Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 145/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 19894/211/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.145/A/2014
Ședința publică din 05 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTOR: S. S.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr.35/CC din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N., având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.L. Laria, în substituirea av.S. I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună admiterea cererii de revizuire. Petentul susține că pedeapsa aplicată este nedreaptă, nelegală și incorectă pentru că nu a comis vreo faptă penală și nu a avut nicio înțelegere cu ceilalți doi coinculpați. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de condamnat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire, pentru că este nevinovat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.35 din 19 decembrie a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor articolului 403, aliniatul 3 din Codul de procedură penală raportat la articolul 394 din Codul de procedură penală a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul C. N., împotriva sentinței penale nr.245/26.02.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., rămasă definitivă prin decizia penală nr.808/R/05.06.2013 a Curții de Apel Cluj.
În temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 19.12.2013, prin adresa nr.1271/III/6/2013, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a sesizat Judecătoria Cluj-N. cu cererea de revizuire prin care condamnatul C. N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.245/26.02.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., modificată prin decizia penală nr.808/R/05.06.2013 a Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii sale, condamnatul a susținut în esență că pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.245/26.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N., modificată prin decizia penală nr.808/R/05.06.2013 a Curții de Apel Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 raportat la art.211, alin.1, alin.2, lit.c, alin.21, lit.a din Codul penal, este nedreaptă, incorectă, ilegală și netemeinică pentru că nu a comis vreo faptă penală și nu a avut vreo înțelegere cu o altă persoană în acest sens, ci doar a consumat băuturi alcoolice cu ceilalți doi coinculpați, Kalanyos C. și V. R.. A susținut de asemenea că nu a cunoscut că banii proveneau din vânzarea unor bunuri furate și nu a primit bani sau alte foloase materiale de la cei doi coinculpați.
În cursul actelor de cercetare efectuate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., în temeiul dispozițiilor articolului 399 din Codul de procedură penală, pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, a fost atașat la dosarul cauzei, dosarul penal penal nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N. în care s-a pronunțat sentința penală nr.245/26.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, susținând că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac tocmai pentru că pe această cale se tinde la înlăturarea din cauza unor grave erori de fapt a autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce efectele, dar că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de articolul 394 din Codul de procedură penală. A susținut de asemenea că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se ajungă la o reinterpretare a probatoriului administrat în cauză sau la o suplimentare a probațiunii pentru aspecte de fapt avute în vedere de instanța care a judecat cauza și nu poate fi repusă în discuție individualizarea pedepsei sau modul de executare întrucât acestea reprezintă atributul instanței de judecată investită cu soluționarea cauzei în fond și în căile ordinare de atac
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține că prin sentința penală nr.245/26.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N., revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 raportat la art.211, alin.1, alin.2, lit.c, alin.21, lit.a din Codul penal, cu aplicarea art.74 și 76 din Codul penal și a art.3201 din Codul de procedură penală.
Prin decizia penală nr.808/R/05.06.2013 a Curții de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale a cărei revizuire se cere, pe care a modificat-o, condamnatul revizuient fiind condamnat în temeiul art.26 raportat la art.211, alin.1, alin.2, lit.c, alin.21, lit.a din Codul penal, cu aplicarea art.75, lit.c din Codul penal și a art.3201 din Codul de procedură penală la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
Analizând motivele invocate de condamnat în susținerea cererii sale de revizuire, instanța a constatat că ele nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile articolului 394 din Codul de procedură penală.
În speță, revizuientul urmărește dovedirea nevinovăției sale prin readministrarea unei părți din probatoriul deja administrat de instanța care a soluționat fondul.
Instanța a reținut însă că aspectele de fapt relevate de condamnat prin cererea formulată au fost deja examinate de instanța de fond cu ocazia judecării cauzei, iar în lipsa unor elemente noi necunoscute instanței de fond, prin cererea de revizuire nu se poate relua probatoriul administrat într-o cauză soluționată în mod definitiv și nici solicita administrarea unor noi probe în legătură cu faptele deduse judecății.
Analizând dosarul de fond, instanța a reținut că revizuientul este nemulțumit de modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză, nemulțumirea sa în acest sens constituind însă un motiv de recurs care putea fi invocat și soluționat în acea cale ordinară de atac, iar nu un motiv de revizuire în sensul art.394, lit.a-e din Codul de procedură penală întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi formulată doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legat anterior menționat, având ca finalitate înlăturarea unei erori judiciare în cazul în care aceasta s-ar fi produs cu ocazia soluționării definitive a unei cauze. Prin urmare, revizuirea permite reluarea judecării cauzei doar dacă în fața instanței este adus un probatoriu necunoscut acesteia care să permită constatarea și înlăturarea erorii judiciare. Dar în cauză, revizuientul nu a invocat existența unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute și cercetate de instanța care a soluționat cauza în fond, ci a solicitat reaudierea coinculpaților care au fost ascultați de instanța de fond. Cererea condamnatului este însă nefondată pentru că după soluționarea recursului, sentința de condamnare a rămas definitivă intrând în puterea lucrului judecat și pe calea revizuirii nu se poate nici prelungi probațiunea administrată în cauză și nici nu se poate reduce o pedeapsă definitiv stabilită și intrată în autoritatea de lucru judecat.
De altfel, probele a căror readministrare o solicită condamnatul nu sunt nici în măsură să conducă la o soluție diametral opusă celei de condamnare pentru că toți cei trei inculpați au recunoscut integral faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală, iar soluția de condamnare a fost confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale și potrivit jurisprudenței și literaturii de specialitate, după ascultarea inculpatului potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală și admiterea de către instanță a cererii inculpatului prin încheiere, acesta nu mai poate reveni pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. .
În consecință, nici unul dintre motivele invocate de revizuient în cuprinsul cererii sale de revizuire nu se suprapune peste cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile articolului 394 din Codul de procedură penală.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor articolului 403, aliniatul 3 raportat la articolul 394 din Codul de procedură penală, instanța a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. N., împotriva sentinței penale nr.245/26.02.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., rămasă definitivă prin decizia penală nr.808/R/05.06.2013 a Curții de Apel Cluj.
Conform dispozițiilor articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală, în cazul introducerii oricărei cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras cererea. Prin urmare, în temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală instanța a obligat pe condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul C. N. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să fie admisă cererea de revizuire formulată de acesta.
În motivele de apel revizuientul prin apărătorul acestuia a arătat că pedeapsa aplicată la judecata în fond a cauzei este nedreaptă, nelegală și incorectă pentru că nu a comis vreo faptă penală și nici nu a avut vreo înțelegere cu ceilalți doi coinculpați.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de revizuient, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că revizuientul este nemulțumit de pedeapsa aplicată acestuia la judecata în fond a cauzei, fapt ce nu poate fi invocat ca și motiv de revizuire, întrucât nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de art.394 lit.a – e C.p.p.
Revizuientul la judecata în fond a cauzei s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 C.p.p. recunoscând comiterea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată și solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
În calea de atac extraordinară a revizuirii, condamnatul nu poate invoca necomiterea faptei, împrejurarea că nu i-a cunoscut pe ceilalți doi coinculpați și că nu a avut o înțelegere cu aceștia.
Având în vedere că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispozițiile expres prevăzute de art.394 lit.a-e C.p.p., pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de revizuient împotriva sentinței penale nr.35 din 19.12.2013 a Judecătoriei Cluj-N. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.272 alin.1 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.275 alin.2 C.p.p. revizuientul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. N., fiul lui E. și M., născut la 04.08.1976, CNP_ împotriva sentinței penale nr.35 din 19.12.2013 a Judecătoriei Cluj-N..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.S. I..
Obligă pe apelantul C. N. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
V. G. S. S. D. S.
red.V.G./S.M.D.
5 ex./10.03.2014
jud.fond.M. M. G.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
