Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 484/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 76/337/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.484/A/2014

Ședința publică din 21 mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător

JUDECĂTOR: D. P.

GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:

D. S.

S-au luat spre examinare – pentru pronunțare - apelurile declarate de inculpații C. D. T., C. P. P., B. I. B. V. și P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA Z. împotriva sentinței penale nr.460 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Z., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și încăierare, fapte prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 mai 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 460 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Z. a fost în baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. D.-T. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. D.-T., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.b) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală,s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. P.-P., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. P.-P., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul H. F. V., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul H. F. V., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, condamnă inculpatul H. D.-G. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul H. D.-G., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.b) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, condamnă inculpatul H. R.-A. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul H. R.-A., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. D.-I., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. D.-I., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. M.-C., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. M.-C., la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului C. G. din infracțiunea de încăierare, prevăzută de art.322 alin.1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. G., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. G., zis „V.”, la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.b) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal,au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. I. B. V., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.322 alin.1 Cod penal,a fost condamnat inculpatul B. I. B. V., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.b) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta,, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B. R.-V., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i¹) Cod procedură penală, coroborat cu art.322 alin.4 Cod penal, s-a încetat procesul penal cu privire la inculpatul B. R.-V. cercetat pentru comiterea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art.322 alin.1 Cod penal.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. I. B. V. și a fost obligat inculpatul C. G. la plata de despăgubiri morale în cuantum de 2.000 lei către partea civilă.

A fost respinsă ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.

A fost respinsă ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile C. D.-T. și C. P. P..

În baza art.191 alin.1 și 2 și art.192 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 5.900 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel:

- C. D.-T. – 650 lei;

- C. P.-P. – 650 lei;

- H. F.-V. – 550 lei;

- H. D.-G. – 550 lei;

- H. R.-A. – 550 lei;

- I. D.-I. – 550 lei;

- M. M.-C. – 550 lei;

- C. G. – 550 lei;

- B. I. B.-V. – 900 lei;

- B. R.-V. – 400 lei.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 3.200 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către B. de Avocați S. pentru apărătorii din oficiu, av.C. C. (800 lei pentru asistența juridică acordată inculpaților C. D.-T. și C. P.-P.), av.J. A. (800 lei pentru asistența juridică acordată inculpaților C. G. și M. M.-C.), av.T. C. (800 lei pentru asistența juridică acordată inculpaților H. F.-V. și H. D.-G.) și av.I. L. (800 lei pentru asistența juridică acordată inculpaților H. R.-A. și I. D.-I.).

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpații C. D.-T., C. P.-P., H. F. V., H. D. G., H. R. A., I. D. I., M. M. C., C. G., B. I. B. V. și B. R. V. domiciliază pe raza județului Maramureș, în localitățile Baia M., B., Băița de sub C. și Odești. În seara de 26.05.2012, aceștia, împreună cu alți tineri s-au deplasat la barul „Daly” din Cehu Silvaniei, unde se organiza o discotecă.

La un moment dat, în afara barului, s-au iscat divergențe între martorul P. B. și Vașvari V., fără ca aceștia să exercite acte de violență unul asupra celuilalt. Văzând aceasta, martorul M. C. V. a intervenit, cerându-i lui P. B. să-l lase în pace pe Vașvari V.. Din solidaritate cu Vașvari V. cu care era consătean, ambii fiind din localitatea Oarța de Jos, jud. Maramureș, martorul M. C. V. a încercat să aplaneze un eventual conflict.

Indignat de atitudinea martorului M. C. V., inculpatul B. I. B. V. l-a prins de tricou pe acesta și l-a amenințat că îl lovește cu pumnul în cap. De asemenea, inculpatul C. D.-T., solidarizându-se cu inculpatul B. I. B. V., l-a prins de tricou pe martorul M. C. V., fără a exercita alte acte de violență asupra sa. Acesta a fost momentul în care s-a declanșat un scandal de proporții în fața localului în care se organiza discoteca.

Imediat, din discotecă a ieșit inculpatul H. R. A. care a intervenit pentru martorul M. C. V. și, la scurt timp, s-a declanșat o bătaie generală între tinerii din localitățile B. și Băița de sub C., pe de o parte, care au sărit în ajutorul celor din localitatea Oarța de Jos (Vașvari V. și M. C. V.) și tinerii din localitatea Odești, jud.Maramureș, pe de altă parte.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că o contribuție esențială în declanșarea conflictului au avut-o inculpații B. I. B. V. și C. D. T., iar în cealaltă tabără, contribuțiile cele mai relevante le-au avut inculpații C. G. (care, în timpul încăierării, a lovit cu o sticlă în cap pe inculpatul B. I. B. V.), H. R. A., H. F. V., H. D. G., I. D. I. și M. M. C.. Începutul conflictului a fost sesizat și relatat doar de către martorii M. C., M. A., B. M. și Vașvari V., singurii prezenți de altfel la acel moment, ale căror declarații de coroborează între ele și contrazic declarațiile inculpatului B. I. B. V., care susține că nu a avut nici un rol în declanșarea conflictului. Ceilalți martori audiați în cauză au ajuns la locul scandalului după ce acesta fusese deja început, neavând cum să aibă cunoștință despre momentele inițiale.

În timpul încăierării, componenții celor două tabere și-au aplicat reciproc lovituri cu pumnii și picioarele, au spart sticle și s-au lovit cu acestea, fără a se putea determina, în concret, numărul și intensitatea loviturilor aplicate de fiecare dintre combatanți, precum și cele încasate de aceștia.

Încăierarea a avut loc în afara discotecii organizate în barul „Daly” din Cehu Silvaniei, însă amploarea acesteia a fost deosebită, întrucât în urma actelor de agresiune fizică, tinerii care se aflau în incinta discotecii și care nu au participat la încăierare au plecat spre casă, indignați de cele întâmplate. În plus, muzica din discotecă a fost oprită și au fost sesizate organele de poliție, care au sosit la fața locului. Abia în momentul sosirii organelor de poliție conflictul dintre cele două tabere s-a aplanat, iar participanții la încăierare au încercat să fugă.

Ca urmare a actelor de agresiune derulate în cadrul încăierării, C. D. T. și C. P. P. au prezentat, fiecare în parte, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur cu margini tăietoare, leziunile necesitând pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale (f.13, 28).

De asemenea, B. I. B. V. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor, acestea fiind evaluate inițial ca necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale, aspect ce rezultă din certificatul medico-legal de la fila 18. Ulterior, B. I. B. V. a fost reevaluat, stabilindu-se faptul că, în realitate, leziunile au necesitat pentru vindecare 21-23 zile de îngrijiri medicale – fila 22, prin raportul de expertiză medico-legală din faza de judecată stabilindu-se același număr de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, B. R. V. a depus la dosar un certificat medico-legal din conținutul căruia reiese faptul că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, aceste leziuni necesitând pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale (f.33).

Starea de fapt astfel cum mai sus a fost expusă a fost stabilită de către instanță pe baza declarațiilor inculpaților din cauză coroborate cu cele ale martorilor audiați. Deși nu se poate stabili cu exactitate care inculpat pe care inculpat a lovit, din declarațiile acestora precum și din cele ale martorilor audiați în cauză a rezultat că toți inculpații și-au aplicat numeroase lovituri unul altuia. Mai mult mențiunile din cuprinsul certificatelor medico-legale deținute de către inculpați a atestat o dată în plus faptul că toți inculpații, împărțiți în două tabere corespunzătoare localităților din care proveneau, au aplicat lovituri membrilor celeilalte tabere și la rândul lor au primit lovituri de la membrii taberei adverse.

Cu certitudine se poate însă stabili aplicarea de către inculpatul C. G. a unei lovituri cu sticla în cap inculpatului parte vătămată B. I. B. V., aceasta fiind și recunoscută de către inculpatul Ciostinaș G..

Referitor la aprecierile inculpatului partea vătămată B. I. B. V. că leziunile suferite la nivelul feței se circumscriu sferei noțiunii de sluțire, instanța o apreciază ca neîntemeiată. Astfel, sluțirea presupune o alterare a înfățișării fizice a victimei de așa manieră încât aspectul său să fie neplăcut. Ea poate fi urmarea unei desfigurări, deformări sau mutilări, instanța apreciind că din coroborarea constatărilor cuprinse în actele medico-legale de la dosar cu aspectul fizic al inculpatului parte vătămată, leziunea suferită de aceasta, chiar dacă și în prezent există o cicatrice la nivelul piramidei nazale, relevată în cadrul examenului medico-legal din data de 16.10.2013, nu prezintă trăsăturile specifice unei mutilări, neîncadrându-se așadar în sfera noțiunii de sluțire. În aceste condiții, cererea de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului C. G. din infracțiunea de încăierare, prevăzută de art.322 alin.1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal va fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. I. B. V., instanța nu poate da curs solicitării acestuia de a se reține ca incidentă cauza de nepedepsire a participării la încăierare împotriva voinței sale și nici ca neîntrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni pe motiv că nu ar fi aplicat vreo lovitură vreunei persoane.

Sub aspectul laturii obiective, participarea la încăierare există și atunci când o persoană a declanșat sau a luat parte doar un interval de timp limitat la conflictul violent dintre două tabere adverse. În speță, din declarațiile martorilor M. C., M. A., B. M. și Vașvari V. coroborate între ele rezultă că inculpatul a participat la declanșarea încăierării dintre cele două tabere, chiar dacă participarea sa a fost limitată în timp întrucât a căzut la pământ ca urmare a loviturii aplicate de alți coinculpați. Acțiunile sale, chiar și de scurtă durată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare.

Referitor la inculpatul B. R. V., instanța, analizând materialul probator administrat în cauză, reține că declarațiile sale sunt susținute de cele ale coinculpatului B. I. B. V. și ale martorilor audiați, neputându-se stabili fără vreo urmă de îndoială o participare activă a acestui inculpat la încăierare. Inculpatul C. G. este singurul care susține că B. R. l-ar fi lovit cu pumnul, declarația sa sub acest aspect nefiind confirmată de alte probe. Există doar patru declarații de martor care îl plasează pe acest inculpazt la locul incidentului, respectiv M. A. M., M. C., Bta M. și Vașvari I. A., însă nu în toate declarațiile, ci doar la procuror și în fața instanței de judecată, martorii folosind expresia „s-a iscat o bătaie generală între tinerii din B. pe de o parte și cei din Odești pe de altă parte, respectiv frații C. și frații B.”, aceiași martori, ca de altfel și ceilalți audiați arătând expres că nu l-au văzut pe inculpatul B. R. să aplice cuiva vreo lovitură.

În aceste condiții, față de declarația inculpatului că la momentul la care și-a văzut fratele lovit, a pornit spre inculpatul M. M. pentru a-l întreba ce s-a întâmplat cu fratele său, însă nu a mai reușit să vorbească cu acesta, fiind lovit din spate de persoane necunoscute, instanța constată că deși acest inculpat a fost prezent la locul încăierării, acesta a fost prins în încăierarea respectivă fără voința sa, astfel că devine incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art.322 alin.4 Cod penal, urmând a se dispune o soluție de încetare a procesului penal față de inculpat pentru această infracțiune.

De asemenea, ca o consecință a neparticipării sale active la încăierare, instanța consideră că nu se poate reține în sarcina sa nici infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, lipsind unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv vinovăția inculpatului, astfel că pentru această infracțiune soluția dispusă de instanță va fi cea de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală.

În drept, fapta inculpaților C. D.-T., C. P.-P., H. F. V., H. D. G., H. R. A., I. D. I., M. M. C., C. G. și B. I. B. V. care, în data de 26 mai 2012, în fața localului public „Daly” din localitatea Cehu Silvaniei, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, împărțiți în două grupuri, timp de 10-15 minute, au participat la o încăierare, soldată, printre altele, și cu vătămarea integrității corporale și a sănătății inculpaților B. I. B. V., B. R. V., C. D.-T. și C. P.-P., vătămare a cărui autor nu a putut fi stabilit în cazul inculpaților B. R. V., C. D.-T. și C. P.-P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, faptă prevăzută și pedepsită de art.322 alin. 1 Cod penal.

Faptele acelorași inculpați din data mai sus precizată de a profera expresii triviale și înjurături, de a săvârși acte sau gesturi și de a se deda la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a tulburat ordinea și liniștea publică, s-a indus o stare de temere, indignare, neliniște și insecuritate numeroaselor persoane ce au asistat pe post de spectatori la conflictul ce a avut loc întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal.

Referitor la infracțiunea de încăierare, din mijloacele de probă administrate (declarațiile martorilor audiați, coroborate cu depozițiile inculpaților, neputându-se delimita și indica exact și cu privire la toate actele agresive, care inculpat pe care inculpat a lovit) rezultă în mod clar că sunt îndeplinite cerințele impuse pentru realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni, care presupune existența a două grupuri adverse, care se lovesc reciproc, în așa fel încât acțiunile participanților se împletesc între ele și sunt greu de demarcat. Urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru existența și securitatea persoanelor, precum și în vătămarea integrității corporale a unora dintre participanți. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal s-a realizat prin manifestările inculpaților într-un loc public și în prezența mai multor persoane, de natură a aduce atingere bunelor moravuri și a tulbura ordinea și liniștea publică. Urmarea imediată constă în atingerea adusă bunelor moravuri și în tulburarea ordinii și liniștii publice. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpații au comis ambele fapte cu intenție indirectă, aceștia având posibilitatea prevederii rezultatului faptelor lor, neurmărind însă producerea lui.

Reținând vinovăția inculpaților C. D.-T., C. P.-P., H. F. V., H. D. G., H. R. A., I. D. I., M. M. C., C. G. și B. I. B. V., instanța a dispus condamnarea acestora astfel pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de încăierare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzute de art.322 alin.1 și art.321 alin.1 Cod penal.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art. 52 Cod penal și anume: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite ( determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpaților prezintă un grad mediu de pericol social, fiind adusă atingere normalei desfășurări a relațiilor sociale, ceea ce presupune un climat de conviețuire pașnică, decență în gesturi și cuvinte, dar și integrității fizice a unora dintre inculpați.

Având în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorilor, instanța a reținut că inculpații sunt toți tineri, nu au ocupație ori loc de muncă, cu excepția inculpatului B. I. B. V. și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, aceștia au avut o atitudine sinceră, cooperând cu organele judiciare.

Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, inculpații C. D.-T., C. P.-P., H. F. V., H. D. G., H. R. A., I. D. I., M. M. C. și C. G. vor beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.

Instanța a apreciat că nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, lipsa antecedentelor penale, prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal neputând fi valorificată ca atare față de pericolul faptei. În ceea ce privește atitudinea acestora de prezentare în fața organelor judiciare și de recunoaștere a faptei, aceasta a fost pe de o parte una firească, mai ales în fața evidenței probelor, iar pe de altă parte, beneficiind de procedura simplificată, inculpații au beneficiat deja și de reducerea limitelor de pedeapsă pentru atitudinea procesuală.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special, redus cu o treime conform art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, respectiv de câte 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și de câte o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare, instanța considerând că aceste pedepse vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient

În privința inculpatului B. I. B. V., față de acesta nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.320¹ Cod procedură penală, acesta nesolicitând judecarea în baza procedurii simplificate, dar aplicând aceleași criterii de individualizare, instanța se va orienta tot spre pedepse minime, respectiv de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și, respectiv 3 luni închisoare pentru infracțiunea de încăierare.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpați înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs ideal, instanța, în baza art.33 lit.b) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate și a dat spre executare tuturor inculpaților pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, în cazul inculpaților C. D.-T., C. P.-P., H. F. V., H. D. G., H. R. A., I. D. I., M. M. C. și C. G. și, respectiv, de 1 an închisoare în cazul inculpatului B. I. B. V..

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepselor fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpaților, care pot fi reintegrați social și reeducați și fără izolare în regim de detenție.

Analizând condițiile necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal, instanța a retinut că pedepsele închisorii ce urmează să fie executate se încadrează în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a) și alin.2 Cod penal. Din fișele de cazier existente la dosar rezultă că inculpații nu au antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpaților, întrucât acestora li s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa lori.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe durata unui termen de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată în cazul fiecărui inculpat, termene stabilite potrivit dispozițiilor art.82 alin.1 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii obligațiilor civile.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța reține că în cursul procesului penal au formulat pretenții civile inculpații C. D. T. și C. P.-P., fără însă a le individualiza și inculpatul B. I. B. V., care a solicitat daune morale în cuantum de 2.100 euro de la inculpatul C. G..

Instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1357 cod civil în privința acțiunii civile formulate de către inculpatul parte civilă B. I. B. V.: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de inculpatul C. G., prejudiciul – rezultatul negativ (leziunile suferite) de partea civilă este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției.

În urma săvârșirii infracțiunii de încăierare, partea civilă a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale.

Instanța consideră îndreptățită partea civilă la repararea prejudiciului moral suferit, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dar și de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării. Instanța apreciază că pretențiile părții civile de 2.100 euro daune morale sunt exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui incident, motiv pentru care acțiunea civilă formulată a fost admisă doar în parte, în limita sumei de 2.000 lei.

În consecință, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.1357 Cod civil, instanța a obligat inculpatul C. G. la plata de despăgubiri morale în cuantum de 2.000 lei către partea civilă B. I. B. V..

În ceea ce privește acțiunile civile formulate în cauză de către Chiul D.-T. și C. P. P., instanța a reținut că de vreme ce aceștia au participat de bunăvoie la încăierare, este inadmisibil a-și invoca propria culpă în producerea prejudiciilor patrimoniale și nepatrimoniale ce susțin că le-ar fi suferit, cu atât mai mult cu cât nu s-a putut stabili cu exactitate nici persoanele de care au fost lovite, împrejurare față de care a respins ca neîntemeiate aceste acțiuni civile.

În baza art.191 alin.1 și 2 și art.192 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, având în vedere că pentru unul dintre inculpați s-a pronunțat o soluție de achitare pentru una dintre infracțiuni, iar pentru cealaltă infracțiune reținută în sarcina sa procesul penal a încetat ca urmare a existenței unei cauze de nepedepsire, instanța a obligat inculpații la plata sumei totale de 5.900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, conform mențiunilor din dispozitiv, suma de 3.200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, și a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către B. de Avocați S..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpații C. D.-T., C. P.-P., B. I.-B.-V..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Z. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul B. R. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, precum și pentru infracțiunea de încăierare.

În motivele de apel s-a arătat că vinovăția inculpatului B. R. rezultă din probele administrate în cauză, respectiv la data de 26 mai 2012 inculpații s-au deplasat în Cehu Silvaniei la un bar unde s-a organizat o discotecă și unde s-a produs un scandal între două tabere, iar persoanele din fiecare tabără s-au lovit reciproc, fără să se poată determina în concret care pe care l-a agresat .

Probele administrate în cauză confirmă că inculpatul B. R. s-a aflat la locul săvârșirii faptei, a lovit pe inculpatul C. G. cu pumnul, inclusiv inculpatul B. R. a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul B. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în baza dispozițiilor art.16 lit.c C.p.p. sau în subsidiar în baza art.16 lit.d C.p.p.

În motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că a fost victima infracțiunilor reținute în sarcina sa și nu a gresor.

Declarațiile martorilor din tabăra adversă se coroborează cu starea de fapt în care au avut loc evenimentele. Martorii audiați în cauză au arătat că inculpatul B. I. nu a lovit pe nimeni, că încăierarea a fost inițiată de frații H. care au început să aplice primele lovituri.

Inculpatul B. I. a fost lovit cu pumnii și picioarele, precum și cu sticlă peste cap, căzând la pământ .

Inculpații C. D. și C. P. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitați inculpații cu privire la infracțiunile reținute în sarcina acestora.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de P. de pe lângă Judecătoria Z. și inculpații B. I., C. D. și C. P., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Z. urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a apreciat greșit probele raportat la soluția pronunțată față de inculpatul B. R..

În considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond s-a reținut că starea de fapt a fost stabilită în baza declarațiilor inculpaților coroborate cu declarațiile martorilor audiați și că nu se poate stabili cu exactitate care inculpat a lovit pe celălalt inculpat, însă din declarațiile acestora, precum și ale martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că toți inculpații și-au aplicat numeroase lovituri unul altuia . Mai mult, mențiunile cuprinse în certificatele medico-legale prezentate de inculpați atestă că toți inculpații, împărțiți în două tabere corespunzătoare localităților din care preveneau, au aplicat lovituri membrilor celeilalte tabere și la rândul lor au primit lovituri de la membrii taberei adverse.

Referitor la inculpatul B. R. instanța de fond a reținut că declarațiile acestuia sunt susținute de cele ale coinculpatului B. I. și ale martorilor audiați, neputându-se stabili fără vreo urmă de îndoială coparticipație activă a acestuia inculpat la încăierare.

Inculpatul C. G. este singurul care susține că inculpatul B. R. l-ar fi lovit cu pumnii, însă declarația acestuia nu poate fi coroborată cu alte probe administrate în cauză.

Din ansamblul probelor administrate rezultă fătă echivoc faptul că inculpatul B. R. s-a aflat la locul comiterii faptei, că acesta a fost lovit, prezentând leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal, care atestă leziunile cauzate inculpatului.

Cu privire la susținerile instanței de fond referitoare la încăierarea care s-a produs între cele două tabere, nu este exclusă participarea inculpatului B. R., care a intervenit în sprijinul fratelui său B. I., lovit de către ceilalți inculpați, aspect de natură a stârni un sentiment de revoltă, care la rândul său a lovit pe membrii taberei adverse .

Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile inculpaților, nu se poate delimita în concret și cu privire la toate actele de agresiune, respectiv care inculpat a lovit pe celălalt inculpat, însă raportat la această motivare, instanța a stabilit în concret că inculpatul B. R. nu a participat în vreun fel la actele de încăierare și pe cale de consecință nu a săvârșit nici infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Această motivare este contrazisă de însăși motivarea reținută la analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond, deoarece există infracțiunea de încăierare numai atunci când mai multe persoane împărțite în grupuri adverse își aplică unele altora lovituri sau alte acte de violență, când toți au calitatea de subiecți activi și de asemenea calitatea de subiecți pasivi, astfel că, acțiunile acestora sunt greu de determinat, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerentele sentinței penale atacate cu apel în prezenta cauză.

Inculpatul B. R. în declarațiile date de acesta a arătat că a intervenit în scandalul declanșat între cele două tabere în apărarea fratelui său B. I. care era lovit de ceilalți inculpați, lovind la rândul său persoanele care se aflau în tabăra adversă.

Având în vedere că inculpatul B. R. s-a aflat la locul comiterii faptelor și ținând seama de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților, coroborate cu cele ale martorilor audiați în cauză, precum și declarația inculpatului C. G. care precizează în mod expres că a fost lovit cu pumnul de către B. R., acesta din urmă suferind leziuni la rândul său care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale rezultate în urma agresiunilor dintre cele două tabere și imposibilitatea obiectivă de a stabili în mod concret participarea activă și pasivă a fiecăruia dintre inculpați, apreciem că sunt aspecte de natură evidentă că inculpatul B. R. a participat la infracțiunea de încăierare și pe cale de consecință și la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. urmează să fie admis apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr. 460 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Z. pe care o va desființa în latura penală în privința inculpatului B. R. V. și judecând în această limită urmează să fie condamnat inculpatul B. R. V.

În baza art. 371 alin. 1 Ncp cu art. 5 Ncp și art. 396 alin. 1-2 Ncpp pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea vizată de art. 321 alin. 1 Vcp, la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 198 alin. și 2 Ncp cu art. 5 Ncp și art. 396 alin. 1-2 Ncpp pentru infracțiunea de încăierare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea vizată de art. 322 alin. 1 Cp, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. b Vcp și art. 5 Ncp urmează să fie contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 Vcp se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art. 82 Vcp.

Se va atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Vcp.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate urmează să fie menținute.

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului urmează să rămână în sarcina statului.

Referitor la apelul formulat de inculpatul B. I., se rețin următoarele:

Instanța de fond în mod întemeiat a reținut vinovăția acestuia cu privire la infracțiunile de încăierare și ultraj contra bunelor moravuri, aplicându-i pedepse la limita minimă prevăzută de lege, iar rezultanta a fost suspendată condiționat potrivit art.81 și art.82 din VCP, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.83 C.p. cu motivarea că inculpatul nu are antecedente penale și că reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei.

Solicitarea inculpatului prin apărătorul ales al acestuia referitoare la achitarea sa în baza art.16 lit.c C.p.p. pe motiv că nu există probe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, sau art.16 lit.d C.p.p. pe motiv că exista o cauză justificativă sau de neimputabilitate, este neîntemeiată.

Din declarațiile martorilor M. A., M. C., Vașvari V., rezultă că în noaptea de 26/27 mai 2012 s-a organizat o discotecă la un bar din localitatea Șimleu Silvaniei, iar în jurul orelor 01,30 – 02,00 a izbucnit un scandal între inculpatul B. I. care l-a agresat pe M. C. prietenul martorei M. A., iar aceasta din urmă a intervenit încercând să-i despartă pe cei doi, moment în care în scandal au intervenit și frații H. din B., M. M. și C. G. din Băița, care au început să se lovească reciproc, incident în care au intervenit și frații C. D. și C. P., care l-a rândul său au lovit pe membrii taberei adverse.(fila 71,75, 80, 82 d.u.p.).

Potrivit declarațiilor martorilor M. C., B. M., S. M., între inculpații din prezenta cauză care au domiciliile în B., Oarța și Băița între care și frații H. și cei din Odești, respectiv frații C. și frații B. a intervenit un scandal în care cele două tabere s-au lovit reciproc, fără ca acești martori să poată preciza care pe care a lovit.(fila 110,114, 116 d.u.p.).

Potrivit declarațiilor inculpaților B. I. și B. R., precum și a martorilor C. R., S. M., N. M., M. A., M. C., B. M., P. B. V. V. și V. I. rezultă cu certitudine că incidentul a fost declanșat de inculpatul B. I. care a lovit pe o persoană din tabără adversă, după care inculpații din cele două tabere s-au lovit reciproc, fără să poată preciza în concret care pe care a lovit.

În cadrul acestui incident inculpatul B. I. a fost lovit cu o sticlă peste cap de către unul din membrii taberei adverse, suferind leziuni la nivelul capului care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-23 zile de îngrijiri medicale (f.368 -269 dosar fond).

Având în vedere că din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și la instanța de fond, prezentate în detaliu mai sus rezultă cu certitudine că scandalul a fost declanșat de inculpatul B. I., care a agresat pe prietenul martorei M. A., după care între cele două tabere s-a declanșat o bătaie generală, membrii acestora lovindu-se reciproc, fără să se poată stabili în concret care pe care a lovit, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.460 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Z., urmează să fie respins, ca nefondat.

Cu privire la apelul inculpaților C. D. și C. P., se rețin următoarele:

Inculpații C. D. și C. P. nu și-au motivat în scris apelurile promovate de aceștia și nu s-au prezentat nici la instanța de apel pentru a le susține oral, însă din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că aceștia au făcut parte dintr-o tabără și că au lovit pe membrii celeilalte tabere, fiind loviți la rândul lor de către membrii taberei adverse, iar la instanța de fond s-au prevalat de dispozițiile art.320/1 C.p.p., vinovăția acestora neputând fi pusă în discuție, deoarece au solicitat judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar pedepsele aplicate de instanța de fond au fost stabilite la limita minimă prevăzută de lege reduse potrivit art.320/1 alin.7 C.p.p. sens în care apelurile promovate de cei doi inculpați împotriva sentinței penale nr.460 din 19.12.2013 a Judecătoriei Z. urmează să fie respinse, ca nefondate.

În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpații B. I., C. D. și C. P. urmează să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr. 460 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Z. pe care o desființează în latura penală în privința inculpatului B. R. V. și judecând în această limită:

Condamnă pe inculpatul B. R. V. fiul lui V. și R., născut la 10.02.1994 în Baia M., CNP_, domiciliat în Baia M., ., .> În baza art. 371 alin. 1 Ncp cu art. 5 Ncp și art. 396 alin. 1-2 Ncpp pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea vizată de art. 321 alin. 1 Vcp, la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b Vcp și art. 5 Ncp contopește pedepsele aplicate, inculpatul executând-o pe cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 Vcp suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare, acela de 3 ani conform art. 82 Vcp.

Atrage atenția asupra nerespectării art. 83 Vcp.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.

2. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. D.-T., C. P.-P., B. I.-B.-V. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă inculpații apelanți la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

V. G. D. P. D. S.

red.V.G./S.M.D.

16. ex./26.05.2014

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1109/2014.... →

Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel CLUJ