Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 9912/117/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.67/A/2014

Ședința publică din 12 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P., judecător

JUDECĂTOR: V. G.

GREFIER: D. S.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj

reprezentat prin procuror: D. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.554 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. c C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.J. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că-și menține apelul.

Curtea pune în discuție față de noile prevederi ale codului penal, eventualitatea schimbării încadrării juridice din art.175 lit.c C.pen. în art.188 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Apărătorul inculpatului solicită aplicarea legii penale mai favorabile și în consecință, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev.de art.175 lit.c C.pen. în infracțiunea de omor simplu, prev.de art.188 C.pen., având în vedere că în noul cod penal nu mai este incriminat omorul asupra unui soț sau rude apropiate.

Pe fond, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii disp.art.74 alin.1 lit.d,e,f și g C.pen. și a circumstanței atenuante legale prev.de art.75 lit.a C.pen. Chiar în motivarea sentinței, instanța a arătat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a avut o atitudine cooperantă și a condus organele de urmărire penală la descoperirea cadavrului. Inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, a lucrat în Poliția Militară, a fost singurul întreținător de familie, nu a fost sancționat nici măcar contravențional, iar din referatul de evaluare psihosocială rezultă că este marcat de consecințele infracțiunii, regretă comiterea faptei și are șanse mari de reinserție în societate.

Din declarația martorului G. A. – fratele victimei, M. I. și a fostei concubine, rezultă că fapta a fost comisă pe fondul unei presiuni exercitate de victimă asupra inculpatului, motiv pentru care se impune reținerea art.75 lit.a C.pen. De asemenea, solicită să se rețină că victima avea un vast cazier judiciar, fiind condamnat în repetate rânduri pentru comiterea unor infracțiuni de violență. Scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege.

Din caracterizările depuse la dosar rezultă că inculpatul este o persoană responsabilă și că acel incident îl va marca pentru toată viața. Din luna august 2012 se află într-o relație de concubinaj și are un copil minor care s-a născut la momentul pronunțării soluției instanței de fond. Depune la dosar caracterizări ale inculpatului de la alt loc de muncă din care rezultă conduita acestuia și faptul că anumite persoane sunt surprinse că a comis fapta care i se reține în sarcină.

Reprezentantul Parchetului solicită, având în vedere că de la judecarea fondului cauzei și până la judecarea apelului a intervenit o lege penală mai favorabilă, recalificarea faptei din art.175 lit.c C.pen. în art.188 Cpen. și în consecință, reducerea pedepsei aplicate, în raport de noile limite de pedeapsă prevăzute de lege. S-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante care să atragă reducerea pedepsei. Nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și nici o diminuare semnificativă a pedepsei. Inculpatul a suprimat viața fratelui mamei sale, aplicându-i lovituri în 3 reprize, cu pumnii, picioarele și apoi cu toporul în zona capului. Deoarece a trecut un timp îndelungat de la săvârșirea faptei și descoperirea cadavrului, nu s-au putut dovedi cruzimile.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 554 din 17 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul: L. C., fiul lui V. și Z., născut la data de 08.11.1982 în D., jud. Cluj, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, încadrat în muncă în structurile Ministerului Apărării Naționale, la U.M._ D., trăiește în concubinaj și are un copil minor, fără antecedente penale, dom. în D., ., jud. Cluj, posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. D., CNP_;

În baza art.174 alin.1 C.pen., art.175 alin.1 lit.c C.pen., cu aplicarea art.320¹ C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de:

- 13 (treisprezece) ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 C.pen. rap. la art.64 lit.a, b C.pen.

În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 24 iulie 2013 și până la zi.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.118 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea specială a toporului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii de omor calificat (corp delict aflat în prezent la camera de corpuri delicte de la Tribunalul Cluj).

În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă G. A.-V..

Potrivit art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 934/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul L. C. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. c C.pen., reținându-se în principal că, la începutul lunii aprilie 2012, fără a putea fi stabilită cu exactitate data, a aplicat victimei G. Suraj-Rubin, unchiul său, în locuința acestuia, lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu un topor în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu . calotei, bazei și a viscerocraniului, în urma cărora victima a decedat, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă.

Fiind audiat de către organele de urmărire penală, precum și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art.320¹ C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În cursul serii de 16.07.2013, inculpatul L. C. s-a prezentat la sediul Poliției Municipiului D. denunțând faptul că în cursul lunii aprilie a anului 2012, a suprimat viața unchiului său, după care, pentru a ascunde urmele infracțiunii săvârșite, a ascuns cadavrul victimei G. Suraj-Rubin, în grădina propriei locuințe (f.1 d.u.p.).

Ulterior sesizării faptei comise, inculpatul L. C. și-a exprimat acordul de a conduce organele de urmărire penală în locul în care, în grădina locuinței sale, situată în D., ., a îngropat cadavrul victimei G. Suraj-Rubin (f.5 d.u.p.).

De menționat faptul că grădina locuinței inculpatului este delimitată de casă printr-un gard cu o poartă, iar la o distanță de 15 m de poarta de acces în grădină, într-un loc situat într-o ușoară rampă acoperit de vegetație perenă de aproximativ 2 m înălțime, după curățarea zonei indicate, s-a pus în evidență în sol o adâncitură vizibilă cu o suprafață neregulată de aproximativ 2 x 2,2 m (f.7 d.u.p.).

S-a procedat apoi la efectuarea în locul indicat de inculpatul L. C. a unei săpături de suprafață, împrejurare în care s-a pus în evidență o urmă de săpătură, cu formă regulată, cu o adâncime față de nivelul natural al solului de aproximativ 30 cm. După continuarea săpăturii, începând de la 70 cm adâncime, s-au pus în evidență bucăți de material textil, obiecte vestimentare, precum și alte bunuri (perne, saci cu diverse resturi menajere, resturi covoare, pături, alte materiale textile degradate). Ulterior înlăturării din groapă a bunurilor anterior descrise, amestecate cu sol, în partea centrală a gropii, înspre imobil, la o adâncime de aproximativ 90 cm, a fost descoperit un fragment osos de origine umană - osul frontal jumătatea stângă, cu orbita stângă, scheletul nasului, osul molar stâng și maxilele, iar în partea superioară centrală a gropii s-a descoperit mandibula cadavrului și parțial trunchiul cadavrului. Continuând activitatea de degajare, s-a observat cadavrul, care era poziționat în decubit dorsal, cu capul orientat spre partea îndepărtată a imobilului, brațele în abducție, elemente ale oaselor mâinii fiind detașate de schelet și găsite în zona craniului, iar membrele inferioare erau poziționate în abducție, flexie și rotație externă. De menționat faptul că membrele inferiore ale cadavrului erau acoperite de bucăți de linoleu, în amestec cu resturi menajere. în interiorul gropii, a fost găsită și o geantă tip rucsac din material textil, (f.8 verso, 9 d.u.p.).

Pe fondul audierii sale, inculpatul L. C. a precizat faptul că între el și victima G. Suraj-Rubin - fratele mamei sale, exista o stare conflictuală în contextul în care victima G. Suraj-Rubin a locuit o perioadă de timp împreună cu inculpatul și mama lui, în imobilul situat în D., .. Starea conflictuală a degenerat și s-a accentuat după ce prin ordonanța președențială nr. 1488 din 29.07.1999 a Judecătoriei D., victima G. Suraj-Rubin a fost evacuată din imobil (f.19 verso, 204 d.u.p.). Ulterior evacuării din imobil, victima G. Suraj-Rubin a locuit într-o rulotă situată în apropierea locuinței inculpatului, însă a continuat să pretindă drepturi asupra imobilului.

Pe fondul acestor neînțelegeri, potrivit susținerii inculpatului L. C., la începutul lunii aprilie 2012, înainte de sărbătorile pascale, după ce, într-o dimineață, ar fi revenit de la locul de muncă, a fost încunoștințat de către mama sa - M. Z., despre faptul că victima G. Suraj-Rubin a vizitat-o din nou, manifestându-se agresiv, verbal și fizic. În cursul serii aceleiași zile, victima G. Suraj-Rubin a revenit la locuința inculpatului L. C. și a mamei sale M. Z., pretinzând drepturi asupra imobilului și, cu toate că, potrivit susținerii inculpatului, i-ar fi solicitat să plece, victima G. Suraj-Rubin nu a dat curs solicitării, motiv pentru care cei doi au început să se certe, pentru ca apoi la un moment dat cearta să degenereze într-un conflict fizic. Astfel cum rezultă din declarația inculpatului L. C., victima G. Suraj-Rubin ar fi încercat inițial să-1 lovească, dar nu a reușit și astfel inculpatul L. C. i-a aplicat o lovitură în urma căreia victima a căzut, după care inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu piciorul în zona abdomenului. Apoi, inculpatul L. C. a ajutat victima să se ridice, ducându-1 în camera în care locuia, unde a continuat să aplice lovituri cu pumnul și piciorul, asupra corpului victimei, în urma cărora, potrivit propriei susțineri, victima G. Suraj-Rubin a rămas în stare de inconștiență. După ce victima G. Suraj-Rubin și-a revenit, inculpatul L. C. 1-a ajutat să se ridice și sprijinindu-1 1-a ajutat să se deplaseze până la rulota în care locuia. În rulotă, inculpatul L. C. a ajutat victima să se așeze în pat, acoperindu-1 cu o plapumă, după care a părăsit rulota, revenind la locuința sa. După un interval de timp, conștientizând că victima G. Suraj-Rubin va sesiza în cursul zilei următoare organele de poliție, potrivit propriei susțineri, a luat hotărârea să suprime viața victimei. Pe fondul audierii, inculpatul a susținut că a revenit la rulotă, a găsit victima în aceeași poziție, fără a-și da seama dacă este în viață sau nu, motiv pentru care a părăsit rulota, s-a înarmat cu un topor și a revenit, aplicând patru lovituri cu toporul doar în zona capului victimei G. Suraj-Rubin. (f.19-20 d.u.p.)

Astfel cum rezultă din probele dosarului, victima G. Suraj-Rubin locuia singur în rulotă și obișnuia să plece din țară, fără a anunța ceilalți membri ai familiei.

Cunoscând acest aspect și pentru că după câteva zile din rulotă a început să se simtă mirosul specific al unui cadavru aflat în descompunere, pentru a crea aparența că victima G. Suraj-Rubin a părăsit teritoriul României, inculpatul L. C. a săpat în grădina locuinței sale o groapă și pentru a nu fi descoperit de către partea vătămată G. A.-V., fratele victimei, respectiv a mamei inculpatului, care locuia în apropiere, după lăsarea întunericului s-a dus în rulotă, a luat cadavrul victimei G. Suraj-Rubin, târându-1 până la groapă, pentru ca apoi să-1 arunce în interior. Pentru a înlătura urmele infracțiunii comise, inculpatul a aruncat în aceeași groapă pernele, cearceaful, plapuma, covoarele din rulotă, precum și rucsacul pe care victima G. Suraj-Rubin obișnuia să-1 poarte atunci când pleca, pentru ca apoi să arunce peste cadavru și bunurile pe care le-a luat din rulotă, alte resturi menajere, provenite din propria-i gospodărie, după care a acoperit groapa cu pământ. După ascunderea cadavrului, inculpatul L. C. s-a mutat la locuința tatălui său, respectiv a martorului L. V..

Conform concluziilor preliminare întocmite de către medic primar legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-N. s-a stabilit că moartea numitului G. Suraj-Rubin este violentă și se datorează, mai probabil, zdrobirii capului și conținutului său, prin lovire activă cu un corp dur (f.10 d.u.p.). Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 5227/III/400 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N. rezultă că moartea victimei G. Suraj-Rubin este violentă, datorându-se unui traumatism cranio-cerebral cu . calotei, bazei și a viscerocraniului, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri repetate cu un corp dur, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă (f.170 d.u.p.).

Cu toate că inculpatul L. C. a susținut pe fondul audierii că a luat hotărârea să suprime viața victimei G. Suraj-Rubin după ce, cu un interval de timp înainte, l-ar fi agresat în interiorul propriei locuințe, pentru a evita ca victima să sesizeze organele de poliție, sens în care, după ce a chibzuit, s-a înarmat cu un topor și a revenit la rulota în care cu puțin timp înainte a transportat victima G. Suraj-Rubin, circumstanțe care ar califica omorul și prin reținerea dispozițiilor art. 175 lit.a, d și h C.pen., având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale (percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului L. C. și conținutul raportului de constatare medico-legală nr. 5227/III/400 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N.) conform cărora nu au fost puse în evidență urme sau leziuni care să ateste că într-adevăr, inițial, a avut loc o agresare a victimei în locuința inculpatului, în cauză nu vor putea fi reținute, în afara circumstanței prev. de art. 175 lit. c C.pen. (având în vedere că victima G. Suraj-Rubin este fratele mamei inculpatului L. C., respectiv unchiul său), vreuna dintre celelalte circumstanțe care ar califica omorul.

În fața instanței de judecată, inculpatul a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.320¹ C.pr.pen., precizând că recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare al instanței și solicitând ca judecata pe latura penală a cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, neavând alte probe de solicitat sub acest aspect.

Fapta descrisă mai sus a fost dovedită prin: proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (f.1 d.u.p.), denunțul inculpatului L. C. (f. 2-6 d.u.p.), proces-verbal de conducere (f.7 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe (f.8-9, 32-63 d.u.p.), proces-verbal de examinare a locului faptei și planșe foto (f.156-165 d.u.p.), concluzii preliminare (f.10 d.u.p.), raport de constatare medico-legală 5227/III/400 din 25.07.2013 (f.168-171 d.u.p.), planșă cuprinzând aspectele fixate și urmele și mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia autopsiei cadavrului victimei G. Suraj-Rubin (f.173-178 d.u.p.), planșa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia examinării toporului (f.188-201 d.u.p.), copia minutei încheierii penale nr. 127/C/P din 24.07.2013 a Tribunalului Cluj prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare la domiciliul inculpatului L. C. și autorizația de percheziție nr. 49/24.07.2013 (f.81-82 d.u.p.), proces-verbal de percheziție domiciliară și planșe foto (f.85-95 d.u.p.), declarațiile martorilor asistenți C. A. (f.96 d.u.p.), G. F.-S. (f.97 d.u.p.), ordonanțe de delegare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul IPJ - SIC (f.84, 99, 119-120 d.u.p.), declarațiile martorilor M. I. (f.125-127 d.u.p.), L. V. (f.132-133 d.u.p.), C. A. (f.134-136 d.u.p.), I. A.-G. (f.137-138 d.u.p.), M. P. (f.139-140 d.u.p.), D. C. (f.141 d.u.p.), Ț. N. (f.142-143 d.u.p.), declarațiile părții vătămate G. A.-V. (f.128-130 d.u.p.), declarațiile martorilor M. I. (f.61 dosar instanță), M. V. (f.73 dosar instanță) și S. L. (f.74 dosar instanță), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (f.52-57 dosar instanță) și declarațiile inculpatului L. C. (f.16-21, 23 d.u.p. și f.27 dosar instanță).

În drept, fapta inculpatului L. C., care la începutul lunii aprilie 2012, fără a putea fi stabilită cu exactitate data, a aplicat victimei G. Suraj-Rubin, unchiul său, în locuința acestuia, lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu un topor în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu . calotei, bazei și a viscerocraniului, în urma cărora victima a decedat, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă, întrunește elementele constitutive infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174 alin.1 C.pen., art.175 alin.1 lit.c C.pen.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracțiunii săvârșite, atitudinea sinceră avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta este o persoană tânără, nu posedă antecedente penale (având anterior un comportament adecvat normelor morale și legale), are în întreținere un copil minor rezultat din relația de concubinaj cu martora I. A.-G., fiind totodată încadrat în muncă în structurile Ministerului Apărării Naționale, la U.M._ D.. Nu au fost reținute însă în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.pen., după cum a solicitat apărătorul ales al acestuia, întrucât recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce nu este însă cazul în speță raportat la gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpatului, respectiv la modul și împrejurările în care aceasta a fost comisă și la atitudinea avută de inculpat imediat după săvârșirea faptei.

Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art.320¹ alin.7 C.pr.pen. conform cărora, în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii (în cauză limita minimă a pedepsei închisorii fiind așadar de 10 ani, iar limita maximă de 16 ani și 8 luni).

În consecință, instanța a considerat că o pedeapsă de 13 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen. aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.

Totodată, s-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a, b C.pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este de precizat că numitul G. A.-V., fratele victimei G. Suraj-Rubin, a declarat că se constituie parte civilă în cauză, în nume propriu, cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale (f.46 dosar instanță).

Luând în considerare depozițiile martorilor M. I. (tatăl vitreg al inculpatului, care arată că relațiile dintre victimă și partea civilă erau tensionate, aceștia certându-se în mod frecvent, certuri care deseori degenerau în acte de violențe fizică, partea civilă neparticipând nici măcar la înmormântarea victimei) și M. V. (fosta concubină a victimei, care precizează că victima și partea civilă nu se înțelegeau ca doi frați adevărați, relațiile dintre ei nefiind foarte bune), depoziții care contrazic și infirmă declarațiile martorei S. L. (vecina părții civile, care arată că victima și partea civilă se înțelegeau foarte bine și nu i-a văzut certându-se vreodată), tribunalul apreciază că în cauză nu se impune acordarea vreunei sume de bani cu titlu de daune morale părții civile, neputându-se vorbi, în aceste împrejurări, de faptul că prin fapta inculpatului i-ar fi fost cauzate prejudicii nepatrimoniale părții civile, care s-ar impune a fi reparate prin obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale (atâta timp cât partea civilă nu a participat nici măcar la înmormântarea victimei și nu a dorit să contribuie cu nimic la cheltuielile ocazionate de acest nefericit eveniment, după cum precizează martorul M. I.).

În consecință, în temeiul art.14 și 346 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. tribunalul a respins ca nejustificate pretențiile civile formulate de partea civilă G. A.-V..

Potrivit art.191 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L. C. solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit.c în infracțiunea de omor prev. de art. 188 NCP, cu reținerea art. 5 NCP, vizând legea penală mai favorabilă, față de împrejurarea că Noul Cod penal în vigoare de la 1 februarie 2014, nu mai incriminează omorul săvârșit asupra unei rude apropiate sau asupra unui membru de familie, ca o formă calificată a uciderii unei persoane.

Pe de altă parte, cere a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 75 NCP, respectiv că a fost sincer și a regretat comiterea infracțiunii iar soluționarea cauzei s-a făcut în temeiul art. 375 NCPP, în baza probelor administrate doar în fața procurorului.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Criticile formulate de inculpat vizează atât nelegalitatea cât și netemeinicia sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj.

Curtea reține că în prezent, infracțiunea de omor calificat prev de art 189 NCP, nu mai prevede omorul asupra unei rude apropiate sau asupra unui membru de familie ca o circumstanță agravantă, în Noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014.

Această faptă penală este reincriminată în Noul Cod penal, în art. 188 sub denumirea de „omor”în care se precizează textual: „uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

Prin art. 177 NCP, prin membru de familie se înțelege ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, soțul, persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc, rezultând astfel, că unchiul nu mai este considerat ca făcând parte din rudele apropiate, iar pe de altă parte nu este nici membru de familie, potrivit noii reglementări.

Potrivit art. 5 din NCP „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Este evident că, atâta vreme cât în NCP nu se mai regăsește în mod expres infracțiunea de omor calificat asupra unchiului, care se pedepsea cu închisoare de la 15 la 25 de ani, ci este incriminată doar infracțiunea omor, ce se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, sunt mai favorabile dispozițiile din Noul Cod penal, care este incident în speță.

Pe cale de consecință, este obligatoriu a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat prev de art 174, 175 lit c Cod penal în art. 188 NCP, cu art. 5 NCP.

Pe de altă parte, așa cum se pronunță și ÎCCJ în mod constant prin mai multe decizii de speță „schimbând încadrarea juridică potrivit legii noi mai favorabile, instanțele trebuie să modifice, totodată, și pedeapsa aplicată de prima instanță, dispunând în favoarea inculpatului o sancțiune mai ușoară. Reconsiderarea individualizării pedepsei în sensul arătat, trebuie făcută și în cazul în care durata pedepsei aplicate, conform vechii încadrări juridice, se situează între limitele de pedeapsă prevăzute de lege potrivit noii încadrări”.

Curtea reține că nu este justificată reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante, acesta beneficiind de prevederile art. 375 NCPP, respectiv de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, față de sinceritatea de care a dat dovadă în cursul procesului penal.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75 C.pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia.

Art. 75 pct. 2 lit.b din NCP prevede că „pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului”.

În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care a săvârșit o infracțiune de omor asupra unchiului, nu justifică aplicarea art.75 Noul Cod penal și nici reducerea pedepsei.

Pentru motivele ce preced, se va admite ca fondat în baza art. 421 pct 2 lit a NCPP, apelul inculpatului L. C., va desființa sentința tribunalului în latura penală și judecând în fond cauza, îl va condamna în baza art. 188 NCP, cu art. 5 NCP, și art 320¹ Cod procedură penală (art. 375 NCPP) pentru infracțiunea de omor la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b NCP, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev de art. 174, 175 lit c Cod penal.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei acțiuni de ucidere a unchiului său și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.

Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 8 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu se impune diminuarea pedepsei.

În baza art 399 NCPP, se va menține starea de arest a inculpatului.

În conformitate cu disp.art.223 alin 2 NCPP dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menținerea acesteia.

Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispozițiile art. 223 alin.2 NCPP și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive, conform art 424 alin 2 NCPP.

Întrucât infracțiunea presupus a fi săvârșită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 8 ani închisoare de către instanța de apel, se impune menținerea stării de arest, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele legislației interne, cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul G., întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).

Hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj confirmată de Curtea de Apel, justifică continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În baza art. 72 NCP, se va deduce din pedeapsa arestul preventiv începând cu 24 iulie 2013 și până la zi.

În baza art. 65 NCP se vor interzise inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit.a,b NCP pe durata executării pedepsei.

Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei

Cheltuielile judiciare în apelul inculpatului vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 pct.4 alin.3 NCCP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către inculpatul L. C., deținut în Penitenciarul G., împotriva sentintei penale nr. 554 din 17 decembrie e 2013 a Tribunalului Cluj pe care o desființează în latura penală si rejudecând pe fond:

Condamnă pe inculpatul L. C., fiul lui V. și Z., născ. la 8 noiembrie 1982 în D., studii medii

În baza art. 188 NCP cu art. 5 NCP si art. 320 ind.1 Cod proc.penală pentru infractiunea de omor, la o pedeapsa de:

- 8 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 66 lit.a,b NCP prin schimbarea încadrării juridice din infractiunea de omor calificat prev.de art. 174, 175 lit.c Cod penal.

Mentine starea de arest a inculpatului.

Deduce din pedeapsă arestul preventiv începând cu 24 iulie 2013 și până la zi.

În baza art. 65 NCP interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit.a,b NCP pe durata executării pedepsei.

Mentine restul dispozitiilor sentintei

Cheltuielile judiciare în apelul inculpatului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2014 .

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

D. PURICEVASILE G.

GREFIER

D. S.

Red. D.P./M.N.

5 ex./17.02.2014

Jud.fond.-M. L.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 78/2014. Curtea de...		Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 8/2014. Curtea... →

Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CLUJ