Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 1735/235/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.8/R/2014

Ședința publică din 08 ianuarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător

JUDECĂTORI: D. P.

S. S.

GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:

D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. A. împotriva sentinței penale nr.1732 din 15 noiembrie 2013 a Judecătoriei G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev.de art.192 alineatul 2 din Codul penal și tâlhărie, pre.de art.211 alin. 1 lit.a) și b) și alin.2¹ lit.a) și c) din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a) din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.P. B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă M. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului, deoarece acesta nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului. Astfel, martorul D. A. A. a declarat în fața instanței de fond că nu-l cunoaște pe inculpat, că l-a văzut prima dată pe acesta la penitenciar, iar declarația dată la Poliție a fost dictată de lucrătorii de poliție. Martorul D. O. a fost audiat doar în cursul urmăririi penale, nu și în faza de cercetare judecătorească, iar declarația acestuia nu este relevantă în cauză. În ceea ce privește declarația martorei D. M., aceasta este îndoielnică pentru că și ea a participat la acțiunea de sustragere. Faptul că inculpatul este cunoscut ca o persoană fără educație, nu este de natură să atragă o asemenea condamnare și un spor de 8 luni închisoare. De asemenea, arată că instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6000 lei în mod greșit, deoarece din întreg prejudiciul, telefonul și ceasul de mână au fost recuperate, rămânând suma de 3860 lei. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Arată că din declarația coinculpatului B. C., care a recunoscut comiterea faptei, rezultă că au intrat toți trei, deci și inculpatul L. A., în locuința părții vătămate. Vinovăția inculpatului rezultă și din celelalte probe administrate, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorei D. M..

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat, nu a participat la comiterea faptei, iar martorul D. A. a arătat că nu-l cunoaște decât din penitenciar.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față,

Prin rechizitoriul numărul 2413/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. A., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 alin. 2 C.pen. și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. l, alin. 2 literele a) și b) și alin. 21 lit. a) și c) C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) Codul penal.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Prin sentința penală nr. 1732/15.11.2013 a Judecătoria G., pronunțată în dosar nr._ , s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul L. A., fiul natural al numitei D.-A., născut la 14 februarie 1983 în orașul Jibou, județul S., de cetățenie română, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale ce nu atrag decăderi sau interdicții, posesor al actului de identitate ..X., nr._ eliberată de SPCLEP Hida, codul numeric personal_, domiciliat în ., nr. 157, județul S., în prezent deținut în P. G., la pedepsele de:

a) 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 alineatul 2 din Codul penal;

b) 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de articolul 211 alineatul l, alineatul 2 literele a) și b) și alineatul 21 literele a) și c) din Codul penal.

Au fost contopite pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu 8 luni închisoare; în final 9 ani 8 luni închisoare.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

S-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul reținerii preventive de 24 de ore din 14.12.2009 – 15.12.2009.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 7 din Legea numărul 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-a constatat că partea civilă M. V. a renunțat la pretențiile civile.

S-a confiscat de la inculpat, suma de 6.000 lei.

A fost obligat inculpatul să achite 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, avansată din fondurile Ministerului Justiției, domnului avocat M. I..

Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța a reținut următoarele:

Pentru a dispune trimiterea în judecată, P. de pe lângă Judecătoria G. a reținut următoarea stare de fapt:

Partea vătămată M. V. locuiește singură în imobilul situat în localitatea Vultureni, nr. 128, iar în seara zilei de 10.12.2009 și-a asigurat poarta de la intrare in curtea locuinței cu o sârmă. De asemenea, partea vătămată a asigurat ușa de acces în imobil cu un cârlig metalic din interior. A citit până în jurul orei l00, după care s-a culcat. După un timp a fost trezită din somn de către un bărbat, iar lângă ușa de la intrare în cameră a observat alte două persoane. La lumina neonului din stradă partea vătămată a observat că cele trei persoane (identificate ulterior în persoana numiților L. A., L. C. senior, și L. C. poreclit "Babița") aveau fețele acoperite cu cagule. Fiind foarte speriată, partea vătămată s-a ridicat în picioare lângă pat, fără să aprindă lumina, iar persoana care se afla lângă ea a început să o amenințe că o omoară dacă strigă sau încearcă să fugă, arătându-i o sabie și un cuțit pentru a o determina să-i dea banii și bijuteriile. în urma acestor amenințări, partea vătămată s-a deplasat în camera de zi, urmată de cele trei persoane unde le-a arătat sertarul și registrul în care se aflau banii spunându-le, că banii se află într-un plic în acel registru. Unul dintre autorii tâlhăriei a căutat în registru, a găsit plicul de culoare albă iar din interior a luat suma de 3.700 lei.

În continuare, persoana care avea cuțitul și sabia în mână a cerut părții vătămate să treacă în bucătărie unde au căutat prin sertarul dulapului însă nu au găsit bunuri de valoare. Aceiași persoană a obligat partea vătămată să revină în dormitor, unde unul dintre autorii tâlhăriei a deschis sertarele de la vitrina dulapului, a găsit o poșetă iar din portmoneu și-a însușit suma de 160 lei. Din aceiași încăpere cei trei au însușit un telefon mobil marca "NOKIA 1650", având numărul de apel_ și un ceas de mână, marca "Herna", având curea din piele de culoare maro.

După ce au însușit bunurile arătate mai sus, persoana care avea cuțitul și sabia în mâini a întrebat partea vătămată unde se află bijuteriile, iar aceasta i-a răspuns că nu are decât cerceii din urechi și verigheta de pe mâini. Fiind obligată de către agresor să predea aceste bijuterii, persoana vătămată s-a conformat. înainte de plecare, aceeași persoană i-a pus în vedere părții vătămate, că dacă anunță poliția sau spune la cineva despre cele întâmplate o vor căuta și o vor omora A atenționat-o, de asemenea, să nu strige după ajutor și să nu iasă afară, după care au plecat. Partea vătămată a închis ușa din interior iar dimineața a sesizat organele de poliție. Valoare bunurilor însușite prin amenințare a fost evaluată la suma de 5.160 lei.

În vederea identificării autorilor, prin ordonanța din 11 decembrie 2009, P. de pe lângă Judecătoria G. a autorizat, cu titlu provizoriu, interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate de pe telefonul mobil marca "NOKIA 1650" cu cartelă S., având cod IMEI_ și număr de apel 0724._, precum și localizarea geografică a ariei de emisie GSM pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 11.12.2009, ora 1430, în conformitate cu prevederile art. 91l alin. 1 și art. 912 alin. 2 din Codul de procedură penală. Este de menționat, că telefonul mobil care a făcut obiectul ordonanței provizorii este cel însușit de la locuința părții vătămate de către autorii tâlhăriei.

Judecătoria G. a confirmat ordonanța provizorie prin încheierea penală nr. 23/2009 din 13 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3694/235/ 2009. Totodată, instanța a autorizat pe mai departe interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice precum și localizarea geografică a ariei de emisie GSM a terminalului mobil cu . -_.

Din procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, rezultă că terminalul mobil cu . -_, a fost activat începând cu data de 11.12.2009, orele 1835 având număr de apel_. în perioada 11 - 13.12.2009 au fost recepționate un număr de 44 apeluri și mesaje fără conținut, terminalul mobil fiind în zona celulei GSM situată în județul S., extravilan Hida, pilonul ARTV, localitatea Hida.

La data de 13.12.2009, ora 1250, telefonul mobil marca NOKIA, cu .-_ a fost localizat în ., nr. 177/B, respectiv 177/C, județul S. (fila 42).

La aceeași dată, Inspectoratul de Poliție Județean Cluj - Serviciul Independent de Informații și Protecție Internă a comunicat telefonic, că locația terminalului cu . -_, s-a mutat în ., nr. 157, județul S., la locuința comună a inculpatului L. A. și a făptuitorilor L. C. senior și L. C. poreclit "Babița".(fila 50)

În baza datelor furnizate, s-a solicitat Judecătoriei G. autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare la domiciliul făptuitorului L. C. din ., nr. 157, județul S. și la imobilele cu nr. 177/B și 177/C din aceeași localitate aparținând numitului L. I.. Instanța a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria G. și pe încheierilor nr.24-25/2009 a emis autorizațiile de percheziție domiciliară nr. 5-6 din 13.12.2009.(filele 54-56 și 117)

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 13.12.2009 la imobilul cu nr. 157 din ., județul S., proprietatea făptuitorului L. C., în prima cameră a locuinței a fost identificat L. F. în vârstă de 5 ani, care avea în buzunarul din față al pantalonilor un telefon mobil marca NOKIA 1650, având . -_, cu carcasă din material plastic, de culoare crem cu negru. Minorul a declarat organelor de cercetare penală că telefonul i-a fost pus în buzunar de către fratele său L. A. aflat și el în acel imobil, la . penală în imobil.

În urma percheziției din 13.12.2009, în imobil au fost identificate mai multe bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni, după cum urmează: o pereche de cercei cu închizători, un acumulator pentru laptop și două motofierăstraie, care au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări. Au fost efectuate fotografii judiciare cu privire la bunurile identificate și s-a întocmit planșă foto.(filele nr. 57 - 70)

Percheziția a fost reluată la data de 14 decembrie 2009, iar cu această ocazie au fost identificate și ridicate de la locuința comună a inculpatului L. A. și a făptuitorilor mai multe bunuri, printre care și un ceas bărbătesc marca "Herna", având curea din piele de culoare maro. Au fost efectuate fotografii judiciare cu privire la bunurile identificate și s-a întocmit planșă foto (filele nr. 72 - 112)

În baza autorizației de percheziție nr. 5/2009 a Judecătoriei G. s-au efectuat percheziții domiciliare și la imobilele cu nr. 177/B și 177/C, însă nu au fost identificate bunuri de interes pentru prezenta cauză.(filele nr. 113 - 120)

În urma examinării bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la imobilul cu numărul 157 din ., s-a constatat că telefonul mobil marca "NOKIA 1650", având . -_, cu carcasă din material plastic de culoare crem cu negru și ceasul bărbătesc marca "Herna", având curea din piele de culoare maro au fost sustrase de la partea vătămată M. V.. Aceste bunuri au fost restituite părții vătămate pe bază de dovadă.(fila 10)

S-a stabilit, de asemenea, că moto fierăstrăul marca "STIHL - 023", cu seria_, a fost sustras din locuința părții vătămate D. A. din ., județul Cluj. Pentru fapta comisă în dauna părții vătămate D. A. se efectuează cercetări în dosarul penal nr. 2433/P/2009, bunul descoperit cu ocazia percheziției fiind restituit părții vătămate.(filele nr. 268-269)

Alte bunuri ridicate (o pereche de cercei cu două bucăți închizători, un telefon mobil marca "Alcatel", model 320, culoare gri, un acumulator cu inscripția "Fujitsu Siemens" au fost predate organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. S. întrucât făceau obiectul unor dosare penale aflate în lucru (filele nr. 259 - 267).

Bunurile fără proveniență ilicită au fost restituite familiei L. (filele 256-258 și 270).

Având în vedere declarația părții vătămate M. V. din care rezultă că a reținut semnalmentele unuia dintre autorii tâlhăriei, la data de 14.12.2009 s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere a inculpatului L. A. pe care organele de cercetare penală l-au identificat cu certitudine ca fiind unul dintre cei trei autori. Partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpatul L. A. și a declarat textual: "Recunosc persoana legitimată de poliție ca fiind L. A. după poziția mâinilor după statură, ca fiind un pic mai adunată de spate, după timbrul vocii, poziția static înclinată puțin spre stânga ", afirmând cu certitudine și convingere, că persoana indicată din grup si identificată ca fiind inculpatul L. A. este cea care în noaptea de 10/11.12.2009 a participat la comiterea faptei împreună cu alte două persoane. M. V. l-a mai recunoscut pe inculpat și după "mers", afirmând că la data comiterii faptei L. A. încerca să-și schimbe vocea însă, la scurt timp, revenea la vorbitul normal. Au fost efectuate fotografii judiciare cu privire la momentele efectuării recunoașterii și s-a întocmit planșă foto. Aspectele menționate mai sus sunt confirmate și de către martorul T. G. prezent la efectuarea recunoașterii din grup.

Fiind reaudiată, partea vătămată M. V. și-a recunoscut telefonul mobil marca "NOKIA 1650" și ceasul de mână marca "Herna".

Întrucât, nu și-a recunoscut vinovăția, la data de 15.12.2009 inculpatul L. A. a fost testat cu tehnica poligraf din dotarea Inspectoratului de Poliție Județean Cluj. Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică nr._ din 15.12.2009, la întrebările relevante cauzei au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Din declarațiile martorei D. M. rezultă, că în jurul datei de 08.12.2009, în timp ce se afla în incinta imobilului situat în ., județul S., unde locuiește fără forme legale împreună cu soțul ei -D. A.-A. a purtat o discuție cu făptuitorul L. C. senior. La propunerea martorei D. M., cei doi au hotărât să se deplaseze în localitatea Vultureni, județul Cluj, pentru a aduce produse alimentare de la domiciliul socrului martorei, deși știa că acesta era plecat în Irlanda.

Conform înțelegerii, la data de 10.12.2009 în jurul orelor 1800, martora D. M. împreună cu făptuitorul L. C. senior și cei doi fii ai acestuia(L. A. și L. C. junior poreclit "Babița"), au plecat spre localitatea Vultureni, cu căruța făptuitorului L. C. senior. Ajunși în apropierea localității, au urcat pe pășunea satului Vultureni și au mers cu căruța până în apropierea unui saivan de oi unde au desprins calul de la căruță. In continuare, cei trei membri ai familiei L. s-au înarmat cu diferite obiecte pe care le aveau în căruță: L. C. senior cu o sabie, L. A. cu un cuțit, iar L. C. zis "B." cu levier și clește. întrucât, nu aveau cu ce să lege calul, L. A. și L. C. zis "B." s-au deplasat la saivanul de oi de unde au tăiat o fîșie dintr-o prelată care era pe acoperiș, au legat calul pe care l-au lăsat în acel loc, după care au plecat spre locuința indicată de martora D. M. ca fiind locuința socrului său.(filele 187-198)

Este de menționat faptul că la data de 01.02.2010, cu ocazia conducerii în teren, martora D. M. a indicat saivanul de oi situat pe pășunea localității Vultureni de unde inculpații L. A. și L. C. zis "B.", au tăiat o bucată de pânză dintr-o prelată ce acoperea saivanul respectiv, aspecte confirmate și de către martorii C. L. și D. O. I., prezenți la efectuarea conducerii în teren.(filele 208 - 214)

Ajunși în grădina numitului D. A. din localitatea Vultureni, nr. 129, martora D. M. a așteptat în grădină iar când a fost chemată a observat, că L. A. și L. C. poreclit "Babița", aveau mănuși pe mâini, iar L. C. un ciorap. Cu ajutorul levierului, L. A. a forțat lacătul ce asigura una din ușile de acces în locuință, L. C. senior și D. M. au intrat înăuntru, iar ceilalți doi au forțat și ceea dea doua ușă ce era asigurată cu două lacăte. În locuință, toți patru au căutat bunuri fără să aprindă lumina, folosind doar lumina unei brichete cu laser.

După aproximativ o oră (timp în care au căutat bunuri, au servit țuică găsită în locuință și cafea pregătită de D. M.), au găsit 10 - 12 kg făină, murături, un motoferăstrău, un aparat DVD și alte bunuri pe care le-au pus . masă, după care au ieșit pe verandă având bunurile sustrase asupra lor.

Înainte de a părăsi zona, făptuitorul L. C. senior s-a interesat cine locuiește în vecini, iar martora D. M. i-a dat relații despre partea vătămată M. V., fără a cunoaște faptul că cei trei membri ai familiei L. plănuiesc comiterea unei tâlhării. După obținerea acestor informații făptuitorii L. C. senior și L. C. poreclit "Babița" și-au tras câte un ciorap pe cap și față, fiind înarmați cu o sabie, respectiv un cuțit. Inculpatul L. A. și martora D. M. au luat toate bunurile sustrase asupra lor și s-au deplasat în grădină, de unde inculpatul L. A., înarmat cu un levier, s-a reîntors spre locuința părții vătămate unde îl așteptau ceilalți doi. În timpul deplasării, inculpatul și-a tras pe cap un ciorap tip cagulă.

Martora D. M. a relatat, că din grădina unde se afla i-a observat pe cei trei când au sărit gardul în curtea părții vătămate M. V. și au coborât spre casa acesteia. După aproximativ 20 - 30 minute a auzit un zgomot venind dinspre locuință, iar după alte 30 minute, inculpații au ajuns în grădina unde se afla martora. În timp ce se apropiau de D. M., aceasta i-a auzit discutând, că vecina V. nu se afla la domiciliu, că au intrat în locuință, insă nu au găsit nimic. În jurul orelor 5⁰⁰ s-au reîntors cu toții în localitatea D.. A doua zi, martora D. M. a fost sunată pe telefonul mobil de cumnata sa, H. I. E. din municipiul Cluj - N., și aceasta i-a relatat că locuința socrului său D. A. din Vultureni a fost spartă fiind luate mai multe bunuri. Aceasta i-a mai relatat că în noaptea respectivă trei persoane au pătruns și în locuința numitei M. V. care era acasă, a fost amenințată cu sabia și cuțitul și i-au fost furate bijuterii, precum și suma de 4.000 lei.(filele nr. 187 - 207)

După ce a aflat despre faptele comise de către L. A., L. C. senior și L. C. poreclit "Babița", martorul D. A.-A. s-a considerat înșelat pentru că nu a primit nimic din bunurile sustrase și în acest context l-a chemat pe făptuitorul L. C. senior la domiciliul său pentru a-l determina să-i spună adevărul. ., făptuitorul a negat sustragerea unor bunuri de la partea vătămată M. V.. După mai multe discuții, făptuitorul a recunoscut în fața martorului, că este posibil ca fii săi (inculpatul L. A. și făptuitorul L. C. poreclit "Babița") să fi luat banii, însă nu vor fi găsiți de poliție, deoarece nu au lăsat amprente, având mănuși pe mâini și cagule pe față. Cu această ocazie, făptuitorul L. C. senior i-a amenințat pe soții D. cu acte de violență, afirmând totodată, că dacă vor anunța poliția va prezenta situația astfel încât cei doi să fie considerați complici. In zilele următoare făptuitorul L. C. zis "B." a amenințat-o pe martora D. M. cu un cuțit pentru a descuraja colaborarea acesteia cu poliția (filele nr. 187 - 207)

În cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice biocriminalistice, dar rezultatele consemnate în raportul de constatare tehnico - științifică nr. 343.199 din 10.05.2010 întocmit de către specialiști ai Institutului de Criminalistică din cadrul IGPR prezintă relevanță redusă în ceea ce privește vinovăția autorilor tâlhăriei, deoarece:

- în urma stabilirii profilului genetic s-a constatat că "geanta de culoare neagră găsită pe patul din bucătărie" nu conține cantitatea suficientă de ADN pentru identificarea persoanei creatoare a acestei microurme biologice;

- resturile de țigări ridicate din scrumiera de pe masa din bucătăria imobilului cu nr.129 din Vultureni au fost lăsate de către proprietarul locuinței -D. A., înainte de plecarea acestuia în străinătate (filele nr. 232 -240 și 337).

În cercul de suspecți a fost inclus și făptuitorul B. C.-M. (ginerele făptuitorului L. C. senior), care a declarat organelor de cercetare penală, că este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate M. V. împreună cu inculpatul L. A. și martorul D. A.-A.. Declarația făptuitorului este însă susceptibilă de serioase rezerve, deoarece nu conține o descriere corectă a modului de pătrundere în locuința părții vătămate M. V., în sensul că a doua ușă de la intrare în locuință nu a fost forțată, de asemenea, nu a fost în măsură să prezinte într-o manieră credibilă modul de comitere a faptei, așa cum a fost descrisă de partea vătămată M. V. și nici bunurile sustrase. Față de făptuitorul B. C.-M. urmează a se dispune disjungerea cauzei în vederea efectuării unor verificări mai temeinice (inclusiv a testului poligraf). Aceeași soluție se va dispune și cu privire la făptuitorii L. C. senior și L. C. poreclit "Babița".

Inculpatul L. A. nu-și recunoaște vinovăția și susține, că a cumpărat telefonul mobil descoperit cu ocazia percheziției domiciliare de la o persoană necunoscută din municipiul Z.. În ceea ce privește ceasul descoperit cu ocazia percheziției, susține că acesta provine din Spania, fiind adus în tară în cursul anului 2008. Caracterul nesincer al declarațiilor inculpatului rezultă, printre altele, din faptul că a încercat să ascundă telefonul în buzunarul fratelui său în vârstă de 5 ani în momentul intrării polițiștilor în imobil, gestul de a ascunde în fața organelor de cercetare penală un bun cu proveniență licită fiind contrar oricărui element de logică. Relevant este, de asemenea, faptul că partea vătămată și-a recunoscut fără nici o urmă de dubiu ceasul descoperit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului.

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate (fila 6); declarațiile părții vătămate (filele 7-14); procesul-verbal de cercetare la locul faptei (filele 16-20); planșele fotografice (filele 22-33; 61-112; 127-128; 209-214; 264-266); procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor interceptate (fila 42); notele de transcriere a convorbirilor interceptate și înregistrate (filele 43-48); procesele-verbale de constatare (filele 50; 71 și 208); procesele-verbale de percheziție domiciliară (filele 57-60; 114-116 și 118-120); procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 123-126); declarațiile inculpatului și ale făptuitorilor (filele 133-140; 155-158; 164-166 și 173-181); raportul de constatare tehnico - științifică nr._ din 15.12.2009 (filele 147-153); declarațiile martorilor (filele 187-207 și 224-231); procesele-verbale de confruntare (filele 215-223); raportul de constatare tehnico - științifică nr._ din 10.05.2010 (filele 233-239); raportul de constatare tehnico - științifică nr._ din 13.02.2010 (filele 242-253) și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală(filele 350-351).

De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatului (fila 8) și declarațiile martorilor (filele 52-55 și 65). Deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor, din probele aflate la dosar și, în primul rând din declarația martorei D. M., testul poligraf, procesul verbal de percheziție și declarația părții vătămate, reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, fapta inculpatului L. A., care în noaptea de 10/11.12.2009, împreună cu alte două persoane, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate M. V. din Vultureni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "violare de domiciliu" prevăzută de articolul 192 alineatul 2 din Codul penal.

Fapta inculpatului L. A., care în noaptea de 10/11.12.2009, împreună cu alte două persoane mascate, după ce a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate M. V. din Vultureni înarmat cu un levier, prin întrebuințarea de amenințări și-a însușit fără drept suma de 4150 lei, bijuterii din aur și un telefon mobil marca "NOKIA 1650", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie" prev. de art. 211 alin.l, alin.2 lit."a", „b" și alin.21 lit."a", „c" din Codul penal.

Întrucât, inculpatul L. A. a săvârșit două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile și prevederile art.33 lit."a" din Codul penal.

Încadrarea juridică de mai sus respectă decizia nr. XXXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și s-a stabilit la punctul 1, că „fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din C.pen și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c) din C.pen. "

În baza articolului 38 raportat la articolul 45 alineatul 1 din Codul de procedură penală s-a disjuns cauza cu privire la făptuitorii L. C. senior, L. C. poreclit "Babița"și B. C.-M., întrucât este necesară efectuarea unor verificări mai temeinice cu privire la prezumtiva participare a acestor persoane la infracțiunile săvârșite de către inculpatul L. A..

La individualizarea pedepsei stabilita inculpatului pentru fiecare infracțiune, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 Codul penal:

a) gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat decât parțial;

b) persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 440 din 2 aprilie 2002, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr.2346/2002. A fost arestat la data de 5 noiembrie 2001 și liberat condiționat la data de 23 decembrie 2002, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 193 zile. Pentru această pedeapsă s-a împlinit termenul de reabilitare, prin urmare nu poate să atragă decăderi sau interdicții (filele 142-144 din dosarul de urmărire penală).

Pentru fapte concurente cu cele care fac obiectul prezentului dosar, inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 7 ani închisoare prin sentințele penale nr. 167 din 21 aprilie 2011 și 457 din 20 decembrie 2012, pronunțate de Judecătoria Z. în dosarele nr._, respectiv_ (fila 349 din dosarul de urmărire penală)

Înainte de a fi arestat, inculpatul era cunoscut pe raza comunei D. ca o persoană cu o educație precară, fără ocupație, predispusă la săvârșirea de infracțiuni, (fila 145 din dosarul de urmărire penală).

c)limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune.

În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu și o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În temeiul articolului 33 litera a) și articolului 34 litera b) din Codul penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 9 ani închisoare, care va fi sporită cu 8 luni închisoare; în final 9 ani 8 luni închisoare.

Prin ordonanța din 14.12.2009, organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului (fila 146 din dosarul de urmărire penală).

În temeiul articolului 88 Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii preventive de 24 de ore din 14.12.2009 – 15.12.2009.

Din rechizitoriu reiese că inculpatul este arestat în altă cauză, astfel că în temeiul articolului 350 C.pr.pen. această situație a fost menționată în dispozitiv.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de articolul 64 literele a) și b) din Codul penal, motiv pentru care exercitarea acestora a fost interzisă pe durata executării pedepsei. Interzicerea acestor drepturi se impune deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

Instanța nu a interzis toate drepturile prevăzute de articolul 64 din Codul penal, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Aceleași aspecte au fost avute în vedere de instanța supremă în decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii.

În consecință, în temeiul articolului 71, alineatul 2 și alineatul 3 din Codul penal instanța i-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, literele a) și b) din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.

Potrivit articolului 1 alineatul 1 din Legea numărul 76/2008, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism, se constituie Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J. Potrivit articolului 7 din Legea numărul 76/2008, (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. Conform anexei la Legea numărul 76/2008, printre infracțiunile în cazul cărora se recoltează probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la punctul 18 se află infracțiunea de tâlhărie, prevăzută la art. 211 din Codul penal.

Prin urmare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Persoana vătămată M. V. s-a constituit parte civilă pentru suma de 5.160 lei (fila 9 din dosarul de urmărire penală). La termenul din data de 21.06.2013 partea civilă a declarat personal că inculpatul i-a cauzat o pagubă în valoare totală de 6.000 lei reprezentând 4.000 lei suma sustrasă și valoarea unei verighete și o pereche de cercei sustrase (2.000 lei). Partea civilă a declarat că știe că inculpatul nu are de unde să-i dea bani, astfel că nu mai are nici o pretenție față de inculpat. Având în vedere principiul disponibilității, specific procesului civil și în temeiul articolului 346 alineatul 1 C.pr.pen. și articolului 406 C.pr.civ., s-a constatat că partea civilă a renunțat la pretențiile civile. Având în vedere că prejudiciul nu a fost recuperat și în temeiul articolului 118 litera e) din Codul penal, s-a confiscat de la inculpat, suma de 6.000 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul L. A., prin apărătorul său, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii și rejudecând dosarul, a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit.c raportat la art. 11 pct 2 lit a Cod procedură penală întrucât nu el este autorul infracțiunii deduse judecății, iar sub aspectul laturii civile, confiscarea trebuie să vizeze doar suma de 3860 lei, întrucât telefonul și ceasul de mână al victimei M. V. au fost recuperate.

Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Ca o primă remarcă, în analizarea recursului declarat de inculpat, Curtea reține că alături de judecătorie, își însușește starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați, în evaluarea și interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea, de către instanțe, ca mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Cu titlu de premisă, Curtea are în vedere, că potrivit art. 63 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanță, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele administrate în fața judecătorului, probele administrate în fața procurorilor se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești iar scopul probelor prev în art 62 Cod procedură penală constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

Vinovăția inculpatului L. A. în infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu, rezultă fără echivoc din conținutul percheziției efectuată la 14 decembrie 2009 la locuința inculpatului, din declarațiile părții vătămate și concluziile prezentării pentru recunoaștere din grup a inculpatului L. A., efectuată de victimă, din concluziile testului poligraf, care se coroborează perfect cu declarațiile martorei D. M., raportul de constatare tehnico-științifică_ din 10 mai 2010; raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 13 februarie 2010, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Curtea reține că, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 13.12.2009 la imobilul cu nr. 157 din ., județul S., proprietatea făptuitorului L. C., în prima cameră a locuinței a fost identificat L. F. în vârstă de 5 ani, care avea în buzunarul din față al pantalonilor un telefon mobil marca NOKIA 1650, având . -_, cu carcasă din material plastic, de culoare crem cu negru. Minorul a declarat organelor de cercetare penală că telefonul i-a fost pus în buzunar de către fratele său L. A. aflat și el în acel imobil, la . penală în imobil.

Curtea reține că în urma examinării bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la imobilul cu numărul 157 din ., s-a constatat că telefonul mobil marca "NOKIA 1650", având . -_, cu carcasă din material plastic de culoare crem cu negru și ceasul bărbătesc marca "Herna", având curea din piele de culoare maro au fost sustrase de la partea vătămată M. V.. Aceste bunuri au fost restituite părții vătămate pe bază de dovadă.(fila 10)

Vinovăția recurentului mai rezultă și din declarația părții vătămate M. V. care, a reținut semnalmentele unuia dintre autorii tâlhăriei. La data de 14.12.2009 s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere a inculpatului L. A. pe care organele de cercetare penală l-au identificat cu certitudine ca fiind unul dintre cei trei autori. Partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpatul L. A. și a declarat textual: "Recunosc persoana legitimată de poliție ca fiind L. A. după poziția mâinilor, după statură, ca fiind un pic mai adunată de spate, după timbrul vocii, poziția static înclinată puțin spre stânga ", afirmând cu certitudine și convingere, că persoana indicată din grup si identificată ca fiind inculpatul L. A. este cea care în noaptea de 10/11.12.2009 a participat la comiterea faptei împreună cu alte două persoane. M. V. l-a mai recunoscut pe inculpat și după "mers", afirmând că la data comiterii faptei L. A. încerca să-și schimbe vocea însă, la scurt timp, revenea la vorbitul normal. Au fost efectuate fotografii judiciare cu privire la momentele efectuării recunoașterii și s-a întocmit planșă foto. Aspectele menționate mai sus sunt confirmate și de către martorul T. G. prezent la efectuarea recunoașterii din grup.

Fiind reaudiată, partea vătămată M. V. și-a recunoscut telefonul mobil marca "NOKIA 1650" și ceasul de mână marca "Herna".

Curtea reține că la data de 15.12.2009 inculpatul L. A. a fost testat cu tehnica poligraf din dotarea Inspectoratului de Poliție Județean Cluj. Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică nr._ din 15.12.2009, la întrebările relevante cauzei au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Vinovăția recurentului rezultă și din declarația martorei D. M.. Aceasta a indicat saivanul de oi situat pe pășunea localității Vultureni de unde inculpații L. A. și L. C. zis "B.", au tăiat o bucată de pânză dintr-o prelată ce acoperea saivanul respectiv, aspecte confirmate și de către martorii C. L. și D. O. I., prezenți la efectuarea conducerii în teren.(filele 208 - 214)

Martora D. M. a relatat, că din grădina unde se afla l-a observat pe recurent care a sărit gardul în curtea părții vătămate M. V. și a coborât spre casa acesteia. După aproximativ 20 - 30 minute a auzit un zgomot venind dinspre locuință, iar după alte 30 minute, inculpații au ajuns în grădina unde se afla martora. În timp ce se apropiau de D. M., aceasta i-a auzit discutând, că vecina V. nu se afla la domiciliu, că au intrat în locuință, insă nu au găsit nimic. În jurul orelor 5⁰⁰ s-au reîntors cu toții în localitatea D.. A doua zi, martora D. M. a fost sunată pe telefonul mobil de cumnata sa, H. I. E. din municipiul Cluj - N., și aceasta i-a relatat că locuința socrului său D. A. din Vultureni a fost spartă, fiind luate mai multe bunuri. Aceasta i-a mai relatat că în noaptea respectivă trei persoane au pătruns și în locuința numitei M. V. care era acasă, a fost amenințată cu sabia și cuțitul și i-au fost furate bijuterii, precum și suma de 4.000 lei.(filele nr. 187 - 207)

Pentru motivele ce preced, este exclusă o soluție de achitare întemeiată pe art. 10 lit c raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală rezultând că inculpatul recurent este autorul infracțiunilor deduse judecății.

Din vastul material probator existent la dosar, rezultă că declarația inculpatului L. A. din fața Curții, este nesinceră, ea necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă, condiție în care va rămâne fără valoare, sub aspectul aflării adevărului.

Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi” iar nu „servesc” doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond și recurs au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile acestuia date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Judecătoria G. a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de Apel analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor deduse judecății.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Latura civilă a primit o rezolvare corectă, întrucât partea vătămată neconstituindu-se parte civilă, iar valoarea prejudiciului fiind în sumă de 6000 lei, constând în 4000 lei suma însușită cu ocazia tâlhăriei, și valoarea unei verighete și a unei perechi de cercei în sumă de 2000 lei, rezultă că în mod judicios judecătoria a confiscat suma de 6000 lei.

Corespunde realității că au fost recuperate telefonul și ceasul de mână al victimei, însă suma de 2000 lei reprezintă contravaloarea aurului sustras cu ocazia tâlhăriei.

Față de cele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art 385¹⁵ pct 1 lit b Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cod procedură penală inculpatul va plăti în favoarea statului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu apărătorului din oficiu, avocat P. B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de L. A. (fiul lui D. A. si N., născ. la 14.02.1983) împotriva sentinței penale nr. 1732 din 15 noiembrie 2013 a Judecătoriei G..

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. B..

Obligă pe recurent L. A. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. G. D. P. S. S.

GREFIER

D. S.

Red.DP/dact.MN

3 ex./13.01.2014

Jud.fond: I.G.

← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CLUJ