Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 349/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 342/Ap DOSAR NR._
Ședința camerei de consiliu din data de 26 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
S-a luat în examinare admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul I. E. împotriva deciziei penale nr. 255/R din 14.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._/197/2011.
Procedură fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 431 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut refereatul cauzei:
Se constată atașat dosarul penal nr._/197/2011 al Curții de Apel B., iar instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
La data de 18.06.2014, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestația în anulare, formulată de către petentul contestator I. E..
Având în vedere că cererea de contestație în anulare nu a fost redactată în mod clar de către petent, iar în partea introductivă a acesteia s-a făcut referire la 2 numere de hotărâri judecătorești, ( 1392 și 255 /R), au fost atașate de către instanță, acele hotărâri care atrag competența Curții de Apel, potrivit dispozițiilor art. 429 Cod procedură penală
În motivarea contestației în anulare, s-au invocat cazurile de contestație enumerate de art. 426 alin. 1 lit. a, e,h, și i Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de contestație s-a arătat că petentul nu a avut parte de un proces echitabil și că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. În mod eronat, în acest dosar, contestatorul a fost condamnat, iar numita P. L. a fost audiată, în calitate de martor, când în realitate ea este adevăratul autor al infracțiunilor.
Pentru a proceda la soluționarea prezentei contestații au fost atașate la dosarul cauzei, dosarele penale care au legătură cu dosarul, în care s-a pronunțat decizia nr. 255/2013 a Curții de Apel B..
În privința sentinței penale nr. 1392 din data de 17.07.2913, pronunțată de Judecătoria B., s-a constatat că aceasta a rămas definitivă prin nerecurare, motiv pentru care nu ar putea atrage competența Curții de Apel, potrivit dispozițiilor art. 429 Cod procedură penală .
Potrivit prevederilor art. 431 Cod procedură penală pentru a fi admisă în principiu o contestație în anulare, instanța este chemată să verifice dacă aceasta este făcută, în termen, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426 Cod procedură penală și că în sprijinul contestației se depun s-au se invocă dovezi care sunt la dosar.
În privința termenului de declarare a contestației, față de cazurile invocate de către petent, respectiv 426 lit. a, e h și i, potrivit art. 428 Cod procedură penală acesta este de 10 zile și curge de la data la care persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
Potrivit actelor dosarului decizia penală nr. 255 din data de 14 martie 2013 și implicit sentința pe care o casase, au fost modificate în sensul deducerii corecte a perioadei executate, prin sentința penală nr. 1392 din data de 17.07. 2013 a Judecătoriei B., pe care petentul nu a atacat-o, această sentință rămânând definitivă, prin nerecurare, în baza acesteia emițându-se mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1862 din data de 5 august 2013.
Acest mandat a fost pus în executare la data de 20 noiembrie 2013, aceasta fiind data la care petentul a luat cunoștință de hotărârea penală nr. 255/2013 a Curții de Apel B. a cărei anulare se cere. În mandatul de executare al pedepsei închisorii se face referire la decizia penală nr. 255/2013, ( fila 60 dosar nr._ ), arătându-se care sunt infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Raportat la data punerii în executare a mandatului nr. 1862/2013, respectiv 20.11.2013 și data formulării prezentei contestații, respectiv 18 iunie 2014, se constată că nu s-au respectat dispozițiile legale privind termenul în care se poate formula o contestație la executare.
În cererea de contestație în anulare, pentru a putea fi admisă, în principiu, trebuie ca petentul să indice motivele pe care se sprijină contestația în anulare, iar aceste motive să se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 426 Cod procedură penală. Prin urmare, nu este suficientă indicarea cazurilor de contestație în anulare, respectiv a textului de lege, dacă nu sunt arătate și motivele concrete.
Petentul nu a arătat nici un motiv concret care să se circumscrie cazurilor de la art. 426 lit a, e h și i Cod procedură penală.
Motivele invocate, în mod generic, că nu a avut parte de un proces echitabil, că nu este autorul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, că adevăratul autor al faptelor este P. L., care din eroare a fost citată, în calitate de martor, că ar mai exista și alte persoane care ar cunoaște adevărata stare de fapt, nu se circumscriu cazurilor de contestație în anulare invocate de petent.
Contestatorul a invocat prevederile art. 426 lit. a Cod procedură penală, fără a arăta în concret în ce ar consta acest caz. Procedând la analiza dosarului, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 255/2013 a Curții de Apel B., a cărei anulare se cere, Curtea constată că petentul contestator a fost legal citat atât la o adresă ce rezulta din actele dosarului, dar și prin afișare la Consiliul local. Contestatorul nu a invocat că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta și înștiința instanța pentru termenul de judecată când au avut loc dezbaterile, în urma cărora s-a pronunțat sentința decizia nr. 255.
A mai invocat și cazul prevăzut de 426 lit. e Cod procedură penală însă nici acesta nu are corespondent în motivele invocate, dar nici în actele și lucrările dosarului, deoarece din verificările efectuate rezultă că judecata a avut loc cu participarea procurorului, iar prezența inculpatului nu era obligatorie, la acea vreme acesta aflându-se în stare de libertate, fiind încarcerat, abia la 20.11.2013.
Contestatorul a mai invocat și cazul de la art. 426 lit. h Cod procedură penală, fără a arăta motive legate de acest caz, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că era un caz obligatoriu, în care instanța să procedeze la audierea sa. Prin sentința penală nr. 2196/28.11.2012 a Judecătoriei B., s-a respins cererea petentului de rejudecare după extrădare, iar prin decizia nr. 255 s-a admis recursul Parchetului, însă cu privire la alte chestiuni, menținându-se dispoziția de respingere a cererii de rejudecare după extrădare.
S-a mai invocat și cazul prevăzut de art. 426 lit. i Cod procedură penală însă nici cu privire la acest caz nu există motive concrete, iar din verificările efectuate de instanță s-a stabilit că față de contestator nu s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Așa cum rezultă din verificări, contestatorul are un singur mandat de executare al pedepsei închisorii, pronunțat în baza sentinței penale nr. 1392/2013 al Judecătoriei B..
Contestatorul nu a depus și nu a invocat dovezi care să fie la dosar, în sprijinul contestației sale.
Așa cum am arătat, în descrierea contestației nu a indicat în mod clar, așa cum o cer dispozițiile legale, motive concrete, pentru fiecare caz de contestație în anulare. Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 431 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorul I. E..
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art. 431 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorul condamnat I. E. împotriva deciziei penale nr. 255/R/ 14.03.2013 a Curții de Apel B..
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
M. D. R. C. D.
Grefier,
C. G.
Red. M.D.-26.06.2014
Dact.C.G.- 27.06.2014
4 ex
Jud. rec.-A. D., C.C.G., A.C. M.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 78/2014. Curtea... → |
|---|
