Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 953/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 1878/219/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.953/A/2014
Ședința publică din 05 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.677 din 06 octombrie 2014 a Judecătoriei D., trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 2 lit. b, cu aplic. art. 77 lit. d și e CP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Silye A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține apelul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere că inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală comiterea faptei și a contribuit la aflarea adevărului. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și judecând, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Arată că regretă profund comiterea faptei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 677 din 6 octombrie 2014 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._, în temeiul art.396 alin.1,2,10 C.pr.penală rap. la art.375 alin.1, 2 C.pr.penală și art. 14 C.pr.penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C. C., fiul lui N. și V., născut la data de 26 iulie 1994, în mun. D., jud. Cluj, identificat prin C.I., ., nr._, CNP_, domiciliat în ., .. Bistrița-Năsăud, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin. 2 lit. b, cu aplic. art. 77 lit. d și e CP,la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare;
S-a constatat că inculpatul a fost anterior condamnat la internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani prin sentința penală nr.126 din 03.02.2014 a Judecătoriei Târgu M., iar prin sentința penală nr.303 din 25.02.2014 a Judecătoriei Târgu M. a fost liberat anticipat din măsura internării într-un centru de detenție, având un rest rămas de executat de 205 zile.
În temeiul art.129 alin.2 lit.b CP, s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, care a fost majorată cu 2 luni, reprezentând o durată egală cu cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat din durata măsurii educative, rezultând pedeapsa finală de 2 ani închisoare, care se execută în regim de detenție, din care, în temeiul art.72 alin.1 CP, s-a scăzut perioada în care inculpatul a fost supus măsurii reținerii și a arestării preventive începând cu data de 18.07.2014 până în prezent.
În temeiul art.397 alin.1 C.pr.penală rap. la art.19 alin.1, art.25 alin.1 CPP, combinat cu art.1357 și urm. C.Civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către părțile civile N. T. și N. LUCREȚIA și a fost obligat inculpatul C. C. la plata despăgubirilor civile în suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale către aceste părți civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.
În temeiul art.272 alin.1, art.274 alin.1 C.pr.penală, plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu au rămas în sarcina statului și se avansează din Fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art.398, art. 274 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata celorlalte cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.
În temeiul art.399 alin.1 C.pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă pe parcursul procesului penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria D. la data de 05.08.2014 în dosarul nr. 827/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. C. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 2 lit. b, cu aplic. art. 77 lit. d și e CP.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul C. C., la data 16 iulie 2014, în jurul orei 14,00, însoțit fiind de minorul L. R., în vârstă de 11 ani, a pătruns în locuința persoanei vătămate N. T., profitând de starea vădită de vulnerabilitate a acesteia, datorată vârstei, de unde a sustras suma de 4000 lei, după care, prin escaladarea geamului a părăsit locuința.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație persoana vătămată, parte civilă (f.39, 43), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.12), planșe foto (f.14), raport de constatare criminalistică (f.29), declarații inculpat (f.48, 53), declarații martori (f.54 – L. R., N. A. T. – f.56, P. S. – fila 59).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 07.08.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.09.2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 CPP a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 CPP iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 CPP, la luarea concluziilor procurorului și a apărătorului inculpatului. Totodată, s-a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fără însă a se depune vreun astfel de înscris.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16 iulie 2014, în jurul orei 14,00 inculpatul C. C., însoțit fiind de către minorul L. R. în vârstă de 11 ani, s-au deplasat din localitatea Reteag în municipiul D..
Ajunși pe . doi au intrat în curtea locuinței persoanei vătămate N. T. de pe . municipiul D., chipurile pentru a cere apă. În fapt însă, inculpatul a urmărit studierea prealabilă a câmpului infracțional.
În curtea locuinței au fost întâmpinați de către persoana vătămată care le-a refuzat solicitarea, împrejurare suficientă însă pentru inculpat în a observa faptul că persoana vătămată este în vârstă – 78 de ani – și nu aude foarte bine. La solicitarea persoanei vătămate, inculpatul C. și minorul L. au părăsit curtea locuinței, după care, cunoscând oarecum câmpul infracțional și vulnerabilitatea victimei prin prisma vârstei înaintate, și văzând că aceasta se așezase pe un scaun în curte, au intrat în casă, profitând de faptul că ușa nu era asigurată. Apoi inculpatul a intrat într-o încăpere a casei și dintr-un dulap a sustras suma de 4000 lei, după care, împreună cu minorul au escaladat geamul, părăsind locuința. Banii au fost ulterior cheltuiți în interes personal.
În cadrul cercetării efectuate la fața locului, au fost prelevate urme papilare. Din concluziile raportului de constatare criminalistică, reiese că urmele papilare ridicate de pe interiorul și exteriorul geamului, aparținând locuinței persoanei vătămate, au fost create de către inculpatul C. C..
Starea de fapt reiese și din declarațiile persoanelor vătămate N. T. și N. Lucreția precum și a minorului L. R..
Cu prilejul audierilor, inculpatul C. C. a recunoscut fapta comisă, pe care o regretă.
Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, la care s-a făcut referire mai sus, și aceasta pentru că instanța a făcut aplicarea art. 374 alin. 4, 375 CPP.
În drept, fapta inculpatului C. C., care la data 16 iulie 2014, în jurul orei 14,00, însoțit fiind de minorul L. R., în vârstă de 11 ani, a pătruns în locuința persoanei vătămate N. T., profitând de starea vădită de vulnerabilitate a acesteia, datorată vârstei, de unde a sustras suma de 4.000 lei, după care, prin escaladarea geamului a părăsit locuința întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.228 alin.1, art. 229 alin.2 lit.b, cu aplic. art.77 lit.d și e CP.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.2 lit.b CP, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de pătrundere în locuința persoanei vătămate N. Teodorde de unde a sustras suma de 4.000 lei, după care, prin escaladarea geamului a părăsit locuința.
Raportul de cauzalitate rezultă din aceea prin acțiunea de pătrundere în locuința persoanei vătămate N. T. și sustragere a suma de 4000 lei s-a cauzat acesteia un prejudiciu.
Referitor la reținerea celor două circumstanțe agravante prev. de art.77 lit. d și e CP, acestea rezultă din aceea că inculpatul C. C., a comis fapta însoțit fiind de minorul L. R., în vârstă de 11 ani și a pătruns în locuința persoanei vătămate N. T., profitând de starea vădită de vulnerabilitate a acesteia, în vârstă de 78 de ani și nu aude foarte bine.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.16 alin.3 lit.a CP, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 CP, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul C. C. are antecedente penale comițând în timpul minorității mai multe infracțiuni, atât în țară, cât și în străinătate, pentru unele dintre acestea au fost aplicate sancțiuni administrative, pentru altele a fost condamnat. Așa spre exemplu, inculpatul a fost anterior condamnat la internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani prin sentința penală nr. 126 din 03.02.2014 a Judecătoriei Târgu M., iar prin sentința penală nr. 303 din 25.02.2014 a Judecătoriei Târgu M. a fost liberat anticipat din măsura internării într-un centru de detenție, având un rest rămas de executat de 205 zile.
Cu toate acestea, fără ca să fi învățat ceva pozitiv din trecutul său, după câteva luni de la liberare a comis din nou o infracțiune, de furt calificat din locuință, însoțit fiind de minorul L. R., în vârstă de 11 ani și profitând de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, în vârstă de 78 de ani și care nu aude foarte bine.
Totodată instanța de fond a reținut că inculpatul C. C. este născut la data de 26 iulie 1994 și că în timpul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a avut o conduită sinceră. Ca atare, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului se poate face numai prin executarea unei pedepsei cu închisoarea, cu privare de libertate, deoarece nici un mijloc de reeducare se pare că nu a funcționat până acum, însă cuantumul trebuie orientat de la mediu spre minimul pedepsei.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 396 alin. 1, 2, 10 CPP rap. la art. 375 alin. 1, 2 CPP și art. 14 C.pr.penală, l-a condamnat pe inculpatul C. C. la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a fost anterior condamnat la internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani prin sentința penală nr.126 din 03.02.2014 a Judecătoriei Târgu M., iar prin sentința penală nr.303 din 25.02.2014 a Judecătoriei Târgu M. a fost liberat anticipat din măsura internării într-un centru de detenție, având un rest rămas de executat de 205 zile.
În temeiul art.129 alin. 2 lit.b CP, s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, care a fost majorată cu 2 luni, reprezentând o durată egală cu cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat din durata măsurii educative, rezultând pedeapsa finală de 2 ani închisoare, care se va executa în regim de detenție, din care, în temeiul art.72 alin.1 CP, s-a scăzut perioada în care inculpatul a fost supus măsurii reținerii și a arestării preventive începând cu data de 18.07.2014 până în prezent.
În temeiul art.397 alin.1 C.pr.penală rap. la art.19 alin.1, art.25 alin.1 CPP, combinat cu art.1357 și urm. C. Civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către părțile civile N. T. și N. LUCREȚIA și a fost obligat pe inculpatul C. C. la plata despăgubirilor civile în suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale către aceste părți civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.
În temeiul art.272 alin.1, art.274 alin.1 C.pr.penală s-a dispus ca plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu să rămână în sarcina statului și să se avanseze din Fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art.398, art.274 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata celorlalte cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.
În temeiul art.399 alin.1 C.pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul C. C. solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, a se modifica modalitatea de executare a pedepsei, în sensul suspendării sub supraveghere.
În motivarea apelului s-a arătat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere că inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală comiterea faptei, a avut deci, o atitudine sinceră și a contribuit la aflarea adevărului.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.374 alin.4 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de apel, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, din perspectiva criteriilor legale, dar și a aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere succesiunea legilor care incriminează fapta, de la data comiterii și până la soluționarea definitivă a cauzei.
Se constată, în primul rând că, în mod corect instanța a stabilit legea penală mai favorabilă în cauză ca fiind legea nouă, raportat la limitele de pedeapsă mai mici prevăzute pentru infracțiunea dedusă judecății - pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, față de pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, în reglementarea anterioară.
Apoi, se constată că instanța a valorificat eficient criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.72 C.pen.1969, incidente ]n cauză și care, într-o formă sau alta se regăsesc și în Noul C.pen. -art.74, ținând seama de: gradul de pericol social concret al faptei comise – relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, modul de comitere a faptei ( împreună cu un minor, profitând de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, în vârstă de 78 de ani, cu deficiențe de auz), prejudiciul - considerabil - 4000 lei, nerecuperat; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani – limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen., deci pedeapsa de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare); persoana inculpatului – cu antecedente penale, cu numeroase condamnări pentru același tip de infracțiuni, în perioada minorității, atât în țară, cât și în străinătate, dar cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, cu puțin peste minimul special ( redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.1969.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C.pen.1969, privind scopul pedepsei.
Apoi, în mod corect instanța a făcut aplicarea dispoz art.129 alin.2 lit.b C.pen., în raport de măsura educativă aplicată pentru o faptă din cursul minorității, adăugând la pedeapsa închisorii stabilite pentru fapta dedusă judecății o perioadă de 2 luni, reprezentând o pătrime din restul rămas neexecutat din durata măsurii educative, rezultând pedeapsa finală de 2 ani închisoare, care s-a dispus a fi executată în regim de detenție.
Totodată, Curtea apreciază oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță - executare în detenție - deoarece în raport de conduita sa anterioară comiterii prezentei infracțiuni - cu numeroase condamnări, de inexistența vreunor eforturi din partea sa de a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare - extrem de reduse, având în vedere trecutul său infracțional - nu se poate aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea ei, inculpatul nu va mai comite infracțiuni. Este necesar, așadar ca inculpatul să-și adapteze comportamentul la normele sociale, să-și reconsidere atitudinea față de normele legale, în așa fel încât, să conștientizeze într-o mai mare măsură fapta comisă și consecințele acesteia pentru el, să nu mai reitereze comportamente infracționale.
Pentru toate aceste considerente, se constată nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.422 C.pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive începând cu data de 18.07.2014 la zi.
În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu - av. Silye A., ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C., fiul lui N. si V., născut la 26.07.1994, deținut în P. G., împotriva sentinței penale nr.677 din 6 octombrie 2014 a Judecătoriei D..
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de 18.07.2014 si până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Silye A..
Obligă pe apelantul inculpat sa plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
V. G. A. C.
GREFIER
D. S.
Red.A.C./ 20.11.2014.
Dact.H.C./6 ex.
Jud.fond: E.Gh. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 40/2014.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
