Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1109/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1109/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 22792/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1109/A/2014
Ședința publică de la 04 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. C. M.
JUDECĂTOR - A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror V. T.
Pe rol este judecarea apelurilor declarate de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. și apelanta M. O. împotriva sentinței penale nr. 660 din 10.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul C. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosar u.p. nr._/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2014 s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20 noiembrie 2014, respectiv pentru 4 decembrie 2014.
CURTEA
Delibreând reține că prin sentința penală nr. 660/10.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 404 alin. 4 lit. i Codul de procedură penală raportat la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 281 Codul de procedură penală a fost respinsă solicitarea d-nei av. M. O. de anulare a ordonanței emise de organul de cercetare penală la data de 10.01.2013 în dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal 1969, totul cu reținerea art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul C. A., fiul lui I. și D. A., născut la data de 13.08.1989 în Cluj-N., domiciliat în Cluj-N., ., ., cetățenie română, posesor al CI . nr._, CNP_, student, fără antecedente penale, necăsătorit, la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni și în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din procesul verbal de constatare, din declarațiile inculpatului și a martorilor audiați rezultă că în data de în data de 20.11.2012 C. A. s-a deplasat cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din municipiul Cluj-N., respectiv pe .. Moților, unde a fost oprit de un echipaj al poliției.
S-a încercat testarea lui C. A. cu aparatul alcotest, însă nu s-a reușit acest lucru datorită manevrelor de evitare a testării întreprinse de inculpat, respectiv acesta a încercat să sufle de 6 ori în aparat, dar nu suficient de puternic pentru a se obține un rezultat. Demersurile lucrătorilor de poliție în a-l opri, legitima și determina să sufle în alcotest pe conducătorul autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare_ au fost observate de martorul S. A., cei doi fiind ulterior conduși la sediul Poliției Rutiere pentru declarații.
Având în vedere prezența halenei alcoolice și manifestările corporale specifice unei persoane aflate în stare de ebrietate (vorbire incoerentă, lipsa atenției), C. A. a fost transportat la UPU 1, unde i-au fost recoltate două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2132 din 21.11.2012 s-a stabilit faptul că la prima probă biologică de sânge recoltată la ora 03,38 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,70 g%o alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua probă biologică recoltată la ora 04,38 prezenta o alcoolemie de 1,55 g%o alcool pur în sânge(fila 13 dosarul de urmărire penală).
Fiind audiat în calitate de învinuit, C. A. a recunoscut fapta comisă și a declarat că în data de 19.11.2012 a consumat începând cu orele 21:00 trei beri de 0,5 litri fiecare și 400 ml șampanie, fără aport alimentar, după care a urcat la volanul autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul Cluj-N..
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta și că regretă săvârșirea acesteia.
Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dar și că starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 5 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarația lui C. A. în care a recunoscut în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, cu conținutul procesului verbal de constatare, precum și cu rezultatele testării în vederea stabilirii alcoolemiei.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constată că în drept:
Dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod penal activitatea infracțională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, din perspectiva noilor prevederi penale (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 336 alin.1 Cod penal.
Analizând cele două încadrări juridice din prisma prevederilor art. 5 din Codul penal, instanța constată că există mai multe deosebiri, respectiv momentul la care este necesar să existe îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (la momentul conducerii autovehiculului/la momentul prelevării mostrelor biologice), dar și posibilitatea aplicării amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii (în Noul cod penal).
Având în vedere natura faptei săvârșite de inculpat, valoarea alcoolemiei stabilite și atitudinea față de organele de constatare, instanța a considerat insuficientă aplicarea unei pedepse cu amenda penală, situație în care s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoarea.
În continuare, reținând că inculpatul nu a mai creat probleme autoritățile până la data comiterii faptei, apreciază că acest aspect poate fi valorificat în cauză prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal 1969, circumstanță care nu se mai regăsește și în Noul Cod penal.
Analizând noile limite ale pedepselor aplicabile în prezenta cauză după acordarea eficienței dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal 1969 (de la 15 zile la 8 luni închisoare), s-a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile Vechiului Cod penal.
Astfel, fapta inculpatului C. A., care la data de 20.11.2012 în jurul orelor 02,20, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din municipiul Cluj-N., având în sânge o alcoolemie de 1,70 g%o alcool pur în sânge, la prima probă recoltată, respectiv de 1,55 g%o alcool pur în sânge la cea de-a doua probă recoltată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului C. A. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 396alin. 10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge suferă modificări în sensul reducerii acesteia cu o treime, situație în care se situează între 8 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a reținut, în temeiul articolului 74 litera a din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita bună înainte de săvârșirea faptei, așa cum rezultă din lipsa antecedentelor penale. Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76, litera e din Codul penal 1969, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei. Având în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat și atitudinea inculpatului față de organele de constatare, instanța a considerat insuficientă pentru atingerea scopului educativ al pedepsei aplicarea unei amenzi penale, astfel că s-a orientat spre pedeapsa închisorii, mai exact spre maximul permis de noile limite aplicabile în prezenta cauză (15 zile – 8 luni închisoare).
Având în vedere aceste considerente, instanțade fond a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală o pedeapsă de 7 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969.
Instanța de fond nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul C. A. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu instanța, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și a conștientizat gravitatea acesteia, apreciem că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal 1969 pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni închisoare.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și apelanta M. O..
În motivarea apelului parchetului se arată că soluția este netemeinică prin reținerea de prima instanță a disp. art.74 CP, deși ansamblul circumstanțelor cauzei nu ar trebui să conducă la această concluzie având în vedere faptul că față de natura speței cu privire la care se discută circumstanțierea, elementele esențiale țin de conduita exprimată în circumstanțele reale ale cauzei, respectiv alcoolemia foarte mare (de 1,70 g‰), împrejurările legate de depistarea inculpatului în trafic pentru motivul arătat în procesul verbal de constatare, respectiv că acesta circula fără lumini, la o oră târzie, pe un bulevard circulat din mun. Cluj-N., în condițiile în care acesta declară că activitatea infracțională a fost comisă după consumarea unei cantități apreciabile de băuturi alcoolice.
Ca atare, se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, desființarea în parte a hotărârii atacate, respectiv doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei, prin înlăturarea în rejudecare a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 și art. 76 VCP. și în consecință a se aplica inculpatului pedeapsa închisorii în limitele speciale ale textului de lege reținut corect de prima instanță, cu menținerea modalității de executare prevăzută de art.81 VCP.
În motivarea apelului formulat de apelanta M. O. se arată că acest apel a fost declarat în calitate de avocat, în nume propriu și că în cauză s-a dispus sancțiunea amenzii fără să existe un text de lege care să prevadă această posibilitate, deci este vorba despre o depășire a competenței. Pentru acest motiv a atacat de îndată ordonanța din 10.01.2013, plângerea fiind respinsă ca tardivă de către procuror. Ulterior, a atacat această soluție la prim procuror care a respins plângerea ca prematură, iar judecătorul de cameră preliminară a apreciat că o astfel de plângere este inadmisibilă. Ulterior, explicând că nu era vorba despre amendă ci despre invocarea nulității, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Apreciază că această stare de fapt demonstrează încălcarea a trei principii fundamentale, respectiv principiul loialității, principiul dreptului la apărare și principiul accesului la justiție.Starea de fapt a constat în aceea că inculpatul a fost chemat la audiere în calitate de învinuit, ocazie cu care organul de urmărire penală scria declarația de învinuit care nu corespundea cu voința persoanei audiate. În acest context, în calitate de avocat, a sfătuit învinuitul să nu semneze declarația respectivă. Pentru acest motiv i s-a aplicat sancțiunea amenzii în baza art. 198 al.4 lit.k VCPP, text care vizează exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale de către părți, reprezentanți legali sau consilieri juridici. Or, calitatea sa de avocat cu împuternicire la dosar în faza de urmărire penală, deci reprezentant convențional, nu se încadrează în acest text de lege. De asemenea înțelege să invoce nulitatea ordonanței din 10 ianuarie 2013 având în vedere art.4 al.2 din Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală care prevede că nulitățile din cursul procesului penal anterior intrării în vigoare pot fi invocate doar ca nulități conform condițiilor din Noul Cod de procedură penală. În speță, este vorba despre o nulitate relativă fiind îndeplinite ambele condiții pentru constatarea acesteia, respectiv există o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și aceasta trebuie invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară. Precizează că a invocat această nulitate de îndată și consideră că instanța de judecată este competentă să dispună anularea actului de urmărire penală înfăptuit cu depășirea limitelor legale.
Ca atare se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, strict în ceea ce privește respingerea cererii de anulare a ordonanței din 10 ianuarie 2013, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul Parchetului este fondat iar apelul d-nei avocat M. O. este nefondat.
Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptate de către inculpat respectiv de recunoaștere a vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a acordat eficiență disp. art.396 alin.10 C.p.p.
Astfel s-a reținut în esență că în data de în data de 20.11.2012 C. A. s-a deplasat cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din municipiul Cluj-N., respectiv pe .. Moților, unde a fost oprit de un echipaj al poliției. S-a încercat testarea lui C. A. cu aparatul alcotest, însă nu s-a reușit acest lucru datorită manevrelor de evitare a testării întreprinse de inculpat, respectiv acesta a încercat să sufle de 6 ori în aparat, dar nu suficient de puternic pentru a se obține un rezultat. Demersurile lucrătorilor de poliție în a-l opri, legitima și determina să sufle în alcotest pe conducătorul autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare_ au fost observate de martorul S. A., cei doi fiind ulterior conduși la sediul Poliției Rutiere pentru declarații.
Având în vedere prezența halenei alcoolice și manifestările corporale specifice unei persoane aflate în stare de ebrietate (vorbire incoerentă, lipsa atenției), C. A. a fost transportat la UPU 1, unde i-au fost recoltate două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2132 din 21.11.2012 s-a stabilit faptul că la prima probă biologică de sânge recoltată la ora 03,38 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,70 g%o alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua probă biologică recoltată la ora 04,38 prezenta o alcoolemie de 1,55 g%o alcool pur în sânge(fila 13 dosarul de urmărire penală).
Cu ocazia individualizării pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 396alin. 10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În mod eronat însă instanța de fond la stabilirea cuantumului pedepsei a reținut, în temeiul articolului 74 litera a din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita bună înainte de săvârșirea faptei, așa cum rezultă din lipsa antecedentelor penale.
Reținerea circumstanțelor atenuante constituie o facultate pentru instanță în procesul de individualizare a pedepsei și nu o obligație astfel că numai lipsa antecedentelor penale și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei singurele date pozitive nu sunt suficiente pentru a se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și implicit coborârea pedepsei sub minimul special .
Conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie de 1,70 gr.%.0 la prima probă biologică și de 1,55 gr.%.0. la cea de-a două probă pe drumurile publice constituie o faptă care putea avea urmări printre cele mai grave atât pentru integritatea corporală a inculpatului sau a altor persoane sau distrugerea unor bunuri impunându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr. 660/10.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o va desființa în parte în ceea ce privește greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului C. A. a cuantumului pedepsei aplicate și a duratei termenului de încercare și pronunțând o nouă hotărâre, va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. A. de la 7 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.
Se va stabili termen de încercare potrivit art. 81, 82 Cod penal de 3 ani și 2 luni și se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată și fără privare de libertate având în vedere poziția procesuală adoptată de către inculpat, absența antecedentelor penale precum și conduita corespunzătoare a acestuia anterior comiterii faptei și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81, art.82 C.p. anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună.
Referitor la apelul formulat de către apelanta M. O. se remarcă ă că acest apel a fost declarat în calitate de avocat, în nume propriu și în acest context în principiu ar avea calitatea procesuală adecvată.
Se remarcă că în cursul urmăririi penale față de d-na avocat apelanta M. O. s-a dispus prin Ordonanța din data de 10.01.2012 de către organul de cercetare penală al P.. mun. Cluj –N. -Secția 1,în baza art.109 lit.k rap. la art. 172 alin.3 VCPP amenda judiciară în cuantum de 500 de lei, cu drept de contestare a amenzii sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicare .
Apelanta M. O. a formulat o cerere de scutire a amenzii la P.. mun. Cluj –N. prin poștă ( filele 49-52-confirmare de primire la data de 29-01-2013, dos. u.p.), iar prin adresa nr. 1081/P/2012 din 04.02.2013 ( f 55,56 dos. u.p.), la P.. mun. Cluj –N., Secția 1 i s-a comunicat acesteia că i s-a respins plângerea de scutire a amenzii prin ordonanța din 04.02.2013 a P.. mun. Cluj –N., Secția 1.
Ulterior apelanta M. O. a formulat și plângere la data de 14 01.2012 împotriva ordonanța din 10.01.2013, la parchet( f 46-47, dos. u.p), plângerea fiind respinsă ca tardivă și neîntemeiată de către procuror, prin rezoluția din data de 01.03.2013, iar apoi a formulat plângere la prim- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj –N. solicitând anularea rezoluției menționate și implicit a celorlalte două ordonanțe ale poliției 8 f 72-75, dos. u.p ), însă prin rezoluția din data de 12.03.2013 a prim- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj –N. a fost respinsă plângerea acesteia .
Judecătorul de cameră preliminară al judecătoriei Cluj –N. sesizat cu soluționarea cauzei în dosarul dedus judecății vizând pe inculpatul ciucă A. pe care apelanta îl apără, a apreciat în mod corect că o astfel de plângere – care a fost formulată de către apelantă cu ocazia derulătrii proceduriii camere preliminare este inadmisibilă., iar prin prisma disp. art,284 dun CPP trebuia să se adreseze potențial judecătorului de drepturi și libertăți.
Este superfluă aserțiunea apelantei că i s-a încălcat dreptul la acces la justiția, deoarece așa cum s-a menționat mai sus, apelannta a promovat mai multe cereri și plângeri la organele de urmărire penală abilitate, care însă au adoptat soluții nefavorabile acesteia.
Pe de altă parte invocarea de către apelanta M. O. a nulității ordonanței din 10 ianuarie 2013 având în vedere art.4 al.2 din Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală care prevede că nulitățile din cursul procesului penal anterior intrării în vigoare pot fi invocate doar ca nulități conform condițiilor din Noul Cod de procedură penală, iar n speță, este vorba despre o nulitate relativă fiind îndeplinite ambele condiții pentru constatarea acesteia, respectiv există o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și aceasta trebuie invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, excede fazei procesuale a judecății, inclusiv a apelului
Ca atare, curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de avocat M. O. împotriva aceleiași sentințe și a încheierii penale din data de 01.04.2014 a Judecătorului de cameră preliminară.
Va obliga pe apelanta M. O. la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de 100 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr. 660/10.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o desființează în parte în ceea ce privește greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului C. A. (fiul lui I. și D. A., născut la data de 13.08.1989 în Cluj-N., domiciliat în Cluj-N., ., ., cetățenie română, posesor al CI . nr._, CNP_), a cuantumului pedepsei aplicate și a duratei termenului de încercare.
Pronunțând o nouă hotărâre, majorează pedeapsa aplicată inculpatului C. A. de la 7 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.
Stabilește termen de încercare potrivit art. 81, 82 Cod penal de 3 ani și 2 luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de avocat M. O. împotriva aceleiași sentințe și a încheierii penale din data de 01.04.2014 a Judecătorului de cameră preliminară.
Obligă pe apelanta M. O. la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de 100 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.12.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
I. C. M. A. D. L.-AGHINIȚĂ A. B. H.
red.ICM/SMD
3 ex./31.03.2015
jud.fond.M. A.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 986/2014.... → |
|---|
