Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 670/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 3250/182/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.670/A/2014
Ședința publică din 12 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat de PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul L. T. împotriva sentinței penale nr.1638 din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosar nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.228 al.1, art.229 al.2 lit.b C.pen., cu aplic.art.41 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. T. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.U. C. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul L. T. arată că își menține apelul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. T. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței instanței de fond și, rejudecând cauza, a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului raportat la probele administrate în cauză și persoana inculpatului.
În susținerea apelului arată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, motivat de faptul că pătrunzând în incinta unei societăți comerciale a sustras din poșeta unei persoane suma de aproximativ 2.500 lei. De reținut este faptul că parte din acest prejudiciu a fost recuperat, partea vătămată constituindu-se în continuare parte civilă cu suma de 1.500 lei. De asemenea, pe tot parcursul cercetării judecătorești inculpatul a încercat să recupereze această pagubă însă, așa cum a arătat, nu poate să restituie în întregime această sumă decât în momentul în care va avea posibilități să obțină venituri.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului.
În aceste condiții, apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță este prea mare raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, atitudinea inculpatului după comiterea acesteia și persoana acestuia, sens în care solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că pentru a se reduce pedeapsa trebuie reținute circumstanțe atenuante judiciare care nu se încadrează în împrejurările de speță. Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa minimă ținând cont de împrejurările arătate de apărare care relevă situația dosarului precum și situația personală a inculpatului.
Apreciază că procesul de individualizare este corect, motiv pentru care solicită a fi menținut în continuare.
Inculpatul L. T. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia M. prin sentința penală nr.1638 din 30 iunie 2014, în temeiul art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul L. T. – născut la 25.05.1982 în Șomcuta M., județul Maramureș, CNP_, fiul lui L. și R., cetățenie română, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în .. 112, județul Maramureș, în prezent arestat preventiv în P. G., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal, art. 43, alin. 5 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 67, alin. 2 Cod penal, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, ce se va executa în condițiile art. 65, alin. 3 Cod penal.
În temeiul art. 399, alin. 1 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală 567/11.03.2014.
În baza art. 72, alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de 10.03.2014, la zi.
În temeiul art. 397, alin. 1, raportat la art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1125 lei, reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă C. I., domiciliată în Baia M., .. 43, județul Maramureș.
În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul L. T. la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Sumele de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale către av. B. A. și 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. M. L., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 8 martie 2014, inculpatul L. T., persoană fără ocupație, fără sursă de venit, s-a hotărât să sustragă bunuri pentru a obține în mod facil sume de bani.
Astfel, inculpatul s-a deplasat la ., situat pe . municipiul Baia M., unde, după ce a observat că ușa de acces din spate a magazinului este închisă, dar neasigurată, a pătruns în interior și a sustras suma de 2.300 lei dintr-o poșetă care se afla lângă scările din interior. Cu banii sustrași asupra sa, inculpatul a părăsit în grabă locul faptei.
Inițial, persoana vătămată a arătat că inculpatul a sustras suma de 3.746 lei din poșetă, însă ulterior a precizat că în geantă s-a aflat doar suma de 2.300 lei, după o verificare mai atentă.
Ulterior, inculpatul a predat la organele de poliție suma de 1.175 lei din banii sustrași, astfel că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.125 lei.
Deși inculpatul a încercat, prin intermediul apărătorului din oficiu, să se împace cu persoana vătămată, aceasta a refuzat împăcarea, condiționând o astfel de manifestare de voință de plata anticipată a prejudiciului. Inculpatul nu a acceptat această propunere, fiind de acord să achite prejudiciul, doar după punerea sa în libertate.
Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizare a instanței și cum a fost recunoscută de către inculpat, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:plângerea și declarațiile persoanei vătămate (filele 9, 19-22 din dosarul de urmărire penală); proces verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferente (filele 10-16 din dosarul de urmărire penală); ordonanță de predare bunuri (filele 37-38 din dosarul de urmărire penală); proces verbal de ridicare bunuri (fila 39 din dosarul de urmărire penală); proces verbal și ordonanță de restituire bunuri (filele 41-42 din dosarul de urmărire penală); declarațiile inculpatului (filele 27-29, 30-32 din dosarul de urmărire penală, filele 61-62 din dosarul instanței).
În drept, faptele inculpatului L. T. care, în data de 8 martie 2014, a pătruns în sediul social al ., situat pe .. 2, din Baia M., de unde, dintr-o poșetă de damă, aparținând persoanei vătămate C. I., a sustras suma de 2.300 lei, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta a fost săvârșită de inculpat prin pătrunderea într-un sediu profesional și prin luarea pe nedrept a bunurilor din posesia persoanei vătămate, fără a avea consimțământul în acest sens. Urmarea imediată a fost cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, prejudiciu recuperat parțial.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, cunoscând faptul că pătrunde prin efracție într-un sediu profesional care nu îi aparține, fără a avea consimțământul persoanei vătămate, iar bunurile au fost sustrase în scopul însușirii lor pe nedrept.
Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă, prevăzută de art. 41, alin. 1 Cod penal. Astfel, acesta a fost liberat condiționat în data de 21.02.2012, din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 2442/31.10.2008 a Judecătoriei Baia M., având un rest rămas neexecutat de 472 zile. Fapta ce face obiectul prezentului dosar a fost comisă după considerarea ca executată e pedepsei, acest aspect denotând perseverența infracțională a inculpatului.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (prin pătrunderea fără drept într-un sediu profesional); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (atingerea adusă dreptului de proprietate al persoanei vătămate); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut comiterea faptei încă de la începutul cercetărilor); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul este recidivist, suferind în trecut multiple condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului).
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, așa cum impun prevederile art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 43, alin. 5 Cod penal, conform cărora, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în stare de recidivă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice, precum și cel al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în temeiul art. 67, alin. 2 Cod penal, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 Cod penal.
Este adevărat că, în cazul infracțiunii de furt calificat, nu este prevăzută aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, însă, în raport de dispozițiile art. 67, alin. 1 Cod penal, o astfel de pedeapsă poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. În raport de argumentele deja expuse, instanța apreciază că, în speță, se impune aplicarea acestei pedepse complementare.
Corelativ, în temeiul art. 65, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 65, alin. 3 Cod penal.
În temeiul art. 399, alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală 567/11.03.2014.
În baza art. 72, alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de 10.03.2014, la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
Pe cale de consecință, în baza art. 397, alin. 1, raportat la art. 25, alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1125 lei, reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă C. I..
În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul L. T. la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Sumele de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale către av. B. A. și 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. M. L., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței penale atacate și reducerea cuantumului pedepsei raportat la probele administrate în cauză și la persoana inculpatului. Solicită să se aibă în vedere că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, la atitudinea și persoana inculpatului, astfel că se impune reducerea acestei pedepse.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma criticilor formulate, instanța apreciază că apelul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza materialului probator administrat în cauză s-a reținut că în data de 8.03.2014, inculpatul a pătruns în sediul social al . situat pe ..2 din Baia M. și dintr-o poșetă de damă aparținând persoanei vătămate C. I. a sustras suma de 2300 lei în scopul însușirii pe nedrept.
S-a reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, faptă prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.
În cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că la individualizarea și dozarea pedepsei se impune a se avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita după săvârșirea infracțiunii și nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate a inculpatului. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (f.61) astfel că potrivit disp.art.396 alin.2 C.pr.pen., s-a procedat la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Raportat la toate criteriile de individualizare reținute corect de instanța de fond, pedeapsa aplicată, aceea de 3 ani închisoare este just individualizată și nu se impune reducerea ei.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., apelul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.
Se va menține starea de arest a inculpatului și în temeiul art.424 alin.2 C.pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 10.03.2014 la zi.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu avocațial ce se va avansa din F.M.J.
În temeiul art.275 pct.4 alin.2 C.pr.pen.va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. T., deținut în P. G., împotriva sentinței penale nr.1638 din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Baia M..
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 10 martie 2014 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat U. C..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 august 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. B. D. P. M. B.
red.M.B./A.C.
3 ex. – 19.08.2014
jud.fond.F. M.
| ← Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 248/2014. Curtea... → |
|---|
