Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 715/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Încheierea nr. 715/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2701/117/2014/a9

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.715/2014

Ședința publică din 19 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P., judecător

GREFIER: D. S.

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj

reprezentat prin procuror: A. C.

S-au luat spre examinare contestațiile formulate de inculpata C. O. și DNA S.T. CLUJ împotriva încheierii penale nr.88/i din 06.11.2014 a Tribunalului Cluj, având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, asistată de apărător ales, av.A. S. M., din Baroul Cluj în substituirea av.C. B., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpata arată că-și însușește contestația formulată de apărătorul ales și nu dorește să dea declarație la instanța de control judiciar. De asemenea, întrebată fiind, inculpata arată că la 14 martie 2014 s-a luat de către Tribunalul Cluj măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, dosarul fiind în acel moment în faza de urmărire penală.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestațiilor.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și judecând, să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 C.pr.pen., întrucât, dacă se procedează la evaluarea împrejurărilor concrete ale acestei cauze, respectiv analiza faptelor de care inculpata este bănuită, a probatoriului încuviințat, a stadiului procesual și al interesului justiției privind înfăptuirea unui proces în condiții optime, iar, pe de altă parte, a conduitei procesuale a inculpatei, nu se poate ajunge la concluzia că măsura propusă ar fi suficientă pentru realizarea scopului la care face referire art.202 C.pr.pen. În opinia sa, măsura arestului la domiciliu este proporțională atât cu gravitatea acuzațiilor aduse, cât și necesară raportat la disp. art.202 alin.1 C.pr.pen., făcând referire la buna desfășurare a procesului penal în sens larg. Arată că arestul la domiciliu reprezintă o măsură justificată, luând în considerare faptul că încă nu s-a procedat la audierea tuturor inculpaților și nici nu s-au administrat probe testimoniale în cursul cercetării judecătorești. De altfel, această măsura nu încalcă durata termenului rezonabil având în vedere că, de la luarea ei și până în prezent, s-au parcurs faze importante și de durată ale procesului penal, urmând etapa cercetării judecătorești.

Durata rezonabilă a măsurii preventive se apreciază în funcție de obiectul și complexitatea cauzei și de modul în care organele statului și-au îndeplinit obligațiile, ori, cu certitudine, în această cauză nu se poate discuta de încălcarea duratei rezonabile de timp.

În consecință, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii arestului la domiciliu, întrucât această măsură preventivă corespunde cerințelor de necesitate și proporționalitate prevăzute de lege.

Apărătorul inculpatei solicită în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b respingerea contestației formulate de DNA ca neîntemeiată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.

Susține că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii controlului judiciar, în raport de împrejurările cauzei și conduita procesuală a inculpatei. Cauza se află la Tribunalul Cluj în faza de cercetare judecătorească, fiind deja audiată inculpata C. O.. Dacă se coroborează sau nu declarația inculpatei cu celelalte probe de la dosar urmează să fie analizat de Tribunal. Inculpata a colaborat cu organul de urmărire penală, a avut o poziție constantă în cursul urmăririi penale, a privată de libertate de peste 8 luni, măsura arestului la domiciliu fiind dispusă față de inculpată în martie 2014.

Judecătorul de la Tribunalul Cluj și-a fundamentat soluția pe 3 elemente și anume: momentul procesual în care se află cauza, conduita procesuală a inculpatei și durata arestului la domiciliu.

Recomandarea nr.11 a Consiliului de Miniștri către statele membre recomandă ca principiu general ca detenția să fie limitată la un minim compatibil cu interesele justiției. Cu privire la conduita inculpatei, arată că aceasta nu are relevanță doar în privința nerevocării măsurii arestului la domiciliu, ci și când se apreciază oportunitatea înlocuirii acesteia cu o măsură mai ușoară. În speță, la 8 luni de la luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, se poate vorbi de o durată rezonabilă a acesteia. Solicită să se aibă în vedere că inculpata a fost privată de libertate, în condițiile în care este trimisă în judecată pentru săvârșirea în concurs a 5 infracțiuni, dintre care două nu permit luarea unei măsuri privativă de libertate, iar trei dintre aceste infracțiuni au prevăzută ca sancțiune pedeapsa alternativă a amenzii penale, aspect care evidențiază pericolul social redus al faptelor. Cu privire la infracțiunea de dare de mită, solicită să se rețină cuantumul redus al sumei care a făcut obiectul acestei infracțiuni. Criteriul cuantumului sumei arată ca fiind suficientă și proporțională o măsură preventivă restrictivă de drepturi, iar nu privativă de libertate.

Există un principiu conform căruia, pentru aceleași premise, se impun aceleași soluții. Astfel, Tribunalul Cluj la 29.10.2014 a apreciat suficientă măsura arestului la domiciliu a unui inculpat cercetat pentru 13 infracțiuni, dintre care grup infracțional, dare de mită, trafic influență, abuz în serviciu. La fel, Curtea de Apel București, pentru evaziune fiscală, spălare de bani, cu un prejudiciu de ordinul miliardelor, după 5 luni a dispus înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, apoi după încă 2 luni, înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar.

Inculpata are studii superioare, familie legal constituită, un copil minor, se bucură de o apreciere pozitivă din partea societății, este administrator al unei societăți comerciale cu o vechime de 15 ani în activitatea de transport, cu peste 180 angajați, societate care după 8 luni se află în declin, fără posibilități de redresare, fiind indisponibilizați peste 20% din angajați și pierdute peste 20 licențe de transport. În raport de toate aceste împrejurări, de stadiul procesual în care se află cauza și de durata de 8 luni de când s-a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu, apreciază că înlocuirea cu măsura controlului judiciar este perfect legală și temeinică.

În ceea ce privește contestația formulată de inculpată, solicită admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate și rejudecând, reindividualizarea conținutului controlului judiciar sub aspectul obligațiilor ce pot fi impuse inculpatei în temeiul art.215 alin.2 C.pr.pen., în sensul de a fi exceptate dintre persoanele care au calitatea de inculpat și martor și cu care inculpata are obligația de a nu comunica direct sau indirect a numiților K. P., K. B. și B. Darius.

Numita K. B. este angajata societății F. P. Servicii în funcția de dispecer, având atribuții în ceea ce privește plățile efectuate de societate și relația acesteia cu instituțiile bancare, fiind singura care are specimen de semnătură la BRD, desfășurându-și activitatea la Autogara F..

Numitul K. P. are calitatea de director tehnic în cadrul societății și își desfășoară activitatea la Autobaza F., iar B. Darius asigură servicii de IT în beneficiul societății și asigură buna funcționare a echipamentului tehnic atât pentru Autogara F., cât și pentru Autobaza F.. Pe durata controlului judiciar, inculpata va asigura conducerea societății, activitate care presupune prezența ei zilnică în cele 2 locații în care se desfășoară activitatea, respectiv Autogara F. și Autobaza F.. Ori, în aceleași locații își desfășoară activitatea și cele trei persoane la care a făcut referire, astfel că din această perspectivă, obligația de a nu comunica cu ei este imposibil de adus la îndeplinire.

Când s-a luat măsura arestului la domiciliu, inculpatei i-au fost impuse două obligații și anume de a se prezenta la P. ori de câte ori este chemată și de a nu lua legătura cu inculpata D., suspecții P. R. și Mahalean C. și cu martorii M. D., D. O. și Nut I.. Deci până la acest moment, inculpata nu a avut interdicția de a comunica cu numiții K. P., K. B. și B. Darius, obligațiile stabilite în sarcina inculpatei inițial fiind suficiente pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale.

Reprezentanta Parchetului arată că măsura controlului judiciar este inaptă și insuficientă pentru realizarea scopului prev.de art.202 C.pr.pen., mai ales pentru faptul că se solicită reindividualizarea persoanelor cu care inculpata să poată lua legătura. Inculpata, în virtutea calității pe care o are, de administrator al societății, este în situația în care în contact cu martorii, poate influența poziția pe care aceștia o vor adopta în cursul procesului penal. Cele trei persoane se află în poziții de subordonare, ceea ce poate influența negativ buna desfășurare a procesului penal. Interdicția de a lua legătura cu inculpații și martorii din dosar este consecința unei măsuri preventive. Dacă inculpata ar avea dreptul să ia legătură cu inculpatul K. și cei doi martori din dosar s-ar pune în pericol buna desfășurare a procesului penal, pentru că aceștia sunt relevanți în cauză. Susține că persoana juridică poate fi administrată în continuare de inculpată în arest la domiciliu, deoarece societatea are director general, director economic și angajați care se preocupă de desfășurarea activității ei. Prin admiterea contestației DNA, contestația inculpatei ar rămâne fără obiect.

Apărătorul inculpatei arată că la data luării măsurii arestului la domiciliu, i-a fost interzis inculpatei să ia legătura cu trei persoane, ori prin controlul judiciar are interdicția de a lua legătura cu toți martorii.

Inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales, solicitând admiterea contestației formulate și respingerea contestației DNA.

CURTEA

Asupra contestațiilor penale de față,

Prin încheierea penală nr. 88 din 6 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ 14 a Tribunalului Cluj, în baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. s-a admis cererea formulată de inculpata C. O., fiica lui G. și E.-R., născută la data de 25.08.1975 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_ și, în consecință, s-a dispus înlocuirea măsura preventive a arestului la domiciliu luată față inculpată prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului Cluj, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen.

În temeiul art.215 alin.1 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Cluj, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.

În baza art.215 alin.2 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata trebuie să respecte și următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a județului Cluj, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

b) să nu comunice cu ceilalți inculpați, exceptându-l pe inculpatul C. E.-Ș., precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 128 și 129 din rechizitoriu.

În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei C. O. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

S-a făcut aplicarea art.215 alin.5 C.pr.pen.

Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, înregistrat la instanță la data de 06.05.2014, sub număr unic de dosar_ 14, a fost trimisă în judecată (alături de alți inculpați cercetați în stare de libertate sau în stare de arest la domiciliu) inculpata C. O., cercetată în stare de arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V.C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. (4 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că inculpata C. O., în calitate de asociat și administrator al S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., în perioada octombrie – decembrie 2013, la înțelegere și prin intermediul soțului ei - inculpatul C. E.-Ș., a oferit inculpatei D. D., bani (suma de 10.000 lei) și bunuri (mașină, televizor, mp3 player, 2 laptopuri, boxe audio) în valoarea totală de 49.550 lei, din care a remis efectiv bani și bunuri în valoare totală de 34.550 lei, pentru ca aceasta, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu să emită acte și să furnizeze informații deținute în virtutea funcției de director la Direcția licențe și autorizări ARR București care să permită societății inculpatului atribuirea la licitația organizată în noiembrie-decembrie 2013 a unui număr cât mai mare de trasee de transport persoane. Totodată, la data de 28 octombrie 2013, în numele S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., la înțelegere și împreună cu inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a procedat la dispunerea întocmirii facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V., încercând astfel să disimuleze adevărata natură a provenienței bunului, cunoscând că acesta constituie obiect al infracțiunii de corupție. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere și alături de inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a determinat pe angajata sa K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită. De asemenea, la data de 23 decembrie 2013, inculpata C. O. a pus în circulație pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cunoscând că acesta a fost substituit unui vehicul anterior deținut de S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., prin decuparea și sudarea seriilor de șasiu de pe mașina originală, fără ca noul autovehicul să mai fie înmatriculat potrivit legii, autovehicul ce a fost folosit apoi pe curse zilnice regulate pe ruta Cluj-N. - Florești.

De precizat că măsura arestului la domiciliu față de inculpata C. O., a fost dispusă prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului Cluj, fiind prelungită, până la data de 12.05.2014, prin încheierea penală nr.80/C/07.04.2014 a Tribunalului Cluj.

De asemenea, prin încheierea penală nr.103/C/08.05.2014 a Tribunalului Cluj, în conformitate cu dispozițiile art.348 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.207 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive dispuse față de inculpata C. O., menținând pe durata procedurii în cameră preliminară măsura arestului la domiciliu față de aceasta (aceeași soluție, de menținere a măsurii arestului la domiciliu față de inculpată, fiind dispusă și prin încheierile penale nr.125/C/05.06.2014, nr.162/C/03.07.2014 și nr.192/C/01.08.2014 ale Tribunalului Cluj, pronunțate în procedura de cameră preliminară, respectiv prin încheierile penale nr.67/I/28.08.2014 și nr.75/I/26.09.2014 ale Tribunalului Cluj, pronunțate în faza de judecată).

Conform dispozițiilor art.362 alin.1 C.pr.pen., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

Din acest punct de vedere este de menționat că, la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2014, inculpata C. O. a formulat, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen., o cerere de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.211 și urm. C.pr.pen., în motivare arătând în esență că, la acest moment procesual, măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei.

Potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.pr.pen.

Examinând cererea formulată de inculpata C. O., în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul a constatat că cererea formulată de inculpată este întemeiată întrucât, în primul rând, în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.211 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.202 alin.1 C.pr.pen. în sensul că, pe de o parte. din probele administrate în cauză (și anume declarațiile inculpaților, declarațiile suspecților audiați în cauză, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere obiectivă, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste procedee, înscrisurile aflate la dosar etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata C. O. a comis infracțiunile reținute în sarcina ei, la care am făcut referire mai sus, iar pe de altă parte, măsura controlului judiciar este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În al doilea rând, referitor la împrejurările concrete ale cauzei la acest moment procesual (când cercetarea judecătorească a fost începută, iar inculpata a fost audiată cu privire la acuzațiile aduse) și la atitudinea procesuală a inculpatei, tribunalul apreciază că trecerea unui interval de timp de aproximativ 8 luni de la luarea măsurii arestului la domiciliu (perioadă în care inculpata avut un comportament corespunzător și a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa de judecătorul de drepturi și libertăți), a făcut ca pericolul pentru ordinea publică existent la momentul luării acestei măsurii preventive să se diminueze și să nu mai impună cu necesitate privarea de libertate a inculpatei, în acest sens statuând de altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat, cu titlu de principiu, că trecerea timpului diminuează rațiunile care au stat la baza luării măsurii preventive (aceeași instanță europeană statuând și că, prin gravitatea unor fapte și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp).

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și că, la menținerea unei persoane în stare privativă de libertate, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor comise, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, situația familială, legăturile cu societatea etc.

În acest context, chiar dacă faptele de corupție reținute în sarcina inculpatei prezintă un grad de pericol social ridicat (după cum am precizat în încheierile anterioare de menținere a măsurii arestului la domiciliu), trebuie totuși menționat că inculpata este o persoană cu studii superioare, aflată la prima confruntare cu legea penală, are o stare de sănătate relativ precară (după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar), este căsătorită și are în întreținere un copil minor, și acesta cu probleme medicale (cu precizarea că tatăl minorului, inculpatul C. E.-Ș., se află, la rândul lui, în stare de arest la domiciliu), se bucură de o bună apreciere din partea membrilor comunității din care face parte (după cum rezultă din caracterizările aflate la dosar), inculpata fiind totodată administratorul unei societăți comerciale cu un număr relativ mare de angajați (și această persoană juridică având calitatea de inculpată în prezentul dosar), societate care actualmente se află în stare de declin, angajații acesteia depinzând în mare măsură de acțiunile pe care le poate întreprinde inculpata pentru continuarea activității societății și menținerea locurilor de muncă ale angajaților săi.

Așadar, având în vedere momentul procesual în care se află prezenta cauză, circumstanțele personale favorabile ale inculpatei (inclusiv buna conduită avută de aceasta pe parcursul procesului penal) și faptul că interesul bunei desfășurări a procesului penal nu reclamă efectuarea cercetării judecătorești cu inculpata aflată în stare de arest la domiciliu, apreciem că scopul prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. poate fi asigurat și prin măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar (în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia judecătorul trebuie să ia în considerare și posibilitatea atingerii scopurilor măsurilor preventive, prin luarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, în măsura în care acuzatul prezintă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces, garanții care în mod evident le prezintă și inculpata C. O., după cum rezultă din cele menționate mai sus cu privire la circumstanțele sale personale și la conduita avută până în prezent pe parcursul procesului penal).

În consecință, în baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. tribunalul a admiscererea formulată de inculpata C. O. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsura preventive a arestului la domiciliu luată față inculpată prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului Cluj, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen.

În temeiul art.215 alin.1 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata va trebui să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Cluj, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.

În baza art.215 alin.2 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata va trebui să respecte și următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a județului Cluj, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; să nu comunice cu ceilalți inculpați, exceptându-l pe inculpatul C. E.-Ș., precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 128 și 129 din rechizitoriu.

S-a făcut aplicarea art.215 alin.5 C.pr.pen.

Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ și inculpata C. O..

Reprezentanta Parchetului a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și judecând, să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

A susținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 C.pr.pen., întrucât, dacă se procedează la evaluarea împrejurărilor concrete ale acestei cauze, respectiv analiza faptelor de care inculpata este bănuită, a probatoriului încuviințat, a stadiului procesual și al interesului justiției privind înfăptuirea unui proces în condiții optime, iar, pe de altă parte, a conduitei procesuale a inculpatei, nu se poate ajunge la concluzia că măsura propusă ar fi suficientă pentru realizarea scopului la care face referire art.202 C.pr.pen. În opinia sa, măsura arestului la domiciliu este proporțională atât cu gravitatea acuzațiilor aduse, cât și necesară raportat la disp. art.202 alin.1 C.pr.pen., făcând referire la buna desfășurare a procesului penal în sens larg. Arată că arestul la domiciliu reprezintă o măsură justificată, luând în considerare faptul că încă nu s-a procedat la audierea tuturor inculpaților și nici nu s-au administrat probe testimoniale în cursul cercetării judecătorești. De altfel, această măsura nu încalcă durata termenului rezonabil având în vedere că, de la luarea ei și până în prezent, s-au parcurs faze importante și de durată ale procesului penal, urmând etapa cercetării judecătorești.

Așadar, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii arestului la domiciliu, întrucât această măsură preventivă corespunde cerințelor de necesitate și proporționalitate prevăzute de lege.

Prin contestația sa inculpata C. O. a solicitat admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate și rejudecând, reindividualizarea conținutului controlului judiciar sub aspectul obligațiilor ce pot fi impuse inculpatei în temeiul art.215 alin.2 C.pr.pen., în sensul de a fi exceptate dintre persoanele care au calitatea de inculpat și martor și cu care inculpata are obligația de a nu comunica direct sau indirect a numiților K. P., K. B. și B. Darius.

Curtea examinând contestațiile formulate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la contestația DNA:

Curtea are a aminti că, în actualul stadiu procesual, judecătorul este chemat doar să stabilească, dacă există probe sau indicii temeinice că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare prev. de art. 223 alin.1 și 2 NCPP și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.

Sub acest aspect este de precizat că, în speță, probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală, precum și în fața Tribunalului Cluj, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, continuă să subziste. Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată, în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca aceasta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar și nicio abatere de la scopul prevăzut de lege.

În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție. Inculpata a solicitat măsura controlului judiciar, tocmai pentru a i se permite libertatea de mișcare.

Dreptul la libera circulație atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 parag.3 din Protocolul nr.4.

Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special, preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății unei persoane doar cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatei de la urmărirea penală sau judecată, prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Curtea reține că în prezent, lăsarea inculpatei C. O., în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică.

Câtă vreme faptele presupus a fi comise de către inculpată, vizează infracțiunile de dare de mită, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat precum și cu numere de înmatriculare false, alături de împrejurarea, că în speță a avut loc până în prezent doar audierea inculpaților C., nefiind demarată cercetarea judecătorească efectivă, determină momentan, concluzia oportunității menținerii arestului la domiciliu, cu atât mai mult cu cât, măsura arestului la domiciliu a fost dispusă abia la 14 martie 2014.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, prelungirea detenției unui acuzat este legitimă. (CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, V. der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).

Analizând măsura arestului la domiciliu a inculpatei C. O. și din perspectiva dispozițiilor art. 5 par.1 lit.c din Convenție, Curtea constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatei până la acest moment procesual fiind legitimă, ea impunându-se și pe viitor, neputând fi înlocuită cu o altă măsură preventivă mai ușoară.

Curtea a apreciat că scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat, decât prin luarea față de inculpată a arestului la domiciliu, nicidecum a controlului judiciar, existând riscul ca prin lăsarea acesteia în libertate să fie influențată buna desfășurare a procesului penal, sau ca ea să se sustragă de la judecată, sau de la executarea pedepsei, dacă va fi cazul.

Curtea reține că, sub aspectul temeiniciei cererii de înlocuire a arestului la domiciliu cu controlul judiciar, s-a relevat că inculpata ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care presupusele fapte pentru care este cercetată au un grad ridicat de pericol social, până la acest moment, fiind decelate probe evidente, din care rezultă pericolul pe care l-ar demonstra inculpata pentru societate, în condițiile lăsării sale în libertate.

Așa cum s-a mai învederat, în prezent cercetarea judecătorească încă nu a fost demarată, din martorii propuși prin rechizitoriu în acuzare, nu a fost ascultat niciunul, urmând să fie realizate în apărarea inculpatei mai multe probe testimoniale, condiții în care până la administrarea acestora, inculpata poate obstrucționa derularea procesului.

Cercetarea judecătorească nefiind încă demarată, până la terminarea audierii martorilor acuzării, se impune menținerea inculpatei în stare de arest la domiciliu, pentru o bună desfășurare a actului de justiție.

În cauza de față, trebuie analizate temeiurile invocate ca modificate de judecătorul de la Tribunalul Cluj și care au impus adoptarea controlului judiciar față de inculpată.

Susținerea Curții, este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpată și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.214 și 218 NCPP (controlul judiciar, sau arestul la domiciliu prevăzut de art. 218 NCPP).

În speța de față, luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Prin prisma acestor împrejurări, Curtea, apreciază că lăsarea inculpatei C., în libertate, în acest moment procesual, ar putea influența judecata.

Măsura arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că existența motivelor plauzibile că inculpata este bănuită de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea măsurii arestului la domiciliu.

În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.223 alin. 1 NCPP iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.223 alin 2 NCPP rap. la art 218 NCPP.

În speța de față, există bănuieli rezonabile că faptele pentru care este cercetată inculpata C., constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs și al efectuării urmăririi penale (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).

Prin încheierea atacată, în mod netemeinic, Tribunalul Cluj a apreciat asupra neîndeplinirii condiției pericolului pentru ordinea publică.

Desigur, în mod firesc, judecătorul de la tribunal a avut în vedere presupusa gravitate a infracțiunilor, rezonanța socială a unor asemenea fapte îndreptate împotriva corectei desfășurări a relațiilor de serviciu, precum și reacția societății față de comiterea acestora, care justifică detenția înainte de judecată, cel puțin pentru un timp, însă a considerat că în prezent datorită împrejurării că inculpata posedă studii superioare, nu are cazier, are o stare de sănătate precară, precum și în întreținere un copil minor, iar pe de altă parte societatea comercială pe care o administrează se află în declin, se impune, în speță, controlul judiciar.

Curtea reține că în Hotărârea nr._ din 1.07.2008 „C. c/a României, Curtea Europeană, între altele, a indicat ca motiv fundamental care ar permite arestarea provizorie a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, pericolul de tulburare a liniștii publice.

Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere, au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, sau în arest la domiciliu, apreciate ca atare de CEDO în interpretarea art. 5 paragraf 3. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Pericolul pentru ordinea publică, se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și presupusa gravitate a infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpatei, antecedentele sale penale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpată, nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii arestării preventive sau a celui la domiciliu. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este și spălarea de bani, darea de mită, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică menținerea măsurii arestului la domiciliu.

În cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006 Curtea Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența riscului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus, încât să nu justifice detenția.

Inculpata C. O. precizează că este în vârstă de 39 ani, are studii superioare, este căsătorită, are în întreținere un copil minor, prezintă mai multe afecțiuni medicale care i-au afectat starea sanitară, ce în prezent nu mai este corespunzătoare, soțul său C. E. este de asemenea în arest la domiciliu, ambii se bucură de o bună apreciere din partea membrilor comunității din care fac parte, iar contestatoarea este și administratoarea unei societăți comerciale cu un număr mare de angajați, ale căror locuri de muncă depind de starea de libertate a acesteia, astfel că a solicitat tribunalului înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar, pentru a fi alături de familia sa.

Curtea reține că circumstanțele personale ale inculpatei, vârsta, lipsa antecedentelor penale, studii superioare, nu pot constitui temei al reconsiderării privării sale de libertate, ele trebuind evaluate în contextul gravității sporite a presupuselor fapte de care este acuzată și a scopului urmărit, prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.

Împrejurarea că inculpata C. nu are antecedente penale, nu reprezintă un criteriu suficient pentru a se aprecia că lăsarea în libertate a acesteia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, lipsa antecedentelor penale reprezentând de altfel, starea de normalitate a unui individ, iar, pe de altă parte, această împrejurare nu a împiedicat-o pe inculpată să ia hotărârea să săvârșească pretinsele infracțiuni.

Împrejurarea că inculpata C. este arestată la domiciliu, iar alte persoane cercetate în aceeași cauză, sau în alte spețe similare, nu sunt private de libertate, nu este relevantă pentru analiza legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu, întrucât acele persoane nu se regăsesc în aceeași situație, din punct de vedere al calității și sarcinilor avute de contestatoare în prezentul dosar.

Aceste circumstanțe personale, precum și cele reale referitoare la faptele presupus a fi comise, justifică menținerea stării de arest.

Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatei C., continuă să subziste.

Față de împrejurarea că judecarea cauzei este la debut, nefiind audiați martorii acuzării, lăsarea inculpatei sub control judiciar, este în măsură să confirme pericolul periclitării cercetării judecătorești și a ordinii publice, prin adoptarea unor asemenea măsuri mai permisive.

Nimic nu va împiedica instanța de fond sau chiar pe cea de soluționare a contestației, ca după administrarea probelor testimoniale ale acuzării, dacă se va impune efectuarea și a celor științifice, pentru a nu se prelungi durata rezonabilă a arestării, să dispună înlocuirea privării de libertate cu o altă măsură, mai puțin restrictivă de drepturi, în privința inculpatei.

Potrivit art. 223 alin. 2 NCPP, rap la art 218 CPP, Curtea nu apreciază ca oportună luarea la acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puțin restrictivă de libertate, în mod alternativ, cele prevăzute de art. 214 și 215 NCPP (controlul judiciar), întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigații complexe pentru verificarea tuturor condițiilor în care au fost săvârșite pretinsele infracțiuni.

Curtea consideră că în baza art. 202 NCPP, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpatei C. de la judecată și pentru a nu fi influențați martorii ce urmează a fi ascultați în speță, este oportună la acest moment procesual menținerea contestatoarei în arest la domiciliu.

Martorii care urmează a fi ascultați, unii se află în relații de subordonare cu contestatoarea, ceea ce ar periclita buna derulare a procesului penal, prin lăsarea sa în libertate în acest moment.

Lăsarea în libertate a inculpatei C., ar potența starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale, care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.

Menținerea măsurii arestului la domiciliu se justifică în scopul de a o face pe inculpata C. să conștientizeze asupra comportamentului său antisocial, pentru buna desfășurare a judecății și pentru a o împiedica să comită alte fapte penale, împrejurarea că nu a recunoscut presupusele fapte în fața procurorului și a tribunalului, nefiind de natură să contureze că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus privarea sa de libertate.

Complexitatea cauzei justifică menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpată.

Timpul scurs de la comiterea presupuselor fapte și până în prezent, nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice, judecarea inculpatei sub control judiciar pentru presupuse infracțiuni de o asemenea gravitate.

Măsura arestării la domiciliu se impune a fi luată și prin raportare la exigențele art. 5 par. 3 din CEDO, pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica. Pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de magistrați în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 202 și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatei și menținerea în arest la domiciliu fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în speță fiind respectate toate garanțiile procesuale de care acesta se bucură conform legislației în vigoare.

În speța de față, pericolul pentru ordinea publică și tulburarea acesteia precum și gravitatea presupuselor infracțiuni imputate inculpatei, natura acestora și calitatea sa, impun menținerea față de ea a arestului la domiciliu, nefiind oportună la acest moment procesual măsura controlului judiciar.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că arestul la domiciliu este proporțional cu gravitatea presupuselor acuzații aduse inculpatei de către procurori și este totodată necesar pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa, iar pe de altă parte, circumstanțele personale ale acesteia vor fi avute în vedere cu ocazia judecării dosarului pe fond, în acest moment procesual, ele neconstituind un temei pentru înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar, așa cum a solicitat inculpata C..

În raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul inculpaților care au acționat ca o structură organizată, simpla trecere a unei perioade de 8 luni de zile de la momentul arestului la domiciliu, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității acestei măsuri, în accepțiunea Convenției europene a drepturilor omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și cu durata procedurilor în fața instanței.

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestului la domiciliu a inculpatei C. de 8 luni de zile este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că infracțiunile de care este învinuită contestatoarea, afirmativ s-ar fi comis în perioada (octombrie-decembrie 2013), dată de la care s-a derulat urmărirea penală împotriva acesteia, rechizitoriul a fost întocmit la debutul lunii mai 2014, Tribunalul Cluj fiind sesizat la data de 6 mai 2014, cu judecarea pe fond a cauzei.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că la data de 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj prin încheiere motivată, a dispus respingerea cererii formulată de inculpata C. de înlocuire a arestului la domiciliu cu controlul judiciar, apreciind că temeiurile care au impus această măsură, se impun și în prezent atât prin prisma dispozițiilor legislației naționale cât și a celei europene.

Din această perspectivă în baza art. 425¹ alin 7 pct 2 lit a CPP, Curtea va admite ca fondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr.88/I din 06 noiembrie 2014 a Tribunalului Cluj, pe care o va desființa în întregime și rejudecând: va respinge cererea formulată de inculpata C. O., privind înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar și în consecință:

Va menține pe durata judecății măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpată prin încheierea penală nr.57/C din 14 martie 2014 a Tribunalului Cluj, precizând că verificarea acesteia se va face nu mai târziu de 60 zile.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 alin 3 CPP.

Cu privire la contestația inculpatei:

Curtea reține că măsura controlului judiciar este inaptă și insuficientă pentru realizarea scopului prev.de art.202 C.pr.pen., datorită împrejurării că se solicită reindividualizarea persoanelor cu care inculpata să poată lua legătura pe perioada cât se află în libertate. Inculpata, în virtutea calității pe care o are, de administrator al societății, este în situația în care, în contact cu martorii, poate influența poziția pe care aceștia o vor adopta în cursul procesului penal. Cele trei persoane, se află în poziții de subordonare cu contestatoarea, ceea ce poate influența negativ buna desfășurare a procesului penal. Interdicția de a lua legătura cu inculpații și martorii din dosar, este consecința unei măsuri preventive. Dacă inculpata ar avea dreptul să ia legătură cu inculpatul K. și cei doi martori din dosar, s-ar pune în pericol buna desfășurare a procesului penal, pentru că depozițiile acestora, sunt relevante în speță.

Curtea reține că persoana juridică, poate fi administrată în continuare de către inculpată, și din postura arestului la domiciliu, deoarece societatea are director general, director economic și angajați, care se preocupă de desfășurarea activității ei.

Mai mult, prin admiterea contestației DNA, contestația inculpatei în acest moment este fără obiect, astfel că ea va fi respinsă ca nefondată în baza art. 425¹ alin 7 pct 1 lit b CPP.

Va fi obligată inculpata să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, conform art. 275 alin 2 CPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S PU N E:

Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr.88/I din 06 noiembrie 2014 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează în întregime și rejudecând:

Respinge cererea formulată de inculpata C. O., fiica lui G. și E. R., născută la 25.08.1975 în Cluj N., dom.în Cluj N., ., CNP_ privind înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar și în consecință:

Menține pe durata judecății măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpată prin încheierea penală nr.57/C din 14 martie 2014 a Tribunalului Cluj, precizând că verificarea acesteia se va face nu mai târziu de 60 zile.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II. Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata C. O. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă pe inculpată să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER

D. PURICEDELIA S.

Red. D.P./M.N.

4 ex./24.11.2014

Jud.fond.-M. L.

← Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului. Art....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 16/2014.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 715/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 715/2014. Curtea de Apel CLUJ