Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1014/242/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.349/A/2014
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: A. S.
S-au luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelurile declarat de către inculpatul G. A., părțile civile C. D., C. I. A. prin reprezentant legal C. D., U. L., C. S., . Cluj-N., Biroul Național Crte V. din Republica M. prin mandatar Biroul Asigurătorilor Auto din România și S. de A. Reasigurări Moldcargo S.A. Chișinău, împotriva sentinței penale nr.9 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Huedin, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1, 2 C.P..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2014 încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 9 din 22 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Huedin, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C.P.., cu aplicarea art. 320/1 C.Pr.P.., a fost condamnat inculpatul G. A. – fiul lui N. și Agafia, cetățean moldovean, născut la data de 12.02.1968 în satul Fundurii Vechi, Republica M., posesor al pașaportului . nr._ eliberat de Poliția Chișinău, CNP_, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Republica M., oraș Bălți, .. 51, la pedeapsa de:
2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 C.P.. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II– a C.P..
În baza art. 81 și 71 alin. final C.P.. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.P..
În baza art. 359 C.Pr.P.. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.P.. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14 și 346 C.Pr.P.. rap. la art. 1357 și urm. NCC a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente ., cu sediul în Republica M., municipiul Chișinău, str. N. C, .. 255 la plata sumei de 28.104,91 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și câte 30.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către părțile civile C. D. și C. I. A., ambii cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .-16, ., respingând celelalte pretenții civile.
În baza art. 14 și 346 C.Pr.P.. rap. la art. 1357 și 1391 NCC a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata a câte 3.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către părțile civile U. L. și C. S., ambii cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .-16, ..
În baza art. 14 și 346 C.Pr.P.. rap. la art. 1357 și urm. NCC s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .-16, ., jud. Cluj.
În baza art. 193 C.Pr.P.. a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă C. D. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art. 193 C.Pr.P.. a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 1.000 lei către părțile civile U. L. și C. S. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.Pr.P..a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Prezenta sentință este opozabilă asiguratorului S. de A.-Reasigurări „Moldcargo” SA Chișinău și B. Național Carte V. din Republica M. prin mandatar Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului G. A., care în data de 07.05.2013, în jurul orei 01.20, în timp ce conducea autocarul marca Scania cu nr. KBG 471 (înmatriculat în Republica M.), circulând pe DN 1 E 60, din direcția Oradea – Cluj, pe raza localității Morlaca, .. 533+880 m, datorită efectuării unei manevre neregulamentare de depășire, a intrat în impact cu autospecializata marca Mercedes Benz cu nr. BN-642-KS, care circula din direcția Cluj-N. – Oradea, fiind condusă de partea vătămată C. M.-T., acesta decedând în urma accidentului produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 C.P.., faptă pentru care instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acestuia, dar și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.P..
De asemenea instanța a făcut aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.Pr.P.., text introdus prin Legea 202/2010, care prevede că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Or, inculpatul beneficiază de această prevedere legală întrucât până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța, în baza art. 71 C.P.. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II– a C.P.. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei instanța, reținând că sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C.P.. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate, în baza art. 81 și 71 alin. final C.P.. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.P..
În baza art. 359 C.Pr.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.P.. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele:
Accidentul rutier s-a petrecut la data de în data de 07.05.2013, astfel încât toate efectele sale în plan juridic sunt guvernate de dispozițiile Noului Codul Civil. În cauză răspunderea civilă se va circumscrie prev. de art. 1357 și urm. NCC.
Potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.P.. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Potrivit art. 15 alin. 1 C.Pr.P.. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
În cauză S. de A.-Reasigurări „Moldcargo” SA Chișinău are calitatea de asigurator, autocarul marca Scania cu nr. KBG 471 având încheiată la data producerii accidentului poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la această societate.
De asemenea ., societatea la care angajat inculpatul în calitate de conducător auto are calitatea de parte responsabilă civilmente. Astfel, potrivit art. 1373 NCC comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia. Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Condițiile legale sunt întrunite în prezenta cauză, inculpatul conducând autocarul marca Scania cu nr. KBG 471 în interesul firmei la care era angajat.
În consecință instanța a constatat că . are calitatea de parte responsabilă civilmente, urmând să răspundă în solidar cu inculpatul pentru repararea prejudiciilor cauzate prin accidentul rutier.
Instanța a reținut că partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății.
În cauză au formulat pretenții civile membrii familiei celui decedat, apoi frații acestuia, precum și ., firmă la care era angajat defunctul C. M.-T..
A. Astfel, în cursul urmăririi penale C. D., soția victimei C. M. T., a declarat că își va formula pretențiile civile față de inculpat în fața instanței de judecată. (d.u.p., f. 24).
În fața instanței, în termen legal, C. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro cu titlul de daune morale, precum și 59.541 lei reprezentând daune materiale (f. 16-40). În calitate de reprezentant al minorului C. I. A., fiul defunctului C. M.-T., C. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro cu titlul de daune morale, solicitând și despăgubiri periodice lunare în cuantum de 800 lei începând cu data de 07.05.2013 și până la finalizarea studiilor, respectiv până la vârsta de 25 de ani, suma constând în diferența dintre veniturile asigurate de defunct și suma obținută cu titlul de pensie de urmaș.
Sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f. 26, 28, 29, 30) daunele materiale constând în cheltuieli cu înmormântarea defunctului în sumă totală de 3.693,85 lei, la care se adaugă costul locului de veci (3.000 lei conform chitanței de la fila 31) și 50 lei taxă înmormântare, chitanța de la aceeași filă. Sunt întemeiate și pretențiile civile având ca obiect suma de 14.020 lei conform chitanței de la fila 33, reprezentând sicriu, transport și alte servicii funerare, la dosar fiind depusă chitanța nr. 128/10.05.2013 care atestă această plată. Nu în ultimul rând instanța a acordat costul consilierii psihologice de care au avut nevoie soția și fiul defunctului pentru a încerca să depășească momentul greu intervenit în viața lor, în cuantum total de 6.600 lei conform chitanțelor depuse la dosar. De asemenea au fost admise și costurile ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, filele 34 și 39, pentru suma de 313,06 lei, respectiv suma de 428 lei. În total se vor acorda 28.104,91 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlul de cheltuieli legalizare înscrisuri notar acesta nu va fi acordată, partea civilă nefăcând dovada unei legături de cauzalitate între aceste cheltuieli și decesul victimei.
Pe de altă parte s-a solicitat suma de 30.000 lei cheltuieli aferente mormântului, fiind depusă în dovedire o factură proforma emisă de PFA M. N., fila 38 din dosar.
Instanța a reținut mai întâi că la denumirea produselor sau serviciilor se menționează „lucrări mormânt cruce+cavou”. Fără a nega necesitatea edificării unui monument funerar, nu s-a făcut dovada efectuării unei astfel de cheltuieli. Suma este relativ ridicată, iar costul fiecărei lucrări de amenajare trebuie clar indicat, mai ales în condițiile în care se menționează edificarea unui cavou. Or, este de notorietate că nu orice cimitir parohial permite edificarea unei asemenea construcții de amploare. Pentru aceste considerente suma nu va fi acordată.
În privința despăgubirilor periodice lunare în cuantum de 800 lei începând cu data de 07.05.2013 și până la finalizarea studiilor, respectiv până la vârsta de 25 de ani, suma constând în diferența dintre veniturile asigurate de defunct și suma obținută cu titlul de pensie de urmaș instanța urmează a le respinge. Astfel, deși anexat la concluziile scrise s-a depus copia Deciziei nr._ din 18.07.2013 a Casei Teritoriale de Pensii Cluj din care rezultă că minorul C. I. - A. are dreptul la o pensie de urmaș în cuantum de 250 lei, nu s-a făcut dovada veniturilor obținute de defunct prin muncă, astfel cum rezultă din documentele angajatorului său ., în condițiile art. 1393 NCC.
În ceea ce privește daunele morale instanța a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de câte 30.000 euro ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de părțile civile C. D. și C. I. A.. Este de netăgăduit că aceste părți au suferit o traumă imensă prin pierderea soțului, respectiv a tatălui. Victima avea 33 de ani, iar prin dispariția sa bruscă viața socială a membrilor familiei a fost radical modificată, acesta fiind și principalul susținător al familiei din punct de vedere financiar. Potrivit declarației martorei T. M. cei doi au fost foarte afectați de decesul lui C. M. T., având nevoie de consiliere psihologică pentru a încerca să treacă peste această tragedie, tratamentul fiind asigurat de psiholog C. E. A. (f. 74-86).
B. În cursul judecării cauzei, în termenul legal, s-au mai constituit părți civile U. L. și C. S., ambii în calitate de frați ai defunctului C. M. T., aceștia solicitând acordarea a câte 100.000 euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale. (f. 42-43).
Instanța a reținut că potrivit art. 1391 alin. 2 NCC instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Din declarațiile martorilor audiați în latura civilă a cauzei este cert că dispariția bruscă a numitului C. M. T. a cauzat și fraților săi o traumă morală, dată fiind legătura dintre aceștia și relațiile de afectivitate probate. Cu toate acestea instanța a împărtășit punctul de vedere al asigurătorului și consideră că sumele solicitate sunt vădit exagerate. Astfel, părțile sunt persoane adulte, care nu au locuit împreună cu victima în așa fel încât să constituie o familie în sensul propriu al termenului. Părțile civile au fiecare o familie separată, în alte localități decât cea în care trăia victima, cu propria lor viață.
În consecință instanța, în baza art. 14 și 346 C.Pr.P.. rap. la art. 1357 și 1391 NCC a obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata a câte 3.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către părțile civile U. L. și C. S.. Instanța nu a admis cererea acestor părți civile de acordare și a penalităților întrucât acestea nu au formulat asigurătorului cerere de despăgubire așa cum prevede Ordinul CSA.
C. În cauză a mai formulat pretenții civile ., angajatorul victimei C. M. T., această societate solicitând suma de 10.000 euro contravaloarea autoturismului avariat în accident și 6.000 euro reprezentând lipsa de folosință a autoturismului în perioada mai 2013-noiembrie 2013.
Instanța a apreciat că pretențiile acestei părți sunt nefondate. Astfel, deși se pretinde că autovehiculul a fost achiziționat din Italia, la dosar a fost depus un contract sub semnătură privată, pe un formular tip. Pe de altă parte în procesul verbal de cercetare la fața locului se consemnează că proprietar al autovehiculului marca Mercedes Benz este persoana fizică M. T., persoană care se regăsește și în autorizația de reparare a vehiculului eliberată de organele de poliție, în calitate de deținător. (f. 61).
Nu în ultimul rând polița RCA a fost încheiată de numitul M. A. și nu pe seama ..
Toate aceste împrejurări ridică un serios semn de întrebare asupra calității de proprietar a autovehiculului marca Mercedes Benz, calitate pretinsă de partea civilă ..
În ceea ce privește suma de 6.000 euro reprezentând lipsa de folosință a autoturismului în perioada mai 2013-noiembrie 2013 instanța ia act că partea civilă nu a administrat nicio probă concludentă ( acte financiare, documente contabile, etc) care să probeze această valoare solicitată, în speță fiind vorba de o societate comercială care ține, conform legii, o evidență financiară strictă. În consecință și această pretenție urmează a fi respinsă.
În cauză s-a solicitat și acordarea de cheltuieli judiciare făcute de părțile civile.
Părțile civile au făcut dovada efectuării unor cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial conform înscrisurilor depuse la dosar. Având în vedere că pretențiile civile au fost admise doar în parte instanța, în baza art. 193 C.Pr.P.. a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă C. D. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale și la plata sumei de 1.000 lei către părțile civile U. L. și C. S. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale. În ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă . acestea nu au putut fi admise întrucât pretențiile civile vor fi respinse in integrum.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.Pr.P.. a fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G. A., părțile civile C. D., C. I.-A. prin reprezentant legal C. D., U. L., C. S., ., Biroul Național Carte V. din Republica M. prin mandatar Biroul Asigurătorilor Auto România și S. de A. reasigurări MOLDCARGO SA CHIȘINĂU.
Asigurătorul Biroul național Carte V. din Republica M. prin Biroul asigurătorilor auto România a criticat sentința atacată pe motiv că daunele morale acordate în favoarea părților civile C. D. și I. A. sunt nejustificat de mari raportat la împrejurările cauzei și practica judiciară; s-a invocat că sumele acordate de câte 30.000 euro încalcă dispozițiile legale care consacră principiul egalității de tratament și de regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, precum și principiul proporționalității între echitate și nevoia socială.
Asigurătorul SOCIETATE DE A. REASIGURĂRI MOLDCARGO SA CHIȘINĂU a criticat sentința atacată sub aspectul laturii civile criticând acordarea daunelor morale formulate de părțile civile U. L. și C. S., fiindcă Legea nr. 136/1995 și Codul civil nu stabilesc că fratele și sora victimei decedate ar fi îndreptățiți automat la daune morale.
În speță s-a susținut că frații victimei nu locuiau cu aceasta nici măcar în același oraș, erau persoane mature și își întemeiaseră deja propriile lor familii astfel încât, deși legiuitorul nu prevede expres, intenția lui a fost de a prevedea dreptul la daune morale doar pentru frații și surorile care alcătuiesc încă o singură familie în sensul restrâns și uzual al noțiunii.
Părțile civile C. D., C. I. A., C. S., U. L. și . au susținut că se impunea acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, respectiv: 200.000 euro pentru soția defunctului, C. D., 300.000 euro în favoarea fiului minor, C. I.-A., câte 100.000 euro în favoarea părților civile U. L. și C. S., 16.000 euro în favoarea societății comerciale parte civilă, despăgubiri periodice în cuantum de 800 lei lunar pentru minor până la finalizarea studiilor și 38.929 lei daune materiale directe.
S-a învederat că trebuie apreciate multilateral toate consecințele negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate planurile vieții sociale ale persoanelor vătămate.
S-a precizat că nu s-a putut dovedi întregul venit lunar realizat de către victimă însă suma acordată de instanța de fond nu acoperă nici măcar venitul pe care l-ar fi obținut defunctul conform cărții sale de muncă, respectiv 757 lei lunar.
Referitor la frații părți civile, s-a considerat că instanța nu s-a aplecat asupra cercetării mai profunde a legăturii lor cu victima însă din declarațiile unor martori rezultă că aceștia se ajutau reciproc, iar pe C. S. defunctul efectiv îl întreținea.
În ceea ce privește partea civilă societatea comercială s-a invocat că deși autocarul inculpatului a intrat în coliziune cu autospeciala Mercedes condusă de victimă, iar autospeciala nu figura încă pe firma . nu s-au acordat despăgubiri nici pentru lipsa de folosință.
Sub aspectul daunelor materiale s-a criticat neacordarea sumei de 10.215 lei reprezentând contravaloarea construcției mormântului, precum și cheltuielile notariale ocazionate cu deschiderea succesiunii și onorariul avocațial.
Inculpatul a criticat formularea ambiguă pe care prima instanță a folosit-o când a obligat societatea de asigurare la plata daunelor, arătând că sintagma „hotărârea este opozabilă” poate naște în viitor unele probleme în situația în care s-ar ajunge la executarea silită a acestei hotărâri.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt, care nu a fost contestată de către apelanți, constând în aceea că în data de 7 mai 2013 ora 1,20 inculpatul conducea autocarul Scania înmatriculat în Republica M. circulând pe drumul național din Oradea spre Cluj; pe raza localității Morlaca și încercând o depășire neregulamentară într-o curbă la stânga pe sensul său de mers, a intrat în impact cu autospeciala Mercedes condusă regulamentar de către victima C. M. T. care a decedat; inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 alin 1 și 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art 3201 Cod procedură penală.
În cauză, prima instanță în mod corect a menționat că sentința, sub aspectul laturii civile, este opozabilă atât asigurătorului S. DE A. REASIGURĂRI . și B. Național Carte V. din Republica M. prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Într-adevăr, nu se poate dispune obligarea directă a asigurătorului, așa cum cere inculpatul apelant, la plata daunelor, fiindcă doar răspunderea penală și civilă delictuală a inculpatului este antrenată în cadrul procesului penal de față, nu și răspunderea asigurătorului derivată din contractul de asigurare.
Opozabilitatea este prevăzută expres de art. 2211 din Codul civil care prevede că asigurătorul poate opune titularului sau deținătorului documentului de asigurare ori terțului sau beneficiarului asigurării care invocă drepturi ce decurg din acest document, toate apărările întemeiate pe contractul încheiat inițial, deci nu se poare susține că față de asigurător contractul are alt efect decât cel prevăzut de lege, astfel încât autorul prejudiciului să obțină exonararea sa de răspundere civilă delictuală invocând existența unui contract de asigurare.
De aceea nu va fi reținut motivul de apel invocat de către inculpat că este ambiguă mențiunea din sentința atacată potrivit căreia aceasta este opozabilă asigurătorului, fiindcă nu pot fi considerate imprecise efectele pe care chiar legiuitorul le conferă contractelor față de terți; sub un alt aspect, ambiguitatea nu reprezintă un motiv de apel.
De asemenea, art. 2223 cod civil prevede că în cazul asigurării de răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, deci în procesul penal acțiunea civilă alăturată acțiunii penale are drept temei nu contractul de asigurare, ci răspunderea civilă delictuală având ca obiect tragerea la răspundere a inculpatului, prin stabilirea întinderii obligației acestuia de dezdăunare, obligație ce este posibil să fie acoperită de contractul de asigurare de răspundere civilă, dacă nu există vreo cauză de excludere a obligației asigurătorului.
Este adevărat că art. 2226 Cod civil, referitor la plata despăgubirii prevede că:
Asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.
(2) Creditorii asiguratului nu pot urmări despăgubirea prevăzută la alin. (1).
(3) Despăgubirea se plătește asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit-o pe terța persoană prejudiciată,
Însă nici art. 2223 Cod civil, și nici art. 2226 Cod civil, nu conferă temei legal obligării directe a asigurătorului către partea civilă în procesul penal sau, mai mult, nu constituie temei al neobligării inculpatului la despăgubiri prin hotărârea penală pe motiv că a fost obligat în mod direct asigurătorul. Din ultimul text legal citat rezultă clar că asigurătorul plătește despăgubirea fie terței persoane prejudiciate, fie chiar inculpatului asigurat dacă acesta a despăgubit deja terța persoană prejudiciată, deci răspunderea asigurătorului față de terțul prejudiciat, nu înlătură răspunderea civilă a inculpatului față de același terț.
În concluzie, pentru a reveni la primul argument folosit, prezența asigurătorului în procesul penal este justificată pentru a conferi opozabilitatea față de asigurător a hotărârii penale pronunțate sub aspectul laturii civile, astfel încât acesta să-și poată face apărările și să-și exercite căile de atac pentru ocrotirea intereselor sale legale constând, de exemplu, în întinderea despăpgubirilor la care este ținut față de terțul prejudiciat.
Menționarea acestor texte legale denotă că, în speță, apelantul asigurător S. de A. - Reasigurări . are calitatea procesuală necesară pentru a declara apel în cauză, fiind în final această societatea de asigurare în virtutea poliței de asigurare valide este în final obligată să suporte despăgubirea, chiar dacă echivalentul acesteia va fi avansat fie de inculpat, fie de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în calitate de mandatar al B. Național Carte V. din Republica M..
Textele legale citate coroborate cu legislația națională română, precum și cu cea europeană în materia birourilor naționale Carte V. conferă calitate procesuală și acestor entități în calitate de birouri naționale corespondente în România, respectiv Republica M., fiindcă din actele de la dosar rezultă că societății de Asigurare - Reasigurare . i-a fost retrasă ulterior accidentului auto calitatea de membru al B. Național Carte V. din Republica M..
Critica asigurătorului S. de A. - Reasigurări . conform căreia acordarea daunelor morale către părțile civile U. L. și C. S. nu ar fi legală nu poate fi primită deoarece art. 1391 alin.2 din Codul civil prevede că instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Ca atare, textul legal nu condiționează acordarea daunelor de înțelesul noțiunii de familie sau de condiția ca membrii familiei să locuiască sau să se gospodărească împreună ori de faptul ca acestea să fie persoane mature.
Motivul de apel invocat de Biroul Național Carte V. din Republica M. prin mandatar este nelegal deoarece repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta delictuală presupune identificarea tuturor persoanelor prejudiciate în mod direct fără ca la stabilirea daunelor să existe vreun criteriu legal sau jurisprudențial care să consacre principiul egalității de tratament și de regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale ori vreun principiu denumit al proporționalității între echitate și nevoia socială. Prin natura lor, prejudiciile nepatrimoniale, referindu-se la persoane diferite în, și efectele nepatrimoniale suferite de către acestea sunt diferite.
În mod temeinic prima instanță a stabilit despăgubirile în favoarea soției supraviețuitoare și a fiului victimei, cu excepția neacordării contravalorii construcției monumentului funerar deoarece acestea au fost dovedite cu chitanțele depuse în apel din care rezultă că sumele au fost plătite de partea civilă C. D. astfel încât, Curtea va acorda suma de 10.215 lei (f.139 și f.141).
Referitor la daunele materiale acestea nu pot fi acordate părții civile . pentru că nu era proprietara autoturismului Mercedes distrus de inculpat în accident la data de 7mai 2013, pentru că societatea nu figura în actele autoturismului; împrejurarea că, ulterior, prin sentința civilă nr._ din 24 septembrie 2013, Tribunalul Cluj a admis acțiunea în contencios și a obligat pârâta Instituția Prefectului Cluj - Serviciul public de Înmatriculări să procedeze la înmatricularea pe seama societății a autoturismului fără plata taxei de poluare nu conferă acesteia calitatea de proprietar peste persoana înscrisă în acte la momentul accidentului; datorită acestui argument nu poate fi primită nici cererea de despăgubire pentru lipsa de folosință, fiindcă societate comercială nu poate invocat simultan atât calitatea de proprietar, cât și pe cea de locatar, doar pentru a obține despăgubiri civile în cadrul procesului penal.
În mod just prima instanță a respins capătul de acțiune referitor la cheltuielile notariale pentru deschiderea succesiunii victimei, deoarece acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului cauzat în mod direct și în mod necesar prin fapta delictuală; deci prejudiciile indirecte sau colaterale nu fac obiectul acțiunii civile în cadrul procesului penal.
De asemenea, nici în apel nu poate fi primită cererea de acordare a prestației lunare pentru fiul minor al victimei calculată în raport de sumele care se susține că erau realizate efectiv în fiecare lună de către victimă, ignorându-se înscrisurile depuse la dosar din care rezultă veniturile lunare ale victimei; astfel, raportat la veniturile defunctului rezultă că pensia de urmaș a minorului plătită din sistemul asigurărilor sociale este mai mare decât suma ce i-ar fi putut fi alocată potrivit obligației legale de întreținere din salariul lunar al victimei; cum un prejudiciu nu poate fi reparat de două ori și nici nu poate fi reparat fără a fi dovedit, cererea de acordare a prestației lunare și de către inculpat este netemeinică și nelegală.
Contrar susținerilor părților civile, C. D., C. I.-A., C. S. și U. L. daunele morale acordate de câte 30.000 euro pentru soția și fiul victimei și de câte 3.000 euro pentru fratele și sora victimei constituie o compensație justă ca semn al suferinței suferite de aceștia prin pierderea soțului, tatălui și fratelui lor; daunele morale nu pot substitui persoana dispărută și, indiferent de cuantumul acestora, nu pot înlocui golul creat de moartea unei persoane, de aceea nu este just și echitabil ca majorarea lor să fie acordată doar pe baza aprecierii subiective a celor îndreptățiți le pretindă.
În același timp, daunele morale nu pot deghiza daunele materiale ce nu au fost probate; de exemplu, susținerea că fratele victimei era efectiv întreținut de aceasta și că i se cuvin daunele morale mai mari reprezintă o cerere deghizată a unei prestații lunare ce ar fi admisă dacă ar fi îndeplinite toate condițiile speciale, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
În fine, apelul inculpatului este întemeiat sub un singur aspect, cel legat de aplicarea art. 5 din Codul penal referitor la incidența legii penale mai favorabile în cursul judecății, respectiv al înlăturării pedepselor accesorii;art.65 alin.1 C.pen. prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
De asemenea, potrivit dispozițiilor legale referitoare la acordarea cheltuielilor judiciare avansate de către părți în cursul procesului penal, acestea au fost cerute și dovedite de către partea civilă C. D. astfel încât vor fi admise parțial în măsura admiterii și a pretențiilor civile principale așa cum prevede art. 276 alin.2 C.pr.pen., inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1.000 lei cu acest titlu.
Părțile civile cărora le-a fost respinsă calea de atac, conform art. 275 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligate la câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în această procedură.
În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile inculpatului și a părții civile C. D. și va desființa parțial sentința în sensul celor argumentate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul G. A. si partea civilă C. D., împotriva sentinței penale nr.9/22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Huedin pe care o desființează în parte și:
Pronunțând o nouă hotărâre, obligă pe inculpatul G. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. - T. SRL și la plata în favoarea părți civile C. D. a sumei de 10.215 lei reprezentând contravaloarea monumentului funerar al victimei C. M. T..
Înlătură pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza- II- a Cod penal anterior, stabilită in sarcina inculpatului .
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile C. I. A., prin reprezentant legal C. D., U. L., C. S., . Cluj-N., de Biroul Național Carte V. din Republica M., prin mandatar Biroul Asiguratorilor Auto România și de S. de A. Reasigurări Moldcargo S.A. Chișinău.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei în favoarea părții civile C. D., cu titlu de onorariu avocațial parțial.
Stabilește suma de 75 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului din oficiu care se avansează din FMJ.
Obligă părțile civile C. I. A., prin reprezentant legal C. D., U. L., C. S., . Cluj-N., pe Biroul Național Carte V. din Republica M., prin mandatar Biroul Asiguratorilor Auto România și pe S. de A. Reasigurări Moldcargo S.A. Chișinău la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de câte 300 lei fiecare, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. D. LUPEAVALENTIN C.
GREFIER
G. I. B.
Red. C.V./M.N.
14 ex./29.04.2014
Jud.fond.-C. T.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
