Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 537/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 537/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 774/84/2014/a1
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.537/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 10 septembrie 2014
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: D. P.
GREFIER: D. S.
S-a luat spre examinare contestația formulată de contestatorul S. F. împotriva încheierii penale fără număr din 16 iunie 2014 a Tribunalului S., având ca obiect măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară de la instanța fondului.
Cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea penală din 16 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ 14 a Tribunalului S., s-a respins ca nefondată cererea de constatare a neregularității actului de sesizare formulată de inculpatul S. F. și s-a dispus începerea judecății.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., întocmit la data de 25.04.2014, în dosar nr. 49/P/2011, a fost trimis în judecată, inculpatul S. F., acuzat de comiterea infracțiunilor de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și evaziune fiscală, prev de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 alin.1 C.p.; art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p.; art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin.1 C.p.
În expozeul actului de sesizare s-a arătat în fapt, următoarele:
Prin procesul verbal din 08.02.2011, organele judiciare s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul S. F. a înregistrat în evidențele contabile ale . mai multe facturi fictive, deducându-și în mod ilegal TVA-ul aferent (vol.I., f.13).
Prin plângerea din 14.02.2011, ANAF a sesizat săvârșirea de către același inculpat a mai multor infracțiuni de evaziune fiscală, comise tot în cu administrarea . (vol.I, f.15-18). Cele două dosare au fost conexate (vol.I, f. 12).
Din probele administrate a rezultat următoarea stare de fapt : Inculpatul S. F. a fost administratorul ., începând din anul 2000 (f.41-42). Contabilitatea era ținută, fără forme legale de către inculpata B. V.-Gyongyver.
În același timp, inculpatul desfășura activitate și în calitate de persoană fizică autorizată, prin A.F. S. F. (vol.I, f.166-167).
a) Cu ocazia unui control efectuat de către organele fiscale, s-a stabilit că inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societății sale, cinci facturi emise de acesta, după cum urmează:
- factura . nr.34/08.07.2009, emisă către ., în valoare de 420,17 lei;
- factura . nr.008, emisă către Consiliul Județean S., în valoare de 721,25 lei;
- facturile . nr. 006/21.05.2010, 007/06.06.2010 și 009, emise către ., Oradea în valoare totală de 3.045,5 lei (vol.I, f. 118-120);
Conform declarațiilor inculpatului (vol.I, f.43-44), care se coroborează cu cele ale martorului P. C. (vol.I, f.111, 115-116), angajat al ., rezultă că în facturile respective au fost trecute servicii de cantină de care au beneficiat angajații ., contravaloarea acestor facturi fiind achitată de martor direct către inculpat, care a emis facturile respective.
În total, veniturile facturare încasate și neînregistrate în contabilitatea . sunt în sumă de 4.186,92 lei, din care 3.518,42 lei reprezintă baza impozabilă, iar 668,5 lei TVA-ul aferent.
Ca urmarea a neînregistrării acestor venituri, societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în valoare de 668,5 lei și a unui impozit pe profit în valoare de 562,94 lei (3.518,42 lei x 16%), deci în total 1.231,44 lei (vol.I, f.63-66, 76).
b) În contabilitatea . au fost înregistrate în perioada decembrie 2008-februarie 2010, un număr de 35 de facturi de achiziție, toate emise de către A.F. S. F. (vol.I, f.67, f.163, vol. II, f.30-96). Prin aceste facturi, A.F. S. vinde către . diverse produse alimentare, de regulă băuturi alcoolice, în valoare totală de 545.170 lei, (având bază de impozitare de 458.126 lei și TVA 87.044 lei).
Conform declarațiilor inculpatului, care se coroborează cu documentele contabile ale ., toate aceste facturi reprezentau operațiuni fictive, în realitate . neachiziționând aceste mărfuri de la A.F. S. SRL. Facturile au fost completate de inculpat, împreună cu inculpata B. V., deoarece inculpatul dorea să mărească artificial cifra de afaceri.
Inculpatul a dispus înregistrarea acestor facturi în contabilitate, ceea ce a dus inevitabil la modificarea deconturilor de TVA depuse (vol.II. f 9-27) și practic la declararea nereală a unui TVA deductibil în valoare de 87.044 lei (vol.I., f.64-65). Din declarația inculpatei B. V. și din examinarea jurnalelor de cumpărări și a celorlalte achiziții efectuate de . în Jurnalul nr.2 și nr. 4– (vol.II, f. 177-249), rezultă că aceste facturi au fost trecute la achiziții, de unde au fost preluate în deconturile de TVA depuse.
Vinovăția inculpatului și intenția de a se sustrage de la plata TVA rezultă clar din faptul că deși A.F. S. F. era neplătitoare de TVA (vol.I, f.165), lucru pe care inculpatul care se ocupa de activitatea ei îl cunoștea, totuși pe toate facturile emise în numele A.F. S., acesta a trecut și cota de TVA.
c) Prin același act de control s-a mai constatat faptul că în perioada 25.05._11, . la sursă mai multe contribuții datorate bugetelor de stat, care însă nu au fost virate către aceste bugete în termenul legal de 30 de zile. Suma totală astfel reținută este în valoare de 22.566 lei, după cum urmează (vol.I., f.58-59, 62, 131):
-impozit pe venituri din salarii5.131 lei
-CAS asigurați11.072 lei
-Șomaj asigurați559 lei
-Sănătate asigurați5.804 lei.
Conform martorelor B. I. și T. B., care au lucrat la . în perioada 2007-iulie 2011, acestora le-a fost achitat salariul al zi de către inculpat, până la data încetării contractului de muncă (vol.I, f.106-107). Același lucru rezultă și din examinarea statelor de salarii întocmite pe perioada ianuarie 2010-mai 2011 (vol.I., f.173-195). Încasarea unor sume de bani și depunea lor în conturile societății rezultă și din extrasele de cont și registrul de casă al societății (vol.II, f.250-267, 268-302).
Prin urmare societatea dispunea de lichidități suficiente pentru a face plăți.
Reținerea prin stopaj a unor contribuții datorate bugetului de stat, și neplata acestor contribuții în condițiile în care societatea dispunea de lichidități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005.
Din cuprinsul probelor administrate, rezultă că atât facturile emise de . Crasa către B. T., Z. M., Har C. și M. E. cât și chitanțele prin care se atesta încasarea unor sume mari de bani de la aceste persoane, sunt toate fictive, fiind întocmite de către învinuitul S. F., iar o parte de către învinuita B. V.-Gyongyver la cererea învinuitului, în scopul îmbunătățirii situației financiare scriptice a societății, în vederea obținerii unor credite de la diverse instituții bancare (vol.II. f.91-147). În aceste condiții, s-a apreciat că veniturile fictive nu pot genera obligații de plată către bugetul statului. De asemenea înregistrarea greșită a unor venituri în alte conturi contabile decât cele corecte, deși pot avea ca urmare diminuarea impozitelor către bugetul statului, nu poate constitui latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din legea nr. 241/2005, care presupune “omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate” în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și nu înregistrarea unor venituri în alte conturi contabile.
Prin urmare aceste acte materiale și implicit prejudiciul cauzat prin ele, nu au fost reținute în sarcina inculpatului.
Această faptă poate întruni însă elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 244 alin.1 și 2 C.p., art. 322 alin.1 C.p. totul cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 alin.1 C.p., pentru care a și fost pusă în mișcare acțiunea penală. Pentru stabilirea existenței și întinderii acestor infracțiuni se impune administrarea unor probe, printre care și refacerea contabilității ., după care se va putea stabili dacă în aceste condiții societatea putea sau nu obține credit, și dacă da ce sume. Administrarea acestor probe nu se poate face de urgență, astfel pentru a nu tergiversa cercetarea întregii cauze, se impune disjungerea acestor fapte.
Inculpata B. V.-Gyongyver este cercetată pentru complicitate la evaziune fiscală, constând în faptul că a completat și înregistrat în contabilitatea . facturi fictive. Din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine că inculpata, care a completat aceste facturi la cererea inculpatului S., a cunoscut sau nu faptul că operațiunile consemnate în acele facturi sunt fictive.
In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele probe
-declaratia inculpatilor S. F.- (vol.I f 22-26,43-44, 46-47 ); B. V.-Gyongyver-(vol. I f 31-36,50-51, 52-54);
-declaratii de martori Cacaină V. (vol.I f 37-38) B. I. (vol. I f 106) T. B. (vol.I f 107) P. C. T. ( vol.I f 111, 115-116);
- istoricul . (vol.I, f.41-42);
- Certificat de Înregistrare al Asociației Familiale S. F. (vol.I, f. 166);
- Declarație anuală de venit (vol.I, f. 167);
- Raport de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 29.11.2011(vol. I f 79-97);
- facturi fiscale (vol.II f 30-147);
- Jurnalele de Cumpărări nr.2 și nr. 4– (vol.II, f. 177-249);
- deconturi de TVA (vol.II. f 9-27);
- registre de casă (vol.II, 268-302):
- extrase de cont (vol.II, f.250-267);
- state de salarii (vol.I., f.173-195);
- acte întocmite de DGFP S. și Garda Financiară (vol.I., f.58-59, 63-74, 131-139);
Analizand modalitatea de administrare a acestor probe s-a reținut ca acestea au fost luate cu respectarea prevederilor legale,indeosebi a princiliului loialitatii administrarii probelor, neconstatandu-se nici o incalcare a prevederilor art.3 din CEDO.
De asemenea s-a reținut ca si sub aspectul laturii civile a cauzei ANAF Bucuresti s-a constituit parte civila in cauza,cu suma de 142 728 lei, insa prejudiciul cauzat de catre inculpati ca urmare a faptelor retinute in sarcina lor se redica la suma de 110.841,44 lei.
La data de 27.05.2015 inculpatul S. F. a formulat un memoriu prin care solicita constatarea neregularitatii actului de sesizare si pe cale de consecinta restituirea cauzei la parchet.
S-a aratat ca a formulat o cerere prin aparator de consultare a dosarului si de eliberare de copii de pe inscisuri in vederea solicitarii efectuarii expertizei contabile, insa cererea a ramas nesolutionata.Expertiza era necesara pentru stabilirea prejudiciului si pentru justa soluyionare a cauzei.
Prin raspunsul comunicat de P. de pe langa Tribunalul SAlaj s-a aratat ca inculpatului i-a fost adusa la cunostiinta invinuirea,i s-a inmanat un exemplar de pe procesul verbal de control,astfel incat nu poate fi vorba despre incalcarea dreptului la aparare.In privinta posibilitatii de efectuare a unei expertize contabile,inculpatul avea aceasta posibilitate legala insa nu si-a exprimat aceasta optiune in cursul urmaririi penale.Cererea va putea fi reiterata in fata instantei de fond care daca o va gasi pertinenta si utila cauzei o va putea incuviinta.
Examinand motivele invocate de neregularitate a actului de sesizare a instantei s-a reținut rechizitoriul intocmit contine toate prevederile art.328 cpp, respectiv fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala,datele privitoare la fapta retinuta in sarcina inculpatilor, incadrarea juridica, probele, mijloacele de proba, dispozitia de trimitere in judecata, verificarea sub aspectul legalitatii de catre prim procuror .Intrucat motivele invocate de inculpat in memoriu nu privesc neregularitati ale actului de sesizare,fiind doar constatari ale modului de desfasurare a urmaririi penale,care nu pot fi in nici un mod sanctionate de catre instanta, atata timp cat inculpatului i-a fost respectat dreptul la aparare ,iar probele au fost administrate in conformotita de dispozitiile legale.
Aspectele legate de valoarea prejudiciului sau de incadrarea data faptelor sunt aspecte ce țin strict de fondul cauzei, urmând a fi evaluate de catre judecator în ședința publică, în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate .
Pentru aceste considerente, în baza art.345 alin 1 cpp s-a respins ca nefondată cererea de constatare a neregularității actului de sesizare formulată de inculpatul S. F. și s-a dispus începerea judecății.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație contestatorul S. F. solicitând admiterea acesteia, constatarea neregularității rechizitoriului și restituirea cauzei la parchet.
În primul rând contestatorul învederează faptul că prin apărătorul ales a solicitat consultarea dosarului și eliberarea unor copii a actelor din dosar, cerere rămasă nesoluționată de către procurori.
În al doilea rând a precizat că dorea să solicite efectuarea unei expertize contabile, prin care să se stabilească valoarea exactă a prejudiciului real cauzat părții civile și în funcție de cuantumul acestuia să îl achite în întregime sau doar o parte, pentru a beneficia de prevederile art 10 din Legea nr. 241/2005.
Curtea, examinând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală și de judecată. Funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată apare ca o instituție sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.
În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posterioriatât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate.
Potrivit art 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestei etape se verifică, așadar, legalitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.
Noua reglementare a camerei preliminarii stabilește o . măsuri premergătoare, în sensul că, după înregistrarea dosarului la instanța competentă, acesta se trimite în aceeași zi, judecătorului de cameră preliminară care, în vederea asigurării dreptului la apărare al inculpatului, va comunica acestuia o copie certificată a rechizitoriului, stabilind un termen care nu poate fi mai scurt de 20 de zile de la data comunicării actului de sesizare, în care inculpatul să poată formula în scris cereri și excepții și să-și pregătească apărarea.
Judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea, în cauzele în care asistența juridică este obligatorie, a unui avocat din oficiu, stabilind de asemenea, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, un termen în care apărătorul să poată formula în scris cereri și excepții, care, la rândul său, nu poate fi mai mic de 20 de zile.
La expirarea termenului stabilit, cu luarea în calcul a duratei necesare pentru comunicarea răspunsului la instanță, dacă nu au fost formulate cereri și excepții nici de către inculpat, nici din oficiu, judecătorul va pronunța o încheiere motivată, prin care va constata legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și va dispune începerea judecății.
Contestația este nefondată pentru următoarele argumente:
Examinând dosarul de urmărire penală, Curtea constată că rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și conținut prevăzute în normele procesual - penale din actualul Cod de procedură penală astfel că, judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii rechizitoriului, cu motivarea că au fost încălcate dispoziții legale care reglementează efectuarea urmăririi penale.
Curtea reține că în cazul trimiterii în judecată a inculpatului contestator pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, modul de administrare a unor mijloace de probă, nu constituie motiv de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, ci pot forma obiectul analizei la judecarea cauzei pe fond, așa cum se precizează și în dec. pen. nr. 387/21 noiembrie 2012 a ÎCCJ.
Împrejurarea că anumite probe sau solicitări, cereri, formulate de inculpat în faza de urmărire penală, au fost respinse sau apreciate ca neîntemeiate de către procurori, nu duce automat la concluzia nulității urmăririi penale sau neregularității sesizării instanței, câtă vreme inculpatul, are posibilitatea ca în instanță să obțină soluționarea dosarului în ședință publică cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității.
În fața magistraților, inculpatul va obține administrarea tuturor probelor testimoniale și științifice, de care depinde stabilirea adevărului obiectiv.
Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de fond îi va oferi inculpatului S. F. ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004) și va asigura echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.
Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza B. împotriva României - Hotărârea din 15 decembrie 2007).
Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).
În realitate, apărarea a invocat nerespectarea unor prevederi legale cu privire la modul în care a fost efectuată urmărirea penală (nedispunerea în speță a unor măsuri procesuale, neefectuarea unor probe științifice, apreciate ca utile în opinia avocatului.
Netemeinicia unor aprecieri ale procurorului cu privire la administrarea unor mijloace de probă, duce la neluarea lor în considerare cu ocazia deliberării, dacă judecătorul va ajunge la această concluzie.
Cu referire la administrarea probatoriului (declarațiilor) în faza de anchetă penală, trebuie stabilit că potrivit jurisprudenței Curții Europene instanța va putea reține situațiile de fapt relatate de martor, expert, sau orice altă persoană audiată în cursul urmăririi penale, dacă inculpatul sau apărătorul vor avea posibilitatea de a formula întrebări persoanei audiate, în ședință publică.
Așadar, probele administrate de procuror în faza de urmărire penală reprezintă, în principal, temeiul actului de trimitere în judecată, instanța având obligația de a administra mijloacele de probă pe care urmează a le analiza în hotărâre, în mod nemijlocit, cu respectarea principiilor contradictorialității și egalității armelor.
Absența avocatului inculpatului de la audierile din cursul urmăririi penale îl pune pe procuror în imposibilitatea de a folosi aceste declarații în susținerea acuzării în fața instanței, numai în cazul în care persoana audiată în cursul urmăririi penale nu mai poate fi audiată în cadrul cercetării judecătorești.
Așa fiind, în acest dosar inculpatului S. F. i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, deoarece toate probele propuse în acuzare de către procuror, precum și cele în apărare ale acestuia, vor fi administrate de către magistrat în fața sa, în ședință publică contradictorie, atât la Tribunalul S. cât și la Curtea de Apel Cluj.
Judecătorul de cameră preliminară reține că, principiul nemijlocirii reprezintă o garanție importantă a caracterului echitabil al procesului, atâta timp cât constatările magistratului cu privire la credibilitatea martorilor pot avea consecințe importante pentru inculpat.
În doctrină, s-a arătat pe drept cuvânt, că art. 6 paragraf 1 si paragraf 3 lit. d nu impun ca inculpatul sau avocatul său să aibă dreptul de a participa la audierea unui martor și de a formula întrebări pe parcursul procedurilor desfășurate în faza de urmărire penală (audiere în fata poliției sau a procurorului) dacă apărarea are acest drept în fața instanței. Tot astfel, refuzul procurorului de a audia un martor al apărării nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția Europeană, dacă acest martor poate fi propus spre a fi audiat în fața instanței.
Astfel, neacceptarea de către procuror a probei științifice și nepronunțarea asupra fotocopierii de către inculpat a unor acte de la dosar, nu încalcă dreptul său la un proces echitabil, câtă vreme contestatorul va avea această posibilitate în fața instanței de fond.
Folosirea ca probe a declarațiilor administrate în fața procurorului nu este în sine incompatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 și paragraf 3 lit. d din Convenție, în condițiile în care dreptul la apărare a fost respectat. Ca regulă, aceste drepturi impun ca inculpatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declarații împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procedurii, așa cum se arată în cauzele CEDO „Craxi contra Italiei prg.86 din 5 decembrie 2002; Birutis contra Lituaniei din 28 martie 2002 prg.28; cauza SN contra Suediei prg. 44 din 2 iulie 2002; Artner contra Austriei prg.2 din 28 august 1992”.
Corolarul acestora constă în aceea că dreptul la apărare al unei persoane este restrâns într-o măsură incompatibilă cu prevederile art. 6, dacă hotărârea de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declarație dată de o persoană căreia inculpatul nu a avut posibilitatea să-i pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății, așa cum se învederează în deciziile CEDO „D. contra României din 8 martie 2007; Guilloury contra Franței prg.53 din 22 iunie 2006; Sadak contra Turciei din 17 iulie 2001 prg.67; Hulki Gunes contra Turciei prg. 86 din 8 aprilie 2004, dispoziții ce vor fi respectate în speța de față, martorii acuzării și ai apărării urmând a fi ascultați nemijlocit în fața inculpatului și a instanței.
Comisia Europeană a precizat că prevederile art. 6 prg.1 nu interzic instanței ca în scopul stabilirii adevărului în cauză să se bazeze pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestora nu se realizează de o manieră neloială, așa cum se arată și în decizia din 4 iulie 1979 în cauza „X contra Germaniei nr. 8414/1978”.
În sinteză, câtă vreme solicitările în probațiune ale inculpatului au fost respinse de către procurori, dar acesta va avea posibilitatea să obțină administrarea lor în ședință publică, în fața magistraților, cu respectarea principiilor ce guvernează procesul penal și având în vedere că rechizitoriul conține toate prevederile art. 328 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 347 alin 2 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația promovată.
Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, în baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul S. F. domiciliat în Crasna nr.94 jud.S. împotriva încheierii penale f.n. din 16 iunie 2014 a Tribunalului S..
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 10 septembrie 2014.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ,GREFIER
D. PURICEDELIA S.
Red. D.P./M.N.
4 ex./15.09.2014
Jud.fond.-C. T.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 349/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 357/2014. Curtea... → |
|---|
