Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 325/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 4758/117/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.325/A/2014
Ședința publică din 10 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul Părțilă S. C. și partea civilă S. Român prin Agenția Națională de Aministrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, împotriva sentinței penale nr.398/26.03.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. nr. 8925/P/2009 din data de 22 februarie 2012, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. a, b și f din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 398/26.03.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul PĂRȚILĂ S. C., fiul lui A. și M., născut la data de 08.08.1975 în loc. Câmpeni, jud.A., cetățean român, studii medii, administrator, necăsătorit, domiciliat în loc. Fetești, ..7, . și f.f.l. în loc. Cluj-N., ., jud.Clujm, fără antecedente penale CNP_, la pedeapsa de: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 al.1 lit.a, b și f alin.1 din Legea nr.241/2005.
În temeiul art.9 al.1 lit.a, b și f din Legea nr.241/2005, art.53 pct.2 lit.a, art.64 lit.a teza a II-a, art.65 și art.66 Cod penal s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În baza art.71 al.1 și 2 Cod penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de artr.64 lit.a teza a II-a Cod penal.
În temeiul art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
În baza art.71 al. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.346 al.1 rap. la art.14 al.3 lit.a Cod procedură Penală și la art.1349 al.1 și 2 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP Cluj și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 350.536 lei despăgubiri civile reprezentând TVA precum și suma de 9948 reprezentând majorări de întârziere.
În temeiul art.191 al.1 Cod Procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului Cluj - d-nei av. Ț. R..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 8925/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 28.02.2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Părțilă S. C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.a, b și f alin.1 din Legea nr.241/2005.
În actul de sesizare al instanței de judecată s-a arătat în esență că inculpatul în calitate de administrator al ., în perioada 2007 – 2008, a ascuns sursa impozabilă, a omis în parte înregistrarea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale, prin declararea unui sediul social fictiv al societății, la care nu a fost găsit nici un reprezentant legal al societății, cauzând un prejudiciu în cuantum de 350.536 lei.
Inculpatul, audiat în faza de urmărire penală, a arătat ă se obligă să pună la dispoziția organelor de cercetare penală toate actele contabile pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare iar in măsura în care se va constata vreun prejudiciu s-a obligat să îl achite, fără a face aprecieri asupra vinovăției sau nevinovăției sale în raport de fapta imputată. În fața instanței de judecată, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere prev. de art.70 al.2 C.pr.pen.
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
. cu sediul în localitatea Cluj-N., . at.55 jud.Cluj a fost înființată în anul 2006, asociat unic fiind martorul C. L.. În cursul anului 2007 de la martorul sus-numit au fost preluate părțile sociale în cotă de 99% de către inculpatul Părțilă S. C. ce a devenit și administrator al ., ocupându-se în fapt de întreaga activitate comercială desfășurată de societate, constând în comerț cu materiale de construcție și efectuarea de lucrări de construcții.
Prin Sentința comercial nr. 2476/17.06.2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind numit lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență C. S..
Ulterior demarării procedurii falimentului ., Garda Financiară a intenționat efectuarea unui control la sediul acesteia, comisarii Gărzii Financiare Secția Cluj deplasându-se la sediul declarat din Cluj-N., . . nu a fost găsit nici un reprezentant legal. Ulterior, comisarii Gărzii Financiare au întocmit către inculpat în calitate de administrator al . un număr de 3 invitații de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare și de a pune la dispoziția echipei de control evidența contabilă însă, toate acestea au rămas fără vreun rezultat.
În urma controlului efectuat de către Garda Financiară pe baza operațiunilor raportate semestrial de operatorul economic prin formulatul 394, s-a dispus sesizarea DGFP Cluj în vederea efectuării unei inspecții fiscale.
Inspecția fiscală demarată de DGFP Cluj s-a desfășurat în perioada octombrie 2009 – aprilie 2010 și a vizat perioada ianuarie 2007 – octombrie 2008, fiind întocmit Raportul de Inspecție fiscală din data de 27.04.2010.
Astfel, din cuprinsul acestui raport de inspecție fiscală rezultă că din verificarea documentelor primare aparținând ., acesta a dedus TVA de pe facturi de achiziții mărfuri ce nu conțin denumirea materialelor achiziționate, situații de lucrări efectuate, Cod fiscal eronat al cumpărătorului, fiind încălcate prev. art.155 al.5 lit.e și k din Legea nr.571/2003 și a cauzat un prejudiciu în cuantum de 380.905 lei. De asemenea, s-a constatat că activitatea economică desfășurată și facturile emise către . nu au fost evidențiate în contabilitate, situația fiind identică și în cazul unei facturi fiscale emise de . către . SRL. În raport de acestea s-a calculat un TVA suplimentar în cuantum de 11.210 lei . În plus, s-a constatat achiziționarea unei cantități de cărămidă, respectiv beton de către ., respectiv vânzarea parțială a acestor mărfuri, rezultând un stoc scriptic de 31.960 buc cărămidă, respectiv 1921,5 mc beton ce nu au fost găsite în realitate fiind astfel asimilate livrărilor de bunuri și calculat un TVA suplimentar în cuantum de 141.398 lei.
Ulterior, în faza de urmărire penală a fost întocmit un Raport de expertiză contabilă judiciară, de către d-na expert contabil C. C..
Prin raport de expertiză contabilă judiciară s-au confirmat în mare parte reținerile organelor fiscale fiind însă diminuat parțial prejudiciul urmare a prezentării în plus de acte contabile neaflate inițial în posesia organelor de cercetare penală. În plus s-a apreciat că . se afla încă în intervalul de 5 ani în care are posibilitatea reconsiderării facturilor cu cod fiscal eronat, eliminate de organele de inspecție fiscală, pentru a se putea deduce TVA-ul în valoare de 219.186 lei. Acest termen a expirat la data de 15.12.2012 fără ca inculpatul să remedieze situația. La suma sus indicată, expertul contabil a adăugat și suma de TVA suplimentar în cuantum de 53.884 lei rezultată din diferența dintre stocul scriptic și cel faptic precum și majorările de întârziere în cuantum de 9948 lei.
Martorii C. L. și R. M. E. audiați în faza cercetării judecătorești, au confirmat că de întreaga activitate a . s-a ocupat în perioada 2007 – 2008 inculpatul Părțilă S. C. precum și că acestuia i s-a atras în permanență atenția de necesitatea întocmirii cu mare exactitate a facturilor fiscale în vederea efectuării ulterioare a deducerii de TVA.
În drept, fapta inculpatului Părțilă S. C., care în calitate de administrator al ., în perioada 2007 – 2008, a ascuns sursa impozabilă, a omis în parte înregistrarea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale, prin declararea unui sediul social fictiv al societății, la care nu a fost găsit nici un reprezentant legal al societății, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 350.536 lei (și majorări de întârziere în sumă de 9.948 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.a, b și f alin.1 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 C.pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, intervalul relativ îndelungat în care s-a desfășurat activitatea, prejudiciul cauzat și rămas nerecuperat precum și persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, respectiv atitudinea procesuală manifestată.
Față de aceste criterii de individualizare, instanța de judecată a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare este în măsură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei prev. de art.52 C.pen.
În temeiul art.9 al.1 lit.a, b și f din Legea nr.241/2005, art.53 pct.2 lit.a, art.64 lit.a teza a II-a, art.65 și art.66 Cod penal s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În baza art.71 al.1 și 2 Cod penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de artr.64 lit.a teza a II-a Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 lit. a și b C.pen. și apreciind că scopul pedepsie poate fi atins și fără privarea de libertate, instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
În baza art.71 al. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, S. Român prin ANAF s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 597.693 lei compusă din TVA în sumă de 568.891 și majorări de întârziere în sumă de 28.802 lei plus accesorii. Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, sus indicate, în temeiul art.346 al.1 rap. la art.14 al.3 lit.a Cod procedură Penală și la art.1349 al.1 și 2 Cod Civil instanța de judecată va admite în parte acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP Cluj și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 350.536 lei despăgubiri civile reprezentând TVA precum și suma de 9948 reprezentând majorări de întârziere.
În temeiul art.191 al.1 Cod Procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului Cluj - d-nei av. Ț. R..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul PĂRȚILĂ S. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE AMINISTRARE FISCALĂ.
În apelul inculpatului, s-a solicitat prin apărător desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa. În ceea ce privește prima infracțiune reținută, arată că nici în actul de sesizare și nici în sentința instanței de fond nu se precizează care este sursa impozabilă ascunsă însă, analizându-se actele dosarului se poate ajunge la concluzia că nu se poate decât să se aibă în vedere acea relație contractuală cu . și . SRL pentru că în privința acestora valoarea care a fost declarată de societatea de . este mai mică. Raportat la aceste societăți, solicită a se observa că în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în fața organelor de urmărire penală s-a ajuns la concluzia că nu există nici o neregularitate cu privire la aceste două societăți și că singurele două erori sunt niște erori materiale în sensul că în loc de a se trece factura 917 s-a trecut 9170 și în loc de 137 s-a trecut 136, ori, față de aceste aspecte și coroborate cu restul actelor contabile care conduc la ideea că nu a existat intenția de a ascunde sursa impozabilă ci doar s-a făcut o greșală, consideră că nu ne aflăm în prezența infracțiunii. Toate facturile au fost evidențiate în contabilitate, au existat aceste erori materiale dar nu există fapta de a ascunde.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune, arată că ne afăm în fața unei fapte omisive pentru că nu se înregistra în contabilitate anumite operațiuni. Ceea ce i se reproșează inculpatului este că s-a dedus TVA pentru facturi de achiziție pe care nu există denumirea materialelor achiziționate, nu există situații de lucrări și de asemenea sunt trecute eronat niște coduri fiscale. Așa cum a arătat și d-na expert, acea eroare referitoare la codurile fiscale putea fi corectată dar i se reproșează inculpatului că nu a corectat însă era imposibil pentru că în momentul în care a cerut acel control fiscal societatea . în insolvență. A depus la dosar dovada că la momentul la care controlul fiscal a fost inițiat, administratorului societății . era ridicat dreptul de administrare, sens în care nu mai putea face nici un act în contabilitatea societății. Necorectarea acelor erori din cadrul facturilor nu-i poate fi imputată inculpatului în contextul în care, dacă acesta ar fi făcut-o, ar fi încălcat legea.
Celelalte fapte se referă la evidențierea în contabilitate a unor facturi care nu conțin denumirile materialelor și sutațiile de lucrări efectuate anexate acestor facturi. Solicită a se observa că nu există omisiune de evidențiere în contabilitate, ori, în momentul în care s-a evidențiat în contabilitate aceste facturi nu a existat niciodată intenția de a eruda normele fiscale. Solicită a se avea în vedere declarația contabilei care opera în contabilitate facturile și care a relatat că nu s-a întâmplat vreodată ca inculpatul să-i ceară să înregistreze documentele ce nu corespundeau normelor legale, deci este evident că nici un moment nu a existat intenție directă.
Referitor la ultima faptă arată că se reține că inculpatul ar fi declarat un sediu fictiv al societății și de asemenea că la acel sediu nu se desfășura nici o activitate. În ceea ce privește declararaea sediului societății, acesta a fost o declarație reală, sediul era real și era trecut în registrul comerțului și a funcționat în acel sediu activitatea societății, dar, în momentul în care s-a inițiat controlul, dreptul de administrare al inculpatului fusese ridicat astfel că nu mai avea posibilitatea să facă nici un act. Menționează că societatea a intrat în insolvență la data de 17.06.2009 iar în prezent s-a lichidat.
În apelul părții civile s-a solicitat desfințarea sentinței atacate în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și rejudecând sub acest aspect să fie obligat inculpatul la plata întregii sume solicitate în constituirea de parte civilă,respectiv la plata sumei de 597 693 lei plus accesorii până la data plății la suma de 568 891 lei reprezentând TVA.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate,precum și din oficiu,Curtea constată că sentința atacată este nelegală.
Astfel,se constată că inculpatul a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.a, b și f alin.1 din Legea nr.241/2005 la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. ART. 9 din L.241/2005
(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală și ale Codului de procedura penală.
Astfel,fiecare dintre aceste fapte constituie o infracțiune de evaziune fiscală diferită,fiecare dintre acestea având modalități de comitere diferite.
Din această perspectivă,reținerea primei instanțe în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9 al.1 lit.a, b și f alin.1 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei singure pedepse ,sunt greșite.
Din starea de fapt reținută de către prima instanță în sarcina inculpatului se constată că este vorba de fapt despre trei infracțiuni distincte de evaziune fiscală ,acestea având laturi obiective diferite,respectiv modalități de săvârșire diferite,trebuind a fi astfel analizate și reținute separat și nu împreună ca un tot unitar ca o singură infracțiune ,așa cum a făcut prima instanță,aflându-ne practic în prezența unui concurs de infracțiuni.
Așa fiind ,evident că pentru fiecare dintre acestea trebuia aplicată câte o pedeapsă diferită,fiind aplicabile prevederile art. 34 VCP privind pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni.
Prin urmare,pedeapsa stabilită fiind astfel nelegală,instanța nerezolvând practic fondul cauzei,Curtea, și în respectarea principiului neagravării situației în propriul apel ,va desființa sentința atacată în întregime și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța ,așa cum s-a arătat mai sus,va trebui să analizeze distinct fiecare dintre cele trei infracțiuni ce au fost reținute în sarcina inculpatului și să aplice în cazul în care va stabili vinovăția acestuia pentru fiecare faptă câte o pedeapsă distinctă ,aplicând regulile de la concursul de infracțiuni.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj onorariu avocatial din oficiu în suma de 100 lei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul PĂRȚILĂ S. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE AMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentintei penale nr. 398/26.03.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj pe care o desființează si trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj onorariu avocatial din oficiu în suma de 100 lei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./16.04.2014
Jud.fond. R. M.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 480/2014.... → |
|---|
