Corupţia sexuală. Art. 202 C.p.. Decizia nr. 760/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 14343/182/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.760/A/2014
Ședința publică din 24 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. A. N. împotriva sentinței penale nr.1268 din 07 mai 2014 a Judecătoriei Baia M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, faptă prevăzută de art. 202 alin.1 VCP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. D., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar și pentru partea vătămată minoră, av.M. D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul C. A. și partea vătămată M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul duratei, cât și sub aspectul modalității de executare. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare în societate, este angajat și are în grijă pe străbunica sa M. Cristinba care nu se poate deplasa și necesită aparținător. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei și poziția inculpatului din faza de urmărire penală și de la instanță, pedeapsa de 2 ani închisoare este prea mare. Susține că pedeapsa privativă de libertate este o excepție, și că în speță, o sancțiune cu suspendare sub supraveghere ar fi suficientă, în condițiile în care o are în grijă pe străbunica acestuia, care este foarte bolnavă.
Apărătorul părții vătămate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. La individualizarea pedepsei de 2 ani aplicate, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei comise, starea de pericol social, vârsta fragedă a victimei de numai 6 ani și persoana inculpatului, care a negat comiterea infracțiunii și nu și-a asumat responsabilitatea faptei. În mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate, chiar dacă inculpatul este la prima confruntare cu legea penală. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare a fost în mod corect individualizată.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1268 din 07 mai 2014 a Judecătoriei Baia M., în temeiul art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. A. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat către S.N.D.G.J.
S-a constatat că reprezentantul minorei M. I. M., M. G. R., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul C. A. N. la plata sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Sumele de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, către av. D. M. R., și 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana vătămată, către av. B. E., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul este unchiul persoanei vătămate M. I. M. (în vârstă de 6 ani), fiind fratele tatălui acesteia. Persoana vătămată locuiește în satul Hovrila, din județul Maramureș, împreună cu tatăl său M. G. R., concubina acestuia și străbunica paternă M. M..
Prin sentința civilă 22/18.01.2011 a Judecătoriei Șomcuta M., pronunțată în dosar_, a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect divorț, formulată de tatăl minorei, iar aceasta a fost încredințată spre creștere și educare tatălui său, fiind stabilită în sarcina mamei Stepanovici C. E. T. obligația de plăti o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar.
În perioada programului de grădiniță, minora locuia la bunica sa C. I., pentru a avea acces la autobuzul școlar. În aceeași gospodărie cu martora C. I., locuiește inculpatul C. A. N. (în același imobil cu mama martorei C. I. - numita M. C.).
În prima jumătate a anului 2013, persoana vătămată, locuind cu bunica sa C. I., obișnuia să frecventeze locuința inculpatului, unde mânca, viziona desene animate sau alte programe la televizor sau pe calculator.
Persoana vătămată are o relație apropiată cu inculpatul, atât prin prisma gradului de rudenie, cât și a faptului că locuiau periodic în aceeași gospodărie.
În perioada arătată, inculpatul a vizionat filme pentru adulți în prezența minorei pe calculatorul personal, s-a masturbat în prezența acesteia și i-a cerut acesteia să îl atingă în zona genitală și să îl masturbeze, însă minora a refuzat. De asemenea, fetița a relatat martorilor că a fost atinsă de către inculpat în zona anală.
Inculpatul a recunoscut faptul că persoana vătămată a fost prezentă când acesta a vizionat filme pentru adulți și s-a masturbat, arătând însă că, în alte împrejurări, nu a expus minora nici măcar accidental la astfel de comportamente. Inculpatul a negat că i-ar fi cerut nepoatei sale să îl masturbeze sau să reproducă scene din filmele pentru adulți. De asemenea, inculpatul a negat că ar fi atins-o pe minoră în zone intime.
Starea de fapt expusă în actul de sesizare este însă dovedită prin probațiunea administrată în cauză.
Astfel, minora a relatat experiențele la care a fost supusă de inculpat străbunicii sale, M. M., martorei F. R. M., tatălui său, M. G. R..
Străbunica M. M. a adus la cunoștința tatălui persoanei vătămate, precum și la cunoștința martorei C. I. (mama inculpatului) despre cele întâmplate, solicitându-le să îi supravegheze mai îndeaproape pe minoră și pe unchiul său, sugerând chiar ca persoana vătămată să nu mai fie lăsată singură în preajma inculpatului. Minora i-a povestit martorei că inculpatul, urmare a faptului că au vizionat împreună filme pentru adulți, a încercat să reproducă anumite scene din acele filme, astfel că a atins-o în zona anală și a încercat să întrețină un act sexual anal. F. s-a plâns străbunicii sale de dureri în acea zonă (filele 52-53 din dosarul de urmărire penală). Audiată în fața instanței de judecată, martora și-a menținut declarațiile anterioare, arătând că ei i s-a părut că fetița spune adevărul (fila 42 din dosarul instanței).
Deși tatăl persoanei vătămate a aflat despre aceste acuzații, nu a reacționat în nici un fel, nici el, nici martora C. I. necrezând că minora relatează adevărul.
Persoana vătămată i-a povestit despre experiențele cu care s-a confruntat martorei F. R. M., minora fiind prietenă cu fiica martorei. Astfel, fetița i-a relatat martorei că inculpatul i-a cerut să îi atingă organele genitale, însă aceasta a refuzat; de asemenea, i-a povestit că inculpatul a atins-o în zone intime și că o pune să se uite la filme pentru adulți (filele 46-47 din dosarul de urmărire penală). Și acestei martore, minora i-a povestit că inculpatul a încercat să întrețină un act sexual anal, însă a avut dureri mari.
Conform declarației martorei, M. I. M. i-a relatat și bunicii sale C. I. despre cele întâmplate, însă aceasta nu a crezut-o, a bătut-o și i-a cerut să nu mai spună nimănui ce s-a întâmplat. Martora l-a chemat pe C. A. C., solicitându-i minorei să îi povestească și lui ce a pățit, fetița explicându-i, cu limbajul specific vârstei, ce a făcut inculpatul cu ea. Cei doi martori i-au relatat tatălui minorei despre ce le-a povestit fiica acestuia, apreciind că trebuie luate anumite măsuri (filele 49-51 din dosarul de urmărire penală).
Despre activitățile de timp liber ale inculpatului, a dat declarație și martorul F. M., prieten al acestuia. Astfel, fiind prieten cu inculpatul, martorul îl vizita adesea pe cel din urmă și împreună vizionau pe calculator filme pentru adulți. Într-o astfel de împrejurare, a fost prezentă și minora, care a întrebat ce fac oamenii din film, iar inculpatul i-a explicat că întrețin relații sexuale (filele 62-64 din dosarul de urmărire penală).
Este adevărat că martorul este încadrat în grad mediu de handicap, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 65 din dosarul de urmărire penală, însă declarația acestuia se coroborează cu restul ansamblului probator administrat în cauză, astfel că nu există motive pentru a pune la îndoială veridicitatea susținerilor acestuia.
Deși minora i-a relatat și tatălui ei ce a făcut inculpatul, acesta nu a cerut prea multe detalii, „fiindu-i jenă să continue discuția” (filele 60-61 din dosarul de urmărire penală). Audiat în fața instanței, tatăl minorei a arătat că, deși fetița i-a povestit că a vizionat filme pentru adulți cu inculpatul, că i-a cerut să îl masturbeze și că a atins-o în zona anală cu organele genitale, acesta nu a crezut-o. L-a întrebat pe fratele său dacă sunt adevărate susținerile minorei; dat fiind că inculpatul i-a spus că persoana vătămată minte, i-a dat crezare acestuia. Totuși, reprezentantul legal al minorei nu a putut să își explice de unde cunoaște minora aspecte atât de explicite legate de sexualitate, întrucât nu a fost expusă unor astfel de comportamente (fila 23 din dosarul instanței).
Martora C. I., bunica persoanei vătămate și mama inculpatului, a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, că, deși a aflat despre acuzațiile ce i se aduc fiului său, nu le-a dat crezare, considerând că minora minte. Aceasta a confirmat faptul că străbunica fetiței i-a cerut să fie mai atentă la relația dintre persoana vătămată și inculpat, însă a considerat că nu poate întâmpla nimic rău (filele 55-56 din dosarul de urmărire penală și filele 40-41 din dosarul instanței).
În faza de urmărire penală, persoana vătămată a fost audiată în prezența unui psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Maramureș. Minora a dat detalii amănunțite despre cum a vizionat filme pentru adulți cu inculpatul, cum acesta i-a cerut să îl masturbeze și cum inculpatul a încercat să întrețină acte sexuale anale. De asemenea, a povestit că a avut dureri (filele 23-26 din dosarul de urmărire penală).
Persoana vătămată a fost audiată și în fața instanței, în prezența unui consilier de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș. Aceasta a manifestat sentimente de rușine față de cele petrecute, ezitând să relateze cu voce tare ce a făcut inculpatul (filele 48-49 din dosarul instanței). Minora a dezvăluit că bunica sa, C. I., i-a cerut să nu povestească nimănui despre cele întâmplate, întrucât „o va bate Dumnezeu”.
Inculpatul a recunoscut nuanțat că a vizionat filme pentru adulți și s-a masturbat, fiind surprins de minoră, însă a negat celelalte acuzații ce i-au fost aduse.
Totuși, instanța nu poate primi apărările acestuia, exprimate în amănunt în declarațiile sale. Astfel, inculpatul a susținut că minora a văzut diverse imagini pornografice afișate ca și reclamă la jocurile de desene animate, aceasta fiind explicația sa pentru cunoștințele evoluate ale persoanei vătămate despre aspecte ce țin de sexualitate. În mod evident, astfel de susțineri nu sunt credibile.
Inculpatul a mai relatat că persoana vătămată ar fi intrat peste el în cameră în timp ce se masturba, surprinzându-l; altă dată, ar fi intrat peste el în cameră, în timp ce dormea dezbrăcat. Acesta a susținut că minora era curioasă, pretinzând chiar că, la un moment dat, acesta a vizionat singură filme pentru adulți pe calculatorul său.
În cursul urmăririi penale, după supunerea sa voluntară la testarea cu tehnica poligraf, inculpatul și-a nuanțat declarațiile, arătând că nu își amintește să o fi atins pe minoră cu organele sale genitale, dar că este posibil, întrucât are probleme cu memoria. În esență, inculpatul a exprimat aceeași poziție procesuală și la ultimul cuvânt, arătând că nu își amintește să o fi atins pe minoră în zona anală.
În legătură cu sinceritatea minorei, instanța apreciază a fi relevant și Raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică, întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Maramureș (filele 33-37 din dosarul de urmărire penală), și Raportul de evaluare socială, întocmit de aceeași instituție (filele 38-40 din dosarul de urmărire penală).
Psihologul care a intervievat minora a identificat o tendință de evitare a situațiilor stresante, teamă și neliniște, teamă de repetabilitate a evenimentelor traumatizante, vinovăție și responsabilitate tensionată de păstrare a secretului. Așa cum s-a manifestat și în fața instanței, minora a exprimat rușine în legătură cu implicarea sa într-o astfel de experiență, confuzie, degradarea imaginii de sine, precum și prezența unor conflicte afective legate de inculpat, sentimente de frustrare și de insecuritate accentuată, de nesiguranță.
În mod cert, s-a constatat că minora are cunoștințe despre sexualitate inadecvate vârstei de 6 ani, la data reținută în actul de sesizare a instanței.
Întreaga probațiune administrată în cauză, conduce la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut sub aspectul încadrării juridice a faptelor, următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată în condițiile vechiului Cod penal. Întrucât până la momentul judecării definitive a cauzei a intervenit o lege penală nouă, se impune analizarea legii penale mai favorabile.
Analizând comparativ dispozițiile art. 202, alin. 1 Cod penal din 1969 și cele ale art. 221, alin. 1 Cod penal, instanța reține ca fiind lege penală mai favorabilă legea veche, aceasta prevăzând un minim special mai redus decât legea nouă.
Pe cale de consecință, reținând aplicarea art. 5 Cod penal, instanța reține că fapta inculpatului C. A. N., care, în cursul anului 2013, a săvârșit acte cu caracter obscen asupra și în prezența minorei M. I. M., în vârstă de 6 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202, alin.1 Cod penal din 1969.
Fiind o infracțiune incriminată în scopul de a proteja libertatea sexuală a minorului, corupția sexuală presupune în mod necesar acțiuni, nu omisiuni, respectiv acte cu caracter obscen săvârșite asupra sau în prezența unui minor: gesturi sau comportamente sexuale explicite, imagini, sunete ori cuvinte, care, prin semnificația lor, aduc o ofensă la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală.
Elementul material în speță este identificat în acțiunile inculpatului descrise anterior, iar urmarea imediată a faptei sale este starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la ocrotirea libertății sexuale a minorului.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție, cunoscând că persoana vătămată are 6 ani. Conform Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 96-97 din dosarul de urmărire penală), inculpatul are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, având discernământ la momentul comiterii faptei.
Deși în speță, s-au efectuat inițial cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197, alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată pentru art. 202, alin. 1 Cod penal din 1969, neexistând probe certe cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 197 Cod penal din 1969. Conform certificatului de constatare medico-legală (fila 30 din dosarul de urmărire penală), minora „este virgină la data examinării, iar la examenul anal nu se constată leziuni”.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța va avea în vedere criteriile generale, respectiv: - împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (inculpatul a expus persoana vătămată unor comportamente sexuale explicite, deși aceasta avea doar 6 ani și este fiica fratelui său);
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (având în vedere vârsta fragedă a persoanei vătămate, expunerea acesteia la astfel de conduite poate avea consecințe negative asupra dezvoltării sale fizice și psihice);
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea faptei sale, acesta încercând minimalizeze propriile acțiuni);
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul fiind o persoană adultă trebuia să dea dovadă de mai multă înțelepciune).
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202, alin. 1 Cod penal din 1969.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, care se realizează atât pentru cei cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpaților, cât și pentru ceilalți destinatari ai legii penale care își vor conforma conduita exigențelor acestei legi. Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, instanța a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție, deși inculpatul se află la primul contact cu legea penală.
Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța o apreciază ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta neconștientizând gravitatea faptelor sale și neasumându-și responsabilitatea pentru acestea. Fapta inculpatului, dovedită prin probele aflate la dosar, fiind nu numai antisocială și reprobabilă, dar și supusă oprobiului public, pedeapsa aplicată își poate atinge scopul numai prin executarea ei în regim de detenție.
În temeiul art. 12 din Legea 187/2012, conform căruia „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată la lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, instanța consideră necesar să îi aplice inculpatului și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969, pedeapsă de natură să întregească pedeapsa principală și să servească scopului reeducării inculpatului.
Așa fiind, natura și pericolul social concret al faptei săvârșite conduc la concluzia existenței unei nedemnități a inculpatului de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. Interzicerea acestui drept este justificată și proporțională, având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care posedă probitatea morală necesară și au o conduită ireproșabilă în societate, nefiind de acceptat ca persoanele care se fac vinovate de comiterea unor fapte penale să acceadă la funcții sau demnități publice.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat către S.N.D.G.J.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că reprezentantul legal al minorei nu s-a constituit parte civilă pentru aceasta; acțiunea civilă nu a fost exercitată nici din oficiu de către reprezentantul Ministerului Public, astfel că instanța nu a dispus cu privire la aceste aspecte.
În temeiul art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de1000 lei. Sumele de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, către av. D. M. R., și 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana vătămată, către av. B. E., au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată acestuia atât cu privire la durată, cât și cu privire la modalitatea de executare a acesteia.
În motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că nu are antecedente penale, a avut o bună conduită în societate, este încadrat în muncă și că are în grijă pe bunica sa M. C., care nu se poate deplasa și are nevoie de însoțitor.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul C. A. N. este unchiul părții vătămate M. I. în vârstă de 6 ani, fiind fratele tatălui părții vătămate. Partea vătămată locuiește în satul Hovrila din jud. Maramureș împreună cu tatăl său M. G., concubina acestuia și străbunica părții vătămate M. M..
În prima jumătate a anului 2013 partea vătămată locuind cu bunica sa C. I., obișnuia să frecventeze locuința inculpatului, unde lua masa, viziona programele de desene animate la televizor sau pe calculator.
Inculpatul C. A. în perioada menționată mai sus a vizionat filme pentru adulți în prezența părții vătămate, s-a masturbat în prezența acesteia și i-a solicitat părții vătămate să-l atingă în zona genitală și să îl masturbeze, însă partea vătămată a refuzat. De asemenea, partea vătămată a relatat martorilor audiați în cauză că a fost atinsă de către inculpat în zona anală.
Inculpatul a recunoscut faptul că partea vătămată a fost prezentă când acesta a vizionat filme pentru adulți și s-a masturbat în prezența părții vătămate, însă a negat că i-ar fi solicitat nepoatei sale să îl masturbeze sau să reproducă scene din filme pentru adulți și că ar fi atins-o pe minoră în zonele intime.
Partea vătămată a relatat experiențele la care a fost supusă de către inculpat străbunicii sale M. M., martorei F. R. și tatălui său M. G..
Psihologul care a discutat cu partea vătămată a identificat o tendință de evitare a situațiilor stresante, teamă și neliniște, teama de repetabilitate a evenimentelor traumatizate, vinovăție și responsabilitate tensionată de păstrare a secretului, manifestări care au fost sesizate și de către instanța de fond, care a arătat că minora a exprimat o stare de regret în legătură cu implicarea sa într-o astfel de experiență, confuzie, degradarea imaginii de sine, precum și prezența unor conflicte afective legate de inculpat, sentimente de frustrare și insecuritate accentuată.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală prev. de art.202 alin.1 din vechiul Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de către instanța de fond, ținându-se seama de vârsta părții vătămate, a relațiilor de rudenie care există între părți, precum și a modalității de comitere a infracțiunii.
Solicitarea inculpatului referitoare la reducerea cuantumului pedepsei, precum și a modalității de executare a acesteia, pe motiv că nu are antecedente penale, că este încadrat în muncă și că are în întreținere pe bunica sa M. C., este neîntemeiată.
Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus rezultă cu certitudine că inculpatul a supus-o pe nepoata sa în vârstă de doar 6 ani unor acte obscene, aceasta din urmă asistând la vizionarea unor filme pentru adulți împreună cu inculpatul, la masturbarea acestuia, i-a solicitat părții vătămate să-l atingă în zona genitală și să-l masturbeze, inculpatul atingând-o pe minoră în zona anală, fapte care i-au cauzat minorei o suferință psihică deosebită, afecțiune care va dura pe toată viața acesteia, așa cum rezultă și din raportul psihologic întocmit în cauză, motive pentru care apreciem că reeducarea acestuia nu se poate realiza prin aplicarea unei pedepse sub limita stabilită de instanța de fond și schimbarea modalității de executare a acesteia, ci doar prin executarea în regim de detenție, cum în mod corect a stabilit instanța de fond.
Având în vedere că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a acesteia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza rt.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.1268 din 7 mai 2014 a Judecătoriei Baia M. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.272 alin.1 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 150 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ, deoarece inculpatul a avut în apel apărător ales.
Potrivit art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A. N. împotriva sentinței penale nr. 1268 din 7 mai 2014 a Judecătoriei Baia M..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. D. I..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORGREFIER
D. P. V. G. D. S.
red.VG/SMD
6 ex./29.09.2014
jud.fond.M. F.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 697/2014. Curtea... → |
|---|
