1 din legea nr. 61/1991 și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Noul Cod procedură penală, cu aplicarea art. 37 lit. b Vechiul Cod penal, (fost art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Vechiul Cod penal).
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu aplicarea art. 275 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul P. M. L. împotriva sentinței penale nr. 242/3 octombrie 2013 a Tribunalului B., pe care o desființează în ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 pct. 1 din legea nr. 61/1991 (2 fapte) și de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 17 pct. 2 rap. la art. 16 lit. b C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului P. M. L. pentru săvârșirea a două infracțiuni de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura liniștea publică a cuțitului prevăzută de art. 2 pct. 1 din legea nr. 61/1991 și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Noul C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b Vechiul Cod penal, (fost art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Vechiul Cod penal).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2014.
PreședinteJudecător
S. F. M. Ș.
Grefier
A. O.
Aflată în concediu de odihnă Semnează grefier șef secție
D. B.
Red. S.F./22.09.2014
Dact. D.C./22.09.2014/5 exemplare
Jud.fond: M.G.D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 78/2014. Curtea... | Plângere control judiciar. Art.213 NCPP. Decizia nr. 5/2014.... → |
|---|
